sâmbătă, 27 octombrie 2018

Mihai Cornea 1844 – 1917, din Salonta



Biografia mea pentru Mihai Cornea este una scurtă, deoarece avem multe informații și o carte despre acest frate, pionier al credinței baptiste.
Noutatea constă în prezentarea  mesajului scris de Heinrich Meyer, cel care l-a botezat și ordinat pe Mihai Cornea.
Fr. Mihai Cornea a fost un baptist cu mare dar de la Dumnezeu și a slujit atât între maghiari, cât și între români. Scopul dumnealui era să aducă oameni la mântuire, prin credința în Domnul Isus Cristos și nu s-a uitat la fața omului sau limba lui.
Pe vremea fratelui Cornea, comunele cu populație mixtă sărbătoreau în comun sărbătorile religioase, iar la înmormântare toți l-au plâns deopotrivă, maghiari și români.


Cartea se numește: „Viața misionarului Mihály Kornya, de Bertalan A. Kirner. Se poate procura de AICI. Este o carte de mare valoare pentru Istoria baptistă.

AICI se poate citi un articol de  Radu Oprea, Phoenix, Arizona.

Se mai poate citi pe RoEvanghelica AICI, „Cine a fost Mihai Cornea?”

Fr. Alexa Popovici scrie în „Istoria baptiștilor din România 1856-1989”, editată de editura „Făclia” din Oradea 2007, despre fr. Mihai Cornea și viața lui de la pag. 33 – 36. Cartea oferă mai multe informații despre fr. Mihai Cornea în cuprinsul ei.
Fr. Ioan Bunaciu scrie despre fr. Cornea Mihai în:
1. Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste 1976, de la pag. 233- 237.
2 Istoria Răspândirii Credinței Baptiste în România 1981, de la pag. 90 – 93.
3. Istoria Bisericilor Baptiste din România 2006. Aici scrie despre bisericile baptiste în care a lucrat și înființat fr. Mihai Cornea.
4. Crâmpeie de istorie 2011, de la pag 11- 14.
S-a născut pe data de 22 februarie 1844, la Salonta,  din părinți reformați.
La data de 23 mai 1866 se căsătorește cu Maria Pataki  Zsigo  și Dumnezeu i-a binecuvântat cu o familie numeroasă.
 În data de 26 august 1875 este botezat după ce ajunge la cunoștința împlinirii acestui act cerut de Domnul Isus. A fost botezat de fr. Heinrich Meyer, care a văzut iscusința  fr. Mihai.
În toamna anului 1877  este ordinat ca predicator, tot de fr. Heinrich Meyer.
Fr. Cornea Mihai a fost harnic pe ogorul Evangheliei.
În data  de 3 ianuarie, ora 2 dimineața 1917, fratele Cornea Mihai este chemat la Tatăl, în veșnicie.
Mai jos redau articolul scris de fr. Heinrich Meyer, prezentat de revista „Solul Păcii”:

„ Mihai Cornea (Mihaiu Kornya)[1]
În 3 ianuarie, dimineaţa la ora 2, părintele nostru iubit, Kornya M. predicator a adormit. Domnul a chemat pe servul său acasă. Din vremea cea de mai mult ca 12 luni ce zăcea el bolnav, erau cele două din urmă cele mai grele pentru el însăşi şi pentru slujitoarea sa credincioasă, soţia sa. El suferi multe dureri, şi deoarece membrele lui erau în parte ca moarte, nu se mai putea mişca. El simţi mai mult ca şi când ar zăcea în foc. Dar, când am trecut mai în urmă în Diószeg, din seara zilei de 31 până în 2 noiembrie dimineaţa, nu-l văzurăm mai mult şi nici n-am căpătat ştire despre starea lui. Noi doream încă însănătoşiea şi conlucrarea lui. Când căpătai telegrama cu vestea despre moartea lui, tocmai mă rugai Domnului să-l facă sănătos şi capabil la lucru. Moartea sa e pentru el o mare izbândă (Filip. 1, 21), iar pentru lucrul Domnului între iubiţii noştri maghiari români este mergerea lui la Domnul său – după cunoştinţa omenească – o pierdere foarte mare, prin oameni neînlocuibilă.
Nu este nimic aşa de lipsă în lume, ca mântuirea lui Dumnezeu în Cristos Isus. Şi deoarece aceea, fără a fi cu credincioşie şi adevăr şi lămurit vestită, nu-şi ajunge marele şi sfântul scop, nu poate exista în lumea aceasta mai mare şi mai valoros şi mai de lipsă serviciu, ca serviciul servilor credincioşi şi capabili ai lui Cristos.
Numărul  şi aşa a fost până acuma în Ungaria foarte mic. Şi acum s-a dus de la noi conlucrătorul meu cel mai dintâiu, mai credincios, mai sârguincios, mai devotat, mai jertfitor de sine şi mai rezultator, care a lucrat mai mult decât mulţi alţii laolaltă, şi a cărui lucru în valoare a întrecut lucrul multora. Aceasta-i o pierdere mare, dureroasă, care nu uşor, de oameni nicidecum şi numai de Domnul se poate înlocui.
Dar, tocami aceasta ne obligă, a mulţumi Domnului, Dumnezeului celui credincios, că El ni l-a dat. Că El l-a făcut ca acela, ce el era (I Cor. 15,10) şi a făcut aşa mare lucru cu el, în el şi prin ele, l-a binecuvântat şi l-a pus multora spre binecuvântare şi i-a binecuvântat prin el. Dar şi aceea va fi datorinţa noastră a tuturor,  - a tuturor, care au ştiut să preţuiască serviciul său credincios, devotat, cărora le-a fost el un conlucrător credincios, dorit, lipsit, rezultator şi pentru aceea preţios – sau şi exemplu şi înainte lucrător; şi tuturor, pentru care Dumnezeu l-a pus de binecuvântare şi pe care i-a binecuvântat prin el, - ca să ţinem amintirea lui în onoare şi să ne amintim de el totdeauna cu iubire mulţumitoare. Mai ales însă, ca noi toţi, fiecare în deosebita sa parte, după toată putinţa şi starea, cu cea mai credincioasă folosire a tuturor darurilor, capabilităţilor şi puterilor ce ni le-a dat Dumnezeu, acela lucru, care El l-a lăsat, să-l luăm sus şi să-l împlinim, spre mărirea lui Dumnezeu şi spre mântuirea lumii.
Fr. M. Kornya fu născut în 28 februarie 1844. Cu aceasta ajunse el aproape 73 de ani. Botezat fu el la mărturisirea credinţei sale în 26 august 1875. Totodată şi femeia sa, fr. I. Lajos şi femeia, fiul şi fiica, şi sora Bordas cu fiica ei, măritată Kiss. Aceşti 8 au fost pârga din naţiunea maghiară.
Fr. Kornya se arătă curând ca conducătorul cel pregătit de Dumnezeu a cetei celei mici, şi după puţini ani păşi el stabil în serviciul misiunii, - până la sfârşitul vieţii sale.
În toamna anului 1877 ordinai eu pe fr. Kornay şi fr. Tóth spre serviciul de diaconie şi în 16 iunie 1881 pe amândoi ca împreună bătrâni.
                                            H. Meyer.”









[1] Solul păcii, 1917, p. 15-16.

vineri, 26 octombrie 2018

Constantin Tafratov 1886 - ?, din Chirsova



Fr. Constantin Tafratov s-a născut în 20 februarie 1886, localitate Chirsova, jud. Tighina, ținutul Nistru. Părinții se numeau Vasile și Ștefanida Tafratov, tatăl de religie ortodoxă, iar mama baptistă. Fratele era de etnie bulgară și de naționalitate română.
Face patru clase primare.
În 6 ianuarie 1904 se căsătorește cu sora Rafila, născută în 1887 și Domnul le-a dat trei copii: un băiat și două fete.
În anul 1917,  străpuns de Cuvântul Domnului pe care îl știa din copilărie de la mama lui, a acceptat să fie botezat.
În 23 decembrie 1923 este ordinat ca predicator misionar pentru comunitatea Bolgrad din jud. Tighina.
Iată ce spune fratele Alexa:
Unul dintre aceştia, un lucrător pionier, a fost C. Tafratov din Chirsova, care
mai târziu a ajuns un misionar şi unul dintre cei mai buni predicatori baptişti din
Basarabia. El a fost pionerul lucrării din Bolgrad, pe care a extins-o mai apoi şi
în alte părţi. Misionar plin de zel sfânt, bun câștigător de suflete, C. Tafratov a
fost şi un bun păstor, bun sfătuitor al tinerilor. El a misionat şi a păstorit mai ales
în sudul Basarabiei. Şi în alte păţi au existat lucrători care au semănat Cuvântul
sfânt, învățăturile nou-testamentele, şi astfel au răsărit biserici baptiste pe tot cuprinsul
Basarabiei.”

Surse:
Alexa Popovici
Farul Creștin

Cionca Simion 1871 – ? din Igriș



Fratele Cionca Simion s-a născut la data 27 martie 1871, în localitatea Igriș,  județul Timiș - Torontal. Părinții fratelui se numeau Pașcu și Floarea, de religie ortodoxă.
Fratele Cionca Simion este dat de părinți la școală și termină cele șase clase primare.
În 15 ianuarie 1915, pe când era pe front primește, pe Domnul Isus în viață și este botezat în numele Tatălui, al Fiului și Duhului Sfânt.
A fost prizonier în lagărul din Rusia, în timpul Primului Război Mondial și a predicat acolo cuvântul Domnului și a convertit la credința în Domnul Isus mulți militari și prizonieri. În condițiile acelea, fratele Simion a botezat pe cei convertiți.  Fr. Teodor Surdu din Corbu, de lângă Toplița, s-a convertit în lagăr, la predicarea fratelui Simion și a fost botezat.
În 13 mai 1932 se căsătorește cu Floarea, născută Muntean și Domnul îi binecuvântează cu trei copii: doi  băieți și o fată.
În anul 1924 răspunde corect la toate întrebările puse de revista Farul Mântuirii. În anul 1925 răspunde la toate întrebările puse de revista Glasul Tineretului Baptist.
În anul 1927 trimite anunț la revista Farul Mântuirii, în care scrie despre botezul cu 16 suflete, care a avut loc în Biserica Baptistă din Igriș.
În 25 mai 1928 fratele este ordinat ca predicator pentru Biserica Baptistă din Igriș, plasa Periam, dar a păstorit și Biserica Baptistă din Șeitin și Saravale.
Fratele a fost și darnic,  dăruind pentru nevoile Uniunii Baptiste și alte nevoi.

Surse:
Alexa Popovici
Ioan Bunaciu
Marius Silveșan
Farul Creștin
Farul Mântuirii
Glasul Tineretului Baptist

Botez la Igriș 1930

joi, 25 octombrie 2018

Carol Strobel 1875 - ? din București



Fratele Carol Strobel  s-a născut în 13 august 1875 în București, fiind fiul lui Imanoil și Carolina, etnici germani de naționalitate română,  evanghelici.
A studiat 5 clase primare și studii biblice.
În anul 1895, înțelege că trebuie să încheie legământ cu Domnul și este botezat.
În 15 decembrie 1918 se căsătorește cu sora Wilhelmina și Domnul le dă 5 copii: 2 băieți și 3 fete.
În 5 martie 1922, este ordinat ca prezbiter și predicator pentru București și provincie.
A fost dirijorul Bisericii Baptiste germane din București.
A susținut plecarea fratelui Constantin Adorian la Seminarul din Hamburg și a iubit mult lucrarea Domnului între români.
În anul 1916, la intrarea României în război, fratele Constantin Adorian, a fost trimis pe front, iar  fr. Carol Strobel a păstorit cu drag Biserica Baptistă Română din București.
Un timp a lucrat și la Biserica Baptistă din Ferentari București, pe lângă predicare a înființat și corul.
Fratele Carol Strobel a avut o mare contribuție printre baptiștii români. În anul 1923 a fost la Roșia, lângă Cernăuți, ca să predice Evanghelia și să oficieze un botez în apele Prutului.
Surse:
Marius Silveșan
Alexa Popovici
Ioan Bunaciu
Farul Mântuirii

luni, 22 octombrie 2018

Baptiștii și Marea Unire din 1918 - Adevăruri și fapte


Prezentăm azi câteva date din carte și modul cum se poate procura. Mai jos, este redat punctul de vedere al fr. Păstor Viorel Iuga -Președinte și al fr. Dr. Costel Ghioancă – Pastor.
 Redăm cuprinsul în întregime.
Cartea se poate comanda direct la editura „Făclia”, AICI sau la cei doi autori, unde vă este mai la îndemână.
Vă mulțumim de sprijin și interes.
A Domnului să fie lauda și cinstea în veci.

Autor:  Vasile Bel și Daniel Stoica
Pagini: 204 pagini
Preț:  25.00  RON

Păstor Viorel Iuga -Președintele Uniunii Creștine Baptiste din România   
Nu sunt istoric. Nu este domeniul meu forte. Am parcurs materialul din respect pentru cei care l-au adunat şi din curiozitate. Nu mi-am irosit timpul. Documentele prezentate, fără a se fi intervenit asupra lor, sunt utile fiecărui baptist şi fiecărei persoane care doreşte să ştie cine au fost baptiştii. Am aflat cu bucurie că fraţii noştri au fost familişti convinşi, cetăţeni harnici, răbdători, oameni loiali ţării şi loiali Domnului Isus Cristos. Chiar dacă au început în număr mic şi dispersaţi, chiar dacă persecuţia a fost puternică şi de durată, liderii baptiştilor au făcut tot ce a ţinut de ei să aibă loc unirea ţării, unirea fraţilor şi recunoaşterea baptiştilor ca un cult recunoscut. Lecturarea materialului îl va ajuta pe fiecare cititor să privească trecutul cu mai mult respect şi să trateze prezentul şi libertăţile religioase cu mult mai multă responsabilitate.

Dr. Costel Ghioancă - Pastor, Biserica Baptistă „Adonai” București
Baptiștii și Marea Unire din 1918 este o lucrare bine documentată, cu argumente solide care vin să corecteze mitul baptiștilor ”ostili întregirii națiunii române”. Autorii demonstrează convingător că baptiștii au fost în favoarea Marii Uniri, atât prin participarea unor reprezentanți la eveniment, cât și prin celebrarea Unirii, după anul 1918, în diverse comunități de credincioși baptiști. Istoria descrisă de Vasile Bel și Daniel Stoica nu este doar una a sărbătorii; din păcate, asistăm și la o narațiune a supliciului, fiindcă istoria baptiștilor este brăzdată de persecuții și oprimări, în ciuda respectului acestora față de autoritățile statului. Uneori, ”vina de a fi minoritar” este suficientă pentru justificarea celor mai nebănuite represalii.
Recomand această lucrare tuturor acelora care vor să mai adauge în bibliotecile lor încă o carte-reper și îi felicit pe autori pentru reușita de a scrie, după cunoștințele mele, singura carte pe această temă.
CUPRINS
Mulțumiri
Prefață: Baptiștii și Marea Unire din 1918: Adevăruri și implicații de Dr. Marius Silveșan
Introducere

Capitolul 1 Naștere, devenire, răspândire și dificultăți
Oficialitățile maghiare ne-au dat doar libertate
False acuzații aduse baptiștilor români
  Slăbirea ființei naționale
  Baptiștii – periculoși pentru biserica română
  Baptiștii – unealta puterilor străine
  Maghiarizarea românilor
  Dezbinarea neamului
  Baptiștii nu sunt patrioți și nu pun mâna pe arme
  Baptiștii se leapădă de „legea veche” 
  Baptiștii sunt pe nedrept acuzați de toate relele
Începutul luptei împotriva baptiștilor
  Când au început să curgă aceste acuzații?
  Limbajul diferit al istoricilor față de cel al presei

Capitolul 2 Baptiștii și Marea Unire: context, culise, realități
Numărul baptiștilor români din Ungaria
Baptiștii români au făcut unirea lor în 1913
Războiul Cel Mare
Baptiștii s-au înrolat ca voluntari în armata Română
  Samuil Turdeșanu
  Gligor Criste
  Alexa Pop 
Efervescența Unirii cuprinde masele
Baptiștii au participat la Unire
Dimineața Marii Uniri a sosit
Cine a fost invitat oficial la Marea Unire?
  Ioan Popovici din Petriș (1881-1945) 
  Ștefan Ignea din Lalașinț (1865- 1935)
  Ioan Covaci din Sintești (1880 – 1956) 
  Gligor Cristea din Cristești (1897-1988) 
  Avram Oală din Gurba (1882- 1963) 
  Gheorghe Slev (1902-1987) 
  Nicolae Lighezan din Vermeș (1884-1960) 
  Petru Chiu din Crocna (1878-1964?) 
  Cântăreți ai fanfarelor baptiste 
Articolul lui Paul Bărbătei din Farul Creștin
Unirea s-a serbat de către baptiști și după 1918
  Sebarea Zilei Eroilor şi botez în Curtici, 1926 
  Serbarea din biserica Golgota, București 
  Serbările Unirii la Alba Iulia (1929) 
Serbarea impunătoare de la Alba Iulia (1939)

Capitolul 3 După Unirea din 1918: din nou persecuții față de credincioșii baptiști
Unirea s-a săvârșit, începe drumul greu și anevoios al recunoașterii.
Prigoana s-a dezlănțuit, bucuria rămâne
Baptiștii doresc libertate
Principiile credinţei baptiste
Se semnalează persecuții încă din primul an de după Unire
Se fac demersuri în țară
De ce sunt persecutaţi baptiştii?
Documente care atestă că baptiștii sunt cetățeni loiali țării
Se fac demersuri în străinătate
Scrisoarea Comitetului Executiv al Alianţei Mondiale Baptiste
J. H. Rushbrooke despre cerințele baptiștilor
A fi baptist este o infracțiune
Discuții la Legaţia Română din Londra
Politicieni vs Biserică: abordări diferite
Baptiştii români
Raportul prin care Mareșalul Antonescu scoate în afara legii Cultul Baptist
Raportul prin care Cultul Baptist primește definitiv recunoașterea

Capitolul 4 Articole relevante 
Ticăloşia Pocăiţilor
O nouă religiune receptă.
Baptiştii.
Pe urmele lui Hristos.
Lupta noastră în contra pocăiţilor.
Măsuri pentru combaterea sectelor religioase
În lupta cu sectele religioase
O adevărată primejdie – Lăţirea Baptismului
Să ne întărim legea şi credinţa
Pastorala din Caransebes
Baptismul în descompunere
Loialitate către Stat
Cuvântarea P. S. Episcop Gr. Comşa
Noua lege a Cultelor
Răspunsul sumar al Uniunii
  1. Ni s’au adus acuzaţiuni de ordin religios. 
  2. De ordin social şi cultural. 
  3. De ordin naţional. 
10 ani de la unirea tuturor românilor.
Concluzii
Bibliografie