Oală Avram 1882- 1963, din Gurba[1]

S-a născut în 1882, localitatea Gurba, din județul Arad.

Fratele era cântăreț în strană, dar în urma misiunii fratelui Florean Gheorghe, aude Evanghelia și se hotărăște să își predea viața Domnului.

În anul 1906 este botezat alături de frații lui de corp, Ioan și Teodor, în râul Teuz, de fr. Florean Gheorghe.

Se căsătorește  cu sora Saveta și au 4 copii: Pavel, Livia, Avram și Zena.

În 1907 a plecat în Pesta, să studieze la Seminarul Teologic Baptist. Nu a dispus de banii necesari și s-a angajat la firma „Ksepel”, care producea utilaje agricole.

În 1915 a reușit să se înscrie la Seminar și l-a terminat în anul 1918.

În anul 1920 este ales păstor la Biserica Baptistă din Gurba, jud. Arad.

La Congresul de la Buteni, 14-15 februarie 1920, fratele Avram are următorul referat, pe care îl prezintă: „Femeia, ca sprijin al misiunii.”

În anul 1922, este ales ca membru în Comitetul Uniunii, la fel și în anul 1925.

În anul 1935 participă la înmormântarea fratelui Teodor Sida, alături de frații Ioan Socaciu, Ioan Cocuț, Mihai Munteanu, Dănilă Pascu și alții.[2]  

A mai slujit în bisericile baptiste din Cermei, Șomosgheș, Șepreuș, Ineu de Arad și Chier.

Meseria de bază a fratelui a fost de subnotar în Gurba  și grefier în Ineu. Fratele, deși păstorea mai multe biserici, nu a luat bani, ci trăia din salariul lui.

În anul 1963 este chemat la Domnul.

Cel cu pantalonii scurți, este fr. Bunaciu Ioan, vărul fr. dr. Ioan Bunaciu, profesorul de la Seminar, care s-a născut tot în localitatea Gurba.

 

---

[1] Informațiile despre fratele Oală Avram, le avem de la nepotul său, Oală Pavel, care a dat un interviu în anul 2016 la pastorul Daniel Stoica.

[2] Alexa Popovici, Istoria Baptiștilor din România 1856-1989, Ediție revizuită, Editura Făclia Oradea 2007, Pag. 572.

Fiul Omului a venit în lume

„Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”” (Marcu 10:45)

Duminică, 05 august 2018 vrem să mergem la biserică și fiecare avem așteptări și vrem să ne întoarcem acasă plini de bucurie, plini de toată plinătatea Duhului Sfânt. Din experiențele trecute nu ne-am întors acasă așa cum am vrut și am vociferat.

Să facem un exercițiu, să mergem la biserică cu același gând cu care a venit Domnul Isus în lume.

Ca fiu de om, deși era Dumnezeu

Mersul meu la biserică mâine de dimineață când  prin ajutorul Domnului vom avea și Cina, să fie acela de a mă smeri pe mine însumi. Nu mai sunt vechiul om important în biserică, ci omul smerit. Personalitatea mea o las acasă, poate la serviciu, adică renunț la ea.

Ca slujitor, deși era Suveran

„Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numele Tău.” (Oprire)” (Psalmii 66:4)

Dacă Universul se pleacă înaintea Suveranului său, Suveranul Suveranilor a venit să slujească oamenii din Calea Lui.

Merg la biserică ca să slujesc eu însumi pe frații mei și nu voi aștepta să mi se slujească. Voi face ce văd că trebuie și nu voi face doar observație, de ce nu este așa sau așa.

Ca să-și dea sângele pentru supuși

Orice suveran de pe pământ și-a format împărăția prin sângele altora și a nimicit oameni ca să domnească, și-au nimicit și familia lor în goana după putere. Domnul Isus și-a dat sângele Lui pentru ca noi să avem viață și să moștenim cu El.

Merg la biserică ca să mă dăruiesc fraților mei și lucrării Domnului Isus și nu mă voi bate pentru lucrurile pe care le fac alții, ci voi face acele lucruri mici,  nevăzute de oameni, dar văzute de ochiul plin de lumină al Domnului Isus.

Dacă așa vom merge la biserică, vom veni încărcați de bucuria că am făcut ce eram datori să facem.

Vox Dei 2003-2018

Azi am primit trista veste a încetării din viață a revistei Vox Dei. O publicație baptistă ce a trăit 15 ani. Nu credeam că o să moară așa dintr-o dată, nu a dat semne de oboseală, de bătrânețe poate, doar noi cititorii ne-am cam săturat de citit și așa a murit.

Mesajul plin de mulțumire al inițiatorului acestei publicații, Caius Obeada, m-a surprins, exemplul pe care l-a dat cu oala, este  foarte expresiv și arată că a înțeles vremea, fără regrete, fără acuze, doar mulțumire.

Mulțumesc Caius Obeada pentru efortul ce l-ai depus pentru a iniția și întreține revista vie 15 ani.

Îmi amintesc cu mare plăcere de ziua când am descoperit-o. Erau puține informații pe net, netul la noi era foarte scump. Citeam cu plăcere. Abia așteptam luna viitoare să vină cu alte informații, mesaje care mă interesau.

De la ea și paginile ei am prins și eu gustul istoriei baptiste.

Ne lasă o mare bogăție de cultură prin articolele și cărțile ei ce rămân pe net.

Îmi amintesc cum blogurile, câte erau ele, aprindeau netul cu subiecte care mai de care mai viu colorate, pline de comentarii, care mai la subiect, care mai pe lângă, doar să se bage în seamă cei ce le scriau, fără să se finalizeze printr-o concluzie clară a învățăturii lor, publicația  Vox Dei apărea lună de lună cu o bogată și sănătoasă învățătură.

AICI îl puteți cunoaște pe Caius Obeada dar AICI ceva mai mult. AICI este mesajul de mulțumire.

AICI este arhiva revistei din 2004- 2016.

AICI este arhiva 2017-2018.

AICI este Biblioteca Online Vox Dei.

Caius Obeada, Domnul să te folosească pentru slava și gloria Lui.

 Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt. (Oprire) (Psalmii 3:3-4)