Astăzi prin
atotputernicia lui Dumnezeu și bunăvoința fratelui Frățilă Natanael-David aduc
informații din zona de cultură, de gândire, a unei școlii ce a rămas în memoria
noastră românească „Școala Ardeleană”. De aici a ieșit și o traducere reper în
traducerile Bibliei românești, care este ,,Biblia de la Blaj”din 1795. Pe
aceleaşi meleaguri în anul 1848 au avut loc două adunări cu ocazia Revoluției
de la 1848. La zona aceasta culturală s-a mai adăugat o altă cultură, adusă de poporul Baptist (care s-a format în
anul 1611 în Anglia) la Blaj mult mai târziu, în anii conflagrației Mondiale 1914 – 1918,
atunci când s-au produs mari schimbări în structura granițelor naționale dar și
a barierelor culturale. În ziua de 2
august 2020, în această vatră a culturii transilvane s-au serbat 100 de ani de
existenţă baptistă. Domnul să fie slăvit!
În
continuare câteva date despre autorul articolului. Frațilă Natanael-David s-a născut în data de
8 iunie 2000 in localitatea Blaj-Tiur, jud. Alba într-o familie de credincioși
baptiști. În anul 2016 îl primește pe Cristos ca Domn și Mântuitor personal.
Este absolvent al Colegiului Național ,,Inochentie Micu Klein" din Blaj. În prezent este student la teologie
baptistă pastorală anul II la Universitatea Emanuel din Oradea. Printre
pasiunile sale se numără istoria
baptiștilor din România și etnografie (deține o colecție de obiecte vechi).
Felicitări fratelui
Frățilă David!
În
continuare vă prezentăm istoricul acestei biserici binecuvântate de mâna
Domnului timp de un secol şi vă doresc o lectură plăcută.
Istoricul Biserici Creștine Baptiste
Tiur Blaj de Frățilă David
Samuel a luat o piatră pe care a
pus-o între Mițpa și Șen și i-a pus numele Eben-Ezer, zicând „Până aici Domnul
ne-a ajutat” 1 Samuel 7:12
Istoria Bisericii Creștine Baptiste din
Tiur începe din anul 1920, odată cu întoarcerea din prizonieratul din Italia a
localnicului Sevestrean Maxim, convertit pe acele meleaguri. Adesea prin sat se
vorbea că „Maxim a lui Băcalan a venit din Italia cu o Biblie, iar Maier cu o
foarfecă- devenind croitor”. Întors acasă, începe să-L mărturisească pe Cristos
consătenilor. Acesta nu a fost lipsit de greutăți, acestea venind chiar și din
partea familiei. Cu toate acestea unul dintre roadele mărturisirii sale a fost
însăși soția sa, Aurelia, care a fost botezată în data de 6 iunie 1921 în
localitatea Partoș, de către pastorul Ioan Popovici.
Primul botez din Tiur a avut loc în anul
1923. Acesta este consemnat în revista Farul Mânturii din septembrie 1923 „ în
această comună s-au botezat în ziua de 8 iulie, 37 de persoane, încheind astfel
legământ cu Domnul lor personal. Botezul l-a îndeplinit fratele Ioan Popovici”.
Primii șapte ani, credincioșii baptiști se
străngeau pentru închinare în casele personale. În anul 1927, cu mult efort
aceștia reușesc să cumpere un imobil, construit în 1870, fostă cârciumă, pe
care îl amenajează ca loc de închinare. Acesta a fost cumpărat cu suma de
180.000 lei și circa 20.000 bucăți de cărămidă arsă, de la localnicii Nagy
Carol, Nagy Elisabeta, Nagy Iudifta și Nagy Istina. La semnarea contractului au
fost prezenți frații: Vasile Berbecar, George Rus, Axentie C. și Ioan Popa-
președintele Comunității Bisericești Baptiste Arad.
În data de 12-15 februarie 1931, în
această Biserică s-a ținut un curs biblic condus de fratele Ioan Socaciu,
directorul Seminarului Teologic Baptist din București.
În anul 1942 este semnat
Decretul-lege nr.927/28 decembrie 1942, de către mareșalul Ion Antonescu și
ministrul Culturii Naționale și al Cultelor- Ion Petrovici, prin care se
desființează Cultul Baptist. Timp de doi ani, toate bisericile baptiste au fost
închise, iar locașurile de închinare au fost transformate în săli de dans,
depozite, magazine etc. În tot acest timp, biserica baptistă din Tiur a avut de
suferit aidoma celorlalte biserici. Clădirea bisericii a fost folosită pentru
deschiderea unui magazin de produse agricole, iar ulterior a fost transformată
în depozit pentru cereale. În anul 1944, Cultul Baptist este recunosc de către
statul român. În data de 30 octombrie al aceluiași an are loc desigilarea Casei
de rugăciune. Aceasta a fost făcută de către jandarmul Ghițu Gheorghe și
localnicul Răhăian Matei. În anul 1950 comitetul provizoriu al comunei Tiur
propune Bisericii ca în schimbul locașului de închinare să se primească Casa
Culturală Maghiară pentru exercitarea serviciilor bisericești. Între anii
1951-1955, cele două camere anexate clădirii Bisericii au fost ocupate de către
Cooperativa Comunei.
În data de 13 martie 1955, Biserica
hotărăște ca vechea clădire să fie dărâmată și să se construiască una nouă. În
urma adunării generale din 22 ianuarie 1956 se alege o comisie responsabilă de
cumpărarea materialelor de construcție, formată din frații: Boitor Gheorghe,
Ciufudean Gheorghe, Boitor Mihăilă și Seician Gheorghe. În luna septembrie al
aceluiași an a avut loc inaugurarea bisericii. După serviciul de inaugurare a
noului locaș de închinare, cei prezenți s-au deplasat pe malul Târnavei unde
s-a oficiat un botez.
De-a lungul acestor 100 ani, biserica a
fost păstorită de mai mulți păstori, dintre care amintim pe: Cosman Gheorghe,
Ieronim Șchiau, Eugen Stepanenco, Zdrânc Artenie, Pop Alexandru, Broscățan
Zaharia, Chisăliță Constantin, Capotă Traian, Marcu Cornel. Cei mai mulți
dintre ei au plecat la Cel pe care L-au slujit.
În anul 1922, la data de 5 iunie fratele Cosman
Gheorghe a fost ordinat păstor în toată zona Aiudului, cerc din care făcea
parte și biserica noastră.
Fratele Ieronim Șchiau, absolvent
al Seminarului Teologic Baptist din București, a fost ales pastor al acestei
biserici în urma conferinței ținută la Tiur în data de 12 februarie 1938.
În anul 1939, în a doua zi de Rusalii,
fratele Eugen Stepanenco a fost ordinat ca pastor al acestei biserici.
Ordinarea a fost prezidată de către fratele Pavel Boșorogan.
Fratele Zdrânc Artenie a preluat
cercul Tiur în data de 10 iunie 1945 și s-a mutat la Tiur cu familia în 21-23
octombrie 1945. În Tiur, a locuit în casa parohială până în 4 noiembrie 1946.
Moto-ul pe care l-a avut fratele Zdrânc a fost „Încearcă lucruri mari pentru
Dumnezeu și cere lucruri mari de la Dumnezeu”. Dânsul a păstorit biserica 3
ani.
În data de 14 martie 1948, fratele Pop Alexandru, este
ales pastor al Bisericii din Tiur, în urma unei înțelegeri cu fostul pastor
Zdrânc Artenie. Dânsul era cunoscut ca pastorul peregrin. În timpul vieții sale
a înființat mai multe biserici și a organizat Comunitatea Bisericească Baptistă
Distructuală Târnavele Blaj, unde a activat ca președinte.
O perioadă de câțiva ani biserica a fost girată
de frații Căluțiu Dumitru și Târnăveanu Ioan. În anul 1954, Biserica face apel
la comunitate ca să intervină la Seminar pentru repartizarea unui pastor pentru
cercul din care făcea parte și Tiurul. Conducerea Comunității îl propune
inițial pe pastorul Dușan Cocar, dar dorința acestora a fost să fie angajat
fratele Broscățan Zaharia, pastor al bisericii din Cergău Mic.
În data de 14 iunie 1954 fratele Broscățan
Zaharia a fost ales pastor al bisericii din Tiur. În primii doi ani a
locuit în Tiur. În timpul pastorației sale s-a construit actuala clădire
a Bisericii. Dânsul a păstorit biserica până la pensionare, în anul 1982. Pe
lângă darul predicării, avea și darul de a cânta. O cântare pe care o îndrăgea
și adesea o cânta era „În păcat ca și în mare de tot cufundat eram”.
Deoarece fratele Zaharia era pastor în mai multe biserici, Biserica din Tiur a
hotărât ca un frate să fie ordinat ca să-l poată ajuta. Astfel în data de 20
octombrie 1955, fratele Gaji Ioan a fost ordinat diacon. Comisia de ordinare a
fost compusă din frații păstori: Mara Cornel, Ilonka Ștefan, Broscățan Zaharia
și Căluțiu Dumitru.
Între anii 1960-1962, Biserica a fost girată
de pastorul Bisericii maghiare din Brașov- Ilonka Ștefan- secretarul
Comunitățiii Bisericilor Baptiste Brașov.
După pensionarea fratelui Broscățan
Zaharia, pastor al bisericii a fost ales Chisăliță Constantin, absolvent
al Seminarului Teologic Baptist din București. La inițiativa dânsului s-a
organizat orchestra și fanfara. În septembrie 1987, a avut loc inaugurarea
orchestrei, dirijată de fratele Moroșan din Sibiu. Aceasta a fost dirijată
ulterior de sora Rodica Seician și Iulia Ferenț. Fanfara a fost dirijată de
fratele Rotaru din Arad, dar din nefericire aceasta a activat o scurtă perioadă
de timp.
În anul 1988 (?), pastor al bisericii este
ales Capotă Traian, iar în toamna anului 1991 revine ca pastor
Chisăliță Constantin.
Din anul 1994 până în prezent pastor al
Bisericii din Tiur este Marcu Cornel.
Credincioșii baptiști au dat dovadă că sunt
foarte buni cântăreți. Încă din anii `30 era organizat un cor. Acesta a fost
dirijat în cea mai mare parte de către fratele Boitor Martin, iar cântarea
comună era condusă în cei mai mulți ani de către Boitor Mihăilă. În anul 1951
s-a cumpărat un harmon de la preotul romano-catolic cu suma de 28.000 lei.
În anul 1932, pastorul Boșorogan Pavel,
scrie un articol în revista Glasul Evangheliei intitulat „Oameni nobili-
Fapte nobile”. În acest articol este consemnat faptul că la conferința ce a
avut loc în această localitate, frații prin dărnicia pe care au făcut-o au fost
numiți nobili. Aceasta nu a fost singura dată când frații s-au
sacrificat pentru cei din jur. În anul 1935 exista o societate a surorilor
numită „Marta”, care a donat pentru misiunea din străinătate o sumă de bani.
După un secol de mărturie baptistă în
localitatea Tiur putem afirma ca robul lui Dumnezeu, Samuel „Până aici Domnul
ne-a ajutat”.