Ioan Țirban 1871-1941, din Tăut

Ioan Țirban, numit și „Pionerul Evangheliei”, a fost un conducător dăruit Domnului.

Fratele Ioan Țirban, s-a născut în comuna Tăut, Jud. Bihor, în anul 1871.

La vârsta de 22 de ani, în 1893, l-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al său personal și a fost botezat cu  botezul Nou Testamental.

În anul 1895, fratele se căsătorește și Domnul l-a binecuvântat cu 6 copii: 4 băieți și 2 fete. Casa lor a fost o casă ospitalieră pentru oricine trecea pe acolo.

După botez, a început să predice Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, începând din satul său natal și până la cele mai îndepărtate locuri ale Ardealului, aducând mii de suflete la Domnul Isus. Fratele Mihai Cornea, l-a invitat pe fr. Ioan Țirban să i se alăture în lucrare. A contribuit la înființarea multor biserici baptiste.

A botezat 5372  persoane în timpul misiunii sale. În comuna Groși, jud. Bihor, a avut un botez de 119 persoane.

În anul 1902, fr. Ioan Țirban a fost ales ca președinte al cercului de biserici baptiste din Bihor.

În anul 1919, când s-a dorit ținerea primului Congres, fratele trebuia să prezinte referatul: „Prosperarea misiunii în trecut și viitor”.

Fratele Ioan Țirban a fost un bărbat hotărât pentru cauza Evangheliei.

A suferit multe prigoane, dar cu toate acestea nu s-a descurajat, ci a stat ferm lângă Stăpânul său până la capăt, când a spus:

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:7-8)

  În anul 1941, Domnul îl cheamă acasă și este înmormântat în ziua de 2 Mai 1941.

Serviciul de înmormântare a fost condus de fr. Vicaș Teodor și au  predicat frații: Boeșea Gavril din Batăr, Iova Miron, Iova Ioan, Ionescu Gheorghe, Hodișan Dumitru din Tăut și alții. Corul Bisericii Baptiste a completat lucrarea Domnului. A participat mult popor.

Fratele Ioan Țirban a contribuit prin documente și informații la scrierea istoriei poporului baptist.

Mai multe informații despre fratele Ioan Țirban, găsiți în cărțile de istorie scrise de: Alexa Popovici și Ioan Bunaciu.

Surse:

Farul Creștin

Farul Mântuiri

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Ce fel de om sunt la aceste Rusalii?

Rusaliile sunt poruncite de Dumnezeu, ca o sărbătoare sfântă în cinstea Domnului.

I. De Rusalii, toți ucenicii Domnului Isus din Ierusalim, erau împreună în același loc.

În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. (Faptele apostolilor 2:1)

Azi și noi trebuie să fim în același loc cu Domnul Isus. Ești?

Dacă astăzi, aici ești cu Domnul Isus și în veșnicie vei fi cu El.

II. De Rusalii, în Ierusalim erau oameni cucernici.

Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. (Faptele apostolilor 2:5)

-           Adică oameni temători de Dumnezeu.

-          Bărbați pioși – Pătrunși de sentimente de evlavie, sau de afecțiune plină de respect.

-           Iudei religioși, care respectau Legea lui Dumnezeu.   

-          Iudei credincioși și evlavioși.

III. De Rusalii, oamenii s-au divizat în funcție de puterea lor de a înțelege lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!” (Faptele apostolilor 2:12-13)

Ce zic oamenii despre noi, de ce suntem plini?

-          De Duhul Sfânt ca apostolii?

-          De indiferență, ușurătate în lucrarea lui Dumnezeu?

-          De băuturi îmbătătoare?

În ziua de Rusalii, trebuie să fiu plin de Duhul Sfânt, care să mă călăuzească până la capătul călătoriei mele pe acest pământ.

IV. De Rusalii, după predică oamenii s-au întrebat:

 „Fraţilor, ce să facem?”

Răspunsul vine clar, la timp și simplu: „Pocăiţi-vă”

Dacă azi nu suntem pocăiți, trebuie să o facem acum. Este cerința lui Dumnezeu pentru fiecare om.

Eu m-am pocăit, dar tu?

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” (Faptele apostolilor 2:37-40)

Popovici Ioan 1881-1945, din Petriș

S-a născut în anul 1881, în  satul Corbești, județul Arad, din părinți săraci, cu mulți copii. Era al doilea copil din cei 13.

Crescând mare, s-a îndeletnicit cu morăritul.

În anul 1903, un grup de frați baptiști, au intrat ca în casa lor și au semănat atunci Cuvântul Domnului, pentru prima dată. Câteva luni mai târziu, pe când fr. Ioan avea 22 de ani, s-a întors la Domnul, primind botezul nou-testamental.

A lăsat în urmă plăceri de o clipă: „hora, prietenii de pahar, beția, lumea și plăcerile ei și tot ce nu folosește la mântuirea sufletului.

În anul 1909, se căsătorește cu Florica Ung, din Julița.

Tot în acest an, 1909, este ales de cercul Dumbrăvița, ca lucrător și este ordinat. Comisia de ordinare a fost compusă din frații: Ioan Țirban și Todică. De la această dată, a lucrat în Ardeal și Banat.

În anul 1912, cu ajutorul fraților, reușește să zidească o casă de rugăciune în satul său natal.

A fost un frate neobosit, a vizitat tot Ardealul și Banatul, a întors multe suflete la Domnul. În cursul celor 20 de ani, a botezat, 622 de suflete. Cel mai mare botez l-a ținut la Alba-Iulia, Pantos cu 63 de persoane. 

A avut o familie compusă din 6 copii, trei băieți și trei fete.

În dimineața zilei de 23 august 1945, i-a chemat pe toți ai casei și le-a spus că pleacă pe drumul veșniciei, a privit în sus, a zâmbit și a plecat la cer.

Înmormântarea a avut loc la 25 august 1945, în cimitirul baptist din Petriș.

La serviciul de înmormântare au predicat frații: Ilie Mârza, I. Iosif și I. Rusu. Corul din Dumbrăvița a cântat tot timpul.

A fost în comitetul Uniunii Baptiștilor Români, Uniunea Românească era afiliată la Budapesta, sub conducerea lui Henrich Mayer.[1]

Redau două citate din Alexa Popovici:

Și după Unirea din 1918, fratele face parte din Comitetul Uniunii Baptiste Române. La Congresul Baptiștilor din 1925, citește raportul de misiune din Ardeal.

„Predicatorul Ioan Popovici de la Petriş a fost condamnat la 15 zile de închisoare şi 800 de lei amendă pentru că a îndeplinit un botez în comuna Gurasada, judeţul Hunedoara.”[2]

„Predicatorul Ioan Popovici de la Petriş, judeţul Arad, a fost osândit de Judecătoria de Ocol Radna cu sentinţa nr. 363/923-24, menţinută de Tribunalul Arad cu sentinţa nr. 1475/1924 şi de Curtea de Apel Timişoara cu hotărârea nr. 1927/3/225, pentru contravenţia împotriva religiei, prevăzută în paragraful 53 din Legea LIII din 1868, întrucât la 15 august 1922 a botezat pe Floriţa Dobriţă, în vârstă de 13 ani şi prin aceasta a sprijinit trecerea ei la baptişti. Închisoarea, precum şi amenda respectivă au fost achitate În bani.”[3]

 Nu am găsit ca fratele Popovici Ioan  să fie rudă cu Alexa Popovici.

Surse:

Farul Creștin

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

---

[1] Ioan Bunaciu, Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în Bisericile Baptiste  din România, pag.31.

[2]  Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România, 1856-1989, pag. 371.

[3]  pag. 386.

Lighezan Iacob 1883-1985, din Vermeș

Fratele Iacob Lighezan s-a născut la data de 17 aprilie 1883, în localitatea Vermeş, jud. Caraș-Severin.

Şcoala primară a făcut-o în comuna natală, iar mai târziu a fost înrolat în armată, unde şi-a făcut cu cinste datoria de cetăţean, slujindu-și patria şi luptând pe front, în prima linie, în perioada primu­lui război mondial.

Reîntors din război acasă, s-a căsătorit în anul 1919, cu Stoian Maria, care i-a fost o bună tovarăşă de viaţă timp de 86 de ani. Din căsătoria lor au re­zultat 7 fii, din care 6 sunt în viaţă : Iacob, Maria, Ioan, Veronica, Petru şi Ana.

A fost un bun cântăreț în strană și când i-a spus preotului că vrea să se pocăiască, preotul i-a spus: „ai fost mâna dreaptă a mea dar dacă faci acest lucru să știi că bună cale ai ales, dar să o ții”.

În anul 1923, fratele Iacob Lighezan, împreună cu soţia sa, s-au convertit la credinţa baptistă, prin primirea Domnului Isus Hristos ca Mîntuitor al lor, fiind botezaţi pe baza credinţei personale.

După 5 ani de activitate ca membru al Bisericii, tânărul Iacob Lighezan a fost chemat la slujire în ogorul Evangheliei, fiind ordinat ca pastor, lucrând în bisericile baptiste din Vermeş, Valeapai şi altele, până la adânci bătrânețe.

Deşi în timpurile regimurilor de tristă amintire, fratele Iacob Lighezan a avut de suferit din pricina credinţei sale, fiind judecat de un tribunal militar,  a rămas totuşi credincios până la capăt, astfel că zorile libertăţilor religioase, care au apărut după 23 August 1944,     l-au găsit în plină activitate pastorală.

În anul 1969, fratele Iacob Lighezan s-a mutat din Vermeş la Bocşa, unde a locuit la fiul său Ioan, până când a plecat în veşnicie. Aici, deşi pensionar şi înaintat în vârstă, fratele Iacob Lighezan a fost de un real folos pentru Biserica Domnului, astfel că pentru  el se potrivesc foarte bine cuvintele Scrip­turii : „Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca un snop strâns la vremea lui“ (Iov 5 :26).

In ziua de 2 ianuarie 1985 , Dumnezeu l-a chemat acasă, în patria cerească pe fratele Iacob Lighezan, unde îl aşteaptă cununa neprihănirii (2 Timotei 4 :8) şi unde a auzit glasul Domnului, spunându-i : „Bi­ne, rob bun şi credincios, ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune peste multe» lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău !“ (Matei 25: 21) Viaţa frumoasă şi pilduitoare, trăită în curăţie sufletească a fratelui Iacob Lighezan, va rămâne o plăcuta şi duioasă amintire pentru frăţietatea baptistă din judeţul Caraş-Severin.

Pastor BALEAN GHEORGHE

Surse:

Îndrumătorul Creștin Baptist.

Familia Lighezan de la Bocșa.