Dumitru Gherghel 1919-1989

Fr. Gherghel Dumitru, s-a născut la 16 noiembrie 1919, în localitatea Ineu de Criş, jud. Bihor, fiind cel mai mare dintre cei cinci fraţi ai săi.

În anul 1940, la 10 noiembrie, s-a căsătorit cu sora Ecaterina, având împreună pe Dumitru, Mariana şi Florica.

În urma primirii Domnului Isus Hristos ca Mântuitor personal, s-a convertit la credinţa baptistă, împreună cu soţia sa şi au fost botezaţi la 7 martie 1948 în Biserica Baptistă din Ineu de Criş, jud. Bi­hor, de către fr. Gherman Mihai, lucrător cercual.

Simţind chemarea din partea Domnului de a sluji şi de a predica Evanghelia, în anul 1948 a fost tri­mis pentru studii la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, pe care l-a absolvit la 26 mai 1955.

La 14 mai 1952 a fost ordinat ca păstor, slujind în bisericile din cercul Burzuc, jud. Bihor. A fost trans­ferat la Biserica Creştină Baptista din Tăut, pe care a păstorit-o peste 22 ani. A mai păstorit bisericile baptiste din localităţile Ucuriş, Călacea, Girişul Ne­gru şi Biserica Baptistă nr. 3 Oradea. A botezat peste 250 credincioşi baptişti din comunitate.

Fr. Gherghel a îndeplinit şi funcţiile de membru în comitetul de conducere al Comunităţii Oradea, vicepreşedinte şi preşedinte al acesteia, în perioada 1971—1975.

În ianuarie 1980, a fost pensionat, dar fr. Gherghel a continuat să slujească în cadrul cultului, răspunzând solicitărilor bisericilor de pe raza Comunităţii Oradea.

În toată perioada pastoraţiei sale (41 ani), fr. Gherghel a păstrat cu sfinţenie învăţătura curată a Evangheliei, aşa cum a primit-o de la înaintaşii săi, pionieri pe meleagurile Bihorului.

Fr. Dumitru Gherghel a plecat convins de bucuria revederii în ziua de apoi, împreună cu toţi cei ce au crezut şi cred în jertfa Domnului Isus Hristos.

„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El“ (Psalm 116:5).

Fr. Dumitru Gherghel a fost chemat acasă la Domnul, la 11 ianuarie 1989. Din cei 69 ani de viaţă, fr. Gherghel a trăit 45 de ani în strădania de a face voia lui Dumnezeu şi de a-I fi folositor. Pe ogorul Evangheliei din cadrul Comunităţii Creştine Bap­tiste din Oradea, fr. Gherghel a slujit patruzeci şi unu de ani.

Serviciul divin de înmormântare a avut loc în ziua de 13 ianuarie 1989, în Municipiul Oradea. Au parti­cipat numeroşi credincioşi din bisericile pe care fr. Gherghel Dumitru le-a slujit, în calitate de păstor. Au luat parte şi unsprezece fraţi păstori, colegi de slujire pe ogorul Evangheliei din Comunitatea Ora­dea. Au fost prezenţi fraţi şi surori tineri  şi vârstnici din bisericile creştine baptiste din Municipiul Oradea şi din jud. Bihor.

Serviciul ocazional de înmormântare a început cu rugăciunea de invocare rostită de pastorul Marişcaş Ioan. după care s-a citit textul biblic din II Timotei 4:1—8.

Cu această ocazie au predicat şi au transmis con­doleanţe familiei următorii fraţi : fr. Gheorghe Cioa­ră, păstorul Bisericii Creştine Baptiste clin Tăut, jud. Bihor, biserică pe care cel decedat a păstorit-o peste 22 ani ; fr. Badea Pavel I. păstorul Bisericii Bap­tiste din Tulca, Bihor, coleg de slujire cu fratele plecat în veşnicie, care a arătat că fr. Gherghel a ostenit în slujba încredinţată, făcându-și datoria şi a plecat la Stăpân pentru încoronare.

A urmat fr. Gheorghiţă Nicolae, păstorul Bisericii Baptiste nr. 2 din Oradea, preşedintele Comunităţii Oradea şi membru al Comitetului Uniunii, care a ţinut predica doctrinară pentru acest serviciu.

Fr. Tanc Aurel, păstorul Bisericii Baptiste nr. 4, Oradea, colaborator al fratelui Gherghel, a prezen­tat necrologul.

Programul serviciului de înmormântare a fost îm­podobit şi de participarea fanfarelor din bisericile nr. 3 şi 4 Oradea.

Prima parte a serviciului de înmormântare s-a în­cheiat cu rugăciune de mulţumire, rostită de fr. Miheş Dumitru.

La cimitir, predica ocazională a fost rostită de pastorul Megyesi Iosif, fost coleg şi colaborator în slujire cu cel plecat, iar rugăciunea de mulţumire a fost rostită de fr. Tet Traian, care şi-a exprimat toată recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru cre­dinţa şi nădejdea care a avut-o fr. Gherghel Dumitru, împreună cu noi toţi în reîntâlnirea noastră la glo­rioasa zi a învierii.

Dumnezeu să mângâie familia rămasă în urma fratelui, întărindu-le nădejdea revederii în Patria cerească.

Surse:

Pastor Miheş Dumitru

Îndrumătorul Creștin Baptist

Gândiţi-vă la lucrurile de sus

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. (Coloseni 3:2)

Dumnezeu când l-a creat pe om, l-a făcut după chipul și asemănarea Sa.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:26)

Dumnezeu este o ființă care gândește și ne-a înzestrat și pe noi cu această calitate.

Seara, când mergem la culcare, gândul merge la ziua de mâine. Dimineața, gândurile ni se împart pe mii de cărări: Ce voi face? Cum voi face ca să iasă bine? Oare îmi va ieși dacă voi face așa sau să nu fac așa?

Azi a fost o zi încărcată, te gândești la ce ai făcut sau puteai face și mii de gânduri încolțesc în minte. Te gândești că nu vei mai rata ocazia ce tocmi ai ratat-o.

Dumnezeu, Creatorul ne spune : „Gândiţi-vă la lucrurile de sus”.

Ți-a venit acest gând în minte? Dumnezeu s-a gândit la tine,  ți-a pătruns gândul și ți-a văzut gândirea că cutreieră pământul și se mișcă cu mare viteză, doar în jur, dar în sus nu.

Dumnezeu a pus gândul în noi, ca să interacționăm cu veșnicia Lui

Gândul are o viteză mai mare ca lumina, pentru el pământul este un spațiu prea mic, de aceea avem mii și mii de gânduri.

Dumnezeu a pus gândul în noi, ca să pătrundem gândirea plină de înțelepciune a Lui

Ce câștigați am fi să dăm voie gândirii noastre să pătrundă gândirea Creatorului. Am ajunge să fim plini de toată gândirea lui Dumnezeu.

„să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. (Efeseni 3:18-19)

De ce chinuim gândul nostru într-un spațiu așa de mic, când el este făcut să atingă infinitul.

Dumnezeu a pus gândul în noi, ca să fim desăvârșiți în Hristos

„Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.” (Filipeni 3:12-15)

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus”

-          pentru că acolo este ținta la care trebuie să alergăm. Să ne punem gândul în mișcare, ca să alergăm în așa fel, ca să câștigăm premiul.

-          pentru că acolo este Cineva care ne iubește nespus de mult și suferă când nu ne pasă de dragostea Lui.

-          pentru că acolo suntem așteptați cu masa pregătită pentru veșnicie.

Promisiunea Lui Dumnezeu este clară, în favoarea unei gândiri pe verticală și atunci se vor rezolva și lucrurile de pe orizontală.

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:33-34)

Teodor Cenușă 1909-1981

Fratele Teodor Cenușă  s-a născut în anul 1909, localitatea Furmanca județul Ismail, fiind fiul lui Luchian și Mărioara Cenușă. Teodor este al doilea copil din cei șapte.

Urmează cele 4 clase primare, unde învață să citească și să scrie.

La vârsta de 17 ani, în 1926, după ce a cercetat Noul Testament și a ajuns la credința în Domnul Isus ca Mântuitor personal, a primit botezul nou-testamental.

În  tinerețe, fratele Teodor a trăit în orașul Tulcea. Frații din Biserica Baptistă Tulcea, l-au propus să urmeze cursurile Seminarului Teologic Baptist din București, pe care l-a început în anul 1933 și l-a terminat în 1937.

În 15 august 1928, este ordinat ca păstor pentru Bisericile Baptiste din Tulcea și Tichilești. Fratele predica în limba română, dar și în cea rusă.

În anul 1937, după absolvirea Seminarului, fr. Teodor se căsătorește cu sora Catincea, născută Neiconi, absolventă a Școlii Misionare de Fete de pe lângă Seminarul Teologic Baptist din București.

La chemarea directorului Seminarului de atunci, fr. Dr. Lucașa Sezonov, care a cerut absolvenților să răspundă care dintre ei este gata să meargă să lucreze voluntar între leproșii de la Tichilești. Fr. Teodor, cu riscul de a-și pierde sănătatea, a acceptat chemarea.

În anul 1945, după terminarea războiului, se mută în localitatea Hațeg  lucrează ca păstor în Bisericile Baptiste din Valea Hațegului.

Fratele Teodor Cenușă, a fost ales ca îndrumător al „Școalelor Duminecale” din Bisericile Baptiste .

A fost ales ca secretar al Comunității Baptiste de Hunedoara și apoi a fost ales vicepreședinte al Comunității Baptiste de Brașov.

A făcut mai mulți ani parte din Comitetul de conducere al Uniunii Baptiste din România.

În anul 1972, fratele Teodor Cenușă  iese la pensie, dar  continuă să lucreze  cu Evanghelia în unele Biserici Baptiste și în cercurile vacante din zonă.

Despre dedicarea fratelui Teodor, despre curajul dânsului, Alexa Popovici scrie în istorie un fapt concret și adevărat:

„Cel care a riscat mai mult însă a fost Teodor Cenuşă, mai ales la săvârșirea actului de botez.

Pentru îndeplinirea acestui act, biserica din Tulcea i-a confecţionat o haină de

botez specială, din material fiert în ulei, despre care ei credeau că nu absoarbe

apa, şi haina era complet închisă. Însă când Teodor Cenuşă a intrat în apă, în

baptisteriu, a observat că apa a pătruns prin haină, astfel încât până la terminarea

botezului candidaţilor, când a ieşit din baptisteriu, haina îi era plină de apă.

Mult timp a existat printre credincioşi teama că Cenuşă se va îmbolnăvi de lepră.

Dar Dumnezeu l-a ferit de un asemenea pericol.”

Datorită curajului dumnealui, noi azi, avem articolul publicat AICI care arăta cruzimea arătată de bolșevici când au ocupat Basarabia.

În anul 1981, la vârsta 72 de ani, Domnul își cheamă slujitorul acasă ca să se bucure veșnic cu Domnul său și căruia i-a fost credincios.

Serviciul de înmormântare s-a ținut în orașul Hațeg și a fost condus de fr. Mara Cornel, președintele Uniunii, ajutat de fr. Dugulescu Petru, păstorul Bisericii Baptiste din Hațeg. Au mai luat parte la serviciul de înmormântare, următorii frați păstori: Ilie Mârza, Artenie Zdrânc, Mircu Cocar, Simion Cure, Ieremia Găvăgină, Aurel Lazăr, Ioan Dinu, Marcu Nechifor și Beniamin Poplăcean.

A cântat fanfara din Hațeg și corurile reunite din Hațeg și Deva.

A participat un numeros public, care a dorit să-l conducă pe ultimul drum.

21. Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’
(Matei 25:21, VDCC)

Surse:

Îndrumătorul Creștin Baptist

Cornel Mara

Alexa Popovici

Marius Silveșan

Lidia Căldăraru - deportată

Pentru alte informații, vezi AICI.

Istoria noastră baptistă este plină de mărturii și exemple cutremurătoare, demne de urmat. Oamenii care au lucrat pentru Domnul, în condiții grele și nesigure pentru viața lor, ne sunt modele. Nu s-au dat înapoi, ci au proslăvit pe Dumnezeu prin viața lor demnă.

Prezint azi, pe sora Lidia Căldăraru, o misionară baptistă, plină de curaj în fața dușmanilor ei cu dinți de fier și măsele de oțel, sau cum spune Scriptura: „cu dinţi de leu şi măsele de leoaică”. Viața ei ne va ajuta să avem curaj,  să nu ne lăsăm descurajați și să credem  ce spune Cuvântul Sfânt:

„Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17)

Redau mai jos un articol din revista „Farul Creștin”:

„În ziarul Universul, Nr. 230 din 26 August 1941, apare un reportaj de război sub titlul: „15000 oameni deportați din Chișinău”, e publicată o listă cu cei care au trecut prin închisoare, spre drumul execuției sau al deportării. Lista e întocmită din cercetarea carnetelor de identitate și a actelor găsite rămase de bolșevici.

Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu acești bărbați și femei, dar adevărul e că ei nu mai sunt la Chișinău.

Citind lista celor 29 de nume de deportați identificați, am dat peste un nume cunoscut: „Lidia Căldăraru”, este sora noastră, misionară între femeile și tineretul din Basarabia. E credincioasa care s-a dedicat  pentru lucrarea Domnului, pentru mântuirea celor din păcate și întoarcerea lor la Domnul Isus.

Parte din familia surorii Căldăraru, se află în Tulcea. La cedarea Basarabiei din anul trecut, (1940) sora Lidia a fost pusă în fața conștiinței, să aleagă între salvarea vieții ei și între a sta alături de frații ei în Domnul, să fie cu ei, atât la bine și la rău. Poporul avea nevoie de pilda ei. Ea a înțeles aceasta și a renunțat la viața ei, la siguranța și la liniștea ei și a rămas. Și ceea ce noi toți am bănuit atunci, e azi o realitate. Lidia Căldăraru, sora noastră misionară, a trecut prin închisoare, luând drumul deportării. Unde e ea astăzi, numai Dumnezeu știe. Nimeni din noi nu știm dacă trăiește sau a plătit pentru credința ei cu prețul vieții. Dar știm lecția istoriei: „Sângele martirilor, e sămânța creștinismului”. Lucrarea pentru care ea și-a dat poate și viața, avem toată siguranța că va înflori.”[1]

O lună mai târziu, Teodor Cenușă, păstorul baptist de la Tulcea, scrie un articol sfâșietor despre sora Lidia, dar și despre alți frați care au fost deportați de bolșevici pentru credința lor.

Numele celor deportați: Fr. Boris Bușilă, predicatorul Bisericii Baptiste din Chișinău; fr. Pșenicinâi, diacon al bisericii; fr. Ivanov, un frate activ în biserică; sora Lidia Căldăraru, misionară și fr. Tafratov, bătrânul cunoscut predicator din  județul Ismail. Despre soarta lor nu se știe.

Mai jos redau articolul din „Farul Creștin”, scris de fr. Cenușă[2].

„În ziua de 26 iunie 1941, au fost ridicați din Chișinău pentru a fi deportați în Siberia sau pentru a fi omorâți, Dumnezeu știe, următorii frați: Boris Bușilă, predicatorul bisericii, Pșenicinâi, un diacon, Ivanov, un frate de frunte în biserică și sora  Lidia Căldăraru. Sora Lidia a fost și este cea mai cunoscută soră din toți frații Basarabeni. Este cunoscută nu numai printre frați, ci și în rândurile celor ce nu făceau parte din bisericile noastre. Era cunoscută nu pentru că era o ființă periculoasă, ci pentru prietenia ei și spiritul vesel pe care-l avea. Era iubită de oricine o cunoștea. Timp de aproape 20 de ani a fost lucrătoare în toată Basarabia printre tineret, școală duminicală și societatea femeilor.

A lucrat în continuu, atât vara cât și iarna. Nu a fost pretențioasă în misiunea ei. Oricine a invitat-o, nu a refuzat pe nimeni. A știut să meargă zeci de km. pe jos, din sat în sat, atât vara cât și iarna. Parcă o văd, veșnic veselă și gata pentru lucru oriunde și oricât de greu ar fi fost. Era atât de sinceră, că orice ar fi avut contra cuiva, a știut să meargă drept  și s-o spună pe față.  Curajul ei a fost atât de mare, încât a știut să-și mărturisească credința în Dumnezeu chiar în fața celor ce au și băgat-o în închisoare. Imediat ce au intrat în Basarabia bolșevicii, au căutat să împiedice credința în Dumnezeu  prin diferite mijloace. În felul acesta casa de rugăciune a fraților din Chișinău a fost luată. Ei au fost nevoiți să se roage în altă casă unde au găsit. În timpul acesta, unii poate că s-au clătinat în credința lor.   Cât privește pe sora Lidia, a mers înainte. Astfel a ajuns să fie cunoscută până și de N. K. D. V. (poliția secretă) a bolșevicilor. Imediat a început să fie urmărită.

Au chemat-o la sediul lor și-au încercat în fel și chip să o abată de la credință. Astfel după mai multe încercări și cercetări (câteodată de 6-12 noaptea) nu au reușit să o convingă. Văzând aceasta, i-au spus la urmă că astfel de elemente trebuie nimicite și în ziua de 26 iunie, doi N. K. V. D-ști au venit la ea acasă și i-au spus că în 15 minute să fie gata ca să-i urmeze. Dânsa nu s-a speriat, fiindcă a fost gata pentru aceasta. Și-a luat rămas bun de la mama ei și a plecat direct la închisoare.

Ultimele ei cuvinte au fost: „Dacă mi-am terminat misiunea, ne vom vedea în cer, iar dacă nu, ne vom mai vedea și pe pământ.”

Tot în aceea zi, au fost ridicați și ceilalți frați din Chișinău. Și din aceia, nimeni nu mai știe ce  s-a făcut cu ei. Au fost deportați în Siberia, sau în cer?! Dumnezeu știe. Dacă ar fi în viață, să ne rugăm pentru ei, ca Dumnezeu să-i păzească până la sfârșit. Dacă au trecut din lumea aceasta, să le urmăm credința lor, chiar și pe față,  atât în zile bune cât și în încercări. Dumnezeu să mângâie și să liniștească, să întărească familiile lor.”

T. L. Cenușă.    

---

[1] Farul Creștin, Anul IX. No. 41, sâmbătă 11 octombrie 1941, Pag. 3.

[2] Farul Creștin, Anul IX. No. 414, sâmbătă 1 noiembrie 1941, Pag. 6.