Mihai Brumar, pioner al crediței și erou al neamului românesc

Mihai Brumar 1868-1916

Mihai Brumar este un om simplu, dar dedicat total lui Dumnezeu. Investește în cultura baptistă, om de creație, deschizător de drumuri, se odihnește intre eroii neamului românesc căzut pe câmpul de luptă, dar se odihnește și între sfinții lui Dumnezeu în cer.

„Unul  dintre cei dintâi predicatori baptiști români a fost Mihai Brumar (căzut pe câmpul de luptă în războiul mondial), de meserie pantofar.”[1]

 

A contribuit și la scrierea și tipărirea cărții pe note: „Harfa Coriștilor”[2]

A lucrat împreună cu Vasile Berbecar la cartea de cântări pe note „Cântările Evangheliei” care apare în anul 1913 la Budapesta. Această carte se mai gasește pe la frații dirijori mai în vârstă.

A înființat primul cor în poporul baptist: „Acum 30 de ani a luat ființă primul cor vocal în Curtici, prin lucrarea neuitatului nostru frate M. Brumar, care a căzut pe câmpul de luptă în marele războiu mondial, luptând pentru patrie. Acest prim cor românesc a cântat acum 30 de ani (dec. 1899) la inaugurarea bisericii baptiste din Buteni, unde a fost mult admirat.”[3]

Mihai Brumar a înființat Școala Duminecală în biserica din Curtici în jurul anului 1900.

Istoricul baptist Ion Ungureanu scrie următoarele: „Mihai Brumar, de meserie pantofar, a fost un bărbat înzestrat de Dumnezeu cu calități spirituale. El a reușit să-și creeze un mic fond, din modesta lui ocupațiune, cumpărându-și câteva litere de tipar cu ajutorul cărora a putut să tipărească în limba română o modestă foae religioasă.”[4]

Alexa Popovici a scris de asemenea despre Mihai Brumar, de aceea va rog sa cumpărați cartea dumnealui Istoria Baptiștilor din România 1856-1989 care se găsește la editura „Făclia” din Oradea.

Este evocat și în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”, Nr. 7-8  1977 din timpul regimului comunist.

Biserica din Curtici unde a lucrat fratele,  a cinstit memoria celor căzuți in primul război Mondial și a facut din aceasta o mare sărbătoare. Această festivitate a urmat mulți ani și a fost consemnată în revistele noastre baptiste.

Poate vom folosi și noi multele ocazii ce le avem să facem serbări la care să invităm să vină oamenii  să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.

„Serbarea zilei eroilor și botez la Curtici. În ziua de 13 Maiu 1926 biserica baptistă din Curtici a sărbătorit cu un deosebit fast ziua eroilor și un botez cu 25 suflete. Bucuria din această zi va rămânea neuitată celor ce au luat parte la ea…La ora 10 și 30 (dimineața) am plecat cu toții la cimitirul baptist , formându-se următorul cortegiu: În frunte păstorul bisericii și drapelul național, dus de caporalul Petrean Moise și soldatul Don Gheorghe, muzica bisericii sub conducerea fr. Șerb Gligor; tineretul cântăreț al bisericii și în urmă publicul. La cimitir, în prezența a circa 2-3000 suflete s-a oficiat de către păstorul bisericii un serviciu divin, după care a rostit o cuvântare referitor la însemnătatea zilei, - cuvântare care a stors lacrimi din ochii tuturora. – S-a vorbit de eroii neamului nostru, dintre care nu lipsesc frații noștri baptiști.” [5]

În anul 1927 s-a repetat cu același fast și s-a predicat mulțimii adunate.[6]

În anul 1929: „În fine am ajuns la Cimitir. Aici este liniste. Și avem fericirea de a asculta pe fr. Ioan Dan, președintele U.T.B.R., despre însemnătatea acestei zile. Cu această ocaziune s-a citit din 1 Cronici 12:23-40 Fr. nostru spune între altele: „Am ajuns la ultima stațiune pământească. Aici domnește o adâncă tăcere și o desăvârșită armonie.”[7]

Acesta a fost Mihai Brumar care a învățat să facă încălțări, dar a știut cu prisosință ca el să se incalțe cu ceva ce este de mai mare valoare: „având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii”. (Efeseni 6:15)

---

[1] Farul Mntuirei Anul X, Nr.20-24. Dec. 1929, Număr festif 40 pag. Semicentenar.

[2] Mihai Brumar si Vasile Berbecar, Cântările Evangheliei, Editată de Tipografia Baptiștilor din Ungaria, Budapesta 1913. Pag. Preacuvântare

[3] Farul Mntuirei Anul X, Nr. 11. Iunie 1929, Pg. 5.

[4] Ion Ugureanu Istoria Creștinilor, ediția IV , Editura „Farul Mântuirii”, București 1930, Pag. 246.

[5] Farul Mntuirei Anul VII, Nr. 12. Iunie 1926, Pg. 8.

[6] Farul Mntuirei Anul VIII, Nr. 12. Iunie 1927, Pg. 8.

[7] Farul Mntuirei Anul X, Nr. 12/13. 15 Iunie 1 Iulie 1929, Pg. 14.

Dr. Gheorghe Șimonca

Acest frate a făcut un mare serviciu baptiștilor redactând în 1895 prima carte de cântări. Am mers la Comunitatea de Arad și acolo am găsit multă informație și poze  despre primii baptiști, dar nu am gasit nici o poză a lui Șimonca și tot mă frământam de ce nu este poză? Am vazut ca nu a mai contribuit la dezvoltarea ulterioară a cărții de cântări și dispare din istoria fratelui Alexa. Ce să fie mă tot întrebam, dar Domnul mi-a scos în cale omul care avea poza. Se numește Conf.dr. Mihaela Bucin, şef de catedră, Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász Gyula, Universitatea din Szeged. Dânsa mi-a descâlcit misterul și firele încurcate ale istoriei.

Am înțeles ca Marea Unire din 1918, deși a fost o mare realizare, ea a fost și o mare despărțire pentru că odată trasate noile graniți fr. Gheorghe  Șimonca a rămas dincolo de ”Iordan”, de graniță, în Ungaria, el și mai multe biserici baptiste românești.

Fratele Gheorghe  Șimonca este fiul tatălui său adică Gheorghe  Șimonca, diferența o face slujba pe care o avea Gheorghe cel tânăr.

Potrivit cu istoria lui Alexa Popovici acest „G. Șimonca a fost tatăl tânărului G. Șimonca care era student la drept.”[1]

„Tânărul G. Șimonca a tradus cartea de cântări, iar mai târziu ajunge avocat.”[2]

Din surse maghiare puse la dispoziție de Conf.dr. Mihaela aflam că tânarul baptist folositor românilor, ajunge foarte folositor și ungurilor: „Comunităţile de limbă s-au întâlnit între 8-10 noiembrie 1933 la Conferinţa Naţională ţinută la Buteni, aici cele 10 comunităţi ale maghiarilor decid să se unească în Uniunea Baptistă maghiară. În postul de preşedinte al Uniunii Baptiste Maghiare este ales dr. Gheorghe Şimonca.

Sora mai spune un lucru frumos: „Dr. Simonka György - aşa îl scriu ungurii, doctor în drept”

Dspre cel bătrin Gheorge avem următoarea informare:  „În comuna Chitighaz, misiunea baptistă a început în iarna anului 1891cu mare avânt. După cum ne relatează o însemnare contemporană: „Gheorghe Șimonca a adus de la Curtici o Biblie și cetind din ea chema mai mulți oameni să asculte, iar luni după Rusalii în anul 1893 s-au dus la Curtici la adunare și din acea zi au început a predica acea religie, pocăința.” Deci întemeierea bisericii datează din anul 1893. Această dată figurează și în tabloul nominal al membrilor bisericii din anul 1944. Primul baptist din  Chitighaz a fost Gheorghe Șimonca. El a fost botezat de Teodor Clepea din Curtici.”[3]

Aceasta este istoria pe scurt a celor doi Șimonca.

---

[1]  Alexa Popovici,  Istoria baptiştilor din România, Ed. Făclia, Oradea, 2007, pag. 66.

[2] Ibidem, 66

[3] Dr. Ștefan Cioacă, Chitighaz 1891-1993, Ketegyhaza, 1993, Pag. 11.

Cine sunt?

    După mamă, sunt Vasile,  numele unui  teolog de la mănăstire pe care ea l-a cunoscut  și care cânta foarte frumos, iar după tată, Bel. 

    După părerea mea, sunt cel mai bun om de pe pământ, dar Biblia zice că eu sunt cel mai păcătos și dau dreptate Bibliei. Eu  cred că totuși nu sunt așa de rău, că eu văd viața mai corect decât alții, dar Biblia spune că eu am o bârnă în ochi și aproapele meu are un pai, ceea ce cred că este adevărat. 

    Nu vă spun câți ani am, căci sunt mulți, spun doar că m-am născut în 1956, în localitatea Rohia. Acesta este satul copilăriei mele, poate nici nu ai auzit, este un sat între dealuri, aparținând județului Someș, mai înainte, acum Maramureș. 

    În anul 1976 Domnul m-a chemat și am zis "DA, este  lucrul cel mai bun pe care trebuie să-l fac" și Domnul mi-a ajutat de atunci și până azi, slăvit să-I fie numele!

    M-a botezat fratele Rusu Simion, în Biserica Baptistă din Baia Mare, sunt un baptist convins, dar știu și cred că nu baptiștii dau mântuirea, ci Dumnezeu prin pocăință și credință, dar baptiștii ajută oamenii să se apropie de Dumnezeu, care îi cheamă prin Cuvântul Său.

    Sunt baptist fără altă etichetă calvină sau arminiană, pentru că nu cred în ele și sunt convins că nici un om nu poate cuprinde înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu și mi se pare că trebuie sa fim numiți „ai Domnului”, 

Isaia 54:13  "Toţi fiii tăi vor fi ucenici* ai Domnului, şi mare* va fi propăşirea fiilor tăi". Deci ai Domnului și Domnul să ne ajute așa să fim.

1 Corinteni 2:7  "Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci".

1 Corinteni 2:13  "Şi vorbim* despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti".

     Iubesc istoria poporului Baptist pentru că este legată numai de Biblie și este un popor ce oferă învățătura Bibliei și caută să facă voia Domnului.

    Dacăvrei să știi mai multe, întreabă și eu îți voi răspunde.

    Mulțumesc frumos pentru că ai citit și mă rog ca Domnul să te binecuvânteze!

Nu eram eu aici, sunt doar părinții și fratele meu.

Cel mai mic sunt eu.

Tot cel mai mic. Cam căscat poate?