Spre reflecție articolul: „Cine sunt vinovați de pierderea copiilor?” scris în 1924

Acest articol l-am găstit scris în revista baptistă „Farul Mântuirei” din 1924 și mi s-a părut interesant. Nu spun eu că azi ne pierdem copiii sau tineretul sau să acuz eu pe cineva, prezint doar acest articol ca să reflectăm la problemele pe care le avea comunitatea noastră baptistă în vremurile trecute.

Articolul este semnat de „Baltazar”, care semnează mai multe articole în revistă, dar despre care nu știu mai mult, iar dacă cineva știe, să îmi spună și mie. Mulțumesc.

Lectură plăcută și reflecție demnă!

Cine sunt vinovați de pierderea copiilor?

1.    Vinovați din această cauză se fac mai întâi părinții, adică tatăl și mama ( mai ales mama care este centrul educației familiale). Tatăl și mama creștină trebuie să aibă grijă de viața copiilor lor: ca de mici să-i crească în frică și temere de Dumnezeu. Căci este știut, că ceea ce văd copiii la părinți, aceea fac și ei. Când copilul este de 4 sau 5 ani, să fie trimis la Școala Duminicală și acolo părinții alături de dascălii școlii să se intereseze de copiii lor.

2.    Vinovați pentru pierderea copiilor în rândul al doilea este predicatorul bisericii. El ca pastor sufletesc, și conducător al întregului lucru dumnezeiesc, trebuie să se gândească la viitorul bisericii pe care o conduce, fie oricât de mare sau mică. El trebuie să știe că viitorul unei comunități nu pornește din alt izvor decât din Școala Duminicală, societatea tinerilor și așa mai departe. Aceste două ramuri ale bisericii, dacă nu sunt bine organizate biserica este spre cădere definitivă. Cine e vinovat? Predicatorul! De ce? Pentru că neglijează și nu privește în viitor.

S-au făcut mușlte îndemnuri în direcția Școlii Duminicale, dar ele nu se pun în aplicare. Și cine este cauza? Cei mai de seamă ai bisericii, din acele localități unde  nu e Școală Duminicală. Care este paguba? Copiii noștri și frații noștri împreună cu surioarele noastre mici, se duc în lume, căci nu au lucru. De aceea Mântuitorul zice: ,,Lăsați pe copii să vină la Mine!”

Deci, frați și surori, părinți și mame, aveți la inimă odraslele voastre și lăsați-le cale liberă la Isus. Și dacă vedeți acum că copiii voștri preferă mai mult lumea decât biserica, voi sunteți de vină că nu i-ați trimis regulat la Școala Duminicală.

Dacă tinerii merg în lume, cauza este aceea că ei nu au ocupație în biserică. Și atunci se potrivește cuvântul unui frate student care a zis: ,,Dacă voi nu dați tineretului lucru îi va da diavolul”.

3.    Vinovați pentru pierderea copiilor mai sunt și dascălii din Școala Duminicală, care nu se interesează de marea și valoroasa lor însărcinare. După cum adulții se conving de bine, și de rău, tot la fel se conving și copiii, dar cu mai mare greutate, fiind mintea lor fragedă, dar cu mai mare împrospătare se poate. Greu, dar se poate dacă avem interesul de a câștiga inimile copiilor pentru Isus. Nu cu asprime se îmblânzește cineva ci cu răbdare și cu îngăduință. Să căutăm dar ca în Spiritul Blândului Isus, să creștem copiii, și atunci când mintea lor va fi coaptă ne vor mulțumi nouă ca oameni, iar Domnului ca Mântuitor.

4.    Vinovați pentru pierdere sunt însuși copiii prin neascultare. Noi însă avem datoria să le arătăm că neascultarea a fost, este și va fi pedepsită cu toată asprimea.

Și așa vom îndeplini voința Domnului Isus, ca să lăsăm pe copii să vină la El.

Domnul să ne ajute la toți. Amin!

                                                          Baltazar

Surse:

Farul Mânturei

 

 

Primul Congres al Tinerilor Baptiști 1925 și propuneri de revitalizarea bisericilor

Toma Slev primul președinte

Dumnezeu a pus în fiecare om o valoare după puterea fiecăruia de a o putea purta, această valoare se vede în viața fiecăruia. Istoria a păstrat în dreptul fiecărei generații, valori de gândire, înțelegere, înțelepciune, în rezolvarea problemelor.

Comparând azi aplecarea Comitetului de Misiune din cadrul Uniunii pentru revitalizarea bisericilor și aplecarea fraților noștri înaintași spre aceea problemă, rămân uimit. Dumnezeu nu se schimbă în strategie, ci a elaborat-o în trecut și este actuală și azi, doar trebuie să o folosim.

Primul Congres al Tinerilor Baptiști din 1925 are un plan, dar și soluții la acel plan. Pentru această comparație redau mai jos cele scrise acum 95 de ani în Revista tinerilor baptiști: Glasul Tineretului Baptist.

CONGRESUL NOSTRU

„După cum am arătat în numărul trecut al revistei noastre

  Congresul ,,Tinerimii Baptiste Române” va avea loc la Arad în zilele de 12-15 Septembrie 1925.

Fiecare adunare, în care există o societate a tinerimii, Societatea femeilor, Soc. Coriștilor, sau școala de Duminică, este rugată să-și trimită un grup de delegați oricare ar fi numărul lor. Va trebui însă să anunțe cel mai târziu până la 15 August numărul delegaților care vor lua parte la Congres, fratelui Vasile Berbecar, Buteni (Jud. Arad), pentru a se putea îngriji din vreme de găzduirea lor.

Cheltuielile de călătorie privesc pe fiecare delegat în parte.

Grupele de delegați sunt rugate, ca odată cu venirea lor să aibă și un mic program cu ei: poezii, cântări, cuvântări, convorbiri etc., pe care-l vor preda la sosire în Arad, fratelui Ungureanu, președintele biroului congesului. Programele acestea se vor executa pe rând, în serile congresului, cu ocazia evanghelizărilor ce se vor ține.

De asemenea grupele de delegați vor avea la dânșii o recomandare în scris din partea societății sau comunității de la care vine, pentru a avea drept la ședință și vot.

Deci tineri și tinere, veniți în număr cât mai mare și cât mai bine pregătiți la primul nostru congres.

    Cu voia Domnului, la revedere la Buteni!

                                    Secretariatul

                                       ,,Uniunii Tineretului Baptist Român”

 

Primul congres al tineretului baptist din România.

În zilele de 20-22 Septembrie s-a ținut în Buteni, jud. Arad, primul Congres al Tineretului Baptist Român din România, la care au participat delegații cercurilor, Alba-Iulia, București, Buteni, Curtici, Chișinău, Șiria, Șiclău, Beliu, Gurba, Deva, Lugoj; Prilipeț, Timișoara, județul Bihor, Cluj, Dobrogea, Gurba și Talpoș în număr foarte mare. De la acest congres au lipsit delegații cercului Bucovina, care nu s-au putut prezenta din cauză că cu o săptămână mai înainte se anunțase amânarea congresului, fiindcă nu obținusem autorizație pentru ținerea lui. Primindu-se în urmă autorizația cuvenită, avizul trimis n-a sosit la ei la timp.

Acest congres, căruia i s-a dat mare importanță, ceea ce se poate vedea și din reprezentarea tuturor cercurilor, s-a desfășurat după programul următor:

                      Ziua I

1)    Ora 8 a.m.: Ora de rugăciune I. Mârza;

2)    Ora 9 și jumătate: Serviciu divin: Jean Staneschi;

3)    Ora 11 jumătate: Bine ați venit, I. Ungureanu;

4)    Deschiderea Congresului: T. Slev;

5)    Citirea scrisorii fratelui I. R. Socaciu, ceea ce congresul primește cu entuziasm și însărcinează pe fratele președinte să-i transmită mulțumiri;

6)    Citirea unei telegrame primită de la Asociația Comunităților Baptiste Române din America, care este primită de congres cu mare însuflețire, însărcinând pe fratele președinte să gtransmită mulțumirile unanime;

7)    Desfășurarea drapelului: cu program special, condus de fratele I. Dan, de la Cluj, (Asupra acestui punct vom reveni într-un articol dintr-un număr viitor);

8)    După masă ora 3: Școala Duminicală model: Jean Staneschi;

9)    Seara, ora 8 (20): Ședința Societății Tineretului cu program special, condusă de T. Slev.

                

            Ziua II

1)    Ora 8 a.m.: Ora de rugăciune condusă de G. Morar și L. Sezonov;

2)    Alegerea Biroului de ședință. Au fost aleși ca și președinte, N. Ionescu, vicepreședinte I. Dan; secretari: V. Berbecar și P. Balc; verificatori: S. Brâna și I. Ungureanu; cenzori: L. Sezonov și G. Morar;

3)    Darea de seamă a comitetului de organizare, președinte: T. Slev, secretar: Jean Staneschi, casier: Esfira Sezonov;

4)    Cum să ne organizăm?, ref.: T. Slev;

5)    Cum să se organizeze Școala Duminicală, ref.: I. Dan;

6)    Cum să se organizeze Societatea femeilor, ref.: Esfira Sezonov;

7)    Cum să se organizeze Societatea coriștilor, ref.: V. Berbecar;

8)    De unde să luăm fonduri, ref.: T. Slev (referatul a fost ascultat cu mare plăcere, având totodată și putere convingătoare).

9)    Seara, ora 20: Ședința Societății Tineretului cu program special, condusă de fratele I. Dan. (În cursul acestei ședințe s-a predat fratelui V. Bebecar un buchet cu flori, simbolizând recunoștința tineretului pentru care muncise timp de 25 de ani, iar fratelui Slev, pentru stăruința depusă timp de 3 ani în organizarea tineretului, un serviciu de birou).

                    Ședința de noapte.

1)Ora 10 seara: Ce s-a făcut pe terenul literaturii și ce trebuie să se mai facă: J. Staneschi;

2) Demisia vechiului comitet;

3) Alegerea noului comitet: președinte ales fr. T. Slev, vicepreședinte: I. R. Socaciu (a cărui sosire în țară este așteptată), secretar general: J. Staneschi, casier: sora Esfira Sezonov, bibliotecar: C. Dumitrescu, misionar I. Ungureanu, secretari de corespondență: I. Dan, P. Andrișan, V. Berbecar, Olga Dimitrova;

4) Propuneri diferite: S-a propus excluderea tânărului I. Cristea din comunitatea noastră frățească, pentru faptul că a dezertat (fugit) de două ori din mâna autorităților, pentru ca să nu facă serviciul militar. Propunerea a fost primită de toți;

5) Cuvânt de închidere: I. Ungureanu.

 

                   Ziua III

Ședința noului comitet în care s-au discutat:

1)    Cum să ne organizăm Școala Duminicală, Societatea Tineretului, Societatea coriștilor și Societatea femeilor;

2)    De unde să luăm fonduri;

3)    Ce s-a făcut pe terenul literaturii și ce trebuie să se mai facă;

4)    Redactarea unei reviste cu titlul ,,Învățătorul Școlii Duminicale”;

5)    Redactarea unui Calendar biblic pentru Școala Duminicală;

6)    Regulamentul de organizare.

Toate punctele discutate de comitet au fost rezolvate așa după cum s-au dat îndrumări de către congres. Ele vor fi publicate pe rând în revistă. În numărul de față nu vom comunica decât cele ce privesc revista ,,Glasul Tineretului Baptist”.

                    Revista ,,Glasul Tineretului nu primesc răspuns să repete scrisul. Îi mai rugăm ca dacă ne trimit bani, să arate pentru ce îi trimit, și pe toată corespondența ce ne trimit să scrie citeț. Avem multe adrese care nici nu se pot citi.

Cu privire la neprimirea revistei la timp și neredactarea articolelor trimis, ne cerem scuze, deoarece revista noastră nu a avut funcționari plătiți și din cauză că a fost făcută de persoane care mai aveau și alte însărcinări, a cam întârziat. Pe viitor redactarea și administrarea revistei a trecut în sarcina biroului ,,Farului Mîntuirii” sub conducerea fratelui N. Ionescu în calitate de redactor și sperăm că aceste lipsuri se vor remedia.

Cu această ocazie s-au ales colaboratori permanenți ai revistei noastre dintre tineri, având sarcina de a scrie fiecare în direcția stabilită dinainte și a trimite în fiecare lună câte un articol, a cărui publicare se va face în limitele spațiului, dând întâietate articolelor primite de la colaboratori ocazionali.

Colaboratorii permanenți ai revistei noastre sunt:

P. Andrișan, în materie de educație și ilustrații; P. Balc, diferite. A. Costin, poezii; I. Dan, igienă; O. Dimitrova, igienă; E. Pop, diferite; D. Pascu, diferite; Esfira Sezonov, știri misionare externe; D. Sida, diferite; J. Staneschi, educație, dogmatică și ilustrații; T. Slev. Istorie; I. Ungureanu, știri misionare interne; T. Oprescu, diferite; N. Sava, poezii.

 

Baptist”

    Contra redactării revistei noastre s-au ridicat mai multe plângeri la congres. Unele dintre plângeri erau: Nu se primește la timp, nu se redactează articolele colaboratorilor, nu se răspunde la reclamații sau alte chestiuni etc.

    Cât privește neprimirea ei și răspunsurile la reclamații și alte chestiuni, în repetate rînduri am rugat frații să binevoiască a ne aduce aceste cazuri de mai multe ori la cunoștință. Sunt persoane cărora le-am trimis revista și de cinci ori, și le-o vom trimite de atâtea ori până va ajunge și în mâinile lor. Am arătat de multe ori că revista se aruncă de căte cei ce lucrează cu ea prin poștă. De la noi se trimite la fiecare abonat.

    Răspuns la reclamații sau alte chestiuni am dat întotdeauna, se poate însă să fie câte un caz neglijat ici și colo. Rugăm pe frați, dacă ne scriu o dată pentru vreo chestiune și

 

 

Cuvântul tineretului baptist de Vasile Berbecar – 1925

Poporul baptist este un popor viu, pus la dispoziția lui Dumnezeu să predice Evanghelia, să facă ucenici, să-i boteze și să-i învețe. Aceasta este ceea ce ne-a lăsat ca poruncă Domnul nostru Isus Hristos, înainte de înălțare. Dea lungul istoriei sale, poporul baptist a căutat să slujească cât mai bine Domnului și această lucrare să nu fie viciată de cursul firesc al condițiilor din jur. De multe ori acest popor nu a fost la înălțimea unor așteptări venite din interiorul lui sau din afară, dar a căutat soluții și a căutat să fie eficient.

Dacă azi se vorbește despre „REVITALIZAREA BISERICII”, acțiune ce am prezentat-o în articolul de ieri, azi, vin să prezint că în istoria noastră baptistă aceste acțiuni erau de dorit și se căutau soluții. Soluția este la Dumnezeu și de aceea poporul trebuie să se întoarcă cu fața spre Dumnezeu și semeni.

O astfel de soluție de revitalizare, revigorare, a însufleți din nou, o propune și fratele Vasile Berbecar, care a fost frământat aproape 20 de ani, adică din 1905 și care s-a finalizat în anul 1925. Fratele vedea în organizarea tineretului baptist un potențial „al cărui glas se poate auzi departe”.

Prezint mai jos articolul scris de Vasile Berbecar în anul 1925 pentru nou înființata revistă: „Glasul Tineretului Baptist”, care de la naștere a devenit „Organ oficios al Uniunei Tineretului Baptist Român din România”. Revista era oficiosul Uniunii de la prima apariție, ianuarie-februarie 1925, iar primul Congres  al tineretului baptist s-a ținut în zilele de 20 – 22 septembrie 1925 la Buteni, județul Arad.

Lectură plăcută!

      Cuvântul tineretului baptist  de Vasile BERBECARU – 1925

„Cugetând la acest cuvânt al tineretului nostru, care vrea să ne fie modesta noastră revistă, mă gândesc la propriul zis tineret, la care m-am gândit cu mai bine de două zeci de ani înainte. Pe atunci mă gândeam, că bine ar fi dacă tineretul nostru s-ar grupa într-un mănunchi și ar face o uniune țărească bine organizată, în care ar lucra cu toții într-o înțelegere cu scop știut, ca în felul acesta, comunitățile noastre să poată crește și progresa. Dar au trecut de atunci două zeci de ani, tinerii de atunci, între care și eu mă puteam număra, au îmbătrânit de-a binelea, ba unii nici nu mai sunt printre cei vii, și abia azi mi s-a împlinit dorința de a vedea o revistă aranjată, și o uniune închegată a tineretului baptist.

Acest cuvânt se pare a fi fost înăbușit de unii ce-l apăsau cam greu și nu-l lăsau să străbată văzduhul. Ce mult ar fi putut face acest cuvânt al tineretului cu voia lui Dumnezeu și bunăvoința oamenilor pe terenul misiunii. Poate nici nu cugetă unii dintre aceia, care nici azi nu-l pot privi cu încredere. Să nu gândească cineva că am spus prea mult, dar am spus ceva... Din experiență știu că tinerii pot face ceva, și cuvântul lor se aude departe. Unde acest cuvânt are loc larg se pot vedea și progrese. Glasul tineretului, fie în vorbire, fie în cântare, ori în muzică sfântă, ne este frumos, dacă-și are scopul de a lăuda pe Dumnezeu și ținta de a mântui pe semenii săi. Las la o parte că nici un Ghedeon nu cu trei sute de moșnegi, ci cu bărbați tineri și sprinteni, putură alunga pe Madianiți. Aceia puteau da în trâmbiți alarma și strigau cu vitejie: ,,Sabia Domnului și a lui Ghedeon!”, iar apoi să urmărească pe dușmani. Firește, nici moșnegii nu trebuiau să stea fără de lucru, și bătrânii noștri de azi nu trebuie să aibă frică de ceva, căci pentru ei rămâne destul de lucrat. Ei pot sta pe genunchi ca să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lucrului tineretului, îl poate ajuta cu sfaturi și îndemnuri izvorâte din spiritul iubirii. –

,,Cuvîntul tineretului baptist” vrea să fie o revistă, care să vorbească în numele tineretului din întreaga țară. Acest cuvânt vrea să facă o legătură cât mai strânsă între tineretul nostru în prima linie și apoi între comunitățile noastre și tineret al cărui mamă sunt ele. Vrea acest cuvânt, să aducă vești despre lucrul misionar al tineretului, fie ca uniune de cântăreți, sau ca uniune de tineri, ori de fecioare, ori de bărbați, ori de femei, sau de școală duminicală care este leagănul tineretului. Vrea să facă prietenie între tânăr și bătrân și nicidecum nu vrea să semene ură.

Dar această revistă, pentru care și-au adus unii frați câte o jertfă frumoasă, nu dorește să fie ,,un glas în pustiu”, pe care să nu-l audă și de care să nu se intereseze nimenea.

Deci ,,Cuvântul tineretului baptist” plecând pe calea sa dorită de mulți se speră că va avea bun succes și va fi bine primit de tânăr ți bătrân. Nici să nu o lăsați din mână până nu o veți citi cu atenție, spre a vedea ce vrea această revistă a voastră!

Dea bunul Dumnezeu bogata Sa binecuvântare peste mica noastră revistă ca să fie cu adevărat spre bucuria tuturor și un adevărat cuvânt puternic al tineretului nostru din întreaga țară.”

 

 

 

Respect și apreciere pentru Conducerea Uniunii și în mod special dr. Otniel Bunaciu

 

Ce vești vin dinspre Comitetul Uniunii și în mod special dinspre Departamentul de Misiune condus de fratele dr. Otniel Bunaciu, aduc prin ele însele un vânt proaspăt de revitalizare al poporului baptist din România.

Este o inițiativă vie, demult așteptată să vină și iată că Dumnezeu a început să lucreze în chip minunat, chiar în aceste vremuri când ciuma bântuie ziua în amiaza mare. Mulțumesc lui Dumnezeu că la timpul potrivit și în condiții vitrege, oamenii lui Dumnezeu au suficient curaj să se oprească la o masă rotundă, să analizeze situația de fapt a poporului credincios baptist.

Radio Vocea Evangheliei Constanta - Lumini Peste Veacuri, (vezi AICI) împreună au văzut de bine și au realizat trei emisiuni prin care putem să vedem și auzi implicarea Departamentului de Misiune în revitalizarea bisericilor. La emisiune au participați frații păstori Nelu Rosu si invitatii săi: Otniel Bunaciu, Victor Stănescu, Ovidiu Drăgan, Romică Iuga și Rei Abrudan. Oameni ai lui Dumnezeu, care au pe inimă lucrarea Domnului. Domnul să-i binecuvânteze.

Îndemnul meu este să ne unim cu toți credincioșii baptiși, ca Dumnezeu să ploaie din cer binecuvântarea peste poporul nostru român, cu o întoarcere spre Dumnezeu și valorile Lui sfinte și binecuvântate. Sunt comunități care s-au unit în rugăciune și suntem îndemnați să punem umărul la această inițativă, să ne smerim noi prin post și rugăciune ca Dumnezeu să se îndure.

4. Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele.
5. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui, dată de Dumnezeul mântuirii lui.
6. Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută Faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. (Oprire)
7. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!
8. „Cine este acest Împărat al slavei?” Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte.
9. Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-le, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!
10. „Cine este acest Împărat al slavei?” Domnul oştirilor: El este Împăratul slavei! (Oprire)
(Psalmii 24:4-10, VDCC)

  

Șchiopu Ioan 1902 - ? din Vișag

 

Fratele Ioan Șchiopu s-a născut în ziua de 13 noiembrie 1902 în localitatea Vișag, județul Timiș. În această comună nu erau baptiști la acea vreme.

Râmâne fascinat de un Nou Testament care nu era complet. La vârsta de 18 ani, în  1920, citind din el, înțelege că trebuie să facă ceva mai mult decât a știut el până atunci. Fratele lucrător și misionar baptist în acea zonă, era fratele Vasile Enașcu, care l-a și condus pe calea credinței. În acest an, 1920, este botezat și își mărturisește credința sa în Dumnezeu, public, botezul fiind oficiat de fratele păstor de la Biserica Creștină Baptistă din Lugoj, Drăgilă Dumitru.

Între anii 1920 – 1923 este încorporat la Regimentul de Grăniceri din Deva. Aici, în timpul liber, participă la programele Bisericii Creștine Baptiste din Deva, unde era păstor fratele Ilie Mârza, care a văzut în acest tânăr militar un potențial păstor, de aceea l-a sfătuit să meargă la Seminar.

În aul 1925 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl absolvă, fiind promoția patru a Seminarului 1928/1929. A ieșit de pe băncile Seminarului un destoinic și iscusit lucrător pe ogorul Evangheliei.

Fratele Ioan Șchiopu a fost încă pe când era la Seminar și un bun dirijor, care forma grupuri de cântăreți, care împodobeau programele de la biserici, la diferite festivități. În ziua de 24 mai 1926 participă cu un grup vocal de 50 de persoane, la o căsătorie. În ziua de 11 septembrie 1927 participă la Serbarea Coriștilor care s-a ținut în Biserica Creștină Baptistă din localitatea Valea-Pai, unde a vorbit de importanța muzicii.

Scria articole pentru revista „Farul Mântuirii”, în anul 1929 scrie un articol numit „Oameni religioși”, aici dă nume de filozofi, oameni de știință  care au fost credincioși. Pe când era la Paris, trimitea articole pentru revista „Farul Mântuirii”. În anul 1931 scrie un lung articol despre Avram Lincoln – un mare creștin. La moartea fratelui D. T. Hurley,  profesor la Seminarul Teologic din București și misionarul Convenției Baptiste de sud, care sponsoriza Seminarul scrie următorul articol: „O pierdere fără consolare”.

În scurta ședere a fratelui Ioan Șchiopu, a fost și în conducerea Uniunii Tineretului Baptist din România, fiind secretar regional pentru Caransebeș și Timiș. Colaborează cu revista „Glasul Tineretului Baptist” din anul 1926, unde scrie articole pe tema educației pentru creștini și articole traduse.

 

O altă îndeletnicire a fratelui Ioan Șchiopu a fost de a se ocupa cu Școala Duminicală pentru copii și participa la multe biserici să învețe pe mulți copii Cuvântul Domnului.

Frații de la Biserica Creștină Baptistă din Reșița, au văzut în fratele Ioan Șchiopu omul care se potrivește perfect cu nevoile lor, îl aleg ca păstor cu bucurie și      i-au încredințat păstorirea bisericii.

În ziua de 9 mai 1929 fratele Ioan Șchiopu este ordinat la Reșița, iar serviciul de ordinare a fost condus de fratele Petru Adam, păstorul bisericii. Din comisia de ordinare au făcut parte următorii frați: Ioan Socaciu, directorul Seminarului, Drăgilă Dumitru, lucrător în cercul Lugoj, Ioan Cocuț, păstor în Buteni, Drăgoiescu, lucrătorul cercului de biserici Reșița și Lucașa Sezonov, păstor din Arad.    

Aici la Reșița, fratele Ioan Șchiopu slujește foarte puțin și se mută la Timișoara.  Din anul 1930 slujește la Biserica Creștină Baptistă din Paris, până în anul 1935.

La Timișoara, în scurta dumnealui ședere, a avut bucuria să aibă și botez.

La Paris, numele era Jean Șchiopu și locuia la adresa: 48 Rue de Lille Paris VII Franța. Aici la Paris, fratele  Jean Șchiopu este ajutat de un amic al românilor dr. W. O. Lewis, om de cultură, care vede lucrarea făcută de tânărul pastor printre cetățenii români din Paris. În ziua de 5 iunie 1932 în Biserica Creștină Baptistă din Paris, fratele Jean Șchiopu are un botez cu 5 persoane.

În ziua de 3 septembrie 1933 fratele Jean Șchiopu se căsătorește cu o tânără româncă, pe nume Floare, din Chicago. Căsătoria religioasă a fost oficiată în Biserica Creștină Baptistă Română din Chicago.

De la Paris, fratele Jean Șchiopu trimite la revista „Pacea”, în anul 1934, un amplu articol numit „Curiozități din Biblie”, informațiile din articol sunt uimitoare pentru noi cei de azi. Prezintă câte cuvinte conține întreaga Biblie, un amănunt printre multe altele. Un alt articol „Cum trebuie să cetim Biblia”.

În ziua de 6 mai 1934 Biserica Creștină Baptistă Română din Paris, ordinează ca păstor pe fratele Mihai Sălcău ca predicator, pentru că fratele Jean Șchiopu se pregătea să plece în America. În această zi, fratele Jean Șchiopu își ia rămas bun de la biserica din Paris.

Și-a schimbat numele în John Bunyan.

În anul 1939 fratele I. Bunyan (Șchiopu) a dus cu propria mașină delegația Română din Chicago, la Congresul Mondial din Atlanta.

Fratele Ioan Șchiopu vorbea cu claritate, avea un discurs evanghelic ușor de înțeles și era atractiv în vorbire.

În corul din Chicago cântau două surori cu numele de Florence Bunyan și Joyce Bunyan, poate să fie soția și fiica.

Se pare că plecarea sa în America nu i-a fost favorabilă pe ogorul Evangheliei. Dacă cineva are și alte informații despre fratele Șchiopu, schimbat în Bunyan, vă rog să mă informați.

 

Surse:

Daniel Bărnuț

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Adevărului

Glasul Tineretului Baptist

Pacea

Avem noi azi părtășie cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt? 1 Ioan 1 – 10 (3)

 

Dumnezeu în marea Sa dragoste, nu numai că ne vorbește despre dragostea Sa față de noi oamenii, dar a și dovedit-o cu fapte. Pentru ca dreptatea Lui să rămână neștirbită, adică să rămână drept în judecata Lui, și astfel să ne poată ierta de păcate, L-a trimis în lume pe Fiul Său. Din ignoranță sau nepăsare noi L-am disprețuit, batjocorit, chinuit și omorât, dar Dumnezeu în infinita sa putere și milă, L-a înviat din morți iar acum Domnul Isus este (stă) la dreapta lui Dumnezeu mijlocind pentru noi. Acum Dumnezeu își arată dragostea prin faptul că ne invită să fim părtași cu El. Dumnezeu dorește să fim părtași, adică să participăm, să ne bucurăm împreună și să fim beneficiarii lucrurilor pregătite de El.

I.          Invitația lui Dumnezeu la părtășie este cea mai înaltă poziție de care ne face parte Creatorul Universului. V. 3.

1.    Părtășia este cu sfinții lui răscumpărați:

- Apostolii și cei care îi urmează

29. Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
(Matei 26:29)

- Sfinții din Vechiul Testament

11. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. (Matei 8:11)

- Și toți cei ce vor crede în Domnul Isus prin mărturisirea făcută în mod personal

20. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Ioan 17:20.

2.    Părtășia este cu întreaga ființă a Dumnezeirii în toată gloria Sa.

-        Tatăl la care trebuie să ne rugăm și pe care trebuie să-l respectăm întocmai ca pe un Tată din cer.

2. El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. (Luca 11:2)

-        Fiul în Numele căruia trebuie să ne plecăm genunchiul, fiind singurul Mijlocitor.

24. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 16:24)

-        Duhul Sfânt care ne face conștienți că suntem păcătoși și avem nevoie de mântuire.

7. Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
8. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. (Ioan 16:7-8)

II.          Părtășia la care suntem chemați este o părtășie deplină, fiind în adevăr și lumină. V. 6.

1.    Dumnezeu este Lumină și în Împărăția Lui nu este nevoie de o strălucire mai mare, deoarece Dumnezeu este sursa luminii.

23. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul.
(Apocalipsa 21:23)

2.    Dumnezeu lucrează întru lumină, în El nu este întuneric.

21. El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?
22. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină. (Marcu 4:21-22)

3.    Domnul Isus a descoperit oamenilor simpli și credincioși lucrurile lui Dumnezeu.

21. În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” (Luca 10:21)

La acest punct trebuie să precizăm deschiderea totală a lui Dumnezeu înspre om. I-a descoperit Dumnezeu omului tot planul Său într-o sinceritate deplină. Nu a vorbit cu viclenie ca să-l ademenească, ci, ceea ce a spus așa s-a și făcut. Acest lucru trebuie să declanșeze în credincios o bucurie și o nădejde deplină, care să ne facă să-L iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice alt lucru sau persoană.

III.          Acceptând părtășia cerută de Dumnezeu, beneficiem de iertarea păcatelor prin sângele Domnului Isus Hristos. V. 7.

1.    Condițiile iertării sunt stabilite de Dumnezeu și noi nu putem modifica sau altera această Lege a iertării.

16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
18. Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19. Şi judecata aceasta stă în faptul că , odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
20. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:16-21)

 

2.    Dacă Dumnezeu lucrează în lumină, sunt obligat să lucrez și eu la fel, deschis, pe față, adică să nu ascund ceva.

Dumnezeu cunoaște atât de bine inima și pornirea omului, slăbiciunile dar și punctele forte. A umbla în lumină nu înseamnă a nu păcătui și a fi perfect, ci, atunci când se întâmplă de păcătuiești să mărturisești lui Dumnezeu păcatul și să nu dai vina pe altul ca să te dezvinovățești. Potrivit timpurilor actuale, cum spunem noi, Dumnezeu vrea o transparență totală din partea noastră așa cum face El.

8. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.
9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:8-9)

3.    Dumnezeu nu poate fi învinuit cu nimic și niciodată, de aceea trebuie să cercetăm condițiile părtășiei la care suntem chemați și acum să punem în aplicare planul Său.

15. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
16. Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!
17. Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit. (Matei 13:15-17)

Pentru că lui Dumnezeu îi pasă de noi și ne iubește la cel mai înalt nivel, ne invită la această părtășie deplină. Această părtășie acceptată ACUM va continua   și-n eternitate.

Vom fi noi dispuși să renunțăm la unele lucruri care sunt incompatibile cu criteriile legii lui Dumnezeu?

Vrem să iubim părtășia cu Dumnezeu exact așa cum o vrea El pentru noi?

Bunul Dumnezeu să ne ajute să lăsăm lucrurile întunecate ale acestei lumi și să ne bucurăm de faptele din lumina Lui!

Asociația Studenților Baptiști din România

 

Poporul baptist în cei 165 de ani de la formarea lui pe pământ românesc, a avut bucurii, dar și întristări, urcușuri, dar și coborâșuri, cu bune și rele, a mers înainte ajutat de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Nu întotdeauna lucrurile au mers bine, nu întotdeauna baptiștii au fost la standardul înalt cerut de Dumnezeu, Tatăl nostru, dar întotdeauna Dumnezeu a ridicat oameni care înțelegeau voia Lui și vremea în care au trăit. Oameni puși de Dumnezeu, cu viziune, au înțeles că trebuie să facă ceva ca lucrarea Domnului să meargă pe calea cea bună cu maximum de eficiență.

Așa se face că acum 94 de ani, în Biserica Creștină Baptistă din Curtici, s-a pus bazele înființării unei asociații: „Asociația Studenților Baptiști din România”, care s-a format în anul 1927 din inițiativa mai multor tineri.

În ziua de 7 august 1927, cu ajutorul lui Dumnezeu, frații din județul Arad, care au absolvit cursul secundar, au aranjat în Biserica Creștină Baptistă din Curtici, o serbare spre lauda Domnului, la care au luat parte un număr mare de studenți și elevi, de la diferite facultăți și școli din diferite localități.

Serbarea a fost împărțită în mai multe părți, unde au vorbit mai mulți frați:

1.    Florea Drăgan a citit din Eclesiastul.

2.    Toma Slev a vorbit despre: „Educația tineretului și rolul lui în biserică”.

3.    Ioan Dan a vorbit despre: „Datoria noastră față de tineretul școlar”.

4.    Ioan Socaciu a vorbit despre: „Religie, știință, biserică și școală”.

5.    Gheorghe Ciosescu a vorbit despre: „Baptiștii și statul”.

La această serbare frați, studenți și elevi au avut două ședințe în care au hotărât să se formeze o asociație a fraților studenți care va purta numele de:

„Cercul Studenților Baptiști”

S-a ales un comitet provizoriu de organizare care a fost compus din 13 membri aleși, pe cât a fost posibil să cuprindă toate provinciile pentru a putea lua legătura cu toți tinerii din țară.

Dintre aceștia s-au ales frați în conducere:

1.    Florea Drăgan, președinte, student la Academia de Înalte Studii Comerciale din București.

2.    Gheorghe Ciosescu, vicepreședinte – student.

3.    Ioan Moldovan, secretar – student.

4.    Victor Covaci, casier – student.

S-a făcut în scris următorul apel:

APEL.

„Iubiţi fraţi şi surori,

Suntem în era mecanizării şi ştiu toţi că, cu cât este mai sistematizată o organizaţie, cu atât va avea rezultate mult mai mulţumitoare.

De multă vreme se impunea o organizaţie a studenţilor, cari luptă pentru răspândirea adevărului în mod direct şi indirect şi pentru a fi mai siguri că lupta noastră nu va fi zadarnică, cu ajutorul lui Dumnezeu, în ziua de 7 August 1927, cei ce au simţit imperiozitatea acestei necesităţi, fiind adunaţi la Curtici, am încercat a face începutul acestei organizări.

Toţi într-un glas, acum: va rugăm; — pe toţi studenţii, pe toţi elevii şcoalelor superioare şi pe cei ce au absolvit 4 clase secundare sau mai mult şi au părăsit studiile, luând o carieră, să binevoiască a ne însoţi în pasul nostru pentru apropierea către Dumnezeu.

Toţi aceia, cari sunt în şcoli, vor fi membri activi, iar cei ce au terminat sau au părăsit şcolile, vor fi membri onorifici, al căror concurs îl solicităm din toată inima.

 

Pentru ca să se poată întocmi o listă a tuturor, sunt rugaţi toţi cei mai sus menţionaţi să-şi trimită numele şi adresele la fratele loan Moldovan, student, în comuna CaporaL-AIexiu, poşta Sânta-Ana, jud. Arad, care are funcţiunea de secretar. Totodată sunt rugaţi toţi aceia, cari vreau să fie membri să plătească şi taxa de înscriere de 20 lei şi o taxă trimestrială tot de 20 lei, cari se vor trimite fr. Victor Covaci, student, Str. Berzei Nr. 29, Bucureşti, care a fost ales casier.

Crezând că veţi înţelege strigătul nostru, vă salutăm pe toţi cu iubire frăţească.

Cercul Studenților Baptiști”

Din această zi a luat ființă Asociația Studenților Baptiști care în primul an s-a numit „Cercul”, dar nu mult și s-a schimbat numele în „Asociația”.

În anul 1929 Comitetul Asociației a organizat un „Concurs Literar”.

Comitetul Asociaţiei Studenţilor Baptişti, găsind că e necesar a cunoaşte capacitatea membrilor asociaţiei, a aranjat un concurs literar cu premii şi invită pe toţi membri asociaţiei să participe la acest concurs şi pe aceia care vor să devină membri ai acestei asociații.

Concursul va consta din articole cu caracter religios, ștințific, literar, poetic (poezii) și muzical.

Comitetul Asociației reînnoia apelul către toți cei îndreptățiți să se înscrie și să fie membri folositori în lucrarea Domnului.

Asociația avea Congres în fiecare an și se alegea comitetul de conducere.

Când Cultul Creștin  din România a fost scos în afara legii, adică desființat de către Mareșalul Ioan Antonescu, conducătorul Statului în anul 1942, mulți baptiși au fost arestați, forțați să treacă la Cultul Ortodox. În unele localități clădirea bisericii a fost luată de preoți și sfințită pentru a fi folosită după nevoi. Dar, ianuarie - februarie 1945 Asociația Studenților Baptiști prin inițiativa fratelui Nicolae Precupaș, s-a activat din nou și avea peste 300 de elevi și studenți.

În anul 1948 odată cu instaurarea comunismului, Asociația Studenților Baptiști din România a trebuit  să-și întrerupă activitatea.

 

Surse:

Alexa Popovici

Farul Creștin

Farul Mântuirii