Remember, James Earl Carter Jr. - 1924 - 2024
Istoria zbuciumată
a baptiștilor români este brăzdată de unele nume care au ajutat la îmbunătățirea
situației baptiștilor. Un nume foarte important în această ecuație este și James
Earl Carter Jr, un frate de credinţă baptistă, “născut din nou”, aşa cum
adesea spune el; din tinereţe activ în toate lucrările bisericii.
Muți ani s-a știut că fratele
Iosif Țon a fost un pion important în alinarea suferințelor baptiștilor din
România, dar în spate era acest președinte al Americii, al cărui merit, fratele
Țon nu l-a spus și recunoscut niciodată.
Lângă președintele Carter era un frate, pe nume George Crișan. Dacă acești
oameni nu ar fi fost puși de Dumnezeu la locul și timpul potrivit, demersurile
fratelui Iosif Țon, nu ar fi avut izbândă.
Un nume important, dar necunoscut
fraților, pentru că lucra discret, este fratele George Crișan din localitatea Tisa,
județul Arad, născut în 1907, care în anul 1930 era primul și cel mai tânăr avocat
baptist din România. Încă din anul 1945 a intrat în vizorul comuniștilor și a avut
parte de persecuție. În anul 1948 ajunge în Franța, la Paris, unde se întâlnește
cu fostul director de la Seminarul Teologic Baptist din București în perioada 1937-1938,
dr. Roy Starmer, care era în Paris atunci și care l-a luat să lucreze pentru Alianță.
Acest frate a lucrat atât de discret, încât fratele Iosif Țon nu a știut cum a ajuns
un document al dumnealui la președintele Americii, Jimmy Carter.
Iată ce scria ziaristul de la
Christianity Today, Edward
E. Plowman, trimis special al revistei ca să facă cercetări despre ce se întâmplă
în România:
Tovarășul meu de călătorie și translatorul meu a fost George
Crișan, un avocat pensionar al guvernului american care editează ziarul de care
se servesc baptiștii români din Statele Unite. Crișan s-a născut în vestul României,
a devenit un avocat bancar de succes în orașul său natal, Arad, și a petrecut un
timp în închisoare sub comuniști la sfârșitul anilor 1940, înainte de a fugi în
Occident. Este profesor de școală duminicală la biserica pe care președintele Carter
o frecventează, la Prima Biserică Baptistă din Washington și este diaconul care
dă Cina familiei Carter. În ultimii ani el a avut relații strânse cu ambasada României
cu privire la cazurile de imigrare, iar aceste contacte au ajutat la deschiderea
drumului pentru vizita noastră.
Mai jos redau un articol
scris de fratele Crișan, în revista Luminătorul în anul 1977 despre
președintele Americii Carter:
Evenimente în Capitala Washington, D. C. de Rev. George
Crişan
„Preşedintele
Jimmy Carter a înregistrat în istoria preşedinţiei Statelor Unite, evenimente unice.
În seara zilei de dinainte de inaugurare, cei mai de seamă predicatori şi lideri
baptişti din Statele Unite, împreună cu alţi predicatori protestanţi s-au întrunit
la Prima Biserică Baptistă din Washington. Au avut un serviciu de rugăciune,
cititul Bibliei şi imnuri. S-au ridicat rugăciuni către Dumnezeu pentru noul
preşedinte, Jimmy Carter, vicepreşedintele Mondale şi cabinet, precum şi
familiile lor, ca Domnul dragostei să-i lumineze cu înţelepciune, cu iubire şi
compătimire în toate activităţile lor.
În dimineaţa
zilei inaugurării, 20 ianuarie 1977, preşedintele cu doamna şi familia, apoi vicepreşedintele
cu doamna, precum şi întregul cabinet s-au întrunit la un serviciu privat la Prima
Biserică Baptistă, pentru un serviciu de rugăciune înainte de inaugurare.
Prima Duminică
după inaugurare, 23 ianuarie 1977, preşedintele Carter cu doamna Rosalyn
Carter, cu cei doi fii şi soţiile lor, au venit la Şcoala Duminicală şi au
devenit membri ai “clasei -perechilor”, unde scriitorul de faţă e membru (şi
unde a fost învăţător timp de aproape zece ani). Preşedintele şi doamna au fost
conduşi de către pastorul nostru, Dr. Charles Trentham; apoi preşedintele şi
doamna au dat mâna cu fiecare, s-au aşezat pe bancă şi în timpul sesiunii au
participat la discuţie asupra lecţiei zilei şi pasagelor din Biblie. Pentru serviciu,
care se ţine dela ora 11-12, preşedintele cu doamna s-au aşezat la locurile
rezervate în secţia unde acest editor, ca diacon al bisericii, serveşte ca
uşier şi unde a avut privilegiul să-i conducă la locul lor. Fiica Amy, care e
de nouă ani, s-a asociat cu ei, precum şi fiii şi soţiile lor.
La finele
serviciului, când păstorul invită pe toţi, ce vor să se afilieze cu biserica,
ca membri, să vină în faţă, preşedintele cu doamna, cu unul dintre fii şi cele
două nurori, s-au prezentat exprimându-şi dorinţa să devină membri ai bisericii
noastre. A venit înainte şi fiica Amy, cerând să fie botezată.
Duminica
următoare, 30 ianuarie 1977, preşedintele nu a venit la biserică, fiind plecat
la Pittsburgh Pa., dar a chemat pe păstorul nostru la telefon, să-i comunice că
nu poate veni la biserică şi la Şcoala Duminicală. În această duminică am avut
plăcuta surpriză să acceptăm ca membru al bisericii pe A ttome y General (Ministrul
Justiţiei) al Statelor Unite, Mr. Bell, avocat, fost judecător şi frate baptist
din Georgia.
Duminică 6 februarie
1977, preşedintele Carter a participat foarte des la cititul Bibliei şi discuţii
în clasa de Școală Duminicală, asupra subiectului zilei, “învierea fiice lui
lair” . Preşedintele vine la biserică cu Biblia în mână şi citeşte din Biblia
sa proprie. Fiica Amy a fost botezată în această duminică şi astfel a devenit membră deplină în
biserica noastră. Fiind prima duminică a lunii, noi avem Cina Domnului. Am avut
privilegiul de a servi tava cu pâinea şi paharul cu mustul de struguri, preşedintelui,
doamnei şi familiei. Biserica noastră e aproape de Casa Albă. E situată pe
Strada 16-a, ce străbate oraşul începând
cu Casa Albă şi până la ieşirea din Washington, în Statul Maryland. Se mai
spune că pe această stradă sunt cele mai multe biserici, în Washington, D. C.
Prima
Biserică Baptistă din Capitală e o clădire de piatră, monumentală, stil
neo-gotic, cu o acustică foarte bună şi o capacitate de şedere, la parter peste
1000 locuri. Corul e compus din vreo 70 voci. Avem şi orchestra care cântă cu
corul la concertele aranjate din timp, când vine o lume imensă, fiindcă sunt evenimente culturale în Capitală.
Peste an avem concerte date de coruri universitare din Statele Unite sau
străinătate, care sunt foarte bine ascultate. Duminica de 6 februarie 1977,
corul Academiei Navale a Statelor Unite, a dat un concert în biserica noastră.
Au fost vreo 80 de voci de cădeţi, iar doi au ridicat rugăciuni către Dumnezeu
pentru buna stare morală a Marinei şi Armatei în general şi a ţării şi pentru încrederea
în Dumnezeu, ce dă curaj şi tărie acasă sau la datorie pe mare. Preşedintele
Carter a absolvit Academia Navală din Annapolis, apoi a servit ca ofiţer de
marină mulţi ani, de unde s-a retras, a mers în Georgia ca fermier de alune americane
şi om politic și de acolo la Casa Albă”.
Surse:
George Crișan
Christianity Today
Luminătorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu