Dronca Vasile 1955 – 2021 din Roșia

 

Fratele Vasile Dronca s-a născut în anul 1955, în localitatea Roșia de pe Valea Crișului Alb, județul Arad.

A parcurs cele opt clase generale în localitatea natală.

În anul 1973 se angajează la Uzina de strunguri din Arad.

A frecventat biserica Creștină Baptistă „Speranța” Arad unde era păstor fratele Ionel Truța și fiind străpuns în inimă de Cuvântul Domnului se botează în anul 1975.

În 1977 se organizează la Arad cursuri de pregătire clandestine la care predau frați păstori din zonă iar fratele Vasile Dronca a participat la aceste cursuri, pentru că avea dorința să învețe mai mult din Cuvântul Domnului. A participat și la „Cursurile de scurtă durată” dintre anii 1988 – 1990 de la Seminarul Teologic Baptist din București.

În anul 1979 se căsătorește cu Rodica născută Bud din Arad-Șega și Domnul le-a dat doi copii: Emanuel și Cristian.

În anul 1984 fratele Vasile Dronca a fost ordinat ca diacon la Biserica Creștină Baptistă din Arad-Șega. A lucrat și în biserica Baptistă din Sâmbăteni, pe Valea Mureșului.

În anul 1986 a fost ordinat ca păstor și a lucrat în cercul de biserici baptiste: Vârfurile, Pleșcuța, Aciuța, Tălagiu, Dumbrava, Rostoci, Tisa și Halmagel.

După anul 1990 împreună cu păstorii baptiști din zonă au plantat și deschis șase biserici baptiste.

Între anii 1992 – 1996 a slujit ca secretar al Comunității Baptiste din Valea Crișului Alb. Din anul 2008 a fost vicepreședinte al acestei Comunități.

A făcut parte încă din anul 1992 din colegiul redactional al revistei „Farul Creștin” revistă înființată la Arad în anul 1933, desființată de comuniști în anul 1948 și reînființată în anul 1990.

A pus suflet în ce a făcut, a fost credincios Domnului și a lucrat cu dragoste pentru Domnul și Împărăția Lui.

În ziua de 16 octombrie 2021 Dumnezeu a hotărât să-și cheme slujitorul credincios acasă la El unde nu mai sunt dureri, boli, lacrimi, suferință ci pace și bucurie cerească.

Surse:

Ioan Bunaciu

Farul Creștin

Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Coloseni 3: 1 – 17 (2)

Noi, oamenii, suntem formați prin gândire și faptă ca să lucrăm pentru bunurile materiale, pentru confortul propriu și lucrăm mult pentru a atinge acest scop. Dumnezeu ne ia deoparte, de partea Lui, și ne avertizează prin Cuvântul Său că acest fel de gândire este unul viciat prin natura umană care se lasă inspirată de cel rău, care este diavolul. Dumnezeu ne atenționează că aceste lucruri nu ne ajută cu nimic în ceasul morții și de aceea AZI, ACUM, trebuie să ne schimbăm valorile și prioritățile după principiul lui Dumnezeu, care este în favoarea noastră, implicit a mântuirii noastre veșnice; doar așa o vom obține, trăind în veșnicie cu Dumnezeu și sfinții Lui.

 

  I.          Ca să dăm importanță lucrurilor de valoare care ne ajută să accedem la mântuirea mult dorită, trebuie să înviem împreună cu Domnul Isus Hristos. V. 1.

1.    Învierea împreună cu Domnul este o cerință a lui Dumnezeu, fără de care nu putem să fim mântuiți și pe care fiecare om trebuie să o accepte.

9. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11. după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.”
12. În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
13. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. (Romani 10:9-13)

2.    Învierea împreună cu Domnul necesită parcurgerea anumitor pași, obligatorii pentru fiecare om care vrea mântuirea.

Primul pas este:

Primirea Cuvântului lui Dumnezeu în inimă.

12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Ioan 1:12-13)

Al doilea pas:

Botezul în apă prin care se depune mărturia de loialitate a omului față de Dumnezeu.

Al treilea:

După botezul în apă prin punerea mâinilor se primește Duhul Sfânt.

5. Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
6. Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh.
7. Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou.’ (Ioan 3:5-7)

Concluzia: Învierea împreună cu Domnul Isus Cristos este în mod obligatoriu un act al lui Dumnezeu, pe care ni-L cere și pe care noi sub nicio formă nu-l putem negocia, doar să-l studiem iar dacă decidem că ne dorim mântuirea, trebuie doar să ni-l asumăm.

4. Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,
7. căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. (Romani 6:4-7)

II.          Rezultatul învierii împreună cu Domnul Isus este schimbarea valorilor din viața noastră, sau mai bine zis, o alegere între valorile acestei lumi și valorile lui Dumnezeu care se deosebesc mult în esența lor.

1.    Tendința omului este să caute lucrurile acestea de pe pământ, efemere, de scurtă durată, dar Domnul Isus ne spune că mai întâi trebuie să căutăm lucrurile de sus, cele care contează cel mai mult în economia mântuirii.

31. Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’
32. Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
33. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:31-33)

2.    În fața lui Dumnezeu această continuă căutare a  lucrurilor,,deșarte”, materiale, de pe pământ și considerarea acestora ca fiind izvor de viață pentru om, este un lucru extrem de grav. Uneori în această ,,goană” după căutarea lucrurilor aducătoare de împlinire, în viziunea noastră egoist, riscăm să ne pierdem sufletele pentru totdeauna. De aceea trebuie să știm când să punem ,,frână” și să ne rugăm Domnului să ne trezească din ,,beția lăcomiei”.

15. Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”
16. Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
17. Şi el se gândea în sine şi zicea: ‘Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.
18. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele
19. şi voi zice sufletului meu: «Suflete , ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!»’
20. Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul, şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?’
21. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” Luca 12:15-21

 

 În caz contrar, consecințele vor fi cu atât mai devastatoare atunci când se va pronunța judecata lui Dumnezeu, de aceea AZI!, decide aprecierea valorilor de sus și caută AZI! împărăția lui Dumnezeu, ca să primești ce este în ochii oamenilor de mai mică importanță, dar la Domnul valorează totul.

III.          Ca să ne putem schimba scara valorilor avem nevoie de o voință pe măsură, urmând să ne schimbăm felul de a gândi, de a percepe ce este cu adevărat important și ne poate pecetlui soarta încă de pe pământ. V. 2.

Dacă ne concentrăm toată atenția asupra lucrurilor ,,de sus” salvatoare, care nu pot fi măsurate cu nicio unitate de măsură existentă sau descoperită de vreun fizician, matematician etc., acestea nu ne părăsesc în ceasul morții și acestea atrag după ele și bunurile pământești de care avem nevoie pentru că:

1.    Prin moartea împreună cu Domnul Isus, viața noastră este ascunsă în El. V. 3.

2.    Când va veni Domnul să judece, existând în El vom fi cu El în veci de veci. V. 4.

 

Beneficiile ce vin în urma ascultării de Domnul Isus sunt inestimabile. Poate că acum nu le putem aprecia la valoarea lor reală, tocmai din cauza naturii noastre coruptibile ce nu ne lasă să reflectăm îndeajuns sau chiar deloc asupra întrebării: ,,Oare, ce se va întâmpla cu mine după ce mor?”. Dumnezeu, ca un Părinte Bun ne vorbește, ne atenționează, spunându-ne că totul se poate cunoaște doar să vrem.

IV.          Fapte care atrag asupra omenirii mânia lui Dumnezeu și pe care suntem obligați să le abandonăm, prin omorârea lor.

 

1.    Curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia. V. 5.

2.    Trăirea în păcat. V. 7.

3.    Mânia, vrăjmășia, răutatea, clevetirea, vorbele vulgare. V. 8.

4.    Minciuna. V. 9.

5. De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7. Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate.
8. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.
9. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10. şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. (Coloseni 3:5-10)

 Acestea sunt 12 mădulare sau păcate aducătoare de moarte, la care trebuie să renunțăm, să ne cerem iertare Domnului și apoi să murim cu Domnul Isus; să înviem cu El prin botez și apoi să ne îmbrăcăm cu omul cel nou făcut după chipul Celui ce ne-a făcut. Dragii mei cititori din orice denominațiune ați face parte, Acesta este planul lui Dumnezeu pentru noi. Doar urmând toți pașii pe care i-am expus mai sus, ne vom bucura în veșnicie cu Dumnezeu. Mai presus de toate, schimbarea vine din INIMĂ ȘI PRIN ATINGEREA LUI DUMNEZEU!

Doamne ajută-ne, Doamne dă-ne izbândă.

 

Cetean Daniel 1936 – 1993 din Moreni

 

Fratele Daniel Cetean s-a născut în ziua de 24 ianuarie 1936, părinții i s-au numit Ioan și Ioana, credincioși baptiști.

Fiind convins că ceea ce spune Dumnezeu prin Fiul Său Isus Cristos este adevărat și trebuie împlinit a fost botezat în ziua de 25 iunie 1954 de către fratele Mardare în orașul Simeria.

În anul 1956 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București și îl absolvă în anul 1960.

După terminarea Seminarului fratele Daniel Cetean a fost ales ca diacon al Bisericii Creștin Baptiste din Teliucu Inferior. Nu a intrat în lucrarea de păstor, ci s-a angajat la un serviciu de stat, dar cu toate acestea mergea în lucrarea Domnului acolo unde era nevoie. A participat la Conferințele cu păstori de la Comunitatea Creștină Brașov fiind reprezentantul bisericii din Hunedoara.

 În anul 1985 intră în lucrare ca păstor  și slujește în Bisericile Creștin Baptiste din: Teliuc, Simeria, Arad-Șega, între anii 1982 – 1984, Cugir, Balomir, Acmar, Blandiana și Pestișul Mare.

Fratele Daniel Cetean se căsătorește cu Doina și Domnul le-a dat doi copii: Ovidiu și Marius pe care i-au crescut, educat și îndrumat pe calea credinței.

La vârsta de 57 de ani în ziua de 04 februarie 1993 Domnul îl cheamă acasă în Împărăția Lui Veșnică.

Surse:

Arhive

Creștinul Azi

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Ficuț Daniel 1925 - 2014 din Bălaia și Liviu fiul lui

 

Fratele Daniel Ficuț s-a născut în ziua de 13 martie 1925 în localitatea Bălaia din județul Bihor. Părinții lui s-au numit Nicolae și Ana, țărani agricultori de  naționalitate română și credincioși baptiști. În anul 1925 întreaga familie se stabilește în localitatea Oradea din același județ, Bihor.

În anul 1942, pe când avea 17 ani, în plin război în urma auzirii Cuvântul lui Dumnezeu vestit de către fratele Nicolae Covaci, tânărul  Daniel își predă viața în mâna Domnului, știind că doar aici este o siguranță deplină și se botează după cerințele Domnului Isus: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit” Marcu 16: 16.

În anul 1949 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl și absolvă în anul 1958.

În anul 1953 pe când era seminarist a fost ordinat ca păstor pentru Bisericile Creștine Baptiste din Bălaia și Mierlău, județul Bihor. A mai slujit și Bisericile din cercul pastoral Ineu Criș: Husasău de Criș, Alparia, Botean, Săbolciu, Mierlău, Șumugiu, Cihei, Șauaieu și Hidesel. Aceste biserici au fost slujite cu credincioșie de fratele Daniel Ficuț, care de multe ori mergea pe jos de la o biserică la alta pe vreme bună sau rea; avea și bicicletă pe care o folosea, dar mergea și cu autobuzul.

Se căsătorește în anul 1952 cu Lucreția, născută Botiș, părinții fiind Ștefan și Floare din Tinăud. Domnul i-a binecuvântat cu doi băieți pe nume Nicu și Liviu.

Între anii 1961 și 1981 a fost casierul Comunității Creștine Baptiste de Oradea.

În anul 1985 din cauza unor probleme de sănătate, fratele Daniel Ficuț iese la pensie.

În timpul celor 35 de ani de slujire a botezat peste 100 de persoane, a oficiat peste 30 de cununii și a condus pe ultimul drum 45 de frați și surori.

În ziua de 17 aprilie 2014 fratele Daniel Ficuț este chemat de Tatăl din Cer, acasă, pentru a se bucura în veșnicie cu cei aleși ai lui Dumnezeu.

Ficuț Liviu 1954 - din Oradea – Fiu

Fratele Liviu Ficuț s-a născut în ziua de 17 decembrie 1954 în localitatea Oradea din județul Bihor. Părinții fratelui se numeau Daniel și Lucreția de religie baptistă.

A urmat cursurile școlii generale din Oradea, urmând studiile liceale la Liceul Industrial de Mecanică din Oradea, pe care l-a absolvit în anul 1974.

Între anii 1974 (luna octombrie) și 1976 (luna februarie) satisface serviciul militar la Drobeta Turnu Severin.

În timpul liceului fratele Liviu sesizează diferențelele între învățătura ateistă predată la școală și învățătura Domnului Isus, pe care Îl alege ca mântuitor personal și este botezat în anul 1972.

Termină Seminarul Teologic Baptist din București făcând parte din promoția anului 1979/1980, o promoție destul de numeroasă pentru acea vreme, absolvind cursurile 21 de seminariști. În anul 1994 obține licența în Teologie la Institutul Teologic Baptist din București.

În ziua de 3 mai 1981 fratele Liviu Ficuț este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Sălajul de Sus, județul Hunedoara. Comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați: Ioan Bunaciu directorul Seminarului, Ciocan Ioan, păstor din Lupeni, Ciorogaru Simion, păstor în Râu de Mori, Petru Dugulescu, păstor la Hațeg și Daniel Ficuț (tatăl) păstor la Mierlău. Pentru fratele Daniel Ficuț a fost o mare bucurie să își vadă fiul ordinat întru frumoasa și înalta lucrare de păstorire a turmei Domnului.

A lucrat cu sârguință în vremea comunistă, dar și după anul 1990 când a colaborat cu „Asociația Isus Speranța României” și a participat la mai multe serbări în bisericile baptiste.

Surse:

Liviu Ficuț

Arhive

Creștinul Azi

Farul Creștin

Crișan Gavril 1939 – 2018 din Vadu Crișului

 

Fratele  Gavril Crișan s-a născut în ziua de 14 octombrie 1939 în localitatea Vadu Crișului din județul Bihor. Părinții i se numeau Florian și Ana.

Studiază cele opt clase generale din localitatea natală. După încheierea ciclului gimnazial se înscrie la Școala Profesională M. I. L. Timișoara de unde obține diploma în anul 1956. Atras de lucrarea Domnului și din dorința de a fi folositor lucrarea Domnului se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București obținând Diploma de absolvire în anul 1969.

Anul 1958 este un an decisiv, deoarece atunci se hotărăște să renunțe la posibilitățile oferite de statul comunist și îl urmează pe Domnul Isus în apa botezului. A considerat că este mai bine în compania Domnului, chiar dacă acest lucru îi va aduce suferințe și neplăceri.

Se căsătorește cu Lidia și Domnul le dă pe următorii copii: Florian-Emanuel născut în anul 1970, Cristian - Otniel – 1971, Laurean-Natanael 1974, Fivi-Otilia – 1976 și Adrian- Gabriel – 1977.

Din anul 1969 a fost slujitor al bisericilor din localitățile: Făget, Sintești, Costeiul de Sus și Bichigi. Din anul 1977 se alătură  Bisericii Baptiste nr. 3 din orașul Oradea.

Din anul 1980 a plecat să slujească la mii de kilometri depărtare, tocmai în Australia la Prima Biserică Baptistă din orașul australian Richmond. Din Melbourne a plecat la Perth, un alt oraș important de pe continentul australian, în anul 1986 la îndemnul fratelui Pit Popovici și ca să înceapă o nouă lucrare, acolo unde nu mai erau biserici românești.

În anul 1999 încet-încet s-a retras din lucrare, dar întodeauna era acolo, gata să slujească ori de câte ori era solicitat. În anul 2014 a avut primul atac cerebral care a dus la înrăutățirea sănătății lui, finalul vieții pe acest pământ venind peste patru ani.

Așadar în ziua de 25 noiembrie 2018, după ani de durere, Domnul Îl cheamă acasă pe slujitorul său, Gavril Crișan, care și-a îndeplinit cu conștiinciozitate și credincioșie  lucrarea încredințată lui.

Surse:

Chris Crișan

Arhive

Molcuț Vasile 1929 - 1996 din Suplacu de Tinca

 

Fratele Vasile Molcuț s-a născut în ziua de 25 iulie 1929 în localitatea Suplacu de Tinca, județul Bihor, din părinții Teodor și Ana care erau țărani agricultori.

A făcut școala primară și gimnazială. Împreună cu părinții, frecventa Biserica Creștină Baptistă din sat. La 22 de ani, în data de 12 august 1951 L-a mărturisit pe Domnul în apa botezului, în localitatea Vintere. Câțiva ani mai târziu, studiază la Seminarul Teologic Baptist din București. După 2 ani de studii, este ordinat ca pastor.

Între timp se căsătorește cu Veturia, iar Domnul îi binecuvântează cu nouă copii: Rodica, Maria, Corneliu, Liviu, Ana, Vasile, Lidia, Daniela și Daniel.

În ziua de 30 august 1959, pe vremea când fratele Vasile Molcuț era încă seminarist, a fost ordinat ca pastor în Biserica Creștină Baptistă din Suplacu de Tinca. Comisia de ordinare a fost compusă din frații păstori: Teodor Vicaș, președintele Uniunii, Petre N. Popa, redactorul revistei „Îndrumătorul Creștin Baptist”, Petre Floruța, secretarul Comunității de Oradea, Ioan Gligor, predicator raional (regional) și Gheorghe Toda. Frații au vorbit despre „Marea Trimitere” a Domnului Isus și despre virtuțile, chemarea, dar și datoriile pe care le are pastorul.

A debutat ca pastor în zona Beiușului, în perioada 1960 – 1975. Lista bisericilor pe care le-a păstorit este următoarea: Beiuș, Beiușele, Mierag, Hinchiriș, Tărcăița, Sudrigiu, Cusuiș, Gurani, Pietroasa, Săud, Ștei, Izbuc și Colești.

După anul 1975 a slujit ca pastor în cercul de biserici din regiunea satului natal, Suplacu de Tinca. Acest cerc le cuprindea pe următoarele: Suplacu de Tinca, Căpâlna, Petid, Cărăsău, Ursad, Hodișel, Codru, Forău, Vintere, Hodiș și Albești. A slujit în acestea până la vremea pensionării.

Fratele Vasile a vizitat bisericile mergând pe jos sau cu trenul, în mod deosebit în zona Suplac, făcând aprox. 25 de km pe jos în fiecare Duminică. Pe lângă asta, avea și munca de peste săptămână: înmormântări, evanghelizări și vizite pastorale. Având o familie numeroasă, nu și-a permis să își cumpere o bicicletă. De asemenea, s-a întâmplat să vină de mai multe ori fără salariu de la comunitate acasă la cei 9 copii.

În ciuda lipsurilor materiale, fratele pastor făcea lucrarea ca pentru Domnul. Într-o zi de iarnă, în timp ce mergea la biserica din satul Codru, i-a ieșit în cale un lup. Fratele, când l-a văzut, s-a pus pe genunchi, s-a rugat și a mers mai departe, fără ca lupul să-i facă ceva. A fost o minune. Domnul a închis gura lupului și astfel fratele a ajuns la biserica care îl aștepta.

Avea o metodă proprie de evanghelizare personală, în sensul că, oricărui om necredincios, pe care îl întâlnea, îi adresa întrebarea - „Când ai de gând să te pocăiești?”. Această metodă a dat rezultate și i-a determinat pe oameni să se întoarcă la Domnul.

A avut o slujire blândă, dând dovadă de multă răbdare și tact. A fost respectat de către cei credincioși precum și cei necredincioși. Avea o bună mărturie, oamenii „din lume” îl apreciau, unii dintre aceștia chiar își ridicau pălăria de pe cap în fața lui, în semn de respect. În satul natal, era poreclit „popa pocăiților”, iar copiilor lui li se spuneau „copiii popii pocăiților”.

În ciuda tuturor greutăților materiale și de slujire, Domnul le-a purtat de grijă și nu i-a părăsit niciodată. Toți cei 9 copii au crescut și l-au mărturisit pe Domnul în apa botezului. Mai mult decât atât, doi dintre aceștia au urmat calea tatălui lor: Liviu și Daniel.

Liviu a studiat la Institutul Biblic „Emanuel” din Oradea. În anii ‘90 a lucrat ca misionar la Alianța Evanghelică din România „Alege Viata”, și a contribuit la înființarea Bisericii Creștine Baptiste din Târgu Lăpuș, unde a venit cu filmul „Isus” în colaborare cu Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Baia Mare. În prezent slujește ca pastor în două sate: Izbuc și Colești. Lucrând în acea zonă, a avut parte să audă doar despre lucruri bune la adresa tatălui său. De exemplu, frații mărturisesc că a dat dovadă de punctualitate, fiind prezent de nenumărate ori la ora 9 dimineața în biserică.

Daniel a studiat la Seminarul Teologic Baptist din București, iar în prezent slujește ca pastor la Biserica Baptistă „Emanuel” din Ohaba Lungă, județul Timiș.

Începând cu vârsta de 50 de ani, în fiecare Duminică, fratele Vasile era în post și rugăciune, iar Domnul binecuvânta lucrarea și aveau loc botezuri nou testamentare.

Fratele Vasile Molcuț și-a sfârșit alergarea în luna august a anului 1996 la vârsta de 67 de ani. Ultimele sale cuvinte înainte de moarte, pentru familie, au fost: „Nu mai pot să stau cu voi. Trebuie să plec...”. Le-a lăsat drept moștenire din Cuvântul Domnului Psalmul 20 și Rut 2:12. Apoi a închis ochii pentru lumea aceasta și i-a deschis pentru veșnicie, ca să fie cu Cel pe care L-a slujit.

Nu Ioan este lumina, ci Domnul Isus este adevărata Lumină

Dumnezeu în planul Lui ne-a învățat care este raportul dintre om și Dumnezeu. Unii oameni cred că Dumnezeu este o ființă așa de Sfântă că încât se tem să-I pronunțe Numele, unii sunt așa de obișnuiți cu Dumnezeu că uită de raportul și relația dintre om și Dumnezeu. Ioan Botezătorul ne ajută să stabilim raportul corect dintre om și Dumnezeu printr-o înțelegere corectă a acestui raport.

6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.
(Ioan 1:6-9, VDCC)

 

  I.          Ioan a fost un om trimis de Dumnezeu și este cel mai mare om născut din femeie.

28. Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
(Luca 7:28, VDCC)

1.    Ioan a fost cel mai mare pentru că Dumnezeu l-a trimis cu un scop bine definit.

1. „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul, pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine”, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 3:1)

-  El este solul lui Dumnezeu: să pregătească calea.

23. „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.” (Ioan 1:23) Vezi tot contextul – Ioan 1: 19 – 27.

- Solul Legământului cel Nou – arată spre Mielul de jertfă

29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)

36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”
(Ioan 1:36)

2.     Ioan s-a născut prin făgăduință într-o familie în vârstă, dar credincioasă. Luca 1: 5 – 25. ( 15 )

 

II.          Ioan a fost trimis ca să depună mărtuire despre adevărata lumină.

7. El a venit ca să depună mărturie cu privire la lumină, pentru ca, prin el, toţi să creadă.
(Ioan 1:7, TLRC)

 

Mărturia înaltă a lui Ioan despre Domnul Isus: Ioan 3: 26 – 36.

1.    Omul trebuie să facă ce îi este dat de Dumnezeu fără să adaugă ceva.  V. 27.  Sfinții lui Dumnezeu au făcut ce li s-a poruncit.

2.    Sfinții sunt oameni care slujesc lui Dumnezeu și nu și-au arogat alte calități. V. 28. Ioan recunoaște că nu el este cel ce aduce mântuire, ci Mielul Lui Dumnezeu ridică păcatele lumii.

3.    Prietenii Domnului stau și-L ascultă pe Domnul Isus și au o bucurie deplină. V. 29. Un bun exemplu este Maria și Marta. Luca 10: 38-42.

Dacă nu avem în noi bucuria deplină a lui Ioan Botezătorul înseamnă că nu suntem prieteni ai lui Isus. Lucrul acesta trebuie dovedit în faptă, deoarece și Dumnezeu în faptă ne-a dovedit dragostea Lui, dându-L pe Domnul Isus să moară, ca oricine crede să aibă viață veșnică.

4.    Sfinții lui Dumnezeu nu pretind nimic din ce este al Domnului Isus. V. 30. De aceea, în Biblie găsim că doar Dumnezeu și Mielul primesc laudă, cinste și închinare deoarece ei sunt vrednici. Toți sfinții Lui sunt slujitori.

11. M-am uitat şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
12. Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”
13. Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri le-am auzit zicând: „Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”
14. Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor! (Apocalipsa 5:11-14)

5.    Sfinții lui Dumenzeu sunt oameni de pe pământ care nu pot primi aceeași cinste ca și Cel ce vine din Cer. V. 31. Domnul Isus este mai presus de toți.

Dacă Ioan, cel mai mare om născut din femeie recunoaște că este mare diferență între el și Domnul Isus, nici noi nu avem voie să înălțăm pe cineva și să-i acordăm aceeași calitate ca și lui Isus Domnul.

6.    Ioan Botezătorul recunoaște că atunci oamenii nu L-au crezut pe Domnul Isus. V. 32. Vedem că nici azi oamenii nu ascultă de Dumnezeu, ci își fac ei obiceiuri după alte reguli și nu după Legea lui Dumnezeu.

7.    O concluzie de care noi oameni ar trebui să ținem cont pentru că este viața noastră în joc. V. 33.

Creștinătatea de azi, nu dă deloc impresia că a primit mărturia lui Dumnezeu și că Dumnezeu are dreptate în ce spune și că noi trebuie să dăm dreptate lui Dumnezeu.

28. Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29. Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,
30. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. (Luca 7:28-30)

 

III.          Ioan a fost trimis de Dumnezeu, dar nu era el Lumina Adevărată, ci Domnul Isus pentru că:

1.    Domnul Isus luminează pe orice om venit în Lume.

2.    Domnul Isus a venit din Cer și cunoaște toate lucrurile pentru că El le-a creat și le-a dat viață.

3.    Domnul Isus este Lumina Lumii. „Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” (Ioan 9:5)

Văzând raportul corect dintre Domnul Isus și Ioan Botezătorul și felul în care Ioan își cunoaște limitările lui și recunaște superioritatea Domnului trebuie să mă întreb și eu:

De cine sunt luminat, de Domnul Isus Cristos sau de alte învățături sau oameni? Cine este lumina mea călăuzitoare, Domnul sau oamenii? Să ne ajute Domnul și noi să dorim, să mergem după Domnul Isus, Lumina lui Dumnezeu trimisă în lume.

11. şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:11, VDCC)

Franț Samuel 1956 – 2021 din Caransebeș

 

    Fratele Samuel Franț s-a născut în ziua de 20 martie 1956 în localitatea Caransebeș, județul Caraș-Severin. Părinții se numeau Iosif și Ana, credincioși baptiști de naționalitate română. Fratele Samuel Franț a fost singurul fiu în familia sa.

  Urmează Școala generală de 8 clase din localitatea Caransebeș, apoi alege să meargă la Școala Profesională din Reșița, ulterior înscriindu-se la liceul de Mate-Fizică din Caransebeș, pe care îl frecventează la seral deoarece era încadrat și în câmpul muncii. Fratele Samuel Franț a lucrat la ICM Caransebeș, la Școala de șoferi, și ca tehnician la Drumuri și Poduri.

    De mic copil a auzit Cuvântul Domnului, atât în casa părintescă cât și la Biserica Creștin Baptistă din Caransebeș iar pe când avea 19 ani a hotărât să-L urmeze pe Domnul Isus în apa botezului. A fost botezat la data de 23 noiembrie 1975, de către fratele păstor Găvăgină Ieremia și a făcut parte din Biserica Baptistă din Caransebeș, fiind implicat în lucrarea tineretului, în misiune și evanghelizare, în corul și fanfara Bisericii.
    În data de 9 mai 1987 s-a căsătorit cu Veronica Lauer și au avut împreună 4 copii: Andrei, Claudiu, Raluca și Simina. Așa cum el a primit o educație aleasă în familia sa, fratele Samuel Franț și-a dat toată silința ca și copiii dumnealui să crească având cele de trebuință,  dar și să le ofere o educație demnă de Dumnezeul pe care Îl slujea cu credincioșie.

Fratele Samuel Franț împreună cu soția Veronica de-a lungul anilor s-au dedicat îngrijirii mai  multor copii orfani, fiind asistenți maternali.
Simte chemarea de a-L sluji pe Domnul și se pregătește pentru aceasta. Astfel că, urmează cursurile Institutului Biblic Baptist ,,Maranata” din Lugoj și ale Institutul Biblic din Caransebeș.
În anul 1998 este ordinat ca pastor-misionar, de către fratele Belciu Busuioc și de atunci, până când Dumnezeu l-a chemat la odihna veșnică, a slujit cu credincioșie cauzei Împărăției Lui Dumnezeu.
A slujit în toată perioada aceasta Bisericile Baptiste din: Rugi, Hobița, Poiana Buchin, Iaz și Sacu. A fost și un bun colaborator cu Bisericile Penticostale din oraș.

I-a plăcut  nespus de mult să slujească Domnului, și de aceea a rămas credincios Mântuitorulului său mergând cu credincioșie și dragoste la frații lui răspândiți, care îl așteptau să vină și să le predice Evanghelia, vestea cea bună a mântuirii.  

La începutul lunii septembrie 2021 a  fost infectat cu virusul Co-vid 19, a stat câteva zile acasă cu tratament, apoi a fost internat la Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș și transferat pe ATI la Oradea. Familia sa a făcut tot ceea ce a fost omenește posibil.
Dumnezeu însă a hotărât să Își cheme slujitorul acasă la răsplată și odihnă veșnică în ziua de 08 octombrie 2021.

Bine rob bun și credincios… intră în bucuria Stăpânului tău.
La revedere în cer!

Surse:

Sandi Budimir