sâmbătă, 23 decembrie 2017

Cuvânt din suflet, către preacinstiții mei cetitori




Citind veți  afla de unde vine fericirea pe care puteți să o aveți  în suflet și să vă însoțească toată viața.
Viața noastră este într-o continuă mișcare. Parcă ieri am trecut într-un an nou și azi este aproape gata. Vorba poetului nostru național,  Eminescu:  

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi”


. Azi suntem în pragul sărbătorilor și familia Bel din Rohia, cere ca binecuvântarea lui Dumnezeu să vină peste noi toți. Bunul Dumnezeu să ne ajute să îi slujim cu bucurie și credincioșie, El ne va da tot ce avem nevoie pentru trup și suflet.

14. Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt.
15. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

(Psalmi 50:14-15, VDCC)


Fiindcă vin sărbătorile  și suntem mai liberi, trebuie să luăm Biblia în mână și să citim. Să vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu și cât de mult îl neglijăm noi, dar să nu uităm, dacă  vrem fericire, fericirea vine de la El.

De unde vine fericirea ?
Fericirea nu vine din salutările noastre obișnuite, ci din bucuria ce ne-o dă Dumnezeu


Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina feţei Tale, Doamne!” Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului. Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea. (Psalmi 4:6-8, VDCC)


A început freamătul Sărbătorilor  Crăciunului și se trimit salutări pe raționamentul fiecăruia: „Crăciun Fericit”, „Sărbători Fericite”, „Sărbători Binecuvântate”; toate au un ton de bună dispoziție, de plăcere. Cu cât este mai mare persoana în grad social, cu atât ne vine mai bine urarea. Dacă vom aprecia urarea lui Dumnezeu pentru noi, El ne va umple inimile de bucuria mântuirii Lui,  bucurie care este veșnică și aducătoare de fericire.
Fericirea nu vine din din buna noastră aprovizionare de Crăciun, ci din darul dat de Dumnezeu pentru noi
Vrem să fim fericiți? Acesta este un lucru bun. Dumnezeu ne-a creat să fim fericiți și ne dorește fericirea. O putem dobândi destul de simplu, dar numai dacă urmăm întru totul principiul de funcționare al fericirii.

1. Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui!
2. Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine.

(Psalmi 128:1-2, VDCC)



Fericirea nu vine din locul unde îmi petrec sărbătorile, ci din
  părtășia cu Cel ce ne-a dat ocazia să avem Crăciun

Nu putem avea fericire din oferta lumii, pentru că ea este trecătoare, dar oferta lui Dumnezeu este veșnică.

1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se așeză  pe scaunul celor batjocoritori!
2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

(Psalmi 1:1-2, VDCC)

Aceasta vă dorim din plin tuturor.

Adevărul despre nașterea lui Cristos



Ieri am postat pe blog două mesaje ale fraților noștri baptiști, vechi de 84 și respectiv 104 ani. Astăzi vin cu un mesaj de sărbători proaspăt ieșit de sub pana binecuvântată a fr.  Dr. Costel Ghioancă, păstor al Bisericii Baptiste „Adonai” din București. Fr. prinde foarte corect de ce trebuie să sărbătorim acest eveniment și ce semnificație are pentru noi: „Pentru noi, a celebra nașterea lui Cristos înseamnă să ne reamintim adevărul! Ce semnifică de fapt venirea în lume a Domnului Isus Hristos și cum ne afectează în mod direct acest eveniment?”
Puteți aici să ascultați predici de  fr.  Dr. Costel Ghioancă.

Text: Matei 1:18-25

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la  Duhul Sfânt. 19. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. 20. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: "Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. 21. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale." 22. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: 23. "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel" care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi." 24. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa. 25. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus.

Introducere
Acum aproape două mii de ani se petrecea evenimentul care a împărțit istoria omenirii în două. Într-o iesle rece, într-un grajd obișnuit dintr-o localitate mică, numită Betleem, se năștea Creatorul universului, Domnul Isus Hristos. De atunci și până astăzi omenirea comemorează an de an venirea Salvatorului în lume. Dar, odată cu trecerea vremii, celebrarea întrupării lui Cristos înseamnă pentru mulți oameni cumpărături și distracții – mai puțin adevărul despre ce a însemnat venirea Domnului în lume.
Pentru noi, a celebra nașterea lui Cristos înseamnă să ne reamintim adevărul! Ce semnifică de fapt venirea în lume a Domnului Isus Hristos și cum ne afectează în mod direct acest eveniment? Relatarea nașterii, descrisă de Matei, ne asigură de veridicitatea ei: Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa…” (Matei 1:18). Așa, și nu altfel!

Subiect: Adevărul despre nașterea lui Cristos

1.      Nașterea lui Mesia a avut loc printr-o concepție miraculoasă
Primul lucru pe care îl accentuează Matei este faptul că Mesia s-a născut în urma unei concepții miraculoase. În textul analizat se face de două ori referire la acest aspect:
·         Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la  Duhul Sfânt. (Matei 1:18)
·         "Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. (Matei 1:20).
De ce este important să reținem acest adevăr privitor la întruparea lui Mesia, și cum ne afectează el pe noi?
Sunt două aspecte importante la care merită să ne gândim:
a.       Concepția miraculoasă face trimitere la originea divină a Pruncului născut la Betleem.
b.      Concepția miraculoasă ne arată că Cristos este primul Om născut fără păcat, din pricină că El nu a fost născut „în Adam”, ci este „al Doilea Adam” .  „Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur Om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.” (Romani 5:19).
Aplicație: Cine este Isus Cristos? Este Dumnezeu adevărat și Om fără păcat! Nașterea umilă a lui Hristos, vulnerabilitățile specifice unui nou-născut nu trebuie să ne inducă în eroare. El este Dumnezeu și Om! Explicațiile ateilor, ale unor filozofi, sau chiar ale unor teologi, care vor să-l reducă pe Cristos la nivelul unui simplu om, nu trebuie să ne inducă în eroare. Cel născut în Betleem este Dumnezeu și Om! Însuși modul nostru de trai și raportarea noastră la Cristos ar fi bine să descrie același adevăr: Cristos este Dumnezeu și Om! Astăzi nu sărbătorim nașterea oricui – celebrăm nașterea Celui fără început!

2.      Concepția miraculoasă a fost necesară pentru  misiunea mesianică
Primul adevăr reținut de noi este că Mesia s-a născut printr-o concepție miraculoasă. Mai departe, descoperim că această concepție miraculoasă era necesară pentru misiunea mesianică. Îngerul îl înștiințează pe Iosif: 21. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale." (Ioan 1:21).
În această simplă afirmație este prezentată misiunea mesianică, „El (Cristos) va mântui pe poporul Lui de păcatele sale), însă numai Dumnezeu-Omul fără păcat putea să îndeplinească această misiune. Mai mult, aceeași simplă afirmație ne prezintă cu maximă claritate câteva adevăruri universale:
a.       Nu există alt Salvator – numai EL, Mesia! („El va mântui”). Toate speranțele omenirii sunt în acel Copil născut la Betleem. Oricât de sofisticați dorim să fim și oricât de pluralistă este societatea contemporană, tot un Singur Salvator există. De ce? Fiindcă numai El este Dumnezeu și Om. În cine (sau în ce) îți pui tu încrederea pentru viața ta? Astăzi ești chemat din nou să-ți amintești că El, Cristos, este Salvatorul!
b.      Suntem păcătoși și avem nevoie de salvare! Textul ne spune: va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Întruparea lui Mesia este, dacă vreți, un mod dramatic de a spune că omenirea este păcătoasă și are nevoie disperată de salvare. Dumnezeu nu se dezice de lumea căzută în păcat, ci este gata să devină El însuși Om (fără păcat) pentru a aduce eliberare. Astăzi păcatul este un cuvânt perimat, redefinit, domesticit, sau chiar uitat. Dar, o descifrare adecvată a întrupării mesianice se realizează numai printr-o viziune corectă (biblică) asupra păcatului. Suntem chemați astăzi să ne cercetăm și să ne pocăim de păcatele noastre.

3.      Misiunea mesianică este rezultatul planului divin
Concepția miraculoasă era necesară în vederea îndeplinirii misiunii mesianice a lui Cristos. Mai departe, misiunea mesianică este rezultatul planului divin. Întruparea lui Cristos nu este o improvizație divină, o ”soluție de avarie” pentru o umanitate în derivă, Dumnezeu nu ajustează lucrurile din mers. El este Stăpân absolut și are planuri desăvârșite pe care le duce la îndeplinire. Matei ne semnalează aceste lucru, cel puțin în două moduri:
a.       Nașterea lui Hristos este o împlinire a profețiilor - 22. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: 23. "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel" care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi." (Matei 1:21-22).
b.      Modul în care Matei prezintă genealogia Domnului Isus indică același lucru – Isus este Mesia davidic, potrivit planului lui Dumnezeu: „17. Deci de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.” (Matei 1:17).
Matei face apel la arta ebraică de folosire a numerelor. Astfel, el ”potrivește” genealogia lui Cristos, așa încât să avem un triplet de 14. Dar, 14 este numărul corespunzător numelui David (d=4, v=6 și d=4). Deci, mesajul este acela că Isus este Mesia davidic, Cel promis.
Aplicații:
·         Salvarea nu este doar o posibilitate, este o certitudine (El va mântui pe poporul Său). Important este să facem parte din poporul Domnului și să ne încredem în puterea Lui Dumnezeu de a ne salva. Dacă planul lui Dumnezeu s-a împlinit în mod nestingherit în ce privește nașterea lui Cristos, același plan se va înfăptui și în privința lucrării lui Cristos.
·         Dacă Dumnezeu este Suveran și totul se împlinește după voia Lui, cel mai potrivit răspuns din partea noastră este să ne supune și să colaborăm bucuroși cu Domnul. A ne opune lui Dumnezeu este o nebunie. Vedem că, deși impulsul lui Iosif a fost acela de a  acționa conform înțelepciunii sale, odată ce el înțelege planul divin este gata să asculte întocmai de Dumnezeu: 24. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa. (Matei 1:24). Să lăsăm și noi ”calculele” noastre, îngrijorările noastre, planurile noastre și să căutăm să trăim pe traiectoria voii lui Dumnezeu.

Încheiere
Din adevărurile prezentate în acest mesaj învățăm că nașterea Domnului Isus nu a împărțit doar istoria în două, în ce privește numărarea anilor. Ea ne împarte și istoria vieții noastre în două: viață fără salvare, fără speranță și viață cu Hristos, viață alături de Mesia. În care etapă a vieții tale ești tu?

vineri, 22 decembrie 2017

Ce au scris înaintașii noștri de Crăciun, acum 84 și respectiv 104 de ani




Peste două zile se va vesti prin biserici, la case, în familii, despre Nașterea Domnului Isus, în ieslea din Betleem. Prilej de mare bucurie pentru că acest Dar al lui Dumnezeu, nu are echivalent cu alte daruri.

Acest Dar este unic și trebuie primit cu respect, responsabilitate, atenție mărită, pentru că trebuie păstrat într-o inimă curată.
Vă redau mai jos ce au scris frații noștri de credință la vremea lor, despre modul cum trebuie sărbătorită o sărbătoare în cinstea Domnului. Este actual mesajul lor și acum.
De trei ori pe an, să prăznuieşti sărbători în cinstea Mea. (Exodul 23:14, VDCC)

Din „Farul Creștin” 1933, redau următorul mesaj:

Gânduri de Crăciun...
„Nu trebue sărbătorit Crăciunul cu un stomac supraîncărcat, cu un cap gol şi cu o inimă rece.
Inima trebue să fie atât de încăl­zită de dragostea Celui din iesle, de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru trimiterea Fiului Său, încât nu numai să cânte slavă în locurile preaînalte, ci, îmboldită de Cel născut în iesle, să se pogoare în mijlocul celor săraci şi uitaţi de lume pentru a'i ajuta.
Căci la urma urmii, ce e Crăciunul? E sărbătoarea pogorârii Iui Isus în mij­locul unei lumi pierdută, ca s‘o ridice la fericire. Câţi oameni sunt la acest Crăciun fără pâine, câţi copilaşi săraci fără haine, câţi oameni săraci fără adăpost? Credeţi că noi sărbătorim Cră­ciunul în spiritul adevărat când şedem mulţumiţi la mesele noastre încărcate cu bunătăţi, fără să facem nimic pentru cei flămânzi, goi şi pe uliți? Dacă Isus ar fi fost condus de acest spirit, El ar fi putut şedea liniştit în cer fără să-i pese de durerile noastre.
Ce educaţie greşită se dă copiilor când li se dă daruri de Crăciun,  în loc să se dezvolte în ei spiritul lui Isus din iesle, spiritul de a da şi a se jertfi, se dezvoltă egoismul. Nu credeţi c‘ar fi mai bine dacă ar fi învăţaţi copiii ca ei să dăruiască celor de seama lor din familiile sărace ? S‘ar dezvolta în ei de mici mila şi iubirea faţă de cei nenorociţi de pe pământ.
Sărmanul stomac! Multe mai pă­ţeşte şi el de Crăciun.  Unii oameni mănâncă în două zile Ia Crăciun mân­cări cu cari, altă dată, ar putea trăi o săptămână. Astfel, nu numai că nu pot în această stare, să se gândească la însemnătatea măreaţă, a Crăciunului, dar ruinează stomacul, organul cel mai necesar pentru sănătate şi viaţă lungă. Unii merg şi mai departe. Beau al­cool până devin mai rău ca animalele. Cum pătează şi profanează omul da­rurile măreţe ale lui Dumnezeu!     I-a dat Dumnezeu o sărbătoare, i-a dat pe Fiul Său iubit şi în amintirea ace­stui dar, aşa numiţii creştini beau al­cool! Sărmană lume! Oare n'ar fi mai bine să mâncăm cât mai puţin la Crăciun, ba chiar să postim, ca să avem o minte mai limpede pentru a în­ţelege marea minune: coborârea lui Isus în vieaţa omenească?”



Prin amabilitatea fr. păstor Daniel Stoica. pot pune la dispoziția dumneavoastră o predică din revista „Creștinul” 1913.

„Imnul de Crăciun

„Nu vă temeți” Luca 2:10.

Scriptura ne arată ca teme­rea de Dumnezeu este de două felu­ri.

1. Frică Filială.

Frica care D-zeu o numeşte “frica Mea,” aceasta frică, însuşi Dumnezeu o pune în inima omului ca să nu se abată de la Creatorul său. (Ier. 32.40). Astfel de frică, sau temere, de este în inima omului atunci el poate împlini cea mai mare poruncă a Lui Iehova. (Facerea, 22.12). Omul este dator ca să fie plin cu ast­fel de temere, (Eccl. 12.13). de doreşte ca răul să nu aibă stă­pânire peste el. (Neemia, 5.15). “Temerea de Iehova este a urî răul.” (Prov. 8.13).

2. Frică Robească.

 Astfel de frică umple inima după ce cu bună voie şi cu ştiinţă, omul strică şi calcă ordinele Lui Dumnezeu. (Face. 3.9). Felix s’a înfricoşat; dar frica lui nu l-a dus pe el ca primească cuvintele Iui Pavel şi să întrebe “ce trebuie să fac eu ca să fiu mântuit?” (Fapte. 16.30). Felix fiind robul păcatului, a lui  înfricoşare  fost demonească, (Iacob, 2.19). pentru aceasta zise către apostol, „pentru ac­um du-te.” ( Fapte, 24.25).

Diferenţa este aceasta: că cel ce se teme cu curata frică de Iehova, care mane în etern, (Ps. 10.10) acela zice, “Voiu asculta cele ce va cuvînta Dumnezeu Iehova.” (Ps. 85.9)  Cei "ce nu se tem de Dumnezeu,” “cuvîntul Lui Iehova nu este întrânşii.” (Ps. 55.20; Ier. 5.13).

Câte zile mai sunt până la Crăciun ? Mulţi pot răspunde la această întrebare. Ce înseamnă Crăciunul? “Ce între­bare! Toată lumea ştie că Cră­ciunul este spre amintirea naşterei Domnului Isus Christos. ’ ’

Da, “TOATĂ LUMEA ŞTIE” că în luna Decemvrie se serbează Naşterea Domnului. Dar cu seriozitate iarăşi între­băm: Pentru tine, Cetitorule, ce înţăles are Crăciunul?

Vei răspunde că e o sărbătoare mare și trebuie să te speli curat şi să te îmbraci frumos, şi să mergi la biserică. Dar acestea sunt bune numai de ai fost SPĂLAT faţa de D-zeu în fiecare zi din an, (Apoc. 1.5);  ai de gând că în fiecare zi să fii îmbrăcat “cu toată armă­tura Lui Dumnezeu,” (Efes. 6. 11) şi de eşti pregătit să ţii curat templul  în care      Spiritul Lui Dumnezeu trebuie să locuiască. (1Cor. 3.16). De ai împlinit aceste lucruri care sunt cele mai importante pentru omul interior, atunci ai drept să spui că ai serbat Crăciunul, altfel NU.

De nu se află în inima ta cu­rata frică de Iehova, atunci fri­ca ta este ca acea a lui Felix, și Imnul de Crăciun, cu care oastea cerească a lăudat pe Dumnezeu, devine pentru tine un Marş de înmormântare, căci eşti mort în păcate. Dar de serveşti Lui lehova cu frică, (Ps. 2.11) atunci ziua de Crăci­un nu va fi o zi de pompă lu­mească şi deşartă, ci într-ade­văr o zi de “bucurie mare” care îţi va servi ca o cunună de pus pe monumentul tău, zidit de zile consacrate spre “Mări­re între cele de sus Lui Dumne­zeu” şi ca un altar ridicat pen­tru o jertfă vie Cunoscutului Dumnezeu. De eşti conlucrător cu El ca să fie „pe pămînt pace, între oameni bună-nvoire” „bucură-te cu cutremur, „ căci pentru TINE  “fu născut Mântuitor, Care este Christos Dom­nul” şi fii sigur că te numeri între acei către care şi astăzi îngerul Lui Dumnezeu le zice; “NU VĂ temeti”.






3. „La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
4. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
7. împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
9. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,

(Isaia 58:3-9, VDCC)