duminică, 25 martie 2018

Comunicat către toți cei ce scriu istorie baptistă




Cu ajutorul bunului Dumnezeu și prin binecuvântarea Lui, în zilele de 30 și 31 martie 2018 la Caransebeș va avea loc Conferința Națională a Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România. Un eveniment important în viața poporului baptist, ținând cont că prima Conferință baptistă a avut loc acum 125 de ani, în anul 1893, când baptiștii s-au întâlnit în două Conferințe la Salonta și Oradea.
Tema Conferinței este: „Doctrina despre Persoana și lucrarea Duhului Sfânt”.
Pe lângă această Conferință, ar fi și o bună ocazie să ne întâlnim și noi cei ce suntem implicați în scrierea istoriei baptiste.
De aceea vă invit cu mult drag să veniți să ne cunoaștem mai bine, să discutăm despre această lucrare și să lucrăm împreună la acest proiect minunat.
Prin ajutorul Domnului și-au anunțat participarea următorii frați:
1.      Vasile Bel din Rohia
2.      Daniel Stoica din Ineu de Arad
3.      Emanuel Jurcoi din Covăsânț
4.      Alexandru Terlea din Hațeg
Frații care doresc să participe, dar nu pot sunt:
1.      Dr. Marius Silveșan din București
2.      Mihai Ciucă din Brăila
3.      Marius Cimpoaie din Timișoara
Pe toți care aveți pe inimă și nu vă cunosc, vă rog să  veniți și ne vom sfătui împreună, pentru Slava și Gloria lui Dumnezeu și pentru binele poporului nostru baptist.

37. Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’
38. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

(Ioan 4:37-38, VDCC)

58. De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
(1 Corinteni 15:58, VDCC)

sâmbătă, 24 martie 2018

Isus Cristos Domnul, Dumnezeu



Am prezentat sâmbăta trecută, vezi aici articolul: „Isus Cristos Domnul, Om” și astăzi vin să prezint pe Isus Cristos Domnul, Dumnezeu.
Isus Cristos Domnul, Dumnezeu, este ființa cea mai complexă care a generat mii de dezbateri, multe nedumeriri, multă neputință, dar El este real, există și ne cheamă la El. Este ființa cea mai sensibilă care aude cele mai mici suspine ale noastre, doar să ne uităm la El, să venim la El. Este unica ființă care ne dorește binele cel mai înalt, binele suprem.     
Fă-ți timp pentru ca să stai de vorbă cu El, El are suficient timp să stea de vorbă cu tine, cu noi cu toți, oricât de mulți am fi, pe toți ne ascultă, la toți ne dă un răspuns.
Suntem familiari cu ce scrie în toate cele patru Evanghelii, de felul cum s-au comportat oamenii și mai ales conducătorii religioși, dar și cei politici, cu Domnul Isus.
Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’” Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. (Matei 27:39-44)

Suntem de asemenea familiari cu felul cum Domnul Isus s-a purtat cu oamenii, atitudinea Lui, cuvintele Lui și dragostea arătată față de toți care strigau la moarte, față de capii religioși care manipulau masele și i-au cerut condamnarea la moarte.
Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. (Luca 23:33-34)
Câtă diferență în gândire, purtare, practică, acțiune și felul de abordare.
Vedem la Domnul Isus cât este de frumos, frumusețea Lui lăuntrică, noblețea Lui de Împărat, strălucirea smereniei Lui, atitudinea Lui de Dumnezeu, nu a distrus totul, ca urmare a revărsării de răutate, ci a zis:   „Tată, iartă-i , căci nu ştiu ce fac!”

I. Aceste cuvinte dovedesc că Isus Cristos Domnul, este Dumnezeu.

Pentru că nici o ființă umană nu putea în acele împrejurări să spună așa ceva.
Pentru că nici o ființă umană nu putea în acele împrejurări să facă așa ceva.
Pentru că nici o ființă umană nu putea în acele împrejurări să gândească așa ceva.
Domnul Isus a dovedit că nu este din această lume și că nu aparține lumii acesteia, ci este de la Dumnezeu și din lumea lui Dumnezeu.
Biblia spune să ne înarmăm cu gândirea Domnului Isus.
1. Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; (1 Petru 4:1, VDCC)

Când Domnul Isus era pe cruce răstignit și oamenii își băteau joc de El, când și-a dat duhul  s-a întâmplat un fenomen îngrozitor:
45. De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. (Matei 27:45, VDCC)
50. Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. (Matei 27:50, VDCC)
51. Şi îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
52. mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
(Matei 27:51-52, VDCC)

II. Acest moment dovedește că Isus Cristos Domnul, este Dumnezeu.

Isus Cristos Domnul este Dumnezeul acela care atunci când vine, se despică stâncile.
11. Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.
12. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.
13. Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”
(1 Împăraţi 19:11-13, VDCC)

Isus Cristos Domnul este Dumnezeul acela care s-a arătat pe muntele Sinai și oamenii au zis lui Moise:
18. Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare.
19. Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi, şi te vom asculta, dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”
  (Exodul 20:18-19, VDCC)
Isus Cristos Domnul este Dumnezeul acela care este mai presus de ce s-au apropiat evreii, în vechiul Testament.
Moise era îngrozit: Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”). (Evrei 12:21, VDCC)
Noi ne-am apropiat de ceva cu mult mai înalt.
22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,
23. de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,
24. de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
(Evrei 12:22-24, VDCC)
De aceea avem un avertisment și mai înalt și mai cutremurător ca cei din vechiul Israel.
25. Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,
26. al cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”

(Evrei 12:25-26, VDCC)

III. Faptul că nu suntem nimiciți în fața gloriei maiestoase a lui Dumnezeu, dovedește că Isus Cristos Domnul este Dumnezeu, Emanuel.

Dumnezeu i-a pregătit Domnului Isus un trup, prin care să se poată apropia de noi și să nu ne distrugă perfecțiunea sfințeniei lui Dumnezeu.
5. De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup;
6. n-ai primit nici arderi-de-tot, nici jertfe pentru păcat.
7. Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’”
(Evrei 10:5-7, VDCC)
Dumnezeu i-a pregătit Domnului Isus un trup prin care să se poată apropia de noi și să fim mântuiți.
Dumnezeu i-a pregătit Domnului Isus un trup prin care să se poată apropia de noi și să găsim har.
16. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
(Evrei 4:16, VDCC)

Acesta este Isus Cristos Domnul, Dumnezeu de care te poți apropia și nu se întâmplă ce s-a întâmplat în trecut.
Te poți apropia cum vrei, dar totuși calitatea nu i s-a diminuat, ci a crescut și te cheamă la El ca să fii mântuit și să te ajute la vreme de necaz.
Ce bun și minunat Dumnezeu avem!
Slăvit să-i fie Numele în veci!

joi, 22 martie 2018

Ioan Manciu 1892-1926, din Cristian



Pentru a vedea și alte biografi citește aici.

S-a născut în anul 1892 în localitatea Cristian,  județul Sibiu, unde a copilărit și învățat.
A primit pe Domnul Isus în inimă la București, unde a și lucrat mai multă vreme  pentru că era cunoscut fraților din capitală.
A venit în localitatea natală și în anul 1923 înființează împreună cu Morar Zaharia, Biserica Baptistă.
Fratele Ioan a lucrat alături de fr. Petru Oprean și seminaristul Avram Bălgrădean.
Era activ în lucrarea de misiune și predicarea Cuvântului Domnului, dar evenimentele importante le făcea publice prin revista Cultului Creștin Baptist, Farul Mântuirii.
Elanul fratelui Ioan a fost oprit la vârsta de 34 de ani. După o lungă și grea suferință Domnul îl cheamă acasă la El, în ziua de 1 august 1926.
Serviciul de înmormântare a fost ținut de colaboratorii dumnealui, frații: Petru Oprean, seminaristul  Avram Bălgrădean și Gh. Mănițiu.
Pierderea este trăită de soția fr. Ioan, dar și de biserica care abia se formase  și acum se făcuse o spărtură între lucrătorii Domnului.
Biserica Baptistă din Cristian este vie și azi.
Sursa:
Farul Mântuirii
Alexa Popovici
Ioan Bunaciu

marți, 20 martie 2018

Vasile Gherman 1948-1988




Pentru a vedea și alte biografi citește aici.

Fratele Vasile Gherman a trăit 40 de ani pe acest pământ și are 30 de ani de când Dumnezeu l-a primit în veșnicie. Dumnezeu a îngăduit ca fratele Vasile să meargă în fața Lui ca un martir al secolului XX, dovedind că nimic nu este nou sub soare. A rămas multă durere, multe întrebări și azi după 30 de ani știm tot puțin. Știm doar că fr. Vasile Gherman l-a iubit mult pe Dumnezeu și poporul Său și i-a rămas alături, chiar dacă a putut de multe ori să rămână în Occidentul mult râvnit de români setoși de libertate. Era legat prin dragostea lui Dumnezeu de oamenii din România și nu-i putea lăsa în întunericul comunist, nu-i putea abandona pentru că ei, oamenii, trebuiau să audă Cuvântul Lui Dumnezeu, aveau nevoi să vadă, să audă și de la cine?
A înțeles mai presus de orice chemarea lui Dumnezeu și nu și-a abandonat lucrarea, ci cu credincioșie, râvnă și dragoste a slujit pe Dumnezeu și oamenii pe care i-a iubit mult.
Fratele Vasile Duțu mi-a făcut cunoștință cu dânsul,într-o împrejurare, am vorbit cu dânsul și nu ne-am mai văzut. Tot fratele păstor Vasile Duțu mi-a spus, nu mult după aceea că fratele Vasile Gherman a murit în accident, dar de fapt a fost ucis de securitate. Nu îmi venea să cred și totuși lucrurile erau cât se pot de reale, adevărate și dureroase. În acea vreme locuiam la Baia Mare și fr. Vasile Duțu la Seini și așa ne întâlneam foarte des prin vizitele reciproce ce ni le făcem.
Fratele Ioan Bunaciu descrie mai pe larg viața și moartea fratelui cu multele întrebări ce se discutau, în cartea: „Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în Bisericile Baptiste din România”, de la pag. 461-466.
Fratele Marius Silveșan a văzut dosarul și concluzia dumnealui o puteți citi aici.
Aici se poate vedea o parte mică din serviciul funerar.
Păstorul Vasile Gherman s-a născut la 7 octom­brie 1948, în localitatea Lăpuşnicu Mare, jud. Caraş Severin, în familia Mariei şi Nicolae Gherman, o familie de credincioşi şi buni slujitori ai Domnu­lui. Mama fratelui, a fost fiica fratelui păstor Eftimie Românu şi sora păstorului Nicolae Românu. Vasile a fost cel de-al patrulea fiu din cei cinci copii ai familiei.
Între anii 1955—1966 urmează şcoala generală din localitate şi cursurile liceului din Bozovici.
După terminarea serviciului militar, între anii 1969—1971 urmează cursurile Facultăţii de electronică din Timişoara. În urma absolvirii acestor cursuri obţine diploma de subinginer.
În anul 1970, primind pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal, este botezat şi devine membru al Bisericii Creştine Baptiste.
În 1971 fr. Vasile Gherman se căsătoreşte cu sora Lidia Ilie, formând împreună o familie fericită în Domnul. Lângă sicriu, alături de sora Lidia se află cei trei copii ai lor, Cristian de 15 ani, Teofil de 12 ani şi Cristina de numai un an.
Între anii 1971—1976 fr. V. Gherman lucrează la o întreprindere de profil din Reşiţa, potrivit specialităţii sale.
În toţi aceşti ani el simte o chemare lăuntrică de a sluji pe Domnul. In anul 1976 susţine exame­nul de admitere la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi începe cursurile acestei şcoli. A fost un seminarist disciplinat şi silitor. Absolvă cursu­rile seminarului în 1980 şi este repartizat să lucreze ca păstor în Bisericile din Orşova, Turnu Severin şi altele din zonă. Este ordinat ca păstor la 8 fe­bruarie 1981.
In activitatea lui a fost apreciat şi iubit de fraţi. A fost integrat din plin în lucrarea Domnului din ţara noastră. El continuă să se pregătească în do­meniul teologic şi astfel urmează cursurile de vară din cadrul Seminarului Teologic Internaţional din Ruschlikon, Elveţia.
A participat la întruniri internaţionale pe linie cultică, ultima fiind Congresul tineretului baptist din Glasgow, Scoţia. A făcut parte și din comitetul de conducere al Comunităţii Timi­şoara.
În seara zilei de 2 noiembrie, 1988, în timp ce se îndrepta cu maşina spre biserica din Turnu Severin, pentru serviciul divin, Vasile Gherman moare ful­gerător într-un accident.
La data de 5 noiembrie 1988, a avut loc la Ti­mişoara, serviciul divin de înmormântare a frate­lui păstor, Vasile Gherman.
Participarea a fost numeroasă, au participat frați și surori care l-au iubit pe fratele Vasile. Au participat frați păstori din țară, frați din conducerea Uniunii, Comunităților Baptiste și a Seminarului Teologic.
Surse:
Îndrumătorul Creștin Baptist
Ioan Râncu