Rolul edificator al cântărilor religioase de Borlea Samuel

 

            

           

Aici este articolul scris cu măiestrie a fratelui Borlea Samuel scris în anul 1957, care a fost înzestrat de Dumnezeu cu dar de sus dar ura la trimis acasă la  Domnul având doar 30 de ani lăsând multă durere.

Lectură plăcută

 

Istoricul primului cântec, revelat pe paginile Sf. Scripturi, este trist. (Gen. 4:20-24). Dar de atunci cântecul n-a rămas numai o emblemă a durerii, ci a depășit hotare neînchipuite, exprimând adânci sentimente omenești, atât de bucurie cât și de durere.

Muzica, artă a cărei obiect este melodia e definită de un autor cu cuvintele următoare: “Muzica este arta de a exprima sentimentele, gândirea și năzuințele poporului cu ajutorul sunetelor”. De aici reese cum cântul nu numai că a cucerit pe om, într-o măsură oarecare, ci i-a dat de gândit serios să se preocupe mai de aproape de el și să creeze pentru cultivarea lui anumite studii.

În antichitate, muzica nu era necunoscută. Iată ce spune un istoric: “La grecii antici, ca la toate popoarele primitive, muzica este socotită ca fiind calea de legătură între om și divinitate. De aceea Grecii antici au văzut în muzică o parte necesară cultului lor religios , dând cântecului o putere de farmec”. Tot acest istoric citează pe “Platon, marele filosof al Greciei antice”: “Muzica este arta educatoare prin  excelență; este arta care infiltrându-se în suflet cu ajutorul sunetelor, formează acest suflet cu totul virtuos”.

În cultul mosaic primul care a introdus muzica în serviciul divin a fost David. (2Cron., 29:25). Sânt cunoscute însă și pânâ atunci anumite cântări, folosite cu ocaziuni special, cum este cântarea lui Moise, de la Marea Roșie. Exod 15:1-21.

Întâlnim folosirea Cântului și la primul grup de credinciosi ai Domnului. Erau cei unsprezece care au rămas cu El până la arestarea din Ghtsemani. Doi dintre Evangheliști, ne redau faptul exact când Domnul Isus, după ce a instituit cine cea de taină, împreună cu ucenicii a “cântat cântările de laudă”, apoi, au iesit pe Muntele Măslinilor. De aici felul cum aprecia Mântuitorul cântul divin, folosindu-l ca mijloc de pregătire sufletească atât pentru El, cât și pentru uceenici, în vederea întâlnirii evenimentelor triste, ce aveau să se întâmple. Mat 26:30; Marcu 14:26.

După cum am văzut, trecutul este martor, cu privire la marea insemnătate a cântului în viața religioasăa omenirii din toate vremurile.

            EDIFICAREA PE PLAN MORAL

Cântul religios are pe lângă aspectul estetic ornamentativ, și rolul de edificare și îmbărbătare. Aici mă voi ocupa numai de rolul edificator al cântului nostrum religios.

Întorcând paginile colecțiilor, care formează obiectul de uz al cultului nostrum, vom vedea că multe cântări au un conținut cu bogată învățătură morală. Iată de pildă frumoasa învățătură despre viața curate, cuprinsă în următoarele versuri:

“Nu fă fapte rele”

“Rău să nu vorbești”

“Ești doar al lui Isus”

“La el să privești”

În aceste versuri deși modeste, dar de o limpezime minunată, e cuprinsă învățătura negative despre rău. Răul nu trebuie privit numai ca rău, dar trebuie ăndepșrat cu orice preț. Deuteronom 7:26. 1 Cor 15: 33-34.

În altă parte ni se atrage atenția de a fi credincioși :

“Să fim dar cu toții credincioși”

“Crezând, servind Domnului”

“Când L-am primi în mărire”

“Ne va da plata lucrului”

Iată o învățătură morală pozitivă, care poate fi aplicată atât în viața religioasă cât și în cea socială. Credinciosul, dacă vrea să aibe conștiința curată, atât înaintea oamenilor cât și înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fie conștiincioasă în orice vreme. El are un Domn la care nupoate sluji dacă nu este sincer. De accea orice lucrare i se va încredința o va aduce la îndeplinire , pentru binele societății, ca pentru Domnul. Coloseni 4:23.

Să vedem, cum e zugrăvită grija pentru familie ce trebuie să-l preocupe pe creștin:

Tu ești pe calea către cer

Dar copiii tăi unde-s?

Dece nu sânt ei cu tine

Vrei fericirea singur?

Această grije, ce cade pe sarcine părinților, are o extindere cu mult mai mare decât ne-am închipui, că se mărginește numaila convertirea copiilor, la credința părinților. Sfatul se poate aplica în viața de toate zilele numai pe tărâm religios, ci și pe cel practic permanent. Căci învățătira biblică despre grija față de familie, îndrumează la atenție până în cele mai mici amănunte ale vieții. Col. 3:21.

Nu lipsește din cântările noastre, nici îndemnul la dragoste pentru om. Pornind de la adevărul că avem un singur Creator și Tată care ne susține, ne oprim la concluzia că toți oanemii, indiferent de rasă, naționalitate sau grad de cultură, ne sânt frați. Și regula iubirii, pentru frați este următoarea:

Frați oe frați să se iubească

Din tot sufletul așa

Încât unul pe altul

Viața însăși să și-o dea.

Iată iubirea cere trebuie să cuprindă întreg creștinul. Nu ura, nu discriminarea confesională, ci iubirea lui Isus Hristos. Cine nu are această virtute și spune că este creștin, spune un mare neadevăr. 1Ioan 2:4.

În minunata rugăciune a Mântuitorului din Ioan 17, unul din scopurile pentru care Isus mijlocește la Tatăl, este este unitatea credincioșilor dorea, că acea legătură sfântă, care o avea cu Tatăl să existe și între urmașii Săi. În următoarele versuri, unitatea, colaborarea reciprocă este ridicată la treapta de revărsare a binecuvântării.

Ce bine e când frații

Cu dulce se unesc...

Ca roua ce se varsă

Prin câmpuri și prin văi;

Și  binecuvântarea

Cădea-va peste ei.

Atitudinea creștinului iată de viața pașnică, sper care tind concepțiile și sentimentele lui în orice vreme, ne este redată cu o împletire a mărturisirii de credință:

Pace avem când ne simțim străini

El ne îngrijeste tocmai ca pe crini

Pace avem când ne simțim trudiți

La pieptul Lui sântem noi liniștiți.

Această pace, pace sfântă, a fost cântată de credincioșii baptiști din toate vremurile. Când erau batjocoriți, chinuiți, martirizați, în inima lor îndurerată  nu clocotea gândul răzbunării, cu rău pentru rău, ci fredona duios, în freamătul celui mai prețios cuvânt „Pace”. Ei sunt pilda vie și vrednică de urmat, căci numai pe calea păcii și a înțelegerii pașnice se pot revărsa, peste ostenelile omenirii spre bine, ai cerului stropi de rouă binecuvântată.

Iată câteva imbolduri sfinte, pe care le primim din cântările noastre  pentru o trăire a vieții, după o morală curată spre binele nostru, spre binele societății și spre slava lui Dumnezeu.

Cântul, care exprimă sentimentele sufletești, se înțelege de la sine că are o putere înrâuritoare aupra sufletului. În viața spirituală, de trăire după cuvântul lui Dumnezeu, când este în stare să unească sentimentele noastre între noi ca oameni și ale noastre ca oameni cu Dumnezeu.

            EDIFICAREA PE PLAN SPIRITUAL

Binecuvântată este lucrarea în biserica în  care pe lângă celelalte elemente ale serviciului divin, cântecul este bine bineprețuit. În mod special cântul în comun unește sentimentele tuturor. Cântările alese, împletite cu adevărul doctrinei noastre, ne dau un avânt mai binecuvântat. De aceia, dacă avem o seamă de cântări împrumutate și nu corespund cerințelor bisericii noastre, cred că lucrul cel mai fericit ar fi să ne lipsim de ele.

Ce exprimăm noi prin cânt? Starea de mulțumire sufletească:

Snopi după munca grea

Dor împlinit

Pacea ce o căutăm

Mi s-a ivit;

Lacrima s-a uscat

Sânt fericit

Căci pe Isus de-acum

Eu l-am găsit.

Gândul adevărat al primirii fericite este foarte lămurit. De aceia există pace sufletească, pace care dă naștere la cumpătare, la rezistența în încercări grele.

Prin cânt exprimăm și încrederea sufletului neânșelătoare de care nu vom fi lipsiți niciodată, atât tim cât nu încetăm a fi copiii lui Dumnezeu. (2 Cor. 5:4-5 ).

 Câtă nenorocire aduce deznădejdea! Dacă s-ar aduna cu toată grozăvia lor , cu starea jalnică lăsată în urmă, acei ce din cauză desnădejdii și-au pus capăt zilelor, s-ar forma tabloul cel mai tragic și înspăpimântător. Dar departe de această primejdie, se va ține sufletul care sincer va exprima:

O cât mă simt de fericit

Că am Mântuitor

Orfan nici părăsit nu sânt

Cu al meu Salvator.

Prin cânt exprimăm și încrederea sufletului nostru în Dumenezeu, încredere ce nu duce niciodată la faliment.

Oriunde cu Isus pot să merg voios

Unde Isus petrece eu nu sunt fricos.

Fără superstiție, încununată cu credință în adevăr, starea sufletească prin cântul religios se cultivă, se păstrează mereu proaspătă, și credinciosul fiind mereu plin de putere sfântă, este capabil să îndeplinească serviciile mărețe , atât pentru societatea în care trăiești, cât și pentru Împărăția lui Dumnezeu.

            EDIFICAREA PE PLAN DOCTRINAL

Pe lângă cele arătate până acum, câtările noastre mai au și un miez bogat, ce-și trage seva din izvorul doctrinei biblice. Fiind obiectul de cult, de care ne servim cântul imprimă conținutul lui, în inimile și mintea tuturor credincioșilor. Faptul acesta arată netăgăduita armonie dintre ceea ce spunem că credem și aplicăm. Iată de pildă – o expunere din doctrina Sfintei Treimi, în următoarele versuri:

Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești

Și foarte milostiv

Doamne Dumnezeule, Tată, Fiu, Duh Sfânt

Conform învățăturii biblice despre mântuire, (Rom. 5:6, 16; Evrei 12:28) mântuirea nu o primi în urma vreunui merit; e darul lui Dumnezeu ce ni s-a dat fără plată, prin Domnul Isus Hristos. Iată cum e cuprinsă ideea aceasta în cântul nostru:

Măntuire ni s-a dat

Fără nici o plată

Prin Isus crucificat

Fără nici o plată.

Fiindcă păcatul apare sub o înățișare isteață (Gen. 3:1; Efes 6:11; 1 Tim. 3:7) ar produce peste tot ravegii îngrozitoare.dar credincioșii au promisiunea lui Isus ce va fi cu ei (Ioan 14:18; Matei 28:20) iar ispitele se vor sfârși odată cu călătoria de pe acest pământ. Matei 25:41:

După al morții chin

Eu voi gusta

Pacea în cerul lin

La dreapta Sa.

În alt fragment, găsim concepția nou-testamental despre Biserică (Efes. 5:30, Col. 1:1; 8, Fapt 30:28; Efes 3:23), comparând:

Astfel din pietre vii se va zidi

O casă sfântă și cerească

Sfânta Treime, ea va locui

Piatra unghiulară Isus va fi.

De oarece spiritul poetic bogat în imaginație, este plin de nostalgie, după lumi mai frumoase, mai încântătoare, multe din cântările noastre sînt consacrate doctrinei escatologice. Oamenii care  s-au adăpat la izvorul Bibliei n-au creat basme, n-au rătăcit cu mintea aiurea prin lumea metafizică; ei și-au rezemat temele pe adevărul descoperit de Dumnezeu, oamenilor. Gal. 1:11-12.

Referindu-se la venirea Domnului, (Fapt. 11:1;  Matei 24:36) poetul întreabă plin de entuziasm:

Când carte-i deschisă-n ziua de apoi

Fi-vei acolo voios?

Fi-va scris al tău nume în mâna Lui

Ori între cei păcătoși?

Am trecut în revistă numai o mică parte din exemplele multe ce s-ar putea da din cântările noastre. Fiecare strofă, chiar vers dacă l-ai analiza, ajungem la rezultatul, ca întreaga comoară de cântări este bogată, atât în învățături morale, spirituale cât și doctrinale. Această constatare să aprindă în noi dragostea sfântă față de neprețuitul tezaur al imnurilor noastre.

Cânta-voi Ție Doamne imnuri

Cât voi putea rosti cuvânt

Și jertfa bucuriei mele

Ți-aduc, cât voi fi pe pământ

Când buzele n-or mai putea,

Suspinul meu Te-a lăuda.

BORDEA SAMUIL -Seminarist

 

 

 

 

 

Borlea Samuel 1937 – 1967 din Dezna

 

Fratele Samuil (Samuel) s-a născut în ziua de 31 iulie 1937 în Dezna – Gurahonț din părinți Petru și Ana.

A intrat la Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1954, alături 21 de elevi. Fratele a obținut pe timpul șederii la Seminar drept de cartelă pentru alimente. În anul 1959 termină anul IV de studiu.

În ziua de 16 martie 1958 fratele Samuel Borlea, a fost ordinat ca păstor în Biserica Creștină Baptistă din Zărand, raionul Criș. Comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați: Olteanu Gheorghe, Harp Dumitru, Târnăveanu Ioan, Achimaș Gheorghe și Tamaș Gheorghe. La acest eveniment a participat corul mixt din localitate dirijat de fratele Iacob Petru. La această data fratele era elev anul IV la Seminarul Teologic Baptist din Bucurști.

Fiind ordinat, având pe inimă lucrarea Domnului având de slujit o biserică mare peste 100 de mebrii și-a dedicat toată puterea în slujire care a dat mult rod. Văzând cei de la Securitate că păstorul Samuel Borlea și Biserica Creștină Baptistă din Zărand sunt așa activi și că mulți oameni îmbrățișează credința baptistă primind botezul Noutestamental au hotărât să ia măsuri punitive. L-au chemat la Securitate, l-au arestat, l-au bătut crunt și fiincă pastorul asculta mai mult de Dumnezeu l-au bătut, persecutat, chinuit acest tratament ia produs moartea la vârsta de 30 de ani.

Fratele Handra Sima mi-a mărturisit[1] din ce s-a vorbit despre moartea fratelui Samuel Borlea. „Din câte îmi aduc aminte fratele Samuel se întorcea de la biserica baptistă din Secaș după serviciul Divin de dupămasă. Fiind toamnă târzie la ora 9 seara era noapte și fratele trebuia să meargă pe jos acasă la Gurahonț, așa cred că acolo locuia. Pe drum l-au întâlnit 2 milițieni de la Brad centru de comună ei făceau controale pe la cazanele de fiert țuică. Unul din ei era foarte beat celălalt băuse dar era mai trez. L-au întrebat pe fratele de unde vine și când a spus de la Biserica Baptistă din Secaș milițianul mai băut a început să-l bată au dat amândoi până fratele a căzut jos inconștient. Milițianu care nu era așa beat nu la lăsat pe colegul lui să își lase victima acolo ci l-au dus în spate până la primăria din Brad și lau lăsat jos în beciul primăriei. Dimineața după ce și-au dat seama ce au făcut s-au dus la beci și fratele era acolo treaz și în suferință, avea coaste rupte și alte răni și vânătăi. Milițieni au scris o declarație că l-au găsit căzut în drum și ei l-au luat pe sus și l-au dus la sediul primăriei. De aici fratele a fost dus la spital în stare gravă și din această întâmplare nu și-a mai revenit ci a murit.”

Căsătorit cu sora Elisabeta.

A fost pastor al Bisericii Creștine Baptiste din Bonțești între anii 1962 – 1963

La vârsta de 30 de ani a fost nevoit să plece la Domnul lăsând ce a zdrobit puterea răului Domnul a luat în brațe.

Surse:

Handra Sima

Ioan Bunaciu

Îndrumătorul Creștin Baptist

Arhive

Întro altă postare voi posta un material pe care fratele la scris în revista Îndrumîtorul Creștin și se numea:

„ Rolul Edificator al Cântărilor religioase”

---

[1] Convorbire telefonică azi 23 august 2020 între fratele Sima Handra și Vasile Bel în care

                                                                   

Popescu Nelu 1950 - 2020 din Moldova Nouă

 

Fratele Popescu Ion (Nelu) s-a născut în ziua de 1 decembrie 1950 în localitatea Moldova Nouă din județul Caraș-Severin.

Auzind Cuvântul lui Dumnezeu, rămâne străpuns în inimă și se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus în apa botezului. Este botezat în ziua de 12 decembrie 1971 de către fratele păstor al Biserici Baptiste din Moldova Nouă, Nicolae Rață.

După botez  începe să predice Evanghelia Domnului Isus Cristos în orașul natal, dar și la Reșița unde se stabilește cu familia. Este activ în lucrarea cu tineretul, conduce „Studiu Biblic” iar între anii 1979 – 1990 este membru în comitetul Bisericii Creștine Baptiste nr. 1 Reșița.

 În anul 1972 a absolvit Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara.

În ziua de 5 mai 1974 se căsătorește cu sora Rodica, născută Ursu și Domnul le dă 3 copii: Carmen, născută în 1979, Mircea 1987 și Delia 1982.

Fratele Popescu Nelu este ales ca păstor de Adunarea Generală a Bisericii Creștine Baptiste din Moldova Nouă în ziua de 3 februarie 1991.

În ziua de 14 iulie 1991 fratele este ordinat ca păstor, comisia de ordinare este compusă din frații: David Nicola, președinte, Bulzan Ovidiu, Groza Eugen, Cimpoca Ilie și Nicolae Rață.

Se înscrie la Universitatea „Emanuel” din Oradea pe care a absolvit-o  în anul 1996.

A fost un frate activ care s-a preocupat mereu de repararea, modernizarea și îmbogățirea patrimoniului bisericii.

Încă din anul 2004, fratele caută un tânăr păstor și îl găsește pe fratele Varan Sabin care era student la Universitatea „Emanuel” din Oradea, iar după absolvire a fost angajat ca păstor.

M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea îşi bate joc de mine. (Ieremia 20:7)

Acesta era versetul preferat al fratelui, iar cântarea preferată: „Iubirea Lui e mult prea Mare”.

A contribuit la scrierea cărții: „Istoria Baptiștilor din Moldova Nouă 1818 – 2018:  Cordonator lucrare Valentin David-Izvernar, coautori: Valentin David-Izvernar, Ion Popescu și Mihaela David-Izvernar.

A fost un om deosebit în toată viața dumnealui, om bun, serios și un bun organizator și predicator.

În ziua de 24 august 2020 fratele Nelu Popescu este chemat la odihna cea veșnică pentru a fi cu Stăpânul său pe care L-a iubit și slujit.

Surse:

Ionel Tuțac, a fost sursa principală a datelor biografice

Ovidiu Popovici

Vereș Teodor 1941 – 2020, din Orvișele

Fratele Teodor Vereș s-a născut în ziua de 13 mai 1941 în comuna Orvișele, județul Bihor. Părinții erau credincioși baptiști și se numeau Teodor și Floare.

A făcut școala primară în localitatea Tileagd, iar liceul în Aleșd, județul Bihor.

Crescând în Biserica Creștină Baptistă, a înțeles că are nevoie de iertarea păcatelor și de mântuirea lui Dumnezeu, așa că în 4 mai 1956 pășește în apa botezului și este botezat.

A primit dar de la Dumnezeu de a predica Evanghelia Domnului Isus și pune darul în practică în biserica din Orvișele și împrejurimi.

În anul 1961 intră la Seminarul Teologic Baptist din București și îl termină în anul 1965. A fost angajat ca păstor în cercul de biserici baptiste Gurahonț.

În ziua de 24 august 1968 se căsătorește cu sora Elena Miclea din Bonțești și Domnul le-a dat patru copii: Teofil, născut în anul 1969, Claudia, născută în 1975, Teodor, născut 1977 și Otniel.

În ziua de 14 bnoiembrie 1969 este ordinat ca păstor. În ziua de 1 ianuarie 1970 se transferă la Biserica Creștină Baptistă Arad-Micalaca. Autoritățile comuniste nu i-a dat aprobare pentru a se stabili în Arad. Pe atunci se spunea despre unele orașe că erau închise. Fratele a fost șicanat de securitate, amenințat, percheziționat și chiar i s-au confiscat cărți și schițe de predici.

Între 21 septembrie 1980 și până la ieșirea la pensie, 1 octombrie 2005, fratele slujește la Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din Oradea.

În anul 1973 îi apare primul articol în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”, numit: „Cine Este Hristos?”. A scris și alte articole la rubrica „Colțul Păstorului”.

A mai publicat în revistă „Studiul exegetic schițat din cartea Evrei”.

După anul 1990 a scris articole în revista „Farul Creștin”.

A slujit cu credincioșie ca Vicepreședinte al Uniunii Baptiste din România, dar și în cadrul Comunității Creștine Baptiste  Oradea.

În ziua de 07 august 2020, la vârsta de 79 de ani, este chemat de Stăpânul său pe care l-a slujit cu credincioșie mai mult de 40 de ani.

Surse:

Ioan Bunaciu

Marius Cruceru

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Pocăiții - Studiu pentru combaterea sectei pocăiților- de dr. Sebastian Stanca – 1913

Această carte a fost scrisă acum 107 ani, de o personalitate importantă, pe nume dr. Sebastian Stanca. I se mai spune „Sebastian Stanca (1878-1947) Un cleric cărturar din Sebeșul de altădată”.

Am cumpărat-o, să văd ce se spune despre pocăiți, pentru că are 272 de pagini și mă gândeam că va aduce informații importante pentru istoria noastră baptistă și a adus. Cine a păstrat-o, a fost de bună seamă un bun iubitor de carte, pentru că a îmbrăcat cartea în copertă tare, păstrată bine, este citită pentru că are mici sublinieri cu creionul, este ștampilată, dar din păcate este acoperit numele.

Cartea nu se ocupă prea mult de pocăiți și secte, ci pe combaterea lor. Introducerea are câteva precizări importante, iată câteva:

„Cangrena sectară a găsit cuib cald și la poporul nostru și a ajuns să fie o primejdie reală pentru temelia existenței noastre ca Români.”

Printre câteva cauze care au făcut posibilă cuibărirea pocăiților, ar fi următoarele:

„Elementelor moralicește degenerate ale poporului nostru, cari caută cu orice preț să se emancipeze...”

„La curentul acesta de destrămare a contribuit mult și „lumina” adusă din America precum și indiferentismul ba chiar aversiunea față de biserică a celor mai mulți intelectuali români”. Vorbim de acestea la nivelul anului 1913.

Bucuria mea mare ce am găsit-o în carte, sunt următoarele informații:

1.    Anabaptiștii sunt puși ca prima sectă ivită din cauza reformei.

2.    Prezintă baptiștii ca o sectă care face parte din „grupa mare a sectelor” . Din această sectă se nasc alte secte, precum „adventiștii”, „nazarinenii” și altele.

3.    Baptiștii pun preț deosebit pe propagandă, răspândirea Bibliei, având în vedere „realizarea Împărăției lui Dumnezeu”.

4.    Nu admit petrecerile, veselia peste tot. Distracția adevărată este Sfânta Scriptură, rugăciunea și cântarea sfântă.

5.    Confirmă sub o formă de dezinformare că în anul 1913 erau 6000 baptiști români în 150 de comune, au 22 case de rugăciune proprii, 12 predicatori, 16 bătrâni și 10 diaconi, comunități organizate și recunoscute 10.

6.    Confirmă valoarea lui Vasile Berbecar și bogăția literaturii baptiste prezentă pe piața românească din Transilvania, din Țara Ungurească.

Citind am mai găsit și alte adevăruri, dar timpul îmi este limitat  și mie și mulțumesc post-mortem autorului, celui ce a cumpărat-o, păstrat-o și celui ce a pus-o în vânzare. Aceste cărți sunt de valoare istorică pentru noi.

Dacă aveți asemenea cărți în bibliotecă sau găsiți din întâmplare, recuperați-o, eu caut și sunt de folos și folositoare.

Importanța crucială a predicării biblice în vremurile pe care le trăim

Acesta a fost subiectul dezbătut în seara zilei de 24 iulie 2020, la TV. „Prodocens Media”, la emisiunea „Realitatea la Zi”, moderată de fratele Cătălin Vasile și avându-l invitat pe fratele Costel Ghioancă, de la Biserica Creștină Baptistă „Adonai”, din București. Un doctor în teologie și filozofie, rămâne fidel total Scripturii, în aceste zile în care ne place de acei predicatori care predică amuzant, plăcut auzului și firii. Un om care a învățat mult, trage concluzia simplă: „Păstorii trebuie să predice și azi Cuvântul lui Dumnezeu”. Urmărind emisiunea, vom putea observa cât de ancorat este acest frate în învățătura Scripturii.

Îl putem urmări predicând, pe fratele păstor Costel Ghioancă, pe portalul Bisericii „Adonai” din București.

Aici se spun lucruri adevărate care duc la viață, lucruri care uneori nu sună bine urechii, dar sunt reale și grave dacă le ignorăm. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie crezut și trăit, ca să fim cu Cel ce ne-a dat acest Cuvânt.

Domnul să ne ajute să facem voia sfântă și binecuvântată a lui Dumnezeu.

Vă doresc vizionare plăcută acestei emisiuni!

Mulțumesc domnului preot Gabriel Marian Marincaș pentru Biblia oferită în dar

Cine este domnul Gabriel Marian Marincaș?

Este  preot și a fost profesor la Seminarul Teologic Eparhial din Cluj, unde a predat mai mulți ani, iar apoi s-a retras pentru a se dedica integral lucrării pastorale. Este angajat al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla.

Și de ce să-mi dăruiască drept cadou o Biblie?

Era în vremea demult apusă, anul de grație 1991. Începând cu acest an două doamne își desfășurau serviciul una în apropierea celeilalte, erau ,,vecine” am putea spune. O doamnă se numea Aurelia iar cea de-a doua se numea Maria. Maria avea serviciul la CEC în clădirea Căminului Cultural la parter iar Aurelia lucra la Bibliotecă tot în aceeași clădire la etajul unu. Doamna Aurelia trecea în fiecare zi pe lângă camera în care își avea locul de muncă doamna Maria iar acestea se salutau respectuos de fiecare dată. Din când în când cele două mai stăteau de vorbă ca între doamne, fiecare ce avea pe suflet, lucruri bune sau mai puțin bune, dureri și bucurii, despre familie, copii și multe alte lucruri.

Așa a fost dat de la Dumnezeu că Aurelia a fost soția mea și prin mâna bună a Domnului este și azi, iar doamna Maria era mama unui tânăr cu aspirații înalte pe nume Marian. De aici s-a materializat oarecum sufletește o prietenie  deși cu tânărul Marian poate o dată sau de două ori am stat de vorbă, mai nu ne cunoșteam.

Și atunci ce prietenie de suflet la nivel spiritual?

Mergeam și eu la bibliotecă la soția mea după o carte sau să o mai ajut cu câte ceva și doamna Maria venea sus la bibliotecă și ne vorbea despre multe lucruri,  dar cu o pasiune deosebită ne vorbea de tânărul ei fiu, Marian. Se vedea că-l iubește mult, se vedea că Marian era o împlinire a sufletului ei, ne povestea cu atâta patos ce are în plan fiul ei și câtă grijă manifesta doamna Maria ca Marian să poată reuși și să nu i se întâmple ceva.

Această dragoste a doamnei Maria pentru fiul ei mi-a trezit o mare simpatie pentru Marian și prin mama lui îi transmitam salutări și alte urări pe care, așa simțeam eu că le primea cu drag . În anul 2001 cele două doamne s-au despărțit prin mutarea doamnei Aurelia în Rohia la casa soțului pastor la Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Târgu Lăpuș.

Tânărul Marian a mers pe drumul ales încă din școala generală, a făcut studii în România,  la Roma iar acum este preot și profesor la seminarul din Gherla.

În ziua de 10 iulie 2020 Dumnezeu a hotărât ca să ne întâlnim, deși nu ne cunoșteam, totuși prietenia, stima, respectul domneau între noi doi. Evenimentul la care ne-am întâlnit era unul trist, care după noi putea să nu fie pentru că un om foarte apropiat mie și drag sufletului amândurora  a plecat în veșnicie. Stând în apropierea familiei îndurerate și ascultând serviciul liturgic apreciam glasul unuia dintre preoți care era de o frumusețe deosebită. ,,Măi, ce glas armonios! O fi făcut Conservatorul sau școala de canto?” mă întrebam în mintea mea. Dar cine să fie? Ascultam cu plăcere fiecare parte  muzicală ce o desfășura cu atâta grație și măiestrie. Mă gândeam în mintea mea ,,Să fie, oare, tânărul Marian despre care vorbea cu atâta pasiune și dragoste doamna Maria?” Știam sigur că trebuie să fie prezent la acest eveniment, dar nu puteam să îmi dau seama pentru că preotul paroh anunțând pe cei ce vor vorbi nu a pronunțat numele Marian ci Gabriel. Da! Preotul Gabriel era defapt Marian pe care nu lam cunoscut.

După terminarea programului am întrebat-o pe fiica mea cine a fost preotul acela cu un glas extraordinar? Marian mi-a spus ea zâmbind. De ce i-au zis Gabriel am întrebat, pentru că așa este numele lui, Gabriel Marian. Doamne, ce durere am simțit atunci! Am venit acasă și am căutat pe rețelele de socializare până l-am găsit apoi i-am scris un mesaj la care a răspuns cu promptitudine și mare bucurie.

L-am felicitat spunându-i că a fost la mare înălțime înzestrat cu har de la Dumnezeu și dintr-una într-alta am început să-i povestesc durerea mea de a avea Biblia de la Blaj din 1795. L-am rugat, dacă poate să-mi procure una sau să mă pună în contact cu cineva care o deține. Mi-a promis că mă va ajuta și peste câteva ore mă anunță că a găsit Biblia mea mult dorită, mai mult decât atât  zice: „În seara asta veți avea Biblia!”.

,,Doamne!„  am zis ,,nu-mi vine să cred!”, dar Dumnezeu ne spune că unele evenimente se vor petrece cu mare repeziciune, tocmai așa s-a întâmplat cu mine și necesitatea, dorința mea istorică și cărturărească, pe care o purtam în suflet de atâția ani și ani.

Dar cum, pot primi exemplarul Bibliei de la Gherla într-un timp așa de scurt? Dumnezeu a lucrat în felul Lui misterios și nebănuit și de această dată. Domnul preot Silviu Hodiș de la Biserica Greco-Catolică din Târgu Lăpuș care este o cunoștință a mea și prieten bun cu preotul Gabriel, spre norocul meu se afla în Banat iar în drumul lui spre casă în Târgu Lăpuș avea să treacă prin Cluj și Gherla. Pentru acest lucru îi mulțumesc foarte mult.    

Darul primit este Biblia de la Blaj tradusă în anul 1795  de Samuil Micu și retipărită în anul 2000 cu ocazia aniversării a 3 secole de existență în comuniune cu Scaunul Apostolic.

Mulțumesc mult domnule preot Gabriel Marian Marincaș pentru Biblia neprețuită oferită în dar,  pentru prietenia spirituală și respectul reciproc ce-l  purtăm în sufletele noastre ca și slujitori ai Domnului.

Bunul Dumnezeu să vă dăruiască ocrotirea și binecuvântarea Lui, la fel și bunei dumneavoastră mame, Maria,  care a fost liantul prieteniei noastre de suflet.

La Dumnezeu să-i fie gloria!    

Sprijiniți împreună cu mine „Prodocens Media”, o televiziune aproape de noi

Prodocens Media este o televiziune despre a cărei naștere am scris AICI. Transmite în fiecare zi de luni până vineri, emisiunea „Realitatea La Zi”, moderată de către fratele Cătălin Vasile, patronul televiziunii, începând cu ora 20. În fiecare luni, se transmite emisiunea de la ora 19, „Dialog”, moderată de fratele Viorel Iuga, președintele Uniunii Baptiste și doctor în domeniul „Familiei”.

Înființarea platformei „Prodocens Media”, cu toată logistica, s-a făcut din banii fratelui Vasile Cătălin, dar buna funcționare și extinderea ei, depinde de mine și tine. Trimite din puținul sau multul tău și pentru o cauză nobilă și demnă. Cu cât o vom ajuta, ea va lua avânt și va funcționa pentru slava Domnului.

De ce sustin eu această televiziune?

1.     Este și pe micul meu segment confesional. Fratele Vasile are invitați din tot spectrul religios, cultural și artistic, dar găzduiește și zona mea confesională baptistă.

2.     Este susținătoare și a istoriei baptiste de care mă ocup.

3.     Este diferită pentru că nu lasă pe invitat să vorbească și apoi  să-i comenteze mesajul după bunul plac, ci lasă ca invitatul să ia concluzia lui.

Baptișitii români au susținut presa baptistă în timpul Primul Război Mondial, la îndemnul fraților conducători ai cultului. Frații erau rugați să plătească  reviste, broșuri și alte scrieri, să fie trimise gratuit pe front, ca soldații de pe front să se poată delecta în timpul lor liber.

Mesajul meu este: „Sprijiniți împreună cu mine „Prodocens Media”, o televiziune aproape de noi”. Puținul nostru va fi o putere, va încuraja pe fratele Vasile, care singur se luptă să vedem ceva ce este bun, de calitate, ceva din viața spirituală ce ne folosește mai mult. Fă parte și fii parte a acestui program.

Domnul să vă binecuvinteze!

Un îndemn din partea bătrânului pastor, iubitor de Dumnezeu, cercetător și pasionat de istorie, Vasile Bel.