Belc Vasile 1892 - 1971, din Sălăjeni

Prezint azi pe fratele Belc Vasile, așa este trecut în certificatul de naștere, în certificatul de căsătorie și deces, dar în registrul Bisericii Creștine din Buteni este trecut Belcu Vasilie. Fratele Ioan Bunaciu îl scrie Belcu Vasile. Eu voi rămânea la numele din certificatul de naștere al copilului, Belc Vasile.

S-a născut la 13 septembrie 1892, în comuna Sălăjeni, județul Arad, din părinți ortodocși, cu ocupația agricultori. Tatăl lui a încetat din viață în anul 1898, pe atunci fratele Vasile Belc, având doar 6 ani, iar cele două surori ale lui aveau 13 ani, respectiv doar un anișor.

În anul 1906, un prieten al fratelui Belc a venit la el și l-a invitat să meargă cu el, că i-a venit un unchi al lui, cu pocăiții de la Roșia, o comună vecină. A mers și a auzit pentru prima dată predici și cântări frumoase, dar el avea un Nou Testament cu Psalmi, rămas de la bunicul lui, în care citea mereu. La cele arătate și lămurite de credincioșii de atunci, el a crezut în Domnul Isus Hristos.

Preotul ortodox și dascălul au auzit că el merge la adunarea credincioșilor baptiști, au venit la el și au început a huli credința creștină baptistă. Până la urmă au reușit cu mama și cu sora lui cea mai mare și au început a lupta contra lui.

Când se întorcea de la biserică, găsea toate ușile de la casă încuiate și a trebuit  să doarmă în grajd, cu vitele. Aceasta însă nu a durat mult. Dumnezeu era de partea fr. Belc,   i-a ascultat rugăciunea lui și în cele din urmă, atât mama cât și sora lui s-au convertit.       În  1907 s-au botezat 7 persoane, primul grup de credincioși creștini baptiști din acea comună, printre care s-au numărat mama și sora lui.

S-au mai adăugat și alții, dar el a trebuit să predice Cuvântul Evangheliei, cum a știut, circa patru ani.

În anul 1911 au fost 42 de membri botezați și au construit o casă de rugăciune, în același timp s-a mai adăugat tineret.

În anul 1912 a plecat la Budapesta, unde a învățat notele muzicale și a cumpărat un harmoniu și a înființat un cor mixt, învățând  pe mulți tineri notele și cum să dirijeze corurilor etc.

S-a căsătorit în anul 1921 cu tânăra Motre Ana Maria, născută în ziua de 23 iunie 1892 la Buteni, fiind singurul copil din familia ei, primind botezul nou-testamentar în 1915. Din pricină că s-a pocăit, părinții ei i-au aruncat hainele afară din casă, fiindcă a primit să fie botezată.

În anul 1922 a fost ordinat păstor, de către o comisie care era compusă din păstorii: Ioan Socaciu, Sida Teodor, Brîndea Niculae, Vanciu Vasile etc.  A slujit la Buteni, Pauleani, Revetiș, Roșia, Gurahonț și Secaș.

A fost solicitat de bisericile de pe Valea Crișului Alb ca păstor, instructor de coruri  și instrumente muzicale, calitate în care a fost chemat și de alte localități.

Comitetul Uniunii întrunit în ședință, ținută la București în zilele de 29 și 30 aprilie 1946, fratele Vasile Belc este ales la comisia „Publicități”, alături de frații: Ioan Socaciu, Ioan Dan, Alexa Popovici și alții.

În ziua de 22 decembrie 1946 se sărbătorește la Buteni: „Aniversarea a 25 de ani de la înființarea Seminarului Teologic din România”, la care fratele Vasile Belc are un frumos cuvânt de bun sosit, participanților. În anul 1946, cât Seminarul a funcționat la Buteni, fratele frecventează cursurile Seminarului, dar după mutarea Seminarului la București, fratele nu a putut să meargă la București.

În ziua de 28 februarie 1971 fratele Vasile Belc, după o activitate foarte frumoasă și eficientă în slujire, este chemat de Domnul în veșnicie.

Surse:

Daniel Stoica

Dumitru Baban

Îndrumătorul Creștin Baptist

1929

                                        

Botez 1948

Biro Ștefan 1896 - ? din Ginta

Fratele Biró Ștefán s-a născut în ziua de 17 noiembrie 1896 în comuna Ginta, din județul Bihor.

Părinții  fratelui s-au numit Biró K. Ștefán și Szabó Susanna, de religie reformată , de origine maghiară și naționalitate maghiară.

A absolvit 6 clase primare în localitatea natală.

În ziua de 13 iunie a anului 1920 se căsătorește cu Susanna, născută Szabó, căsătoria având loc în comuna Ginta, acolo unde s-a și născut fratele Biro. Din cercetările efectuate, se pare că fratele Biro și soția lui nu au avut niciun copil.

În anul 1918 este recrutat și încorporat în regimentul 85 Infanterie din Oradea, rămânând la vatră, soldat.

Este botezat ca membru al confesiunii creștin baptiste, la data de 25 mai 1924.

În ziua de 1 ianuarie 1938 este ordinat ca  păstor (conducător) al Bisericii Baptiste din Ginta.

În raionul lui de activitate avea 103 membri, aparținători 30.

Surse:

Arhive

Fratele Groza Avram, un baptist, rudenie cu Avram Iancu

Dumnezeu ne-a ajutat ca în ziua de 20 septembrie 2019, împreună cu ginerele meu Vasile Frenț, să mergem la Bistrița,  să ne întâlnim cu fratele păstor Nicu Mânzat, cu care să facem câteva filmări referitoare la demolarea Bisericii Creștine Baptiste din Bistrița, în ziua de 4 noiembrie 1984. Cum vizita noastră era pregătită din timp, fratele Nicu Mânzat a venit la întâlnire cu fratele Avram Groza, cel care era secretarul bisericii în anii aceia de frământări, care au dus la demolarea bisericii.

Înregistrând, mi-am dat seama că fratele are un trecut încărcat și am hotărât împreună să vorbească în fața camerei, pentru a fi cunoscute faptele și trăirile pline de credință.

Fratele Groza Avram a fost singurul fotograf care a făcut poze în timpul demolării și nu i-a fost confiscat filmul din aparat de organele de miliție, care împrejmuiau zona unde se lucra, deoarece fratele a făcut poze din podul casei de peste drum de biserică.

Fratele are și multe poze vechi care sunt prezentate în film. Pe lângă această pasiune, fratele a adunat cărți baptiste vechi.

Fratele Groza Avram este fiul lui Ioan Groza, participant la Marea Unire din 1918, Ioan este fiul lui Avram Vasile, verișor primar cu Avram Iancu. Fratele Avram Groza a ținut mai mult la credința în Domnul Isus și nu s-a lăsat de Domnul Isus când viața i-a dat șansa să aibă o carieră militară strălucită.

Mulțumesc fratelui Caius Obeada pentru editarea filmului.

Vă invit să-l acultați și să vă îmbogățiți spiritual.

N-ai înghețat frate? de Marcu Nichifor

Prezint prin ajutorul Domnului și cu mare plăcere o predică din anul 1941 a fratelui Marcu Nichifor, pe care l-am prezentat AICI.

AICI îl poți auzi pe fratele Marcu Nichifor cu vocea lui minunată. 

AICI poți afla mai multe informații scrise de fratele Daniel Brânzei în „Amintirea cu sfinți”.

N-ai înghețat frate?

        ,,Dragostea multora se va răci”. Mat. 24, 12.

Afară e frig frate și gerul e fără milă. Mulți se uită cu neplăcere la zăpada care vine mereu, dar aceasta n-o împiedică deloc ca să coboare încet și liniștită din nori brumării pe pământul înălbit. Ce bine ne-ar prinde în loc ger lumina plină de căldură a soarelui! Totuși această căldură mult așteptată nu mai vine, în schimb gerul ne învinețește urechile, ne înțepenește picioarele încercând să ne rărească respirația.

N-ai înghețat încă frate? Te gândești poate, ,,dacă aș fi înghețat n-aș mai putea citi”. Trupul e adevărat, îngheață greu, dar sufletul … vai, cât de ușor îngheață la cea mai mică suflare a păcatului, apele vii s-au oprit, iar sufletul a înghețat. E drept că, mulți dintre noi ani de-a rândul nu știu  ce-i vara sufletească, la ei întotdeauna e viscol, ger și zăpadă. Dragostea lor nu s-a răcit, ci a înghețat. Ei trăiesc în regiunea polului nord. Acolo unde zăpada nu se mai termină, iar soarele rar e văzut. Oamenii de acolo nici n-așteaptă soarele, ei sunt mulțumiți cu întuneric și zăpadă. Așa este și în multe suflete. Întuneric, zăpadă, viscol și frig. Ce zici, frate, nu-i așa ceva și la tine?

   

   Gerul pătrunde oriunde nu-i foc.

Nu mi-am dat seama de acest mare adevăr, decât în ultimul timp. Ai noștri de acasă au înfundat niște căpățâni de varză verde într-o pivniță bună. Ușa a fost învelită cu pământ, apoi unsă bine, așa că gerul putea să-și pună pofta-n cui. Gerul de afară crescu mereu peste 35 grade. Când au desfundat varza, ea era tot așa de înghețată ca și când ar fi fost afară. Atât de mult m-am mirat, încât ei încercau să-mi explice că nimic deosebit nu s-a întâmplat. Și că varza chiar degerată tot nu este rea, ci încă se mai poate folosi.

Le-am spus că nu mă mir de varză, ci de răceala grozavă, care pătrunde în sufletul omenesc atunci când el n-are înăuntru foc. Ar putea să se ferească de ,lume, de păcate, de diavol. Ar putea să fie om bun și drept, cinstit și evlavios. Ar putea să se învelească cu diferite fapte bune, dar acestea nu-i ajută la nimic, căci tot va îngheța, căci n-are înăuntru foc. Ca să fie cald în camera mea, focul trebuie să ardă regulat, dar ce să fac ca sufletul meu să fie fierbinte? Exact același lucru focul sfânt să ardă regulat.

     Tu ești cu totul înghețat.

Îi zise un tânăr altui tânăr ,,Tu ai răcit cu totul”. Ce să mai zică tânărul care-l asculta, era mulțumit că nu i-a spus și mai mult. Pe drum se gândea, ,,Ce nenorocire, ce să mă pot face acum?” Îl întâlnește pe un tânăr și-i zice: ,,Ai nevoie de rugăciune?” - ,,Da”. Citesc ceva din Biblie, apoi îngenunchează și se roagă. Peste un timp scurt mai vin câțiva tineri, același lucru. -,,Ne răcim fraților!” – zise tânărul răcit, -,, Înghețăm cu totul să citim din Biblie și să ne rugăm”. Apoi merse pe la alți tineri ca să le aprindă focul spiritual. Aprinde altor focul atunci va arde și al tău. Întrebați-l pe acel tânăr care-i cauza principală în pierderea căldurii? ,,N-am adus niciun suflet la Hristos”, zicea el -,, cu toate că am predicat  zilnic.”. Ce sloiuri de gheață mai sunt și pe tine? Îți merge numele că mai trăiești: ,,Nu-i așa?”. Te conservi bine – dar ești înghețat.

     Mergi, nu sta nicio clipă!

Nu trebuie o priveliște mai jalnică, mai fără viață decât a ucenicului lui Hristos, care nu-și îndeplinește datoria. Desigur găsești mai multe pretenții decât a asculta, dar nu te potrivi. Nu lăsa ca Domnul Isus să fie înmormântat în sicriul de gheață al inimii tale.

Mergi zâmbind și voios. Căci, când ești încruntat sau mohorât, toți se dau în lături de la tine. Cuvintele tale nu pregătesc terenul prin înfățișarea ta. Un zâmbet și o înfățișare binevoitoare sunt așa de ieftine, dar atât de prețioase  și rare, ele pot topi ghețarii cei mari prin raza strălucirii divine transfigurată prin zâmbirea ta plăcută. Am văzut ființe încovoiate de greutăți și suferințe, dar a căror înfățișare iluminată de câte un zâmbet le schimba înfățișarea într-o ființă cerească pe când alții încărcați cu toate lucrurile acestei lumi umblă triști de parcă ar fi mori, nu știu ce-i bucurie, ce-i fericire, ce-i pace și legătura cu Dumnezeu. Chiar zâmbetul unor astfel de oameni e o strâmbătură jalnică și dureroasă a feței, semnul unui suflet chinuit și înghețat.

Vrei frate să scapi de gheață, de ger, de îngheț? Atunci curățește-ți inima, apoi roagă-te și lucrează.

                              Marcu Nichifor.

Anton Novak 1828 – 1878, din Viena

De numele lui Anton Novak se leagă începutul lucrării baptiste în Ardeal. Este primul baptist care calcă pe meleagurile străbune ale Ardealului de Nord, în anul 1871. Este declarat pionierul credinței baptiste în Ardeal. Este omul care a venit cu Biblia, dar și predica Evangelia Domnului nostru Isus Hristos și pe unde pleca, lăsa în urmă o biserică vie, care citea și trăia Cuvântul Domnului.

Anton Novak este un credincios Baptist, de naționalitae germane, angajat de Societatea Biblică Britanică, pentru a distribui Biblii în Ungaria și Transilvania. El vorbea foarte bine limba maghiară, cât și cea română.

Toth Mihai, unul din grupul de rugăciune, care se întâlneau în casa lui Janos Lajos, i-a spus lui Mihai Cornea despre Novak: „vorbea foarte frumos și atrăgător din Biblie.”

A fost convertit la credința baptistă în anul 1865, dar a fost botezat doar  în anul 1870, de  E. Milliard, directorul depozitului de Biblii de la Viena.

În anul 1871 ajunge la Salonta Mare, unde un grup de oameni citeau Biblia și aici s-a înființat prima biserică baptistă.

În anul 1873 s-a mutat la Cluj, ca să distribuie Biblii și să predice Evanghelia.

În anul 1877 este trimis la Brașov tot ca vânzător de Biblii și face aceeași lucrare.

În ziua de 17 decembrie 1878,  pe când era la Brașov, Domnul îl cheamă la El, în Împărăția lui cerească.

Fratele Anton Novak și-a lăsat țara, meseria de croitor și a mers în lucrarea Domnului, bazat pe credința că Dumnezeu îi va purta de grijă și s-a dovedit pe tot parcursul vieții, că nu a fost abandonat.

Surse:

Alexa Popovici

Kiss Laszlo

Ioan Bunaciu

Ionuț Deliu Zaharia – Monografia Bisericii Baptiste Buteni

Otniel-Laurean Vereș – Scurtă Monografie a Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din zona Bihor de la începuturi până în 1961

Îndrumătorul Creștin Baptist

Moisescu V. Vasile 1905 – 1985, din Domnești

Fratele Moisescu Vasile s-a născut în ziua de 28 mai 1905 în localitatea Domnești – Muscel.

În comuna natală face studiile primare iar peste câțiva ani pleacă la București, unde urmează cursurile Seminarului Teologic Ortodox. Aici se convertește și experimentează nașterea din nou. A început să predice despre Domnul Isus și cei de la seminar îl exlud alături de încă doi prieteni, care erau cei mai buni din clasă, care de asemenea au experimentat nașterea din nou. Cei doi se numesc Ilie Enea din Giurgiu și Nicolae Tonoiu din Ploiești.

Dat afară de la seminar, fratele Vasile Moisescu se înscrie la cursurile Universității din București luându-și licența în arhelologie și limba greacă.

Dumnezeu l-a îndemnat să aprofundeze studierea Cuvântului lui Dumnezeu direct de la sursa originală și anume  scrierile grecești. Inteligența sa nativă l-a ajutat extrem de mult în dobândirea  unei culturi vaste, în nenumărate domenii, totodată fiind înzestrat și cu o puritate sufletească înaltă. Toate acestea fac ca fratele să  fie unul dintre cei care au îmbogățit tezaurul creștin baptist petru totdeauna.

Ca om de știință a evoluat în domeniul arheologiei, fiind primul specialist între români.

Se căsătorește la Arad cu o soră credincioasă baptistă Georgina Mladin, așa că, noul cuplu începe să frecventeze cu regularitate biserica baptistă. Sora Georgina scria articole adresate surorilor în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”. Soțul și cei mai apropiați îi spuneau și Sânzeana.

În anii 1942, 1943 publică cartea intitulată „Taina Tainelor”, iar în anul 1946 publică cartea „Armonia Universală” .

În anul 1945 „Farul Creștin” găzduiește un articol „Biblia de Piatră” în care fratele Vasile spune: „Cu deosebită plăcere scriu pentru „Farul Creștin” câteva cuvinte menite să anunțe rezolvarea misterului piramidei, în mijlocul acelora cari sunt dragi Mântuitorului. Între dumneavoastră nu mă sfiesc să declar dintr-un început în ce constă taina tainelor din piramida zidită de faraonul Keops.”[1]

Comunitatea Creștină Baptistă Nr. III din București din strada Arad la adunarea Generală de la finele anului alege pe fratele Vasile Moisescu ca predicator de drept, alături de fratele păstor C. Manolescu.[2]

La Seminarul Teologic Baptist din București s-a ținut un curs Biblic de 14 zile în perioada 29 april – 12 mai 1946. La acest curs din corpul didactic a făcut parte fratele profesor Vasile V. Moisescu alături de frații: Ioan Socaciu, Teodor Dârlea, V. Garoiu, Tonoiu Nicolae și avocatul R. Drăgan.[3]

În anul 1946 are următoarele articole în revista „Farul Creștin”: „Roadele Consacrării”, „Curcubeul Spiritual”.

În ziua de 11 august 1946 predică la Biserica Creștină Baptistă din Somoșcheș, județul Arad cu ocazia unui botez. La acest botez a mai predicat fratele Stupariu.

În anul 1947 încă din primul număr al revistei „Farul Creștin” publică articole: „Anul de veselie”, „Etapele Vieții Domnului”, „Balada fiului risipitor”, „Cu Isus în locurile cerești”, „Tineri Credincioși în societate”, „De ce Mântuitorul nu ne-a lăsat ceva scris”.

A ținut conferințe cu tineretul alături de fratele Ioan Socaciu. A oficiat căsătorii alături de fratele Adorian Constantin. A fost la evanghelizări în zona Aradului.

În ziua de 9 februarie 1947 la orele 19 în clădirea Ateneului Român, fratele Vasile Moisescu ține o conferință științifică cu tema „Planul Armoniei Divine”. Întreaga conferință a fost bazată pe descoperirile ștințifice și teologice, dovedindu-se din plin că Domnul Isus este „piatra din capul unghiului”.[4]

În Calendarul Poporului Creștin Baptist pe anul 1948, calendar care nu a apărut din cauza schimbării regimului, trebuia să apară „Evenimentele de Anul Nou în Biblie” de fratele profesor V. V. Moisescu.[5]

La apariția revistei „Îndrumătorul Creștin Baptist” din 1 martie 1946 fratele are primul articol „Enigma lui Solomon”, apoi continuă cu „Sonata clarului de lună”, „Snopul Învierii”, „Soarele Dreptății”, „Via Domnului”, „Data sfințirii Templului”, „Civilizația înainte de potop”, „Dumnezeu printre noi” articol scris în decembrie 1948, „Nume frumoase din Biblie”.

În toamna anului 1948 participă la Biserica Creștină Baptistă Arad-Gai la serbarea de 25 de ani de la înființarea casei de rugăciune.[6]

Între 8 – 15 mai 1949 fratele Vasile Moisescu a ținut un ciclu de conferințe la Biserica Creștină Baptistă din Tulca la care au participat baptiști  de la bisericile din jur.[7]

Fratele Vasile Moisescu ținea diferite întruniri religioase prin case, la care participau un grup de credincioși baptiști printre care: Traian Ban, Mia Iovin, Ioan Ginga și alții. Într-o seară fiind adunați într-o casă au fost cu toții arestați de securitate . Acest grup era denumit „Moisiști” și erau formați în Biserica Creștină Arad-Șega.

După proces, care a început în ziua de 18 februarie 1959 au primit între 19 – 25 ani de închisoare. În timpul procesului au fost audiați și rude apropiate printre care și sora Gheorghina Moisescu ,soția fratelui Vasile Moisescu care a tăcut către completul de judecată apoi se întoarce spre boxa acuzaților și cu mâna ridicată  și o voce tare zice: „Bucurați-vă, fraților, căci noi toți știm că voi sunteți judecați astăzi pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos și credința Lui.”[8] Președintele Completului de judecată o amenință, dar sora cu un curaj dat de Dumnezeu îi răspunde pe măsură și fără frică.

Eliberarea de la Dumnezeu a venit pe data de 30 iulie1964 cînd a fost eliberat fratele Vasile Moisescu, Mia.[9]

În ziua de sâmbătă 13 aprilie 1985 fratele Vasile V. Moisescu este chemat la Tatăl din cer să se bucure de marile descoperiri și oferta lui Dumnezeu de a cunoaște totul pe deplin.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Mia Iovin

Farul Creștin

Revista ”Lucruri noi și vechi”

                                     

Calea Adevarul si Viata 362 - Via Veritas Vita - cu Cristian Moisescu 2011

---

[1] Farul Creștin, Anul XIV,  Nr. 5, sâmbătă 3 februarie 1946, pp. 5 și con. 7.

[2] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul I, Nr. 2, 15 martie 1946, p. 12.

[3] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul I, Nr. 7, iunie 1946, p. 2.

[4] Farul Creștin, Anul XVI,  Nr. 9, sâmbătă 1 martie 1947, p. 4.

[5] Farul Creștin, Anul XVI,  Nr. 50-51, sâmbătă 13-20 decembrie 1947, p. 4.

[6] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IV, Nr. 2, februarie 1949, p. 19.

[7] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul IV, Nr. 7, iulie 1949, p. 16.

[8] Mia Lovin, Istoria unui rob a lui Hristos, p. 181

[9] Mia Lovin, Istoria unui rob a lui Hristos,  P. 308, 309.

Farul Creștin 1947

Boșorogan Pavel 1890 – 1950, din Peșteana

Fratele Boșorogan Pavel s-a născut în ziua de 2 aprilie 1890 în localitatea Peșteana, județul Hunedoara. Părinții se numeau Pavel și Floarea, de naționalitate română.

A copilărit în satul Binținți (Aurel Vlaicu) unde face cele 4 clase pimare. A lucrat mai mulți ani ca pantofar.

În anul 1914 este trimis la Școala Sanitară din Budapesta, pe cheltuiala orașului Orăștie.

Între anii 1916 – 1918, ajus la Cluj, frecventează Biserica Creștină Baptistă și ajunge la convingerea credinței baptiste.

În ziua de 26 ianuarie 1919, se căsătorește la Orăștie, județul Hunedoara, cu o tânără de naționalitate cehoslovacă, Hilda Ritter. Domnul le-a dăruit 2 copii: Olimpia, născută în Simeria în 12 mai 1926 și Pavel, născut în 14 iunie 1929.

În ziua de 5 octombrie 1919 este botezat de fratele Teodor Sida, în localitatea Ciuci, (Vârfurile) județul Arad. Împreună cu fratele Pavel, se botează soția Hilda, mama Floarea și un frate de corp.

În anul 1922 se angajează la C.F.R. în Simeria și în acest timp face în particular 4 clase de liceu la Hațeg.

Ziua de 11 mai 1926 este ziua în care se dedică întru totul lucrării Domnului și este ordinat. Comisia de ordinare  a fost compusă din frații: Covaci Ioan, Emilian Ardelean, I. Mârza și Munteanu.

Lucrează ca predicator la Simeria din 1926 – 1930, Alba Iulia 1930 – 1949, Brad 1945-1950, dar și în alte biserici baptiste.

În anul 1928 este ales președinte al Comunității Creștine Baptiste de Alba Iulia. În acest timp vizitează bisericile baptiste de pe raza comunității.

În anul 1930, de Crăciun, scoate pe piață revista „Glasul Evangheliei”, Organ al Comunității Baptiste Române Alba Iulia, al cărui redactor va fi până 1935, cînd își îcetează apariția.

 Este însărcinat să reediteze cartea de cântări commune „Cântările Sionului”, pe care o scoate în anul 1935 la Alba Iulia, tipărită de tipografia „Cetatea” (Solomon).

În ziua de 27 februarie 1939 fratele Pavel Boșorogan, împreună cu conducerea cultului participă la o serbare impunătoare în cinstea Regelui Carol al II-lea și a Unirii la Alba Iulia, unde au venit și mulți baptiști.

În luna februarie 1950 este chemat acasă de Stăpânul său. Serviciul de înmormântare a avut loc în ziua de 24 februarie 1950 și au participat frații: Ioan Dan, președintele Uniunii, Constantin Adorian, vice-președinte, Rusu Ioan, Mârza Ilie și Artenie Zdrâncu.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Îndrumătorul Creștin Baptist

Nichifor Marcu 1912 – 2000, din Dinăuți

Fratele Marcu Nichifor a fost un om deosebit și prin felul cum a trăit a fost unic. În timpul seminarului pe care l-a terminat în anul 1938, fratele, în timpul liber, după masă, mergea pe sub poduri, căuta borfași, oameni ai străzii și le vestea Evanghelia. Oriunde se afla, avea putere să înceapă să predice în mulțime, prin gări și autogări, pe tren, peste tot. A predicat de multe ori prin cârciumi și le spunea oamenilor că locul lor nu este acolo, ci la Hristos și El îi va mântui și scăpa de toate patimile, făcându-i fericiți. Focul lui de a predica nu a putu fi oprit de comuniști, deși l-au adus din slujirea de pastor la cea de coșar. Văzând că aici este mai periculos, fratele Marcu a fost pus din nou în slujba de pastor.

Fratele Marcu Nichifor vine în lume în ziua de 12 martie 1912, pe pământ basarabean, în localitatea Dinăuți, județul Hotin. Părinții se numeau Ioan și Maria, de naționalitate română.

Ca studii, fratele Marcu a fost un om cu școală. A făcut 6 clase primare, apoi a mers la liceu, iar apoi se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care l-a absolvit  în anul 1938. În vacanța de Crăciun, pe când era seminarist al anului 1937, fratele Marcu Nichifor, împreună cu un alt basarabean, fratele Dumbrăvean Petru, au vizitat 30 de biserici baptiste din Ardeal.

Primește pe Domnul Isus în inima sa și este botezat în anul 1934.

Fiind rănit în copilărie, fratele Marcu primește scutire de serviciul militar și în ziua de 28 noiembrie 1938 primește de la Corpul 4 Armată Ordin de lăsare la vatră. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, în ziua de 7 mai 1943 primește Certificat de „Inapt pentru serviciul militar”.  

Scrie primul articol la revista „Farul Creștin” în luna iulie 1938, articol intitulat: „Adevărata Biserică”.

După terminarea seminarului și-a luat o cameră cu chirie și a început să predice prin aziluri de noapte, printre borfași, oameni săraci, pe care îi ajuta din puținul lui.

Din anul 1940 fratele Marcu face textele de citirea zilnică a Bibliei pentru „Mana Zilnică” și preluate de revista „Farul Creștin”.

În zilele de 14 și 15 noiembrie 1940, Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România, a ținut ședința sa de toamnă la Arad. Aici fratele Marcu este ales administrator al revistei „Farul Creștin”.

Între anii 1943-1944 a fost în București, făcea ore de rugăciune prin case și mângâia pe cei ce treceau prin necazuri.

Comunitatea Baptistă din București, în Adunarea Generală din anul 1945, îl alege pe fratele Marcu, membru în Comitet. S-ar putea ca Adunarea Generală să fi fost în luna decembrie 1944. Revista a apărut pe 6 ianuarie 1945, dar nu apare data.

La Congresul Cultului Creștin Baptist din România, ținut la Arad în zilele de 27 și 28 octombrie 1945, fratele Marcu Nichifor este ales în comisia de tineret, alături de frații: Alex Balc, Constantin Bălgrădeanu, Macavei Slăv, Petru Popovici și Gheorghe Cicireanu.

În zilele de 29 și 30 aprilie 1946, Comitetul Uniunii, în ședința ținută la București, a hotărât ca fratele Marcu Nichifor să fie delegat pentru redactarea calendarului pe anul 1947. Tot în această ședință, Comitetul Uniunii l-a autorizat pe fratele Marcu ca misionar pentru tineret, pe întreaga țară.

La Congresul Tineretului Baptist, ținut la Reșița în zilele de 16-18 august 1946, președintele de zi pune întrebarea: „Pe cine propuneți ca misionar?” Toți congresiștii ca           într-un tumult, răspund: „Marcu Nichifor”.

În toamna anului 1948 Biserica Creștină din București, strada Titulescu, l-a ales pastor alături de fratele Jan Staneschi și a păstorit până în anul 1957, când a fost destituit de autoritățile comuniste.

În anul 1950, adică la vârsta de 38 de ani, se căsătorește la Iași cu sora Ariadna Voitcu.

În anul 1963 este din nou angajat ca pastor la Biserica Creștină Baptistă din Iași. Pentru că fratele Marcu Nechifor era de neoprit în predicarea Evangheliei, la timp și ne la timp, autoritățile comuniste dau ordin în anul 1970 să fie expulzat din Iași. Frații l-au transferat în Maramureș, apoi la Caransebeș, de unde s-a pensionat în anul 1974.

Fratele Marcu a scris mult și a publiacat în revista Cultului Creștin Baptist din România, „Îndrumătorul Creștin Baptist”, predici, articole și traduceri. A predat la Seminarul Teologic Baptist din București. A fost un misionar eficient în lucrarea Domnului.

Fratele Ioan Bunaciu, scrie despre Marcu Nichifor: „Avea o metodă personală de predicare, ce i se potrivea numai lui. Mustra ironic în predici pe fiecare, făcând aplicații directe la unul și altul dintre ascultători, dar nimeni nu se supăra pentru că era cunoscut de toți că fratele Marcu e sincer, cu adevărat întors la Domnul.”

În luna iunie 2000 este chemat acasă la Domnul. Serviciul de înmormântare al fratelui Marcu Nichifor a avut loc în ziua de 14 iunie 2000, în Biserica Creștină Baptistă „Bunavestire”, din Iași. A participat mult popor și mulți frați păstori.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Creștinul Azi

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Boșneac Simion 1924 -1997, din Firiteaz

Fratele Boșneac Simion a văzut lumina zilei în data de 3 iulie 1924 în comuna Firiteaz, județul Arad.

Părinții fratelui s-au numit Vasa și Elena, de naționalitate română. A făcut 7 clase primare în localitatea natală, iar apoi a urmat timp de 3 ani cursurile Seminarului Teologic  Baptist din București.

În ziua de 8 septembrie 1949 se căsătorește cu Elena, născută  Butăriță, în comuna Firiteaz, iar Domnul i-a binecuvântat cu 2 fete pe nume: Eugenia, născută la 1 iunie 1950 și  Dorina, care li se naște în 10 iunie 1952.

În anul 1946 este recrutat și încorporat în C. M. R. Lipova și rămâne la vatră cu gradul de caporal.

La data de 5 septembrie 1938 este botezat  în Firiteaz, de către predicatorul Dumitrașcu Marin.

Data ordinării nu am aflat-o, dar am aflat anul în care devine pastor, 1953 și este repartizat de către direcțiunea Institutului, în comuna Obreja, din raionul Caransebeș.  Activează și în loc. Oțelu Roșu.

În ziua de 17 aprilie 1976 participă alături de alți păstori la înmormântarea fratelui Rădula Pavel din Borlova, județul Caraș Severin.[1]

În anul 1987 fratele Boșneac Simion se pensionează de la Biserica Creștin Baptistă din Oțelul Roșu.

În ziua de 19 noiembrie 1997 Domnul își cheamă robul acasă, să fie veșnic cu Stăpânul său.

Mai jos vom reda integral o autobiografie a fratelui Boșneac:

   ,,Mă numesc Boșneac Simion, născut în 1924, luna Iulie, ziua 3 din părinți credincioși și săraci în comuna Firiteaz, Regiunea Arad. Noi suntem șapte copii ai aceluiași tată și mamă și neavând avere am fost crescuți cu multă greutate. De mici copii am fost siliți a munci pe ogoarele altora ca să ne câștigăm existența vieții.

Când am împlinit șapte ani, părinții m-au trimis la școala primară în comuna sus-numită ca să pot învăța și eu carte iarna la școală; vara mergeam la păzit de oi, să-mi câștig bani pentru cărți, iar altă dată mergeam ca muncitor zilier la câte un agricultor mai înstărit și mânam caii la plug, să iau  câte un leu sau doi  să-mi cumpere părinții îmbrăcăminte. Cu mare greutate am ajuns să fiu absolvent a celor șapte clase primare.

În cursul celor 14 ani am urmat cu părinții la serviciile religioase și într-o zi am ajuns la convingerea că sunt păcătos și am nevoie de mântuirea sufletului meu, pe care am găsit-o nu în oameni, nu în părinți, ci în Domnul Isus Hristos. În urma mărturisirii păcatelor, pe  baza credinței mele, am fost botezat și primit ca membru în Biserica Creștină Baptistă Română din Firiteaz.

De la vârsta de 14 ani până la 22 ani am stat tot în familia părintească, unde am fost de mare sprijin pentru tata căci s-a angajat ca cioban la oile comunei. În acest timp cumva nu  s-a mai îndulcit viața familială. Dar din starea nefavorabilă în care trăiam, lipsită de multe  bucurii a fost înlăturată în anul 1945 când și tatăl meu a fost împroprietărit cu pământ, ca oricare cetățean al Republicii.

În anul 1946 am plecat să-mi fac stagiul militar față de patrie. În 1948 m-am liberat și am muncit la pământul părinților. În inima mea a încolțit dorul de a învăța ceva, măcar că până în această etate nu am avut posibilitatea  de a învăța pentru că eram singurul băiat între cei 7 copii, având 6 surori și a trebuit să muncesc cu tata la toate muncile pentru câștigarea celor necesare în viața familiei.

Apoi m-am căsătorit cu o fată săracă. La dorința mea de a învăța ceva mai mult s-a învoit și așa în anul 1949 am început cursurile teologice baptiste din București.

După ce am venit în vacanță, eu neavând pământ, m-am înscris ca membru la Sindicatul Agricol și am muncit la seceriș, batoză, unde mi-am câștigat hrană pentru familie. În anul 1950 mi-am schimbat domiciliul în comuna Radna, Raionul Lipova, Reg. Arad, de unde mi-am continuat cursurile teologice în București. Vara, în vacanță, am căutat să pun în practică cunoștințele însușite în Institut, dar pe lângă asta am muncit la pământ, seceră și batoză, câștigând pâinea cea de toate zilele pentru soție și copii.

În anul 1951 / 1952 am întrerupt cursurile că am avut în familie pierderea unui apropiat, din cauză că moartea i-a secerat viața. În anul următor 1952 / 1953 am continuat cursurile  teologice ajungând să fiu absolvent a celor 3 ani. Apoi la cererea Bisericilor și dorința lor de a avea un viitor păstor, Direcțiunea Institutului împreună cu Uniunea mi-au făcut repartiția în comuna Obreja în Raionul Caransebeș, ca un servitor al Cultului Creștin Baptist.

Aceasta îmi este autobiografia vieții mele din copilărie până în prezent, când mă aflu cu soția și două fetițe.

    

                                                     Obreja, la 25 August 1953.”

           Surse:

Arhive

Ioan Bunaciu

Îndrumătorul Creștin Baptist                                               

---

[1] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul XXXI, Nr. 9-10, 1976, p. 17.