Ailenei Toader 1916 - 1977 din Botoșani

 Dumnezeu nu a lucrat la construcția poporului Baptist numai înainte de Unirea din 1918, ci a lucrat și în zilele comunismului. Dumnezeu știe să lucreze sub orice regim , pentru că El dă voie să se formeze acel regim. Dumnezeu își alege oameni cu care să lucreze și îi pune la lucru. Așa am găsit într-un articol din revista „Îndrumătorul Creștin Baptist” din anul 1977, scris de fr.  Bolea Ioan.

Fratele vorbește despre Ailenei Toader,  care la 16 ani L-a primit pe Domnul Isus în inima lui. A venit rănit de pe front, dar Dumnezeu i-a spus să lucreze în via Sa și fratele, plin de Duhul Sfânt și dragoste pentru poporul Baptist,  a lucrat.

Iată articolul  din revistă:

În ziua de 19 mai 1977, sufletul celui ce-a fost fratele nostru iubit AILENEI TOADER, s-a desprins de trupul său obosit care a rămas pe pământ şi s-a înălţat la Tatăl, Creatorul cel veşnic şi pare că tragicul eveniment s-a petrecut în mod simbolic, chiar la tradiţionala sărbă­toare a Înălțării.

Născut la 27 ianuarie 1916, Ailenei Toader, a văzut lumina rece a zilei de iarnă, în comuna Negreni, jud. Botoşani, unde şi-a trăit copilăria într-o familie modestă de la ţară.

În 1932, când la etatea de 16 ani s-a făcut o cotitură în viaţa lui, cunoscând Cuvântul Domnului, care în timpul acela era propovăduit cu multă putere sfântă în nordul Moldovei.

Întors la Domnul, cu toată sinceritatea, era nelipsit de la adunările frăţeşti, iar in anul 1934 și-a închegat o fa­milie căsătorindu-se cu sora Maria din numeroasa familie Dumitrăşcuţă.

Datorită predării lui sincere şi dragostei ce o avea faţă de toţi oamenii, Dumnezeu l-a însoţit cu binecuvântările Lui sfinte, atât în viaţa lui ca cetăţean, cât şi in familie ca şi credincios, astfel Domnul i-a dăruit nouă copii care sunt în viaţă şi care constituie o coroană pentru familie şi o podoabă pentru Biserica Baptistă din Botoşani.

 

„Îmi amintesc cu multă plăcere că într-o clipă de inti­mitate frăţească, l-am întrebat câți copii are şi intr-un dialect moldovenesc, mi-a răspuns : „D-apoi frate Bolea, Domnul mi-a dăruit o săptămână de fete şi doi ficiori“. .Şi aceştia nouă, astăzi sunt căsătoriţi toţi şi sunt cu toate familiile lor membrii Bisericii Baptiste din Botoşani. Slă­vit fie Domnul.”

Dumnezeu l-a însoţit şi l-a ocrotit chiar şi în război, de unde s-a întors rănit, iar după război fiind pensionat, viaţa şi-a închinat-o în lucrarea de vestire a Evangheliei în comuna natala.

După câțiva ani, s-a mutat cu familia în oraşul Boto­şani oraş care în ultimii 20 de ani a cunoscut o înflorire nemaiîntâlnită în istoria lui, cauză care a determinat pe mulţi cetăţeni, printre care şi credincioşi, să se mute în  oraş.

Simţind necesitatea ca aceşti credincioşi să se întru­nească împreună pentru închinăciune, Ailenei Toader a fost iniţiatorul înfiinţării unei Biserici Baptiste în Boto­şani şi împreună cu fratele Gavrilescu, care l-a sprijinit, au insistat cu dragoste şi perseverenţă pe lingă Comuni­tatea Bucureşti, în scopul deschiderii acestei Biserici.

Datorită comportării credincioşilor noştri, la locurile lor de muncă, autorităţile judeţene au înţeles doleanţele lor şi cu sprijinul Departamentului Cultelor, la 29 iunie 1971, Conducerea Comunităţii Bucureşti a avut fericirea să participe la deschiderea Bisericii Baptiste din Botoşani.

Munca neobosită a fratelui Ailenei Toader în lucrare a fost răsplătită de biserică prin ordinarea lui ca diacon, în ziua de 17 februarie 1971.

Deşi suferind, însă neobosit în lucrul Domnului, Ailenei Toader s-a îngrijit de cumpărarea unei case de rugăciune pe seama Cultului, fapt ce s-a împlinit în februarie 1976.

Am spus că era neobosit în lucrare, cu toată suferinţa lui, pentru că în ziua decesului din sărbătoarea Înălțării, carul de foc a lui Ilie, i-a înălţat sufletul la Domnul.

Se poate spune că Ailenei Toader şi-a isprăvit alerga­rea, şi-a păstrat credinţa şi îşi merită cununa. (II Tim. 4:7—8).

Bolea Ioan, secretar, Uniune”

42. Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
43. Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44. Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa.
(Luca 12:42-44, VDCC)

Teodor Pușcaș, alte noutăți

În articolul trecut despre fr. Teodor  Pușcaș,  vezi aici, am scris câte informații am avut la acea dată. După articol, am primit și alte informații de mare valoare.

De la fr. Daniel Stoica, vezi aici, am primit necrologul fr. Teodor  Pușcaș scris în revista Pacea din septembrie 1934. Familia ne-a trimis o poză de la înmormântare, pe care era scrisă data. Poza arată oameni, iar necrologul ne spune numele câtorva dintre ei.

Domnul să fie lăudat că de la El vin toate lucrurile și ne ajută să deslușim taine. 

“Înmormântare

În ziua de 25 august 1934 s-a făcut înmor­mântarea fr. Teodor Puşcaş din Oradea, care a fost chemat de Domnul acasă la vârsta de abia 41 de ani. Fr. Puşcaş Teodor a fost un vrednic lucrător al Evangheliei Domnului în poporul nostru. El a fost un timp şi secretar general al Uniunii noastre. Teodor Puşcaş a condus câţiva ani comunitatea de Oradea şi în toată lucrarea sa a dat dovadă de sinceritate şi cinste.

Serviciul de înmormântare a fost condus de fr. Ştefan Petru, preşedintele Comunităţii noastre din Bihor. Din partea Uniunii a asistat fr. Ioan Ungureanu. A mai participat şi fr. Teodor Vicaş predicatorul din Batăr, Floruţa din Sânnicolau, Bradea D. din Oradea şi alţii.

Muzica din Sânnicolau unită cu cea din Gurbediu sub conducerea fr. Ilieşiu din Gurbediu a împodobit serviciul de înmormântare cu cântări.

La înmormântare a asistat un popor foarte numeros.

Pe urma fratelui a rămas soția cu trei copii, pentru care cerem mângâiere de la Domnul.

Este interesant faptul că Teodor  Pușcaș   știa dinainte că va  fi mutat de aici și înainte de moarte cu două săptămâni, el a redactat telegrame pentru fr. Ungureanu Ioan din Curtici și alții prin cari i-a rugat să ia parte la înmormântarea sa când vor fi anunțați.

El s-a dus liniștit de aici căci a fost mântuit.”

 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – să spună Israel acum! –
(Psalmi 124:1, VDCC)

 Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul.
(Psalmi 124:8, VDCC)

Adam Petru - 1896-1971, primul păstor din Reșița

 

Domnul Isus vorbește despre urmașii săi, că vor fi prigoniți și în adevăr prigoana a venit peste acei ce au vrut să împlinească întocmai Cuvântul scris al Domnului. Prigoana a venit și în secolul XX, dar este prezentă și în secolul XXI. Trebuie să fim pregătiți să ne bucurăm atunci când vom trece pe această cale. Fratele pe care îl prezint a trecut prin prigoană și s-a bucurat. Este aici și o problemă: Domnul Isus spune: „am fost în temniță și ați venit la mine”. De bună voie nu plecăm, atunci Domnul ne trimite cum știe El.

Citiți și cine are date suplimentare vă rog să le completați printr-un comentariu.

Fratele Adam Petru s-a născut la data de 9 martie 1896 în localitatea Jitnini, jude­ţul Caraş Severin, dintr-o familie de ţărani. Din do­rinţa făuririi unui viitor mai fericit, părinţii săi l-au dat ucenic, unde a învăţat meserie.

   Într-o împrejurare vitregă a vieţii sale, aflându-se într-un lagăr de prizonieri ai primului război mon­dial, în anul 1916, fratele Petru Adam aude pentru prima dată vestea binecuvântată a Evangheliei, pe care sufletul său a primit-o cu bucurie. Reîntors în patrie, a luat contact cu credincioşii baptişti şi în mod special cu pastorul baptist Enaşcu Vasile şi cu Ghio­cel Iosif, apoi cu alţii, cari i-au arătat mai amănun­ţit calea Domnului Isus, cât şi cerinţa Sa prin Evan­ghelie.

În anul 1918 alături de alţi 90 candidaţi fra­tele Adam Petru a depus mărturia de credinţă, apoi a fost botezat de către fratele Igna Ştefan.

Stabilit cu munca de fiecare zi în oraşul Reşiţa şi văzându-se râvna fratelui Adam Petru pentru lu­crul Domnului, ca şi nevoia de un pastor local, în anul 1924 fratele este ordinat ca pastor local al Bisericii Baptiste din Reşiţa. Această slujbă a dus-o până în anul 1930, când s-a simţit nevoia unei reîmprospătări a lucrării, aducându-se un alt pastor local, iar fratele Adam Petru, a rămas ataşat lucrării în mod onorific, după măsura darului ce l-a avut din partea Celui ce dă toate.

Nu poate fi trecut cu vederea faptul că, sub păsto­rirea fratelui Adam Petru, pe când Biserica avea doar 40 membrii, s-a zidit un local de închinăciune în anul 1928, pe care Biserica îl foloseşte şi azi.

In data de 13 martie 1971, după o îndelungată şi apăsătoare suferinţă, a încetat din viaţă, fratele ADAM PETRU, primul pastor local al Bisericii Creştine Baptiste din Reşiţa.

Redau un articol scris cu ocazia persecuției bisericii:

„Cum e legea respectată ?[1]

— Evanghelia predicată în temniţă . —

 Duminică 19 Februarie 1928, noii membrii  Bisericii  Baptiste din Reşiţa, tocmai când eram adunaţi pentru a ne ruga lui Dumnezeu, fără veste a intrat în Biserică d-nul subcomisar al Poliţiei, loanovici  losef, dimpreună cu un sergent, care ne-a scos pe toţi afară din adunare, iar apoi ne-a confiscat atât cărţile, după aceea      ne-a dus la poliţie, unde după mai multe cercetări s ’a constatat  nevinovăţia noastră şi deci ne-a eliberat pe la orele 12 a. m.

Pe la orele 4 d. a. noi din nou  ne-am adunat la rugăciune, când   iarăşi am fost arestaţi şi închişi la un loc cu răufăcătorii, unde ne-au ţinut pană a doua zi, luni la ora 10 dimineaţa, în care timp ne-am bucurat că am avut fericitul prilej de a predica Evanghelia atât celor închişi împreună cu noi cât şi gardienilor, spunându-le că şi Mântuitorul nostru a suferit şi trecea drept un răufăcător numai pentru că predica Evanghelia, răspândind  astfel adevărul în lume.

După ora 10 iar am fost puşi în libertate , dându-se însă ordin domnului subcomisar să ne sigileze Biserica , fapt, care s-a şi întâmplat.

Aceasta este răsplata fraţilor baptişti, cari au luptat şi luptă pentru  neam şi patrie .

Ar fi de dorit să se sigileze mai bine cârciumile şi casele de desfrâu, iar nu bisericile credincioşilor.

Adam Petru , Reşiţa,”

Resurse: Îndrumătorul Creștin Baptist

---

[1] Farul Mântuiri Anul IX No.7, Aprilie 1928, Pag. 11.

Mihai Ciucă și baptiștii din Brăila

Vezi și AICI.

În Biblie cuvântul „scrie„ este folosit de 56 de ori. Dumnezeu a poruncit oamenilor săi să scrie și au scris, ca noi să cunoaștem „Adevărul”. Mihai, ca un bun baptist, cu dragoste de a scrie, pune în practică ce spune Mântuitorul Isus lui Ioan:

„Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele. (Apocalipsa 1:19, VDCC)”

Acum Mihai a scris doar lucrurile care sunt trăite de poporul baptist din Brăila și așteptăm pe viitor, dar nu prea îndepărtat, o istorie la care lucrează a baptiștilor din România.

Salut cu multă plăcere apariția cărții: „Baptiștii din Brăila - un veac de mărturie 1918- 2018”, scrisă de Mihai Ciucă.

Mihai Ciucă  a fost de mic copil un împătimit al citirii cărților, după cum dumnealui spune și acum aduce la viață o carte. Mai multe poți vedea aici, unde singur se prezintă pe blogul dânsului.

Am cerut lui Mihai mai multe detalii, dar a zis: „A scris doamna Bucin pe coperta din spate o scurtă prezentare a cărții și a autorului”. Așa a zis Mihai, așa și fac, prezint ce a spus doamna dr. Bucin.

„Recuperarea aspectelor importante ale istoriei, culturii şi civilizaţiei româneşti a avut în vedere doar accidental şi în mică măsură mişcarea baptistă. Bine scris, volumul de faţă reprezintă un studiu de caz: evoluţia timp de un veac a comunităţii baptiste din Brăila. Pornind de la întemeietori, parcurgând, adesea cu dramatism, perioadele intolerante din interbelic, până la captivitatea comunistă şi confruntarea cu regimul, excursul ajunge la efortul de păstrare a misiunii în deseori perfida libertate contemporană. Urmărim cum Dumnezeu ridică de fiecare dată biserica Sa la biruinţă, prin oameni care au curajul să spună „nu” sistemului şi inteligenţa să-i dejoace planurile. Cartea este accesibilă, fiind clădită pe memorialistică, pe elemente de interviu etnologic, pe studiul arhivelor şi pe aspecte de sociologie ale culturii. Autorul reuşeşte să redea un secol din viaţa comunităţii din care face parte, momente grave ori de rară sensibilitate, cu aplecare spre adevăr şi concreteţe. Brăilean, baptist de a treia generaţie, Mihai Ciucă îmbină dragostea pentru Cuvânt şi cultură, interesul pentru istorie, rigoarea formaţiei inginereşti şi experienţa jurnalistică, făcând, cu acest volum, un pas necesar în impunerea dimensiunii creştine baptiste în domeniul bibliografic şi istoriografic românesc.”

                                                    Conf. univ. dr. Mihaela Bucin

                                                   Universitatea din Szeged, Ungaria