Trecuseră
multă vreme de atunci. Peste țările bătrânului continent Europa, și nu numai,
s-au abătut multe necazuri, dar s-au revărsat și multe bucurii; peste oamenii
simpli, deopotrivă peste regii, reginele și ale lor regate, s-au pierdut sau
reprimit teritori mult râvnite. Abia
acum ,,rănile” fizice și sufletești începeau să se vindece, odată cu
intrarea lumeii într-o într-o nouă eră, o nouă perioadă prosperă, numită de noi
azi „interbelică”, punct de referință în multe domenii.
Multă durere
a venit peste lume, inclusiv peste frații noștri baptiști, care au fost
,,martori oculari” și victime, dar care, în pofida tuturor oamenilor fără
credință și răi, au făcut ceea Le cerea Mântuitorul
iubit: „Mergeți și predicați Evanghelia” rămânând fideli cauzei sfinte.
Întotdeauna din ranița fiecărui ostaș Baptist era nelipsită Biblia,
binecuvântata Carte a Vieții, dată de Dumnezeu spre a ne arăta în ce fel putem
să fim salvați din veacul rău pe care îl trăim. Mulți soldați auzind acolo, în
tranșee, citindu-se din Cuvântul Domnului
și-au predat viața în mâna Aceluia, care poate oferi o viață veșnică și
fericită în împărăția Sa sfântă.
Era în anul
1911, atunci când, baptiștii din întreaga lume s-au întâlnit într-un congres și
plănuiau ca peste cinci ani, în 1916, să se întâlnească din nou la cel de-al
treilea congres Mondial, dar, din păcate întâlnirea de mare amploare nu a mai
putut avea loc, din cauza devastatorului război ce a venit peste omenire și a
ținut până în anul 1918. După încheierea acestor evenimente peste care se
așternea liniștea și pacea, în poporul baptist se reaprinde flacăra dorinței
reîntâlnirii. Mai hotărâți ca niciodată, și-au găsit un punct de întâlnire,
într-un oraș primitor, Stockholm, care este capitala Suediei, o țară neutră din
punct de vedere militar, strategic, dar nu și umanitar. Un fapt demn de
remarcat, ar fi acela că Robert Stuart MacArthur cel de-al doilea președinte Al
Alianței Mondiale Baptiste, ales la congresul din 1911 nu se mai afla la cârma
președenției. Absența acestui remarcabil ,,părinte” al organizației noastre
baptiste, survine în urma decesului acestuia, în ziua de 23 februarie 1923, la
Daytona, Florida. O mare pierdere pentu poporul nostru baptist, deoarece el era
acela care putea să prezinte cel mai
bine starea și situația poporului Baptist între cele două congrese.
În luna mai a
anului 1923 revista baptistă „ The Baptist Times” înființată
în anul 1885 în Anglia anunță că orașul Stockholm
va pune la dispoziția celu de al III-lea Congres Baptist Mondial un Palat
Cultural de Stat.
În zilele de 21 –
27 iulie 1923, s-a ținut Congresul „Alianței Mondiale Baptiste” la Stockholm,
capitala Suediei. Au luat parte la acest congres baptiști din întreaga lume
inclusiv din România Mare.
Dacă la congesul
din 1911 baptiștii români erau reprezentați de un neamț și un maghiar, 12 ani
mai târziu, în 1923, baptiștii români au avut o delegație condusă de fratele
Constantin Adorian, președintele cultului dar și director al Seminarului.
Delegația română a fost bine primită și apreciată pentru că s-a prezentat în
costumul national, arătându-și apartenența și respectul față de valorile
tradiționale adevărate insuflate de străbunii lor.
Încă din ziua de 20 Iulie, delegați ai
Congresului Alianței Baptiste au început să sosească în grupuri. Delegații
noștri au sosit aproape toți în ziua de 19 Iulie seara la orele șapte. La gară
au fost întâmpinați de delegația de pimire a fraților suedezi cu un bun venit,
care apoi i-au condus la locurile pregătite pentru ei. Primirea făcută
delegațiilor a întrecut toate așteptările.
Congresul s-a deschis în ziua de 21 Iulie, la
orele 10 dimineața, în marea biserică Immanuelskyrkan, în care sunt 5000 de
scaune. După rugăciune și un scurt serviciu divin, delegaților li s-a organizat
o recepție frumoasă de către frații suedezi, sfârșindu-se cu o agapă (cina
iubirii).
Prima sesiune oficială a congresului s-a ținut
în ziua de 21 Iulie după masă. La orele 3 (15.00) Biserica Emmanuel în care s-a
ținut congresul a fost arhiplină. În sala ticsită de popor și în mijlocul unei
tăceri de mormânt au intrat primul ministru suedez, prințul Oscar, o prințesă,
și guvernatorul orașului, cu dor să salute congresul baptist în numele regelui
și al poporului suedez.
După frumoasa conferință a Dr.-ului Blomfield,
au luat cuvântul mai mulți frați. Au vorbit: fr. O. J. Oie, M. A., din
Christaniia; M. Schmidt, Kegel; Dr. E. Benander, Stockholm; J. Reiss, Riga; Dr.
Whittinghill, Roma; A. Udvarnoki, Ungaria; I. Socaciu, Th. M. România și A.
Celma, Spania.
S-au trimis telegrame către
personalitățile reprezentative ale
statului iar mai apoi începând cu regele
țării gazdă, s-au citit mesajele trimise
de aceștia, mesaje de încurajare și felicitare către Congres. În zilele
următoare se întâmplă următoarele după cum urmează:
,,Miercuri, 25 Iulie 1923.
Dimineața la 9,30, oră de rugăciune de Dr.
Fullerton, Anglia.
A urmat conferință despre lucrul Domnului în
viitor. Dr. C. W. Rose, din Canada a prezidat . Au vorbit A. Svard, din Africa;
F. M. Edwards din Brazilia; Dra. L. Hughes din Burma; J. Taylor din China și H.
Andersson din India.
La orele 12,45, delegații au
plecat în procesiune de la biserica congresului la Catedrala de încoronare unde
este înmormântat regele Gustaf Adolf, cel mare, care a biruit armatele lui papa
și a prăbușit puterile papismului de pe pământul suedez. Delegații români
pleacă aproape toți îmbrăcați în costume naționale. Se face un convoi mare și
tot orașul este pus în mișcare. Corul lituan cântă și atrage admirația miilor
de spectatori. Catedrala se umple de norod. Se ține un scurt serviciu religios
după care deputatul C. S. Shank, din S. U., rostește o frumoasă cuvântare și
pune o cunună în numele congresului pe mormântul lui Gustaf Adolf cel mare.
Sunt prezenți mulți deputați din Suedia, Anglia și Statele Unite. După
serviciu, poporul trece rând pe rând pe lângă mormântul marelui rege suedez și
fiecare privește spre locul de odihnă a regelui iubitor de dreptate”.
Respectându-și calitatea de
reprezentant al poporului suedez, Maiestatea Sa, regele Suediei le adresează
delegaților baptiști o invitație la Palatul Regal:
,,Congresul la masa regelui.
Regele Suediei a invitat congresul la o masă
în Parcul Regal de la castelul Drottningholm. La orele 3 după masă, cinci
vapoare încărcate cu delegați pleacă de la Klara Strand spre Castelul Regal. În
30 de minute sosim acolo. Ne dăm jos de-a dreptul în Parcul Regal plin cu mese
încărcate cu mâncări. După o cântare și rugăciune, toți sunt invitați să ia parte
la masă în numele regelui, care dă agapa. (Delegații români, îmbrăcați în
costume naționale, sunt întâmpinați de ziariști și alții, încât li se părea că
au să rămână flămânzi!) Toți au mâncat și încă a mai rămas. Au cântat negrii,
rușii, lituanii, românii, suedezii, etc., dar africanii i-au întrecut pe toți.
La orele 6 am plecat înapoi
la Stockholm, după o plăcută și frumoasă agapă la masa regelui Suediei”.
În ultima zi a grandiosului
eveniment așteptat cu atâta înflăcărare și speranță după ororile primului
război mondial, care a schimbat în mod tragic viețile unora pentru totdeauna,
s-au discutat și pus la punct următoarele decizii:
,,S-a cerut ca viitorul
congres să se țină la Washington, S. U., iar alții cereau să se țină la
Toronto, Canada. După o discuție, ambele părți s-au înțeles ca viitorul
congres, în 1928, să se țină la Toronto, Canada.
Noul președinte al Alianței Baptiste Mondiale,
Dr. E. Y. Mullins, a rostit o scurtă cuvântare la sfârșitul congresului, în
care a rugat pe frați să conlucreze în marea operă a răspândirii Evangheliei în
toată lumea și a ajuta pe frații cei mai slabi.
Congresul a luat sfârșit Vineri, 27 Iulie la
ora 13.00 după masă cu cântarea ,,Sfânt e legământul” și rugăciune.
A fost o priveliște
mișcătoare când delegații și-au luat rămas bun unii de la alții. Am plecat din
biserică cu ochii scăldați în lacrimi și cu speranță că ne vom revedea, dacă
aici pe pământ, nu, odată în glorie, în jurul tronului lui Dumnezeu”. Cu
binecuvântarea lui Dumnezeu, în acordurile cântărilor de slavă și purtând în
suflete nădejdea viitoarei reîntâlniri a Congresului, frații baptiști se întorc
în țările lor și spre casele lor încărcați cu energie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu