Prezint prin ajutorul Domnului și cu
mare plăcere o predică din anul 1941 a fratelui Marcu Nichifor, pe care l-am
prezentat AICI.
AICI îl poți auzi pe fratele Marcu
Nichifor cu vocea lui minunată.
AICI poți afla mai multe informații
scrise de fratele Daniel Brânzei în „Amintirea cu sfinți”.
N-ai înghețat frate?
,,Dragostea multora se va răci”. Mat.
24, 12.
Afară
e frig frate și gerul e fără milă. Mulți se uită cu neplăcere la zăpada care
vine mereu, dar aceasta n-o împiedică deloc ca să coboare încet și liniștită
din nori brumării pe pământul înălbit. Ce bine ne-ar prinde în loc ger lumina
plină de căldură a soarelui! Totuși această căldură mult așteptată nu mai vine,
în schimb gerul ne învinețește urechile, ne înțepenește picioarele încercând să
ne rărească respirația.
N-ai
înghețat încă frate? Te gândești poate, ,,dacă aș fi înghețat n-aș mai putea
citi”. Trupul e adevărat, îngheață greu, dar sufletul … vai, cât de ușor
îngheață la cea mai mică suflare a păcatului, apele vii s-au oprit, iar
sufletul a înghețat. E drept că, mulți dintre noi ani de-a rândul nu știu ce-i vara sufletească, la ei întotdeauna e
viscol, ger și zăpadă. Dragostea lor nu s-a răcit, ci a înghețat. Ei trăiesc în
regiunea polului nord. Acolo unde zăpada nu se mai termină, iar soarele rar e
văzut. Oamenii de acolo nici n-așteaptă soarele, ei sunt mulțumiți cu întuneric
și zăpadă. Așa este și în multe suflete. Întuneric, zăpadă, viscol și frig. Ce
zici, frate, nu-i așa ceva și la tine?
Gerul pătrunde oriunde nu-i foc.
Nu
mi-am dat seama de acest mare adevăr, decât în ultimul timp. Ai noștri de acasă
au înfundat niște căpățâni de varză verde într-o pivniță bună. Ușa a fost
învelită cu pământ, apoi unsă bine, așa că gerul putea să-și pună pofta-n cui.
Gerul de afară crescu mereu peste 35 grade. Când au desfundat varza, ea era tot
așa de înghețată ca și când ar fi fost afară. Atât de mult m-am mirat, încât ei
încercau să-mi explice că nimic deosebit nu s-a întâmplat. Și că varza chiar
degerată tot nu este rea, ci încă se mai poate folosi.
Le-am
spus că nu mă mir de varză, ci de răceala grozavă, care pătrunde în sufletul
omenesc atunci când el n-are înăuntru foc. Ar putea să se ferească de ,lume, de
păcate, de diavol. Ar putea să fie om bun și drept, cinstit și evlavios. Ar
putea să se învelească cu diferite fapte bune, dar acestea nu-i ajută la nimic,
căci tot va îngheța, căci n-are înăuntru foc. Ca să fie cald în camera mea,
focul trebuie să ardă regulat, dar ce să fac ca sufletul meu să fie fierbinte?
Exact același lucru focul sfânt să ardă regulat.
Tu
ești cu totul înghețat.
Îi
zise un tânăr altui tânăr ,,Tu ai răcit cu totul”. Ce să mai zică tânărul
care-l asculta, era mulțumit că nu i-a spus și mai mult. Pe drum se gândea,
,,Ce nenorocire, ce să mă pot face acum?” Îl întâlnește pe un tânăr și-i zice:
,,Ai nevoie de rugăciune?” - ,,Da”. Citesc ceva din Biblie, apoi îngenunchează
și se roagă. Peste un timp scurt mai vin câțiva tineri, același lucru. -,,Ne
răcim fraților!” – zise tânărul răcit, -,, Înghețăm cu totul să citim din
Biblie și să ne rugăm”. Apoi merse pe la alți tineri ca să le aprindă focul
spiritual. Aprinde altor focul atunci va arde și al tău. Întrebați-l pe acel
tânăr care-i cauza principală în pierderea căldurii? ,,N-am adus niciun suflet
la Hristos”, zicea el -,, cu toate că am predicat zilnic.”. Ce sloiuri de gheață mai sunt și pe
tine? Îți merge numele că mai trăiești: ,,Nu-i așa?”. Te conservi bine – dar
ești înghețat.
Mergi, nu sta nicio clipă!
Nu
trebuie o priveliște mai jalnică, mai fără viață decât a ucenicului lui
Hristos, care nu-și îndeplinește datoria. Desigur găsești mai multe pretenții
decât a asculta, dar nu te potrivi. Nu lăsa ca Domnul Isus să fie înmormântat
în sicriul de gheață al inimii tale.
Mergi
zâmbind și voios. Căci, când ești încruntat sau mohorât, toți se dau în lături
de la tine. Cuvintele tale nu pregătesc terenul prin înfățișarea ta. Un zâmbet
și o înfățișare binevoitoare sunt așa de ieftine, dar atât de prețioase și rare, ele pot topi ghețarii cei mari prin
raza strălucirii divine transfigurată prin zâmbirea ta plăcută. Am văzut ființe
încovoiate de greutăți și suferințe, dar a căror înfățișare iluminată de câte
un zâmbet le schimba înfățișarea într-o ființă cerească pe când alții încărcați
cu toate lucrurile acestei lumi umblă triști de parcă ar fi mori, nu știu ce-i
bucurie, ce-i fericire, ce-i pace și legătura cu Dumnezeu. Chiar zâmbetul unor
astfel de oameni e o strâmbătură jalnică și dureroasă a feței, semnul unui
suflet chinuit și înghețat.
Vrei
frate să scapi de gheață, de ger, de îngheț? Atunci curățește-ți inima, apoi
roagă-te și lucrează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu