vineri, 22 noiembrie 2024

Râncu Ioan la 50 de ani în slujba predicării Evangheliei

 


Deuteronom 33:25 Zăvoarele tale să fie de fier și de aramă, Și puterea ta să țină cât zilele tale!

La acest ceas aniversar al fratelui Râncu Ioan mă aplec cu respect și dragoste ca să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru un asemenea om deosebit și un model pentru mine încă din anul 1981. Cam în aceeași perioadă adeseori îi vizitam pe cumnații mei, familia Ardelean Avram și Lidia care locuiesc în Timișoara și care erau membri ai Bisericii Baptiste Nr. 3. S-a întâmplat ca o dată să-mi spună ,,Mergem la biserica nr. 2 ca să asculți un frate care îți va plăcea”, și chiar așa a fost. De când îl știu pe fratele Ioan, acesta a fost o fire veselă, prietenoasă, un predicator devotat, predicând clar și eficient, pe înțelesul tuturor, cu o vorbă bună pentru fiecare și plăcut. Până și azi atunci când este rugat să predice la Biserica Creștină Baptistă numărul 2 din Timișoara, îl urmăresc cu mare emoție și-mi pare că are aceiași claritate în predică.

Fratele Râncu Ioan se naște în ziua de 4 septembrie 1946 în localitatea Șopotul Nou, județul Caraș-Severin, din părinții Ion și Floare.

În anul 1965 se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus chiar dacă în vremea aceea la modă era ateismul impus de un regim totalitar comunist. Pe fratele Râncu mai mult l-a interesat mântuirea sufletului, să intre în grația Domnului decât să se bucure de privilegiile care vin o dată cu înscrierea în partidul comunist.

În anul 1970 se hotărăște în mod definitiv să slujească Domnului cu credincioșie și se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, unde alături de alți 11 colegi parcurge cei 4 ani de studiu. Din această generație de studenți făceau parte: Badea P. Pavel, Bertalan D. Petru, Capotă Gh. Ioan, Cotrău E. Ioan, Dugulescu P. Petru, Dupu I. Constantin, Gerghely P. Pavel, Mânzat N. Nicolae, Popu-Teutsch F-G. Harald-Georg, Râncu I. Ioan, Ștefănuț M. Iosif și Vereș E. Ernest. Dintre aceștia unii dintre frați au plecat la Domnul, iar cei rămași sunt  pensionari dar încă slujesc cu credincioșie. După 4 ani de studiu asiduu în anul 1974 cei 12 primesc diploma de absolvire.

 Este angajat ca păstor la Biserica Creștină Baptistă numărul 2 din Timișoara de unde iese și la pensie.

Cei doi păstori deosebiți ai bisericii care sunt Ioan Cocîrțeu și Moise Vrăjitor din când în când îl programează la predică iar eu îmi fac timp să-l ascult. Mulțumesc frați păstori pentru acest har pe care îl împărtășiți cu mine, cu noi.

O întâmplare petrecută în anul 1987 mi-l leagă pe acest frate de inimă și de aceea îi doresc ca Domnul să-l păzească și să fie cu el în toate zilele vieții dumnealui. În luna august 1987 fratele Ilie Tincu vine de la Bocșa județul Caraș-Severin cu un grup de tineri la Baia Mare. Spunându-i de planul meu de a intra în lucrare mă invită să merg la Bocșa iar acolo mă va trimite pe la bisericile din jur, pentru că avea multe biserici și ar fi nevoie de un ajutor. În luna septembrie  plec la fratele Ilie, care îmi spune că dacă pot în acea luni când ajung să trec pe la Comunitate că frații vor să mă cunoască. Sâmbătă și duminică vizitez și-mi petrec timpul pe la mai multe biserici și duminică noaptea merg la Timișoara. Cam pe la ora 10 împreună cu cumnatul meu Avram merg la Comunitatea Baptistă de Timișoara și urcând scările înspre birou se aud voci din interiorul biroului,  care vorbesc și se amuză. În momentul intrării mele în birou, deja fiind acolo, fratele Ioan Râncu mi se adresează: „Dumneata ești fratele Bel?”; eu răspund că ,,Da, eu sunt acela” iar în continuare el îmi spune că se amuzau pe seama împuternicitului cultelor care l-a contactat pentru a-l întreba ce caut eu din nord așa aproape de graniță. Fratele nu s-a speriat de tonul și curiozitatea un pic amenințătoare a împuternicitului, nici nu m-a tratat cu asprime sau superioritate, pur și simplu am avut o întâlnire deschisă, agreabilă într-o atmosferă caldă; totul a condus la o discuție

Dumnezeul cerului să-l binecuvânteze, pe dumnalui și întreaga sa familie.

Cu mare respect vă apreciez și doresc să vă mai aud.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu