luni, 25 iunie 2018

Participare baptistă la Unirea din 1918


Dragi frați colegi de pretutindeni și oricine este interesat de istoria baptistă, luați aminte!
Anul 2018 este un an însemnat și pentru poporul nostru baptist. De mai mulți ani am simțit un îndemn să completez un gol din istoria noastă baptistă. Nu-mi explic cum a putut să fie trecut așa de ușor cu vederea, deși imediat după Unire, baptiștii erau acuzați că voiau să dezmoștenească neamul românesc. Ca exemplu era dat și faptul  că baptiștii nu au participat la Unire și nu au vrut să se realizeze Unirea.
Am găsit un document  din anul 1928, prin care se dezmințea această informație și   s-a  spus clar: „Baptiștii au participat la Unire”. În acel document nu s-au dat cazuri concrete de organizare a baptiștilor și așa au trecut 100 de ani cu acest gol.
Prin ajutorul lui Dumnezeu și împreună cu fratele păstor de la Ineu, Arad, Daniel Stoica, am găsit un drum bun prin care am putea veni cu date concrete despre Marea Unire și participarea baptistă la acest eveniment.  Lucrul acesta vrem să-l concretizăm printr-o carte, pe care vrem să o tipărim.
Am vrea ca această importantă lucrare să o împărtășim cu toți frații, iar pe aceia care vor să fie părtași, îi rugăm să ne scrie, ca să punem toate informațiile la un loc. Dacă știți câte ceva sau unde am mai putea găsi materiale pe această temă, vă rog să ne scrieți! Timpul este scurt și vrem ca de 1 Decembrie 2018 să o prezentăm publicului.
Vă mulțumim!
Vasile Bel și Daniel Stoica  

miercuri, 20 iunie 2018

De la fratele Marius Silveșan, despre Larisa Grenaderov


O baptistă în lumea culturii – Larisa Grenaderov și picturile ei

Larisa Grenaderov, născută în octombrie 1939, nu este doar o credincioasă baptistă care provine din două familii baptiste celebre, Issler și Grenaderov, ci și o artistă talentată care reușește să dea viață locurilor și personajelor transpuse în picturile sale.

Un filmuleț despre picturile dumneaei, vedeți AICI.

luni, 18 iunie 2018

Vasile Filat, viitor doctor în istorie baptistă, despre deportații din Chișinău, 1941



Căutând mai multe și mai concrete informații despre deportații din Chișinău, am găsit pe fratele Vasile Filat, pastor la Biserica „Bunăvestirea” din Chişinău.

Despre Buşilă Boris am scris AICI

Despre Lidia Căldărar am scris AICI


Fr. Vasile mi-a dat următorul material, pe care îl prezint cu mult drag, dar și durere în suflet.
La data de 22 iunie 1941, Germania a atacat Uniunea Sovietică.  Înainte de a se retrage, autoritățile sovietice au declanșat o mare teroare. Peste patru zile de la începutul războiului, la 26 iunie au fost arestați 7 slujitori ai bisericii baptiste: Boris Bușilă, Andrei Ivanov, Pșenichnii Grigorii, Tarlev Marcu, Tarlev Daniel, Trahtenberg Isaac și Lidia Căldăraru[1]. Conform datelor oferite de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Boris Bușilă, Andrei Ivanov și Grigorii Pșenicnii au fost învinuiți de “activitate sectantă anti-revoluționară”, pentru că “au fost membri activi ai comunității baptiste din Chișinău, au distribuit populației literatură anti-revoluționară și au luat parte activă la adunările comunității baptiste”[2].
La data de 22 august 1942, au fost judecați în regiunea Irkutsk.
Boris Bușilă a fost condamnat la moarte prin împușcare.
Ivanov Andrei la 10 ani de detenție în lagărul de concentrare.
 Grigorie Pșenicinii la 4 ani de detenție în lagăr.
Marcu Tarlev a fost judecat la 15 aprilie 1942 și a fost condamnat la 8 ani de detenție în lagăr[3].
Oamenii au comunicat credincioșilor că Boris Bușilă a fost aruncat în cuptorul trenului de călăii săi și nu a mai ajuns să fie împușcat. După arestarea acestui grup de slujitori, biserica baptistă din Chișinău a fost condusă de M. Belousov. 

Aici puteți să vedeți biografia completă  a fratelui Vasile Filat.
M-am născut la 28 septembrie 1971,  în satul Lăpuşna, raionul Hânceşti (care atunci se numea Kotovschii). Părinţii mei au fost creştini de credinţă ortodoxă. Mama mergea mai des la biserică şi căuta să aibă o relaţie frumoasă cu Dumnezeu, dar nu a fost învăţată niciodată din Sfintele Scripturi şi nu a putut realiza această relaţie, pentru că nu a experimentat nașterea din nou. Tatăl mergea foarte rar la biserică, cred că doar odată în an, cel puţin aşa îmi amintesc eu. El a fost un om abuziv şi, cu multă părere de rău o spun, dar visul cel mai mare al copilăriei mele era să moară tatăl într-o zi. Credeam că atunci va fi cea mai fericită zi, când vom rămâne doar cu mama, care arăta o mare afecţiune pentru noi, dar care era chinuită de tatăl nostru, tot aşa cum şi noi copiii eram chinuiţi mult. În casa noastră, pe pereţi, foarte des erau picături sau chiar pete de sânge şi aceasta nu pentru că mama nu era gospodină bună, ci pentru că tatăl făcea ca sângele să fie totdeauna proaspăt pe pereţi. Noi toţi eram deprinşi să cunoaştem dacă tatăl vine acasă beat sau treaz, după felul cum suna clanţa de la poartă şi când venea beat, ne ghemuiam toţi după sobă, aşteptând să vină, să ne scoată şi să înceapă bătăile straşnice….. continuare pe site.


[1] Arhiva personală, DIB-001, p.1
[2] Arhiva personală, DIB-001, p.3
[3] Arhiva personală, MP-005, p.2

joi, 14 iunie 2018

Concordanța făcută de Willy Sezonov înainte de 1940, a fost tipărită?



Am găsit  scris în revista Farul Creștin din 1940, că fratele Willy Sezonov a făcut o concordanță compusă din 120000 de cuvinte, care a rămas în urma dumnealui, dar neterminată.
Dacă cineva știe mai multe detalii, aștept cu interes.
Fratele Willy Sezonov s-a născut în marea familie Sezonov, importantă pentru poporul baptist român.. A fost fiul lui Adam Sezonov din Brăila.
S-a născut în anul 1914 și a trăit doar 26 de ani, iar în 1940 Domnul îl cheamă acasă.
A trăit puțin, dar a rămas în urma dumnealui o carte pe care a tradus-o și se  numește:  „Puterea Misiunii”.

Puterea misiunii, de A. Paget Wilkes


Este o carte pur spirituală. Fiecare cititor va găsi ceva pentru sufletul său în această carte. Ea ne arată lucrul  Evangheliei în țările păgâne. Costul unei cărți e 30 lei.[1]
Este tradusă de Willy Sezonov în 1938, care semnează o notă în care explică de ce a tradus cartea. El spune: „..am văzut  marea bogăție pe care o conține.[2]
Cartea are 223 de pagini și este tipărită la Arad de: „Editura: Depozitul de literatură Creștină”, în 1938.
Fiecare predicator trebuie s-o citească. Este cartea care inspiră pe fiecare cititor. Acum este timpul cel mai potrivit pentru asemenea cărți. Viața ta săracă se va îmbogăți, vei ajunge mai aproape de Dumnezeu, dacă o vei citi.[3]


[1] Farul Creștin, Anul VI, No.43,  Sâmbătă, 29 Octombrie, 1938, pg.6.
[2]A. Paget Wilkes Puterea misiuni, Editura: Depozitul de literatură Creștină, Arad. 1938, pag. 2.
[3] Farul Creștin, Anul VI, No.42,  Sâmbătă, 22 Octombrie, 1938, pg.7.

marți, 12 iunie 2018

Rusu Simion 1928-2006



Fratele Rusu Simion s-a născut în 19.07.1928, ca fiu al lui Vasile și Maria, în localitatea Jac, județul Sălaj. Aici, credința baptistă a pătruns la începutul secolului al XX-lea, iar în  1905 s-au botezat primii credincioși. 
A făcut școala primară în satul natal, iar liceul în orașul Zalău, terminându-l în 1946, fiind prima promoție după război. 
A avut o plăcere deosebită să asculte, încă de pe când era copil, Cuvântul Domnului, care a lucrat în viața lui. L-a primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor, iar în 22.08.1948 a fost botezat de către fratele Bălănean Ioan, pastor din localitatea Brebi.
Era un tânăr căruia îi plăcea învățătura și, de aceea, în data de 01.10.1946 s-a angajat ca învățător în localitatea Lupoaia, unde a predat cu plăcere carte celor mici. După un an se mută în  Ciglean, tot ca învățător, până în 1950, când se angajează  la „Trustul Minier Ardealul, Sărmășag”, pe funcția de referent administrativ. În 1950 este încorporat, iar în 1951 este lăsat la vatră. În anul 1957 se retrage din câmpul muncii și pleacă la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care îl absolvește în 1961.

În timpul acestor mișcări de serviciu, mutări dintr-o parte în alta, se gândește că ar fi nevoie și de un ajutor potrivit, pe care îl găsește tot într-un leagăn baptist, în localitatea Cuceu unde era biserică mare[1],  surori tinere și credincioase. Dintre toate o alege pe sora Maria, fiica lui Gheorghe și Ana Copos, fată frumoasă și zâmbitoare ce locuia doar peste vale de biserică. În 26.03.1952 are loc nunta, oficiată de fratele Ioan Bălănean, care i-a fost sfătuitor și model toată viața. Au avut patru copii: Cornelia, Corneliu, Elvira și Emilia.
În 1960 este angajat ca pastor la Comunitatea Baptistă de Cluj și activitatea o desfășoară la Biserica Baptistă din Bistrița. Ca un om iubitor de oameni și având un caracter comunicativ și prietenos, dar având și o pregătire scolastică, intră în discuții cu oamenii din oraș, dar și cu elevi de la liceu, lucru ce supără autoritățile, care trec la măsuri.
Fratele George Colcer, fiind pastor în Bistrița și lucrând  la teza de doctorat pe probleme de persecuție, mi-a pus la îndemână de la arhivele Statului din Bistrița, documente ce arată că fratele era urmărit de autoritățile locale, care au informat Inspectorul din Departamentul Cultelor, Direcția pentru Supraveghere și Control  București. Autoritățile îl acuză că se amestecă în problema învățământului, iar când a fost avertizat că poate să-l coste, fr. Simion a răspuns că nu-i pasă.[2]
În anul 1965 este ales ca președinte al Comunității Creștine Baptiste de Cluj, unde problemele i se adâncesc pentru că nu voia să asculte de autorități. Acestea  îl acuzau că nu ia măsuri față de bisericile care nu se supuneau nici ele, ci făceau adunări fără să posede autorizație sau construiau case de adunare cu promisiuni vagi de la autoritățile locale, dar fără documente, iar când era chemat de autoritățile centrale la fața locului, fratele întârzia, sau nu mergea deloc, căci nu se grăbea în luarea unor decizii, trăgând cât de mult de timp.[3]
În luna februarie 1971 i se retrage autorizația de președinte și pastor, iar în luna octombrie primește autorizație de pastor pentru Biserica Creștină Baptistă Baia Mare, unde rămâne până la ieșirea la pensie, în 1990, după 40 de ani de slujire intensă pe ogorul Evangheliei.
Biserica îl primește bine și fratele se acomodează și în oraș. Fiind o fire prietenoasă, oamenii au început să-l cunoască tot mai mulți, așa că  greu puteai să mergi cu dânsul pe trotuar fără să fie oprit ici și acolo de trecători.
Deși a avut experiențe negative cu autoritățile, nu s-a dat în lături să ia bătălia de la capăt și să lupte pentru a dobândi autorizație de construcție pentru Biserica demolată de pe Bulevardul Unirii. Face demersuri și memorii la autorități și sprijinit de comitetul Bisericii obțin ceva, dar fac ceva mai mult când construiesc. Așa că, păstorul Rusu împreună cu comitetul și Biserica, sprijiniți de mâna atotputernică a lui Dumnezeu și sub ocrotirea Lui, ridică o clădire ce atrage privirea.
Menționez că din informațiile pe care le dețin, din documentele consultate pentru redactarea acestei lucrări, fr. Rusu Simion nu a fost informator al Securității. Pe de altă parte, dr. Marius Silveșan, istoric acreditat la CNSAS, care se preocupă de istoria baptiștilor din România în secolul XX, autor al mai multor cărți și studii de specialitate, nu a găsit numele fratelui în cercetările efectuate. Am găsit însă în Arhivele Naționale, Filialele Bistrița și Baia Mare documente de unde reiese că era urmărit îndeaproape. Am avea multe de scris, dar spațiul nu ne permite, doar amintesc că avea multe cărți în bibliotecă,din care destul de multe erau scrise de dumnealui la mașina de scris,lucrări care nu circulau în acea vreme pe piață.
Prietenia şi dragostea ce o arăta oamenilor dovedea că era, într-adevăr, vorba de un păstor care îşi înțelege bine chemarea, era călăuzit de dragostea Domnului de a căuta şi a mântui ce era pierdut. Nu ținea la fața oamenilor, ci vorbea cu toți cei dispuși să-l asculte, pe  care îi îndemna la pocăință.
A plecat la Domnul în 2006, stând la masă și scriind date istorice.




[1] Din  anul 1918 data infințări.
[2] Arhivele Naționale, Direcția Județeană Bistrița-Năsăud (de acum înainte se va folosi ANDJBN), Fond, Inspectoratul de stat pentru culte,  Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58.
[3] ANDJBN Dosar 3/E Documentar, Neoprotestante 1971, pp. 57, 58; Arhiva Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (AUBCBR), Arhiva Uniunii Baptiste din România (AUBR), Fond Corespondență, Dosar 45/1978, p. 10.