Lighezan Nicolae 1884 - ? din Vermeș

Am identificat în revista Farul Creștin mai mulți lucrători cu numele de Lighezan: Nicolae născut 1884,  Iacob născut 1883, Aurel și Ioan, la cei doi nu am date.

Fratele Nicolae Lighezan s-a născut  în ziua de 6 august 1884 în Vermeș, județul Caraș-Severin. Părinții se numeau Nicolae și Brândușa, credincioși baptiști.

A făcut în localitatea natală Vermeș, jud. Caraș-Severin, 6 clase primare.

A fost scutit de serviciul militar ca inapt, de către Centrul de Recrutare Lugoj.

În ziua de 16 iunie 1907 se căsătorește cu Ruja și Domnul i-a binecuvântat cu 3 copii: Aurel, născut în 1907, Brândușa, născută în 1912 și Elena, născută în 1921.

În ziua 14 octombrie 1922 este botezat de fratele Dumitru Drăgilă în localitatea Valeapai. Fratele, aproape a produs un cutremur când s-a pocăit, pentru că era cantor la biserica ortodoxă și oamenii, văzând schimbarea din viața lui, s-au pocăit mulți.

În ziua de 14 octombrie 1937 este ordinat ca predicator în cercul Reșița, comisia fiind formată din frații: Dragaescu Petru și Bâlea Pavel. Fratele activa în toată zona aceea, Caraș, Timiș și Severin, unde era un număr de 207 membri și 93 de aparținători și întărea lucrarea Domnului în zonă. Salariul era cuprins între 1500 și 1800 lei, pe care îl primea de la biserici.

Fratele Nicolae Lighezan a fost un bun evanghelist și era chemat în toată zona la seri de evanghelizare, iar Dumnezeu dădea roade printre oamenii dornici să fie mântuiți.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin

Între Paște și Rusalii să învățăm de Duhul Sfânt

 

Domnul Isus ne spune că va pleca la Tatăl său în ceruri, dar nu ne va lăsa orfani, ci ne va trimite Duhul Sfânt care va fi călăuza noastră, învățătorul, avocatul, dar și mângâitorul, cel care ne mângâie în necaz. Nu avem mângâiere în necaz, aceasta ni se trage de la faptul că nu avem Duhul Sfânt în noi.

(Faptele apostolilor 19:1-7, VDCC)

Ai auzit că s-a dat Duhul Sfânt?

Întrebarea nu este una retorică, ci una cât se poate de adevărată și reală. Ucenicii din Efes când au fost întrebați de Pavel dacă au primit Duhul Sfânt, au răspuns direct: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

Dacă azi multă lume nu știe ce se sărbătorește la Paște sau Crăciun, de Rusalii foarte, foarte puțini știu că este vorba de coborârea Duhului Sfânt.

      I.          De ce nu se știe despre coborârea Duhului Sfânt?

1.    În biserica ta nu se predică despre Duhul Sfânt.

2.    Nu citești Biblia ca să afli despre Duhul Sfânt.

3.    Nu este interes să se vorbească despre Duhul Sfânt.

 

    II.          Acum ai auzit, ce vei face, vei vrea să-l ai?

1.    Ca să-l primești, fă ce au făcut acești ucenici.

2.    Nu orice botez este valabil, ci unul singur care ne este poruncit.

19. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
(Matei 28:19, VDCC)

3.    După botez, prin punerea mâinilor, primești Duhul Sfânt.

  III.          Acum, dacă știi ce trebuie să faci, ești hotărăt să faci acest pas?

1.    Nu vei regreta toată viața, pentru că Duhul Sfânt te va ajuta.

2.    Duhul Sfânt te va mângâia cănd vei trece prin necazuri și lacrimile îți vor brăzda obrazul.

3.    Duhul Sfânt îți va prezenta rugăciunea înaintea lui Dumnezeu Tatăl, în așa fel, ca să fie corectă și să fie ascultată.

 

 

1. Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici
2. şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”
3. „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
4. Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”
5. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.
7. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
(Faptele apostolilor 19:1-7, VDCC)

 

Delegația baptiștilor români la Congresul de la Stockholm 1923

 

Poză de la fratele Daniel Stoica

Dacă la Stockholm Regele Gustav al V-lea al Suediei a invitat toți delegații Congresului la o masă în Parcul Regal de la castelul Drottningholm, în România Mare, țara era sfâșiată de sesizările baptiștilor care anunțau marea persecuție. 

Naivitatea bucuriei de la Marea Unire, unde au participat peste 120 de baptiști, rapid s-a spulberat. În loc de libertate, am primit exact ce au primit țăranii când au strigat: „Dreptate, dreptate, ne fă. Cucoană, dreptate ne dă!”,iar Chirița nu pare a fi intimidată și spune răspicat: „Cu biciul pe spate v-oi da!”[1]

 Lucrurile așa au stat cu poporul baptist, nu au primit libertate religioasă, ci amenințări, închiderea bisericilor, arestarea păstorilor, amenzi pentru membri simpli și alte șicane. La Congres, fratele Constantin Adorian raportează starea și suferințele noastre din România. Tot Congresul este pus în mișcare. În sfârșit, fratele Adorian este îmbrățișat de senatorul Upshaw din Statele Unite, care spune în plin Congres, că își va da tot concursul cu colegii săi, ca prigonirile religioase din veacul al 20 –lea, să înceteze! Despre aceste suferințe vorbește în discursul său și Dr. Rushbrooke, dar și alți vorbitori.

 

Dar m-am abătut de la subiect, pentru că durerea mea este mare și am împărtășit-o ca să îmi ușurez inima.

Așa cum am scris AICI, delegația baptistă română era compusă din 22 de membri, conduși de fratele Constantin Adorian, președintele Uniunii Baptiste din România. Fratele Alexa Popovici ne dă lista completă a delegaților, pe care o redau și cu poza aferentă, desigur.

Din România a participat o delegație compusă din 23 de persoane, și anume: Constantin Adorian, Vasile Berbecar, Ioan Bododea, Boris Bușilă, Ludovica Cristea, Gheorghe Cozman, Iuliu Darabont, Dumitru Drăgilă, Pantelimon Andrișan, N. Janen, L. Lakatos, Avram Oală, Atanasie Pascu, Carol Pop, F. Frederich Wilhelm Schuller, Adam Sezonov, Constanța Șerbănescu, Ioan R. Socaciu, L. Szabo, George Teutch, M. Tarlev, I. Vass și Mihai Vicaș. La Congres, Constantin Adorian a prezentat un referat asupra stării baptiștilor din România, iar Ioan R. Socaciu, un referat asupra Seminarului Teologic Baptist. În cadrul unui serviciu divin, a cântat și un cor românesc, alcătuit din delegați care erau îmbrăcați în costume naționale. La Congres, Constantin Adorian a fost ales membru în Comitetul Alianței.

---

[1] Chirița în provinție de Vasile Alecsandri

Congresul al III –lea al „Alianței Mondiale Baptiste”, Stockholm 1923

 

Trecuseră multă vreme de atunci. Peste țările bătrânului continent Europa, și nu numai, s-au abătut multe necazuri, dar s-au revărsat și multe bucurii; peste oamenii simpli, deopotrivă peste regii, reginele și ale lor regate, s-au pierdut sau reprimit teritori mult râvnite. Abia  acum ,,rănile” fizice și sufletești începeau să se vindece, odată cu intrarea lumeii într-o într-o nouă eră, o nouă perioadă prosperă, numită de noi azi „interbelică”, punct de referință în multe domenii.

Multă durere a venit peste lume, inclusiv peste frații noștri baptiști, care au fost ,,martori oculari” și victime, dar care, în pofida tuturor oamenilor fără credință și răi,  au făcut ceea Le cerea Mântuitorul iubit: „Mergeți și predicați Evanghelia” rămânând fideli cauzei sfinte. Întotdeauna din ranița fiecărui ostaș Baptist era nelipsită Biblia, binecuvântata Carte a Vieții, dată de Dumnezeu spre a ne arăta în ce fel putem să fim salvați din veacul rău pe care îl trăim. Mulți soldați auzind acolo, în tranșee, citindu-se din Cuvântul Domnului  și-au predat viața în mâna Aceluia, care poate oferi o viață veșnică și fericită în împărăția Sa sfântă.

Era în anul 1911, atunci când, baptiștii din întreaga lume s-au întâlnit într-un congres și plănuiau ca peste cinci ani, în 1916, să se întâlnească din nou la cel de-al treilea congres Mondial, dar, din păcate întâlnirea de mare amploare nu a mai putut avea loc, din cauza devastatorului război ce a venit peste omenire și a ținut până în anul 1918. După încheierea acestor evenimente peste care se așternea liniștea și pacea, în poporul baptist se reaprinde flacăra dorinței reîntâlnirii. Mai hotărâți ca niciodată, și-au găsit un punct de întâlnire, într-un oraș primitor, Stockholm, care este capitala Suediei, o țară neutră din punct de vedere militar, strategic, dar nu și umanitar. Un fapt demn de remarcat, ar fi acela că Robert Stuart MacArthur cel de-al doilea președinte Al Alianței Mondiale Baptiste, ales la congresul din 1911 nu se mai afla la cârma președenției. Absența acestui remarcabil ,,părinte” al organizației noastre baptiste, survine în urma decesului acestuia, în ziua de 23 februarie 1923, la Daytona, Florida. O mare pierdere pentu poporul nostru baptist, deoarece el era acela care putea  să prezinte cel mai bine starea și situația poporului Baptist între cele două congrese.

În luna mai a anului 1923 revista baptistă „ The Baptist Times” înființată în anul 1885 în Anglia anunță că orașul  Stockholm va pune la dispoziția celu de al III-lea Congres Baptist Mondial un Palat Cultural de Stat.

În zilele de 21 – 27 iulie 1923, s-a ținut Congresul „Alianței Mondiale Baptiste” la Stockholm, capitala Suediei. Au luat parte la acest congres baptiști din întreaga lume inclusiv din România Mare.

Dacă la congesul din 1911 baptiștii români erau reprezentați de un neamț și un maghiar, 12 ani mai târziu, în 1923, baptiștii români au avut o delegație condusă de fratele Constantin Adorian, președintele cultului dar și director al Seminarului. Delegația română a fost bine primită și apreciată pentru că s-a prezentat în costumul national, arătându-și apartenența și respectul față de valorile tradiționale adevărate insuflate de străbunii lor.

Încă din ziua de 20 Iulie, delegați ai Congresului Alianței Baptiste au început să sosească în grupuri. Delegații noștri au sosit aproape toți în ziua de 19 Iulie seara la orele șapte. La gară au fost întâmpinați de delegația de pimire a fraților suedezi cu un bun venit, care apoi i-au condus la locurile pregătite pentru ei. Primirea făcută delegațiilor a întrecut toate așteptările.

Congresul s-a deschis în ziua de 21 Iulie, la orele 10 dimineața, în marea biserică Immanuelskyrkan, în care sunt 5000 de scaune. După rugăciune și un scurt serviciu divin, delegaților li s-a organizat o recepție frumoasă de către frații suedezi, sfârșindu-se cu o agapă (cina iubirii).

Prima sesiune oficială a congresului s-a ținut în ziua de 21 Iulie după masă. La orele 3 (15.00) Biserica Emmanuel în care s-a ținut congresul a fost arhiplină. În sala ticsită de popor și în mijlocul unei tăceri de mormânt au intrat primul ministru suedez, prințul Oscar, o prințesă, și guvernatorul orașului, cu dor să salute congresul baptist în numele regelui și al poporului suedez.

După frumoasa conferință a Dr.-ului Blomfield, au luat cuvântul mai mulți frați. Au vorbit: fr. O. J. Oie, M. A., din Christaniia; M. Schmidt, Kegel; Dr. E. Benander, Stockholm; J. Reiss, Riga; Dr. Whittinghill, Roma; A. Udvarnoki, Ungaria; I. Socaciu, Th. M. România și A. Celma, Spania.

S-au trimis telegrame către personalitățile  reprezentative ale statului iar mai apoi  începând cu regele țării gazdă, s-au citit  mesajele trimise de aceștia, mesaje de încurajare și felicitare către Congres. În zilele următoare se întâmplă următoarele după cum urmează:

,,Miercuri, 25 Iulie 1923.

Dimineața la 9,30, oră de rugăciune de Dr. Fullerton, Anglia.

A urmat conferință despre lucrul Domnului în viitor. Dr. C. W. Rose, din Canada a prezidat . Au vorbit A. Svard, din Africa; F. M. Edwards din Brazilia; Dra. L. Hughes din Burma; J. Taylor din China și H. Andersson din India.

La orele 12,45, delegații au plecat în procesiune de la biserica congresului la Catedrala de încoronare unde este înmormântat regele Gustaf Adolf, cel mare, care a biruit armatele lui papa și a prăbușit puterile papismului de pe pământul suedez. Delegații români pleacă aproape toți îmbrăcați în costume naționale. Se face un convoi mare și tot orașul este pus în mișcare. Corul lituan cântă și atrage admirația miilor de spectatori. Catedrala se umple de norod. Se ține un scurt serviciu religios după care deputatul C. S. Shank, din S. U., rostește o frumoasă cuvântare și pune o cunună în numele congresului pe mormântul lui Gustaf Adolf cel mare. Sunt prezenți mulți deputați din Suedia, Anglia și Statele Unite. După serviciu, poporul trece rând pe rând pe lângă mormântul marelui rege suedez și fiecare privește spre locul de odihnă a regelui iubitor de dreptate”.

Respectându-și calitatea de reprezentant al poporului suedez, Maiestatea Sa, regele Suediei le adresează delegaților baptiști o invitație la Palatul Regal:

     ,,Congresul la masa regelui.

Regele Suediei a invitat congresul la o masă în Parcul Regal de la castelul Drottningholm. La orele 3 după masă, cinci vapoare încărcate cu delegați pleacă de la Klara Strand spre Castelul Regal. În 30 de minute sosim acolo. Ne dăm jos de-a dreptul în Parcul Regal plin cu mese încărcate cu mâncări. După o cântare și rugăciune, toți sunt invitați să ia parte la masă în numele regelui, care dă agapa. (Delegații români, îmbrăcați în costume naționale, sunt întâmpinați de ziariști și alții, încât li se părea că au să rămână flămânzi!) Toți au mâncat și încă a mai rămas. Au cântat negrii, rușii, lituanii, românii, suedezii, etc., dar africanii i-au întrecut pe toți.

La orele 6 am plecat înapoi la Stockholm, după o plăcută și frumoasă agapă la masa regelui Suediei”.

În ultima zi a grandiosului eveniment așteptat cu atâta înflăcărare și speranță după ororile primului război mondial, care a schimbat în mod tragic viețile unora pentru totdeauna, s-au discutat și pus la punct următoarele decizii:

,,S-a cerut ca viitorul congres să se țină la Washington, S. U., iar alții cereau să se țină la Toronto, Canada. După o discuție, ambele părți s-au înțeles ca viitorul congres, în 1928, să se țină la Toronto, Canada.

Noul președinte al Alianței Baptiste Mondiale, Dr. E. Y. Mullins, a rostit o scurtă cuvântare la sfârșitul congresului, în care a rugat pe frați să conlucreze în marea operă a răspândirii Evangheliei în toată lumea și a ajuta pe frații cei mai slabi.

Congresul a luat sfârșit Vineri, 27 Iulie la ora 13.00 după masă cu cântarea ,,Sfânt e legământul” și rugăciune.

A fost o priveliște mișcătoare când delegații și-au luat rămas bun unii de la alții. Am plecat din biserică cu ochii scăldați în lacrimi și cu speranță că ne vom revedea, dacă aici pe pământ, nu, odată în glorie, în jurul tronului lui Dumnezeu”. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, în acordurile cântărilor de slavă și purtând în suflete nădejdea viitoarei reîntâlniri a Congresului, frații baptiști se întorc în țările lor și spre casele lor încărcați cu energie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ivanciuc Vasile 1891 - ? din Iapa

 

Fratele Vasile Ivanciuc s-a născut în ziua de 13 iulie 1891 în localitatea Iapa, județul Maramureș.  Părinții se numeau Ștefan și Doca, de religie baptistă și cetățenie română. Fratele Vasile Ivanciuc este frate de corp cu Petru Ivanciuc, născut în 1885.

Fratele Vasile Ivanciuc face 4 clase primare și face studii economice.

În anul 1913 este încorporat de Cercul de Recrutare Sighet, la Regimentul 6 Pioneri și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Se hotărăște să își predea viața în mâna Domnului și în ziua de 10 noiembrie 1924 este botezat.

În ziua de 27 februarie 1925 se căsătorește în localitatea Sighet, județul Maramureș, cu Maria, născută Oana și Domnul le dă 6 copii: patru băieți și două fete.

În ziua de 30 ianuarie 1930 este ordinat pentru cercul de biserici baptiste din zona Maramureș. Maramureșul atunci era numai  dincolo de munții Gutin, spre Ucraina. Fratele Vasile Ivanciuc locuia la Sighet, strada Dr. Carol Davila nr. 26.

În ziua de 30 decembrie 1937 a avut loc la Oradea, Conferința Comunității Bihor, unde a participat și fratele Vasile Ivanciuc, care a cerut Conferinței să voteze un apel către comunitatea baptistă  pentru strângerea de ajutoare pentru ca frații baptiști din Sighetu Marmației să-și poată construi o casă de rugăciune.

În anul 1949 fratele mai era activ alături de pastorul Bisericii Creștine Baptiste din Sighetu Marmației, fratele Reștea Moise.

Surse:

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Ivănciuc Petru 1885 - ? din Iapa

 

Fratele Ivănciuc Petru s-a născut în ziua de 22 iunie 1885 în localitatea Iapa, județul Maramureș. Părinții se numeau Ștefan și Doca, de religie baptistă și cetățenie română. Fratele Petru Ivanciuc este frate de corp cu Vasile Ivanciuc născut 1891.

Face patru clase primare în localitatea natală.

În anul 1907 este încorporat de Centrul de Recrutare Sighetu Marmației la Regimentul 12 Infanterie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Aude Cuvântul Domnului și se decide să-l urmeze cu credincioșie, iar în anul 1924 este botezat.

În ziua de 13 februarie 1933 fratele Petru Ivănciuc se căsătorește în localitatea Crucișor, județul Satu Mare, cu Maria.

În anul 1937 fratele Petru Ivănciuc este ordinat ca evanghelist. Serbarea de ordinare s-a ținut la Biserica Creștină Baptistă din Cămârzana, județul Satu Mare, unde au mai fost ordinați și frații: Einholt Ioan și Bură T. Actul ordinării a fost oficiat de frații: Nicolae Miclăuș și Covaci Teodor.

Fratele Ivănciuc Petru a fost activ în zona dumnealui de activitate și în anii 1950. Locuia în localitatea Vetiș, județul Satu Mare și avea 51 de membri și 25 de copii. Biserica Creștină Baptistă din Vetiș s-a înființat în anul 1930.

Surse:

Arhive

Farul Creștin

Belousov Mihail 1877 - ? din Chișinău

 

Fratele Mihail Belousov s-a născut în ziua de 2 noiembrie 1877 în localitatea Chișinău, județul Lăpușna, ținutul Nistru. Părinții se numeau Iacob și Maria, de confesiune ortodoxă,  origine etnică rusă și naționalitate română.

Fratele Mihail Belousov face 4 clase primare și studiază cursuri biblice de creștere spirituală.

În anul 1899 este recrutat de Centrul de Recrutare Chișinău și încorporat la Regimentul 249 ( în Rusia), rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Din datele ce le am la această oră, se pare că fratele Mihail Belousov nu a fost căsătorit.

Aude  Cuvântul lui Dumnezeu și se hotărăște să-l urmeze pe Domnul Isus și este botezat în luna octombrie 1913.

Fratele Boris Bușilă fiind președintele „Uniunii Baptiste din Basarabia”, hotărăște împreună cu frații de la Chișinău, să-l ordineze pe fratele Mihail Belousov ca prezbiter pentru Chișinău. Locuia pe strada Vasile Lupu nr. 1, Chișinău.

Surse:

Arhive

Șuvet Ioan 1882 - ? din Prilipeț

 

Ioan Șuvet s-a născut în Prilipeț, județul județul Caraș-Severin, în ziua de 17 ianuarie 1882. Părinții se numeau Andrei și Elena, de religie ortodoxă și naționalitate română.

Urmează scoala primară de 6 clase în localitatea natală, apoi face studii profesionale.

În anul 1904 este încorporat de Centrul de Recrutare Caransebeș.

Aude Evanghelia și se hotărăște să-l urmeze pe Domnul Isus,  fiind  botezat pe data 20 noiembrie 1913, de Igna Ștefan.

S-a căsătorit cu Maria, care se stinge din viață, iar fratele  se recăsătorește cu sora Sofia, născută Prajac, la data de 24 noiembrie 1949.

Dând dovadă de sârguință și dar de la Dumnezeu, frații îl ordinează ca lucrător pe ogorul Evangheliei, în ziua 15 septembrie 1916, pentru Cercul de Biserici Baptiste din Caraș-Severin. Comisia de ordinare a fost compusă din frații: Pavel B., Ignea Ștefan și alții. Locuința era în localitatea Prilipeți 114/33.

 A fost vicepreședintele Cultului Baptist din România din data de 9 noiembrie 1932 până în 8 august 1933, președintele cercului Prilipeț, pastor al mai multor biserici din Valea Almajului.

A fost administratorul orfelinatului de la Prilipeți. Cel mai mult a suferit când orfelinatul a fost închis prin forță de autorități, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, apoi în anul 1950 când orfelinatul a fost naționalizat și copiii au fost distribuiți la alte orfelinate ale statului.

Surse:

Goga Iosif

Goga Iosif Beniamin

Arhive

Suntem fericiți în credința noastră religioasă la o săptămână de la Paște?

 

Dacă vrei să fii fericit înâlnește-te cu Domnul Isus, ca Toma.

29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:29)

Am  fost la biserică, în religa noastră a fiecăruia dintre noi, unii în Noaptea Învierii, s-au luat Paști, s-au mâncat ouă roșii, miel, ciorbă, cozonac, prăjituri și alte bunătăți, dar suntem fericiți? Domnul Isus ne spune că ar trebui să fim fericiți și de ce nu suntem?

De ce nu suntem fericiți sau cine este fericit, de ce este?

Omul nu poate să fie fericit dacă nu s-a  întâlnit cu Domnul Isus ca Toma.

În duminica Tomii vorbim de Toma, absența lui de la întâlnirea cu Domnul Isus, înviat în ziua învierii, informarea apostolilor, necredința și cerința de dovezi să creadă și apoi întâlnirea față în față cu Domnul.

Întâlnirea cu Domnul Isus generează și oferă fericirea. L-ai întâlnit de aceste sărbători?

Ce este mai frumos, mai plăcut, decât să te întâlnești cu Domnul. După o săptămână de frământări, Toma se întâlnește cu Domnul Isus și explodează cu aceea frază minunată:

„Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28)

Fericirea este desăvârșită prin credința în Domnul Isus și încrederea în El.

Eu înțeleg din cuvintele Domnului că trebuie să fiu fericit și dacă nu L-am văzut, dar cred în El. Este o ocazie să ne revizuim credința.

De ce nu ești fericit acum după Marele Praznic al Învierii? Pentru că nu ai credința de care vorbea Domnul Isus.

Cea mai mare parte a creștinătățiI nu crede în Dumnezeu, ci în oameni și de aceea nu sunt fericiți, ci nemulțumiți.

Dacă am crede în El, am face ce spune El.

Două interviuri realizate de fratele Caius Obeada, fratelui dr. Daniel Mariș

 

Din ciclul:  „Centenarul Seminarului Baptist 1921 – 2021”

 

Fratele dr. Caius Obeada de pe Coasta de Est a Americii, este de loc din Zolt, județul Timiș și Constanța. Ajuns pe vremea comunistă în țara făgăduinței pământești America, doctor pentru trup și apologet, dar și pasionat de istorie baptistă, contribuie la festivitățile centenarului Seminarului Teologic Baptist din România. A luat legătura cu persoana cea mai importantă în a prezenta informații despre acest înălțător eveniment baptist, fratele dr. Daniel Mariș, rector al Institutului Teologic Baptist din București.

Fratele dr. Daniel acum șade pe scaunul primului director Constantin Adorian acum 100 de ani și au stat amândoi pe același scaun de păstori, la aceeași Biserică Baptistă.

Dumnezeu merită toata slava, cinstea și închinarea, pentru cei 100 de ani care au trecut de la înființarea acestui așezământ teologic. În acest timp Dumnezeu a ridicat oameni credincioși și dedicați lucrării de a semăna Sămânța Cuvântului Sfânt.

Apreciez și mulțumesc celor doi frați baptiști, dedicați lucrării sfinte a Domnului și dumneavoastră cetitorilor mei dragi, care urmăriți informațiile de pe blogul „Istorie Baptistă”.

Vizionare plăcută!