marți, 13 octombrie 2020

Munteanu Nicolae 1927 – 1961, din Cărbunari

 


Fratele Munteanu Nicolae s-a născut în ziua de 8 aprilie 1927 în localitatea Cărbunari, regiunea Severin. Părinții se numeau Matei și Maria, de naționalitate română și erau muncitori.

În ziua de 28 iulie 1946 se căsătorește în localitatea de naștere, cu Ana și Domnul le dă 2 copii: Gheorghe, născut în ziua de 14 iunie 1950 și Nicolae, născut în ziua de 1 mai 1951.

Auzind Cuvântul Domnului se pocăiește și în ziua de 28 august 1945, mărturisește credința în apa botezului în Biserica Creștină Baptistă din Cărbunari. Fratele care l-a botezat se numește Costea Popescu.

În anul 1951 absolvă Seminarul Teologic Baptist din București.

În ziua de 16 septembrie 1951 este ordinat ca păstor la Biserica Creștină Baptistă din Știnăpari. Comisia de ordinare era compusă din frații: Goga Dănilă, Românu și Scobercea I. A lucrat ca păstor la Bisericile Baptiste din Cărbunari și Moldova Nouă.

Biserica Baptistă din Cărbunari a progresat odată cu venirea fratelui Munteanu Nicolae. S-a reînființat corul, iar în anul 1958 s-au efectuat lucrări de extindere la clădirea bisericii. În anul 1961, cu ocazia arondării, biserica a fost închisă de autorități și frații au trebuit să plece 3 km la Biserica Baptistă din Știnăpari, până în anul 1964, când s-a redeschis, după multe intervenții.

În anul 1950 publică în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”, un articol cu titlul:

Exemplul Dragostei

I.                E un semn al umilinței

II.              E un semn al dragostei

III.            E un semn al fericirii

A mai publicat: Mielul lui Dumnezeu, pe când era seminarist în anul 1949, Steaua Betleemului,  Copilul minunat, Credința femeii cananience.

A scris și poezie, precum: Mi-e dor, Copile sfânt! Aceste două poezii le-am postat mai jos.

A fost un om sensibil, cu frică de Dumnezeu, care a trăit după îndemnurile Duhului Sfânt.

O boală de plămâni l-a răpus și Dumnezeu a hotărât ca în ziua de 6 decembrie 1961, la vârsta de 34 de ani, să își ia zporul spre Patria Cerească, unde nu mai este durere.

 

Mi-e dor….

1. O, ce-aş dori s-ajung mai sus,

Colo, mai sus de stele,

În ţara veşnicei lumini

Sunt visurile mele.

2. Când va sosi acea zi

Măreaţă pentru mine?

Când voi sosi şi voi trăi

Pe veci Doamne, cu Tine.

3. Atunci cu drag îţi voi cânta

Cu glasul meu Isuse!

Şi-n cor cu toţi Te-om lăuda

Cu melodii nespuse!

4. Privi-voi chipul Tău divin

O veşnicie’ntreagă

Şi-a Ta iubire fără aseamăn

Pe veci de veci ne leagă.


Copile sfânt!

1. Copile Sfânt, Ce-ai coborât

Din slăvile senine,

Te salutăm de mii de ori

Cu cântece sublime.

 

2. Şi Te iubim, cum n-am iubit

Pe nimenea vreodată,

Căci scump ne eşti şi drag, Isus,

În viaţa noastră toată.

 

3. Ne bucurăm că Ai venit,

Pe calea umilinţii,

Ca astfel Tu să ne ridici,

Alături de toţi sfinţii.

 

4. Alături de păstori şi magi

Genunchii ni se pleacă,

Dar graiul nostru e prea slab

Şi vorba-i prea săracă.

 

5. Să-Ţi spunem tot ce simţim,

Şi dorul ce ne leagă;

De Tine, Mire scump şi drag,

O veşnicie’ntreagă.

 

6. Primeşte Pruncule Isus,

Ca dar şi adorare

Primeşte azi a tuturor

Smerită închinare.

                             

Surse:

Ioan Bunaciu

Ovidiu Copocean

Runcan Remus

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu