„ Mihai Cornea (Mihaiu Kornya)[1]În 3 ianuarie, dimineaţa la ora 2, părintele nostru iubit, Kornya M. predicator a adormit. Domnul a chemat pe servul său acasă. Din vremea cea de mai mult ca 12 luni ce zăcea el bolnav, erau cele două din urmă cele mai grele pentru el însăşi şi pentru slujitoarea sa credincioasă, soţia sa. El suferi multe dureri, şi deoarece membrele lui erau în parte ca moarte, nu se mai putea mişca. El simţi mai mult ca şi când ar zăcea în foc. Dar, când am trecut mai în urmă în Diószeg, din seara zilei de 31 până în 2 noiembrie dimineaţa, nu-l văzurăm mai mult şi nici n-am căpătat ştire despre starea lui. Noi doream încă însănătoşiea şi conlucrarea lui. Când căpătai telegrama cu vestea despre moartea lui, tocmai mă rugai Domnului să-l facă sănătos şi capabil la lucru. Moartea sa e pentru el o mare izbândă (Filip. 1, 21), iar pentru lucrul Domnului între iubiţii noştri maghiari români este mergerea lui la Domnul său – după cunoştinţa omenească – o pierdere foarte mare, prin oameni neînlocuibilă.Nu este nimic aşa de lipsă în lume, ca mântuirea lui Dumnezeu în Cristos Isus. Şi deoarece aceea, fără a fi cu credincioşie şi adevăr şi lămurit vestită, nu-şi ajunge marele şi sfântul scop, nu poate exista în lumea aceasta mai mare şi mai valoros şi mai de lipsă serviciu, ca serviciul servilor credincioşi şi capabili ai lui Cristos.Numărul şi aşa a fost până acuma în Ungaria foarte mic. Şi acum s-a dus de la noi conlucrătorul meu cel mai dintâiu, mai credincios, mai sârguincios, mai devotat, mai jertfitor de sine şi mai rezultator, care a lucrat mai mult decât mulţi alţii laolaltă, şi a cărui lucru în valoare a întrecut lucrul multora. Aceasta-i o pierdere mare, dureroasă, care nu uşor, de oameni nicidecum şi numai de Domnul se poate înlocui.Dar, tocami aceasta ne obligă, a mulţumi Domnului, Dumnezeului celui credincios, că El ni l-a dat. Că El l-a făcut ca acela, ce el era (I Cor. 15,10) şi a făcut aşa mare lucru cu el, în el şi prin ele, l-a binecuvântat şi l-a pus multora spre binecuvântare şi i-a binecuvântat prin el. Dar şi aceea va fi datorinţa noastră a tuturor, - a tuturor, care au ştiut să preţuiască serviciul său credincios, devotat, cărora le-a fost el un conlucrător credincios, dorit, lipsit, rezultator şi pentru aceea preţios – sau şi exemplu şi înainte lucrător; şi tuturor, pentru care Dumnezeu l-a pus de binecuvântare şi pe care i-a binecuvântat prin el, - ca să ţinem amintirea lui în onoare şi să ne amintim de el totdeauna cu iubire mulţumitoare. Mai ales însă, ca noi toţi, fiecare în deosebita sa parte, după toată putinţa şi starea, cu cea mai credincioasă folosire a tuturor darurilor, capabilităţilor şi puterilor ce ni le-a dat Dumnezeu, acela lucru, care El l-a lăsat, să-l luăm sus şi să-l împlinim, spre mărirea lui Dumnezeu şi spre mântuirea lumii.Fr. M. Kornya fu născut în 28 februarie 1844. Cu aceasta ajunse el aproape 73 de ani. Botezat fu el la mărturisirea credinţei sale în 26 august 1875. Totodată şi femeia sa, fr. I. Lajos şi femeia, fiul şi fiica, şi sora Bordas cu fiica ei, măritată Kiss. Aceşti 8 au fost pârga din naţiunea maghiară.Fr. Kornya se arătă curând ca conducătorul cel pregătit de Dumnezeu a cetei celei mici, şi după puţini ani păşi el stabil în serviciul misiunii, - până la sfârşitul vieţii sale.În toamna anului 1877 ordinai eu pe fr. Kornay şi fr. Tóth spre serviciul de diaconie şi în 16 iunie 1881 pe amândoi ca împreună bătrâni.H. Meyer.”
sâmbătă, 27 octombrie 2018
Mihai Cornea 1844 – 1917, din Salonta
vineri, 26 octombrie 2018
Constantin Tafratov 1886 - ?, din Chirsova
Cionca Simion 1871 – ? din Igriș
Botez la Igriș 1930 |
joi, 25 octombrie 2018
Carol Strobel 1875 - 1949 din București
Ströbel
Carol s-a născut în 13 august 1875 în București, fiind fiul lui Imanoil și
Carolina, familie de naţionalitate germană. A studiat 5 clase primare și
studii biblice.
Carol Ströbel s-a căsătorit pe
15 decembrie 1918 cu Wilhelmine Cernesky, cu care a avut doi fii și trei fiice.
A fost
botezat în Biserica Creștină Baptistă germană din strada Popa Rusu în 1895, iar
ordinat în 5 martie 1922 pentru biserica din loc, dar și pentru provincie.
Între anii 1916-1928 a păstorit Biserica Baptistă Germană din București. În
perioada de început a Seminarului din București, pe când Seminarul era în
Biserica Germană, fratele Carol a fost profesor de muzică, dar și de
gimnastică. A activat și ca dirijor de cor în mai multe biserici.
În ziua
de 19 ianuarie 1922 Biserica Baptistă Română din București face o serbare
aniversară de 10 ani de la înființare. În program Carol Ströbel este cel ce
deschide programul serbării cu un preludiu.
Carol Ströbel a dat un teren în cartierul
bucureștean Ferentari unde Biserica Creștina Baptistă „Providența” își are
sediul. Un timp a lucrat și la Biserica Baptistă din Ferentari
București, pe lângă predicare a înființat și corul.
A susținut plecarea fratelui
Constantin Adorian la Seminarul din Hamburg și a iubit mult lucrarea Domnului
între români. În anul 1916, la intrarea României în război, fratele Constantin
Adorian, a fost trimis pe front, iar fratele Carol Ströbel a păstorit cu drag Biserica
Baptistă Română din București.
Fratele Carol Ströbel a avut o mare contribuție
printre baptiștii români. În anul 1923 a
fost la Roșia, lângă Cernăuți, ca să predice Evanghelia și să oficieze un botez
în apele Prutului.
Nepoata fratelui Carol,
Mariane, ne-a mărturisit că genunchii bunicului său erau bătătoriți de cât a
stat pe genunchi în rugăciune. A avut meseria de cismar și lucra în această
branșă.
A fost chemat de Domnul acasă
în slava Sa în ziua de 19 februarie 1949. A fost înmormântat în cimitirul
Evanghelic din București.
Surse:
Mariane – nepoata
fratelui
Marius Silveșan
Alexa Popovici
Ioan Bunaciu
Arhivă
Farul Mântuirii