Formarea baptiștilor în Olanda - de R. W. Herrmann

 

Acest articol este luat din J. H. Rushbrooke (ed.), The Baptist Movement in the Continent of Europe: A Contribution to Modern History (London: The Carey Press, 19 Furnival Street, E.C.; The Kingsgate Press, 4 Southampton Row, W.C., 1915.

Cu ocazia unei vizite la Oldenburg și Friesland, Köbner și-a extins călătoria în Olanda vecină. Acolo, cu puțin timp înainte, apăruse o mișcare în favoarea botezului credincioșilor, iar în cadrul acestei mișcări, Dr. Feisser, pastor al Bisericii Reformate, a fost un spirit conducător. Köbner l-a vizitat și a descoperit că era pe cale să "re-stropiască" un număr de persoane care părăsiseră recent Biserica. Intenția a fost abandonată având în vedere demonstrația lui Köbner că botezul biblic implica imersiunea. În mai 1845, Dr. Feisser a venit la Hamburg și, după ce i-a convins pe baptiști de temeinicia opiniilor sale, s-a întors cu Köbner, care l-a botezat pe el și pe alți șase pentru a forma prima biserică din Stadskanaal, cu Feisser ca pastor. Köbner a plecat ulterior la Amsterdam, unde, prin botezul a patru persoane, a pus bazele unei biserici. Cam în aceeași perioadă, Oncken din Hamburg botezasă pe trei olandezi, iar întoarcerea lor la Amsterdam a întărit micul grup pe care îl găsise Köbner. Ulterior, Oncken a vizitat Olanda și a botezat câțiva credincioși.

În aprilie 1858, un evanghelist, E. Gerdes, un fost menonit, a venit la Stadskanaal, unde s-a alăturat baptiștilor și a devenit pastorul lor, deoarece Dr. Feisser locuia la acea vreme la Nieuwe Pekela. Lucrarea sa a prosperat și au avut loc mai multe botezuri. A părăsit Stadskanaal în toamna anului 1859 și a fost ulterior un scriitor foarte popular de cărți pentru tineri, deși nu mai avea legătură cu baptiștii. După plecarea sa, evanghelistul J. Witmond, un fost învățător, a venit și el la Stadskanaal și s-a alăturat baptiștilor, de care a fost chemat la pastorat. A făcut o muncă foarte eficientă acolo până în 1865 Dr. Feisser, care nu simpatiza cu calvinismul rigid al baptiștilor germani, astfel încât legătura de unire nu era foarte puternică și care, din cauza constituției sale slabe și a numeroaselor adversități, se descurajase, a murit la Nieuwe Pekela în același an, 1865.

În 1864, o nouă lucrare a început în țară sub influența bisericilor germane din Frisia de Est. Ocazia a fost oferită de publicarea unei lucrări scrise de doi pastori reformați în apărarea practicii puse sub semnul întrebării a botezului copiilor. A. Willms, un pastor din Frisia de Est, a respins efectiv acest lucru. O copie a respingerii sale a ajuns la Franeker în Olanda, unde câteva persoane pioase au citit-o și s-au convins de legitimitatea botezul credincioșilor. Au intrat în corespondență cu Willms și au cerut o vizită. Rezultatul a fost botezul a patru persoane de către De Neui în 1864, iar altele au urmat. Grupul a fost organizat ca o filială a bisericii din Ihren, Frisia de Est, al cărei pastor era Willms. De Neui s-a stabilit în Franeker și și-a extins influența până la Amsterdam. Câțiva ani mai târziu, mulți dintre membri, inclusiv De Neui, au emigrat în America. Munca sa a fost preluată în 1871 de De Weerdt.

În 1866, reverendul H. J. Kloekers, care fusese misionar în China, inițial pentru o societate misionară olandeză, dar după botezul său la Shanghai pentru Societatea Misionară Baptistă, s-a întors în Olanda, sperând să lucreze acolo pentru Împărăția lui Dumnezeu. S-a îndreptat spre Stadskanaal și a fost rugat de biserică să devină pastorul acesteia. În timpul slujirii sale, mulți au fost convertiți și botezați.

Cam în acea perioadă, bisericile din Amsterdam, Stadskanaal și Franeker au încercat să se unească, dar cum biserica din Franeker a insistat asupra acceptării Glaubensbekenntnis-ului din Hamburg, a devenit clar că o uniune formală era imposibilă. Domnul Kloekers a preferat punctul de vedere al baptiștilor englezi și americani și s-a opus cu tărie calvinismului baptiștilor germani.

Întrucât nu s-a putut forma nicio Uniune, au fost organizate conferințe amicale și a fost publicat un ziar lunar, Titus, cu domnul Tekelenburg ca redactor. Totuși, acest lucru nu a durat mult, deoarece bisericile din Friesland, Franeker, Makkum și Workum au fost absorbite de Bund-ul german, iar cooperarea s-a dovedit dificilă.

În jurul anului 1879, reverendii J. Horn, J. de Hart, N. van Beek și B. Roeles, evangheliști și pastori ai unor biserici mici și independente, au acceptat botezul credincioșilor și, împreună cu cea mai mare parte a membrilor lor, s-au alăturat baptiștilor. În cele din urmă, ideea preferată a domnului Kloekers a fost realizată, iar o Uniune de biserici independente a fost formată pe 26 ianuarie 1881, la Foxhol. În același an, a apărut un nou ziar lunar, De Christen, cu redactorii domnilor Kloekers și Horn. Ulterior, publicația lunară a devenit bilunară, iar mai târziu săptămânală. Timp de mulți ani, redactorul a fost domnul van Beek.

În 1885, divergențele dintre cei doi editori, Kloekers și Horn, au stârnit discuții serioase în Adunarea Generală a Uniunii și au dus la unele secesiuni. Majoritatea baptiștilor olandezi înclinau acum spre o comuniune strânsă cu Bund-ul german și, după lungi negocieri și explicații preliminare, Uniunea Olandeză a fost primită în comuniune cu Bund-ul la Conferința de la Hamburg din august 1891.

Unele biserici (în Friesland, Franeker, Workum și în alte părți) s-au remarcat pentru o vreme și chiar au refuzat să primească membri ai bisericilor Uniunii la masa Domnului, din cauza "neortodoxiei" lor. Mai târziu, însă, s-au apropiat una de cealaltă.

De la admiterea Uniunii în Bund-ul german, tinerii care doreau să fie instruiți pentru slujire au fost acceptați la Colegiul Predicatorilor din Hamburg, iar reverendul B. Planting, pastorul bisericii din Amsterdam, A. Hof de Groningen și J. Loun din Nieuwe Pekela au fost educați acolo, în timp ce Rev. J. W. Weenink din Stadskanaal a studiat la Colegiul Pastorilor din Londra.

Bisericile olandeze, deși sărace, lucrează pentru nevoile spirituale ale compatrioților lor prin școli duminicale, întâlniri ale tinerilor, întâlniri evanghelistice etc., iar lucrarea misionară nu este neglijată de ele, deși nu sunt încă capabile să-și trimită proprii misionari în coloniile olandeze. Ele susțin lucrarea baptistilor germani din Camerun și a Societății Misionare Britanice din Congo, unde singura fiică a domnului Kloekers, doamna W. Holman Bentley, a lucrat timp de mulți ani. Fiica cea mică a Dr. Feisser, doamna John Bell, a lucrat și și-a dat viața pentru cauza Maestrului.

Astfel, în Olanda, unde lucrarea baptiștilor este atât de dificilă din cauza opoziției Bisericii de Stat și a altor biserici, baptiștii așteaptă un viitor mai luminos.

Există acum în Olanda douăzeci și patru de biserici, 1860 de membri și 2300 de erudiți.