Popa Ioan 1889 - ? din Tinăud

 

Fratele Ioan Popa s-a născut în ziua de 25 iulie 1889 în localitatea Tinăud, județul Bihor. Părinții s-au  numit Ștefan și Floare, de confesiune ortodoxă și naționalitate română.

Studiază patru clase primare și cursuri de pregătire pastorală.

Este contigentul militar 1911 încorporat de Cercul de recrutare Oradea și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Auzind Cuvântul lui Dumnezeu se hotărăște să-l împlinească, pășind în apa botezului în anul 1920.

În anul 1921, luna februarie, se căsătorește în localitatea natală cu Maria, născută Gheovahiaș în 1899 și Domnul le dă patru copii: doi băieți și două fete.

Frații, văzând că are dar de la Dumnezeu de a predica, l-au ordinat ca prezbiter și predicator pentru Biserica Creștină Baptistă Aleșd și împrejur. Cercul avea un total de 800 de membri pe care fratele Ioan Popa i-a slujit cu credincioșie. În anul 1939 fratele locuia în localitatea Tinăud, oficiul poștal Aleșd, județul Bihor.

La data de 31 decembrie 1947 fratele Ioan Popa era în slijirea Bisericii Creștine Baptiste din Tinăud, unde erau 129 de membri și 45 aparținători.

Surse:

Otniel-Laurean Vereș

Arhive

Pop Avram 1897 - ? din Band

 

Fratele Avram Pop s-a născut în ziua de 4 septembrie 1897 în localitatea Band, județul Mureș. Părinții s-au numit Gheorghe și Teodora, de confesiune     greco-catolică, etnie și naționalitete română.

A studiat șase clase primare și trei cursuri biblice (Teologie).

Este contigentul militar 1919. A fost recrutat de Cercul de Recrutare Târgu Mureș și a făcut armata la Corpul de trupă Regimentul 6 Pioneri Alba Iulia.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu și îl primește pe Domnul Isus în inimă prin credință și în ziua de 17 august 1919 este botezat.

În ziua de 13 martie 1923 se căsătorește în comuna Lopadea Unguresc, județul Alba, cu Maria, născută Furdui și Domnul le-a dat patru copii: trei băieți și o fată.

Dând dovadă de credincioșie pe calea credinței și având dar de la Dumnezeu de a predica, este ordinat în ziua de 25 noiembrie 1925 ca predicator și botezător. Zona de activitate a fost în județele: Mureș, Cluj, Someș și Năsăud. Cercul avea 182 de credincioși baptiști și 134 aparținători. A locuit în localitatea Band, județul Mureș. Ordinarea a fost ținută în Biserica Creștină Baptistă din Târgu Mureș și din comisia de ordinare au făcut parte frații lucrători Gheorghe Cozma din Aiud, Ioan Popovici din Petriș și alții.

În ziua ordinării a avut loc și un botez cu 22 de suflete oficiat de cei doi frați mai sus menționați.

Deși avea un teritoriu mare de străbătut, Domnul lucra prin fratele Avram Pop, care era prezent acolo unde era nevoie să oficieze acte de cult ,precum boteze, nunți, Cina Domnului și altele.     În ziua de 28 august 1927 oficiază un botez cu 15 persoane în Biserica Creștină Baptistă din Urmeniș.

Biserica Creștină Baptistă din Urmeniș a fost păstorită de fratele Avram Pop până în anul 1951.

A fost membru în comitetul comunităţii Cluj. În aceste judeţe, Pop Avram a făcut lucrare de pionierat pentru mişcarea baptistă.

Surse:

Ioan Bunaciu

Gheorghe Colcer

Arhive

Farul Mântuirii

Al XIV-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste Duke Kimbrough McCall 1980 - 1985

 

Între 8—13 iulie 1980 a avut loc la Toronto, în Canada, cel de al XIV-lea Congres Mondial Baptist. Congresul a ales noua conducere a Alianţei Mondiale Baptiste, avându-i în frunte pe Dr. Duke Kimbrough McCall, preşedinte şi Dr. Gerhard Claas, secretar general. S-a confirmat alegerea celor 144 de membri ai Consiliului General al Alianţei pentru perioada 1980—1985, din care fac parte şi reprezentanţii Uniunii Baptiste din R.S. Romania, fraţii Cornel Mara, preşedintele Uniunii şi Ioachim Tunea, redactorul şef al revistei cultului.

 

Dr. Duke Kimbrough McCall s-a născut în septembrie 1914, în Mississippi, dar a crescut în orașul Memphis din Tennessee, unde tatăl său practica avocatura. Mama tânărului D. K. și-a dorit ca acesta să devină predicator, dar  nu a simțit chemarea până în momentul în care un coleg de-al său de la Seminarul de Sud  i-a oferit oportunitatea de a vorbi la un serviciu de sâmbătă seara, într-o mică biserică rurală.

În timp ce muncea la dizertația doctorală, McCall păstorea una dintre cele mai prestigioase biserici din Kentucky, Broadway din Louisville, o biserică care s-a confruntat cu multe încercări. În anul 1940 a acceptat prezidențiatul Institutului Biblic Baptist și a contribuit la transformarea Seminarului Teologic din New Orleans.

A deţinut mai mulţi ani postul de preşedinte al Convenţiei de Sud a baptiştilor din S.U.A, cea mai mare organizaţie baptistă din ţara respectivă.

De asemenea, a fost preşedinte al Fundaţiei Baptiste de Sud şi preşedinte al Seminarului Teologic Baptist din New Orleans.

Din anul 1951 a fost ales preşedinte al Seminarului Teologic Baptist din Louisville, Kentucky, cel mai cunoscut Seminar Baptist din lume.

Dr. Duke Kimbrough McCall a participat pentru prima oară Ia activitatea Alianţei Mondiale Baptiste în anul 1931, pe când avea 17 ani, cu ocazia Congresului Mondial al Tineretului Baptist, care a avut loc la Praga, în Cehoslovacia.

Din anul 1947 a devenit membru activ în cadrul unei comisii de lucru a Alianţei, având o contribuţie deosebit de valoroasă în ce priveşte promovarea

bunelor relaţii între organizaţiile baptiste din lumea întreagă.

McCall a condus programul comitetului care a organizat Congresul de la Londra din 1955.

Referindu-se la scopul Alianţei privind părtăşia frăţească a baptiştilor din lumea întreagă, Dr. Duke Kimbrough McCall, după ce a fost ales preşedinte, a spus :

„Nu am umblat niciodată după titluri. Sunt mult mai interesat de activitatea teologică pe care o desfăşor în cadrul Seminarului. Privesc cu multă încredere rolul Alianţei Mondiale Baptiste în ce priveşte răspândirea Evangheliei lui Isus Hristos. Consider că este necesar să avem o cooperare mai strânsă unii cu alţii şi îmi propun să ajut la stabilirea unor legături mai strânse cu organizaţiile mai mici ale baptiștilor din lume. Aceste legături pot avea o însemnătate deosebită. Ele pot să întindă puțin între prăpastia culturală dintre noi. Trebuie să discutăm unii cu alții și să învățăm să ne împărtășim problemele chiar dacă avem păreri diferite. Nu este bine să ne privim unii pe alții în afara părtășiei frățești. Fiecare Uniune din cadrul Alianței Mondiale Baptiste  este egală. Fiecare organizație din cadrul Alianței Mondiale Baptiste are o voce egală. Și Alianța are nevoie de de fiecare voce pentru că fiecare are ceva de împărtășit”.

În ziua de 2 aprile 2013 Dumnezeu își cheamă slujitorul său credincios acasă.

 

Surse:

Baptists Together in Christ 1905 – 2005

Îndrumătorul Creștin Baptist

Al XIV-lea Congres Mondial Baptist, Toronto 1980

 

Între 8 – 13 iulie 1980, a avut loc la Toronto, în Canada, cel de al XIV - lea Congres Mondial Baptist.  Din România a participat o delegație de 16 frați din conducerea Cultului Baptist.  Ca delegați oficiali au fost doar două persoane, fratele Mara Cornel și Ioachim Țunea.

Un total de 20.275 de persoane din 93 de țări s-au înregistrat la acest Congres Mondial Baptist din Toronto. Prezența la această adunare care a marcat aniversarea a 75 de ani de la înființarea Alianței Mondiale Baptiste, a depășit recordurile anterioare. De fapt, erau așteptați doar 12.000. Ședința plenară  a avut loc în Maple Leaf Gardens, o foarte mare arenă sportivă. Aproape toate hotelurile din Toronto au fost utilizate, iar un mare număr de participanți au fost cazați în locuințele baptiștilor canadieni.

Tema Congresului a fost: “Sărbătorind prezența lui Hristos prin Duhul” și a existat un sentiment puternic al realizărilor Alianței în întreaga lume. Așa cum a fost la fiecare Congres, încă din 1955, cuvântul de final a aparținut lui Billy Graham.

Congresul a validat conducerea Alianței Mondiale Baptiste și pe cei 144 de membri ai Consiliului General al Alianței pe perioada 1980 – 1985. Din partea României au fost aleși frații Cornel Mara, președintele Uniunii și Ioachim Țunea, redactorul revistei Îndrumătorul. Cei doi frați au făcut parte din Consiliul General al Alianței și în perioada 1975 – 1980.

Congresul a fost umbrit de conflictul dintre baptiștii din Uniunea Sovietică. Pe lângă delegația oficială a baptiștilor ruși, compusă din 14 delegați, a venit și o delegație a baptiștilor ruși nerecunoscuți, care nu s-au putut înțelege să cadă la o pace. Președintele Duke K. McCall s-a întâlnit și cu delegația dizidentă a baptiștilor ruși. Congresul a validat ca trei reprezentați ai baptiștilor ruși să facă parte din Consiliul General.

Comisia Alianței Mondiale Baptiste pentru Libertate, Justiție și Pace a pregătit: „Declarația Congresului Mondial Baptist din 1980” prezentată de președintele comisiei William W. Pinson Jr. în ziua de 11 iulie 1980. Comisia a menționat că drepturile omului vin din natura lui Dumnezeu. Mica 6:8. S-au prezentat 20 de puncte, prin care s-a arătat ce drepturi are omul, printre care: dreptul de a-ți alege religia, dreptul de a patrticipa public la adunări și altele.

Duke K. McCall a fost ales noul președinte, al Alianței Mondiale Baptiste pe perioada 1980 - 1985.

Trăsătura dominantă a noii decade a fost creșterea oportunităților pentru mărturie și serviciu și dezvoltări noi semnificative care au reflectat maturizarea Alianței. Acestea au inclus:

·       continuarea internaționalizării Alianței,

·       accent pus pe rolul strategic al conducerii Alianței și a diviziunilor sale;

·       noi inițiative în zona evanghelismului  și a educației, drepturilor omului, legăturilor cu alte biserici,

·       ajutorare și dezvoltare.

Surse:

Cyril E. Bryant and Ruby J. Burke, eds., Celebrating Christ’s, Presence Through the Spirit: Official Report of the Fourteenth Congress, Toronto, Canada, July 8-13,1980.

Baptist and Reflector

Îndrumătorul Creștin Baptist

Poenaru Dumitru 1896 - ? din Laz

 

Fratele Dumitru Poenaru s-a născut în ziua de 5 noiembrie 1896 în localitatea Laz, județul Alba. Părinții se numeau Partenie și Asinefta, de naționalitate română.

Face șase clase primare.

În ziua de 25 octombrie 1923 se căsătorește în localitatea Vințu de Jos, județul Alba, cu Paraschiva și au cinci copii.

Participă pe front în Primul Război Mondial în Regimentul 90 Infanterie, rămânând la vatră cu gradul de sergent.

Auzind despre Dumnezeu și mântuirea sa numai prin Isus Cristos, se hotărăște să facă voia Domnului și în ziua de 16 aprilie 1940 este botezat de către fratele predicator Vasile Toderaș.

În ziua de 22 martie 1947 la Biserica Creștină Baptistă Cluj-Mănăștur s-a ținut Conferința Comunității de Cluj, prezidată de fratele Ioan Dan, președinte al Comunității. Între alte hotărâri ale Comunității s-a luat și hotărârea aceasta de a alege misionari. Fratele Poenaru Dumitru și-a exprimat dorința de a păși în lucrarea de slujire în Via Domnului, iar ziua de 25 martie 1947 este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Cluj, ca lucrător în regiunea Cluj. Comisia de ordinare a fost formată din frații: Toderaș Vasile, Ioan Dan, Morar Gavrilă și Crișan Gavrilă.

După anul 1950 a păstorit Biserica Creștină Baptistă din Pata, județul Cluj.

Fiind membru în biserica din Mănăștur a fost ales și în comitetul Bisericii.

Cine are mai multe informații vă rog să mă ajutați.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

Popa Pavel 1915 - ? din Bălaia

 

Fratele Pavel Popa s-a născut în ziua de 26 septembrie 1915 în localitatea Bălaia, județul Bihor. Părinții se numeau Teodor și Floarea, agricultori de naționalitate română.

A studiat șase clase primare și a absolvit cursurile Seminarului Teologic Baptist din București în anul 1954.[1]

Face stagiul militar la Regimentul 37 Infanterie, Oradea și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

 Cercetat fiind de Cuvântul Domnului în ziua de 23 septembrie 1934 este botezat de către predicatorul Vicaș Mihai făcând parte din Biserica Creștin Baptistă din Bălaia.

Frații din Comunitatea de Buteni văzând darul de predicare al fratelui Pavel Popa, acesta este ordinat în anul 1945 ca și pastor misionar până în anul 1947, atunci când se duce ca predicator la Biserica Creștină Baptistă din Macea, județul Arad acolo unde a și locuit. Comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați lucrători: Belc Vasile, Doncea Teodor, Jurcuță Vasile, Cristea Moise, BorleaTeodor, Vanciu Vasile și Bâlcu Ioan.

Fratele Pavel Popa a fost arestat și eliberat în perioada anilor 1950.[2]

A fost chemat în multe biserici să predice la diferite evenimente.

 

Redau mai jos fragmentul scris de Dr. Ioan Bunaciu despre Popa Pavel

”Post-scriptum

Fratele Molnar a menţionat că a păstorit şi biserica din Bălaia.

Faptul acesta m-a făcut să-mi amintesc că probabil cu 30 de ani în urmă am predicat şi eu într-o duminică după-masa în biserica baptistă din Bălaia. Dar  mi-a amintit şi de colegul pe care l-am avut la Seminar şi care se numea fratele Popa Pavel. El era printre primii misionari voluntari ce au apărut în bisericile noastre după 1944, adică după ce au căzut lacătele puse pe ele în 1944 de Generalul Antonescu, conducătorul Statului Roman din acea vreme. Dar fratele Popa Pavel din Bălaia, cum îl numea poporul, avea o metodă ingenioasă de a se prezenta ca misionar în biserică. Ca pregătire nu avea decât şcoala elementară, iar cunoştinţe nu avea decât Biblia, exact ca primii pionieri ai   

credinţei  noastre. Când a început să misioneze avea în jur de 38 de ani. Avea părul capului lung, ca un călugăr, o barbă stufoasă pe măsură/era îmbrăcat în haine negre şi o vestă închisă cu nasturi până la gât, ca a preoţilor greco-catolici, numai reverenda îi lipsea din îmbrăcămintea preoţească. În această ţinută, mesajul lui mişca pe mulţi ascultători care credeau că Popa era preot şi se pocăiau. În 1946 s-a înscris la Seminarul Baptist, care în anul acela a funcţionat în Biserica Baptistă din Buteni, o biserică mare. Comuna e situată pe Valea Crişului Alb. Sâmbăta după-masa veneau căruţele cu alimente pentru seminarişti, pentru

că erau 40 de tineri veniţi să înveţe să predice Evanghelia. Printre ei era şi Popa Pavel din Bălaia. După ce lăsau alimentele, căruţele se intorceau acasă cu câte doi seminarişti pentru a predica în bisericile de pe valea Crişului Alb, şi cel mai cerut pentru evanghelizare era fratele Popa, nu atât pentru mesajul său, care era la nivelul celorlalţi seminarişti, ci pentru îmbrăcămintea lui şi barba lui care

îl asemănau cu un popă. În comuna Almaş, o bătrană bisericoasă care a venit la evanghelizare l-a intrebat: „Dumneata ai fost preot sau eşti preot?" Fratele i-a răspuns „Popă sunt, Popa mă cheamă, popă sunt de bună seamă."

În toamna anului 1947 eram coleg cu el, el era în anul II, iar eu

în anul I. Într-o duminică seara ne-am dus în Biserica din Ferentari  înştiinţându-l pe fratele Popa. Era serbarea societăţii fetelor ,,Tabita” şi subiectul era despre fata lui Iefta. Dintre noi, seminariştii, a predicat fratele Popa cu barba lui şi cu tunsoarea şi hainele lui care îl făceau să semene a popă. Predica lui a avut un deosebit efect asupra ascultătorilor.

Altă dată, o grupă de seminarişti ne-am dus la o biserică din Colentina păstorită de Ordeanu Ioan. Noi am sosit după ce a început serviciul divin. La amvon era Popa Pavel din Bălaia. După ce a terminat anul III la Seminar s-a angajat ca păstor practicant la biserica din Lupeni. După doi ani s-a întors şi a urmat anul IV şi astfel a absolvit Seminarul în iunie 1955, dar s-a dus păstor la Pâncota. În Valea Jiului, la Lupeni, autorităţile nu l-au aprobat pentru că spuneau că e prea mistic, dar misticismul lui consta în faptul că semăna prin îmbrăcămintea lui cu un preot. A mai lucrat câţiva ani ca misionar la Comunitatea Arad, dar între timp s-a căsătorit cu o fostă membră din biserica baptistă care avea un trecut dubios, iar frăţietatea a aflat şi cu această căsătorie s-a încheiat lucrarea pastorală a fratelui Popa Pavel din Bălaia.

Am scris, aceste rânduri pentru ca ai săi colegi care mai trăiesc

să îşi amintească şi de evanghelistul Popa Pavel din Bălaia, căruia

poporul, după înfăţişarea lui cu păr lung, barbă mare şi haine preoţeşti

îi spunea „Popa din Bălaia" şi de vorba lui, „popă sunt de bună

seamă", care din anul 1945 şi până în 1960 a fost un evanghelist de

succes în bisericile de la ţară.”[3]

Orice informație, cât de mică, despre fratele Pavel Popa este binevenită.

Adaos la Popa Pavel

Fratele Pavel Popa s-a căsătorit cu Fibia Popovici, fiica fratelui Ioan Popovici din Petriș, vezi AICI, la o vârstă destul de înaintată către 40 de ani având amândoi. Nu au avut copii ci au înfiat un copil din județul Maramureș pe nume Crăciunescu Marian, care era cel mai mic dintre zece frați. Mama copilului nu a vrut să-l dea doar că sora Fibia a spus mamei că Domnul i-a descoperit în vis și a venit direct acasă la copil fără să întrebe pe nimeni. I-a mai făcut promisiunea că se va ocupa foarte bine de copil și astfel mama a fost înduplecată. Acum Marian este în America și Domnul i-a dat doi copii.

Din cauză că fratele Pavel era atractiv în vorbire și atrăgea oamenii la mântuirea prin Domnul Isus, comuniștii, nu numai că l-au dus la pușcărie, l-au dus și la Canalul Dunăre - Marea Neagră, acolo unde s-a îmbolnăvit de plămâni. S-a mutat cu familia în Lipova, județul Arad ca să se trateze de T.B.C. În tot acest timp fratele Pavel era invitat la bisericile din jur atât la cele baptiste, dar și la penticostali și creștini după Evanghelie. Boala veche s-a reactivat și a generat cancer pulmonar în cele din urmă,  așa că din nefericire, în jurul anului 1970 fratele Pavel Popa a fost chemat de Dumnezeu în veșnicie. Biserica Creștină Baptistă din Lipova s-a ocupat de înmormântare și l-au condus pe ultimul drum așa cum se cuvine.

Familia dânsului nu a beneficiat de niciun venit, tocmai pentru  că fratele a fost arestat din cauza predicării Evangheliei și a influenței pe care mesajul lui îl avea asupra oamenilor, dus la canal iar după eliberare nimeni nu i-a mai oferit vreo șansă de reangajare. Sora Fibia a lucrat la poștă dar a fost dată afară din cauza credinței ei. Nu a putut fi angajat de comunitate după anii 1961 deoarece pasiunea dumnealui era să predice Evanghelia la toate bisericile menționate mai sus în toată zona: Mureșului, Banatului și a Crișanei.

---

[1] Vasile Bel, Daniel Stoica, Seminarul Baptist, 1921 – 2021 Un secol de învățământ teologic baptist românesc, Editura „Risoprint” Cluj-Napoca 2021, p.223.

[2] Arhivele Naționale Inv. Nr. 3 323, Inventar Ministerul Cultelor și Artelor 1948  - 1968, 2014, p. 12 PDF sau 5.

[3] Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în Bisericile Baptiste din România 1874 – 1984, Făclia Oradea 2011, pp. 566 – 568.

 

Sângele și trupul Domnului este poarta deschisă pentru intrarea în Cer

 

Evrei 10: 14 - 25

Mâine 03.07.2022, în cadrul serviciului Divin din bisericile baptiste se va serba Cina Domnului. Credincioșii se vor apropia să mănânce trupul Domnului și să bea sângele Domnului. Este cea mai mare solemnitate pe care credincioșii o pot trăi în această viață și doresc să ne ajute Domnul să fim la masă în veșnicie cu Domnul Isus, cu Avram, Isac, Iacov și toți răscumpărații Săi.

Azi fiind sâmbătă, am fost bombardat cu versete referitoare la Sabat, ca fiind ziua de închinare, de odihnă și altele și am fost atenționați că cine nu o respectă nu poate fi mântuit. Oare așa să fie? Are Sabatul o importanță în procesul mântuirii? Trebuie să sfințim azi Sabatul sau pe Isus Cristos?

În vechiul Legământ, în ecuația de a fi plăcut Domnului, trebuia să sfințim Sabatul.

20. Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!› Ezechiel 20:20.

 

În Noul Legământ, vechiul Legământ este desființat și nu se mai țin zile de sărbătoare sau Sabat, ci Isus Cristos este centrul mântuirii noastre.

15. Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă, 1 Petru 3:15.

 

Textul din Evrei 10: 14 – 25 ne lămurește din punctul de vedere al lui Dumnezeu cum stau lucrurile:

-        Dumnezeu ne face sfinți prin jertfa Domnului Isus. V. 14

-        Nu-și mai aduce aminte de păcatele noastre pentru că am fost iertați prin sângele Domnului Isus. V. 17 și Efeseni 1: 7.

-        Avem intrare slobodă în Locul Preasfânt, prin sângele Său. V. 19.

-        Domnul Isus a deschis o nouă cale care este trupul Său. V.20

Ce trebuie să facem noi acum?

-        Să ne apropiem de Marele nostru Preot pus de Dumnezeu. V. 21, 22A.

-        Apropierea trebuie să aibă caracteristicile cerute. V. 22.

-        Să ținem la mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu. V. 23.

-        Să veghem unii asupra altora și să ne îndemnăm la ce este bun. V. 24.

-        Să nu părăsim adunarea. V. 25.

Este nespus de bine și plăcut să știm că intrarea în prezența lui Dumnezeu este pregătită de Dumnezeu cum a voit și ne-a dat intrare slobodă prin trupul Domnului Isus. Nu Sabat, nu ținerea zilelor și sărbătorilor, ci prin credința în Cuvântul Său.

Evrei 10:19

(BLAJ) Drept aceaea, fraţilor, având îndrăzneală a întra întru ceale sfinte prin sângele lui Iisus Hristos,
(BRC) Drept aceea, fraţilor, având, întru sângele lui Iisus, îndrăzneală să intrăm îa Sfânta Sfintelor,
(BTF) De aceea fraţilor, având cutezanţă pentru a intra în locul preasfânt prin sângele lui Isus,
(BVA) Fraţilor, noi avem astfel curajul să intrăm în acel „Loc Foarte Sfânt” în baza sângelui lui Isus.
(CLV) Avînd deci, fraţilor, îndrăzneală pentru intrarea în Sfânta sfintelor, prin sîngele lui Isus,
(CV) De aceea, fraţilor, întrucât avem îndrăzneala de a intra în sanctuarul ceresc prin sângele lui Iesus,
(EDCR) Aşadar, fraţilor, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în sanctuar prin sângele lui Isus,
(GBV) Având deci, fraţilor, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus,
(NTB) Derept aceaia, fraţilor, avem îndrăznire a întra întru sfinţie, pentru sîngele lui Iisus Hristos.
(NTIT) Şi astfel, iubiţi fraţi, datorită sângelui lui Isus noi putem intra acum direct în Sfânta Sfintelor unde se află Dumnezeu.
(NTLR) Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Cristos,
(NTR) Aşadar, fraţilor, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Isus,
(NTS) Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală a intra întru cele sfinte prin Sângele lui Iisus Hristos, pre cale nouă şi vie.
(TINT) De aceea, fraţilor, avem îndrăzneală să intrăm în locaşurile sfinte prin sângele lui Iisus,
(TLRC) Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Sfânt prin sângele lui Cristos,
(VBA) Prin urmare, fraţilor, având noi îndrăznire să intrăm în altar prin sângele lui Hristos,
(VBOR) Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus,
(VBRC) Aşadar, fraţilor, având încredere că vom intra în sanctuar datorită sângelui lui Isus
(VDCC) Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt
(VDCL) Având deci, fraţilor, îndrăzneală ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele lui Isus,
(VDCM) Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul Preasfânt,

Sorescu Mihail 1898 - 1965 din Sichevița

 

Fratele Mihail Sorescu s-a născut în ziua de 17 ianuarie 1898 în localitatea Sichevița, județul Caraș. Părinții s-au numit Ștefan și Cristina, de confesiune greco-ortodoxă și etnie română.

Face patru clase în localitatea sa natală.

Este contigentul militar 1920, fiind încorporat de Cercul de Recrutare Caransebeș la Regimentul 4 grăniceri, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

Auzind Evanghelia Domnului Isus Cristos predicată de fratele Constantin Buriman din Moldova Nouă, se hotărăște să-L urmeze și în 14 iulie 1924 este botezat, făcând parte din Biserica Creștin Baptistă din Sichevița.

În ziua de 10 octombrie 1926 fratele Mihail Sorescu se căsătorește în localitatea Sichevița, județul Caraș, cu Maria, născută Radovan. Cununia religioasă a fost oficiată de către frații predicatori: Ilie Craiovean și Constantin Buriman.  Domnul le-a dat doi copii: un băiat și o fată.

Dovedind o viață de trăire cu Dumnezeu și dar de a predica din Cuvânt, frații din plasa Moldova Nouă se hotărăsc să fie promovat în lucrare și este ordinat în ziua 13 octombrie 1929, ca predicator. Cercul de activitate avea 199 de frați și 85 aparținători. Fratele Mihail Sorescu locuia în localitatea Sichevița numărul 12, județul Caraș.

Fratele Mihail Sorescu a ajutat și Biserica Creștină Baptistă din Coronini.

Activitatea devotată și dragostea pentru răspândirea adevărului l-a caracterizat pe fratele Mihail Sorescu. Încă nu era ordinat, dar era foarte activ în viața comunității baptiste din zonă. Trimite anunț la revista baptistă „Farul Mântuirii”, referitor la inaugurarea localului de rugăciune al Bisericii Creștine Baptiste din Liupcova de Sus, în ziua de 8 noiembrie 1925. Era abonat la această revistă. În 1930 trimite bani pentru a-și cumpăra cartea: „Istoria Creștinismului, de Ioan Ungureanu.

Surse:

Ioan Bunaciu

Ilie Milutin

Sandi Budimir

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Adevărului

Mai jos este portretul făcut de fratele păstor Sandi Budimir, scrisă în teza de licență din 1994, „Istoria baptiștilor din Clisura Dunării”.

 

Meilă Sorescu , 1898 - 1965

S-a născut la 12 aprilie 1898 și aude vestea bună a Evangheliei la 26 de ani, în toamna lui 1923, de la fratele C. Buriman, în casa lui Iova Sorescu, unchiul său. Fiind un om inteligent, pătrunde semnificația planului de mântuire și este botezat în vara lui 1924.

Meilă Sorescu a fost un bun autodidact, cu vaste cunoștințe intelectuale. Cu o sete rar întâlnită, studiază Cuvântul lui Dumnezeu și, cu ajutorul Domnului, devine un neobosit lucrător în Sichevița, și apoi în întreaga Clisură a Dunării. A lucrat cu mult devotament și dăruire de sine, făcând tot posibilul ca Evanghelia să fie adusă în fiecare casă. Pentru a facilita întâlnirea oamenilor cu mesajul răscumpărării, organiza întruniri în propriile lor case. Toți cei însetați după adevăr, umpleau adesea până la refuz colibele, care se dovedeau neîncăpătoare.

Acest fapt a atras furia preotului ortodox Ilie Jurescu, care-l blestema atât pe Sorescu, cât și pe toți cei care erau gata să lase totul și să se dedice Domnului. În 1926, datorită deselor misiuni prin casele oamenilor din Sichevița sau Gornea, fratele Meilă Sorescu este denunțat și dat în judecată. Plutonierul major Radu Coșară, șeful secției de poliție din Moldova Nouă, alături de șeful de post din Sichevița, pe nume Șerban, motivează trimiterea în judecată spunând că este stare de asediu și nu este admisă niciun fel de întrunire după lăsarea serii.

În septembrie/octombrie 1926 este ridicat și dus înaintea autorităților spre a da socoteală de nădejdea care este în el. Plin de îndrăzneală și echipat de Dumnezeu în acest sens, fratele Meilă depune o puternică mărturie care încremenește pe ascultători și-i determină să-l elibereze. Nimeni și nimic nu l-au putut opri în a misiona prin casele oamenilor din satele vecine.

În 1928, văzând nevoia unui loc de închinare, dă tonul ideii unei construcții de casă de rugăciune pentru biserica baptistă din Sichevița. Familia Sorescu a vândut un lanț de pământ, pentru suma de 25.000 de lei. Banii s-au folosit pentru cumpărarea locului de biserică. Suma donată era mai mult de jumătate din prețul total de cumpărare al acelui loc.

În 1929, membrii bisericii baptiste din Sichevița îl aleg pe Meilă Sorescu ca pastor și pe 13 august fratele este ordinat pentru bisericile din Sichevița, Gornea, Liubcova, Berzasca, Cozla – Sirina. Meilă Sorescu a fost un om corect, activ și devotat lucrării Domnului, care a demonstrat că este un foarte talentat predicator. El a făcut cursuri de pregătire în vederea predicării cu fratele I. R. Socaciu la Moldova Nouă, Cornin și Pojejena. Având o statură impunătoare, fiind prezentabil și cald în mesajul prezentat mulțimilor, Dumnezeu s-a folosit de el spre a aduce mulți la pocăință și mântuire. El a fost supranumit ,,botezătorul” din Clisura Dunării, pentru că a oficiat majoritatea botezurilor în acea perioadă.

Fratele Sorescu a avut mult de suferit din pricina credinței sale și a lucrării Domnului. Astfel, în 1951, chiar în ziua de Rusalii, este deportat în Bărăgan, împreună cu toată familia sa. Prigonitorii Evangheliei au fost foarte satisfăcuți de această măsură, exprimându-se astfel: ,,Nu-i vom mai auzi glasul lui Meilă...” Familia Sorescu a fost învinuită că ar fi fost chiabură, dar lucrurile nu au stat chiar așa. În sat au fost și alte familii, mult mai înstărite, ostile Evangheliei, dar puse bine cu autoritățile. Toți aceștia au complotat în deportarea fratelui și familiei Sorescu, pentru a scăpa de el. În acest fel, credeau că vor stopa înaintarea Evangheliei biruitoare. Familia Sorescu a fost o familie foarte bine organizată. Preocuparea de bază a lui Meilă Sorescu a fost creșterea albinelor. Acesta ar fi constituit și motivul principal al deportării: numărul prea mare de stupi.

Învățând de la albine, fratele Meilă a știut să-și organizeze familia și biserica. Deși în Bărăgan i s-a impus domiciliu forțat, el nu a stat în loc, ci a misionat în satele din jur, ducând cu el vestea bună a Dumnezeului Atotputernic. A colaborat în lucrare cu fratele Drăgănici de la Vrani, un foarte bun cântăreț, cu care a deschis un loc de închinare la Roșet, lângă Călărași. Tot timpul cât a stat în Bărăgan, a vizitat toate bisericile din apropiere și a mărturisit cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu.

Timp de 5 ani și 7 luni a fost util lucrării lui Dumnezeu din Bărăgan, unde a experimentat dragostea și grija Domnului față de familia sa, așa cum altădată a experimentat fratele Ilie. În toată această perioadă au fost ajutați cu bani și pachete de frații din Banat sau din țară, mulți dintre ei fiindu-le necunoscuți.

În anul 1957 se reîntoarce acasă, unde își continuă activitatea ca pastor, până în 1965 când este chemat acasă la Domnul. În memoria afectivă a clisurenilor, figura lui rămâne vie. Urmele pe care le-a întipărit în marea lucrare a Domnului vor rămâne neșterse.

 

 

 

Tomulețiu Nicolae 1928 - 2021

 

Fratele Nicolae Tomulețiu s-a născut în ziua de 1 octombrie 1928. Părinții fratelui se numeau Ioan și Floare.

Fratele Nicolae Tomulețiu se căsătorește și Dumnezeu îi dă patru copii: Simona născută în anul 1957, Marius născut în 1958, Sanda născută în 1962 și Ioana născută în anul 1971.

A oficiat un botez în Biserica Creștin Baptistă din localitatea Racoviță, județul Sibiu.[1]

În ziua de 26 august 2001 oficiază un botez la Biserica Creștină Baptistă, „Harul” din Sibiu.

La serbarea de 100 de ani a Bisericii Creștine Baptiste din Câmpulung Moldovenesc din ziua de 11 august 2019, fratele Nicolae Tomulețiu din Sibiu, un veteran al lucrării duhovnicești în biserica din Câmpulung, în care a slujit în anii ‘70 a uluit asistența prin cântarea și mesajul inspirat.[2]

Fratele Nicolae Tomulețiu a păstorit Biserica Creștină Baptistă din Câmpulung, Biserica Creștină Baptistă din  Sibiu, și Biserica Creștină Baptistă din  localitatea Cristian de lângă Sibiu.

Fratele Nicolae Tomulețiu la venerabila vârstă de 93 de ani în luna octombrie a anului 2021 este chemat de Dumnezeu în veșnicie.[3]

Rog pe această cale pe toți cei ce știți alte informații despre fratele Tomulețiu, să mi le transmiteți, pentru ca să completez biografia fratelui Nicolae Tomulețiu. Mulțumesc anticipat!

---

[1] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul XXXXIV, Nr. 2/1989, martie – aprilie, p. 9.

[2] Creștinul Azi, Nr. 6, noiembrie – Decembrie 2019, p. 19.

[3] Radu Cimpean, informație primită de la păstor la Biserica Creștină Baptistă „Betania” Sibiu, 16.06.2022.

De ce te miri creștine, citește Biblia și vei vedea că este scris

 

Mi se pare lipsit de noimă să ne uimim la câte un personaj lipsit de orice logică biblică și ne mirăm cu mirare mare că face lucruri judecate aspru de Dumnezeu. Distribuim păcatul ca să-i facem publicitate și să dăm idei la cei interesați și într-o naivitate crezând că scoatem păcatul la iveală, de fapt, noi ne mirăm în loc să ne pocăim, să strigăm către Dumnezeu și să predicăm drept Cuvântul Evangheliei.

Pentru cei ce citesc și studiază Biblia este de nescuzat mirarea provocată de practicile păgâne și spurcate care intră în unele biserici creștine, așa ne spune Biblia că va fi în vremea din urmă:

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2. abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. (1 Timotei 4:1-2)

 

Rugămintea mea pentru cine vrea, ieste să nu mai distribuie păcatele oamenilor, predicați repercusiunile acestor practici și spuneți hotârăt ce spune Dumnezeu: „sunt vrednici de moarte”

32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:32)

 

Suntem așa de sfioși, nu vrem să jignim, nu vrem să judecăm, dar ce vrem să facem? Să vină mânia lui Dumnezeu peste noi? Să ne mirăm că parte din lumea creștină nu practică ce este scris sau să ne pocăim, să ne rugăm și să predicăm cu dragoste și îndrăzneală Cuvântul? Nu predicăm din înțelepciunea noastră, din îvățătura lumii acesteia, ci din Cuvântul lui Dumnezeu care este:

12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.(Evrei 4:12)

 

Tot ce spune Biblia este adevărat atât cu privire la dragoste, dar și asprimea lui Dumnezeu. Dumenzeu este îndelung răbdător dar pedepsește păcatul, are milă, dar se termină acolo unde îngâmfarea ajunge la culme.

Durerea mare este că noi și membri bisericilor noaste tindem spre o împlinire negativă a Cuvântului lui Dumnezeu. Știm despre dragoste că se va răci, dar nu o aprindem, știm că credința va fi înlocită cu idei și totuși nu strigăm cu putere: „Doamne înflăcărează-mă” și „Doamne mărește-mi credința”.

Domnul să ne pună pe inimă mie și ție să punem în practică.

37. „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului. (Evrei 10:37-39)