Al zecelea președinte al Alianței Mondiale Baptiste Dr. Joao Filson Soren 1960–1965

 

Dr. Joao Filson Soren a fost primul președinte ales din afara Marii Britanii sau SUA, al Alianței Mondiale Baptiste, pastor al primei Biserici Baptiste din Rio de Janeiro, începând cu anul 1934. El a condus comitetul executiv al Convenției Braziliene Baptiste încă de la înființarea acesteia, fiind ales președinte de 5 ori.

Dr. Joao Filson Soren s-a născut în Rio de Janeiro în anul 1908 și a fost botezat de tatăl său , pastorul Dr. Francisco Fulgêncio Soren, la vârsta de 8 ani. Simțindu-se chemat să predice printre brazilienii băștinași, el a urmat Seminarul Teologic Baptist din regiunea sudică a Braziliei, însă după un an a plecat să studieze în SUA. În SUA a obținut masteratul în știinte politice, iar întors în Brazilia în 1933, a obținut doctoratul în teologie.

La scurt timp după ce a început să predea la Liceul Baptist, pe care l-a urmat și el în copilărie, tatăl său a murit, lăsând prima Biserica Baptistă din Rio de Janeiro, fără păstor. Membrii au insistat ca Soren să fie urmașul tatălui său la cârma bisericii. Deși el își dorea să fie misionar, a înțeles dorința bisericii și a ales să accepte invitația și a rămas ca păstor pentru 50 de ani.

Dr. Joao Filson Soren nu a renunțat la a fi profesor. Pentru 4 decenii el a predat teologia la Seminarul Teologic Baptist, fiind ales ca președinte în perioada 1968-1971 și lider al Departamentului de Teologie în perioada 1977-1980. El a ajutat la scrierea a două confesiuni Braziliene Baptiste și a fondat “Societatea Biblică Braziliană”. Cu toate acestea, inima lui bătea pentru pastorat. Lipsea foarte rar de   la birou și doar de 2 ori a lipsit de la amvon – prima dată din cauza unei boli și cealaltă, din cauza faptului că servea patria drept căpitan al Forțelor Braziliene din Italia pe perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Dr. Joao Filson Soren, în ziua de 2 ianuarie 2002 slujitorul credincios în lucrul încredințat este chemat să fie în prezența Domnului, să primească răsplătirea celor credincioși.

Sursa:

„Baptists Together in Christ 1905 – 2005, A Hundred-Year History of the Baptist World Alliance, p 134. (Baptiștii împreună în Hristos 1905 – 2005, o istorie de o sută de ani a Alianței Mondiale Baptiste.)

Al zecelea Congres Baptist Mondial din Rio de Janeiro, 1960

 

Prezint al zecelea Congres al Alianței Mondiale Baptiste, ținut la Rio de Janeiro și al treilea Congres la care baptiștii români nu au participat. La Congres s-a vorbit de România și intensificarea discuțiilor cu Uniunea Baptistă din România. Nu am am avut resurse prea multe, ci am scris din cartea: „Baptists Together in Christ 1905 – 2005 câteva informații.

În 1956 Comitetul Executiv a acceptat invitatia Convenției  Baptiste Braziliene să țină următorul Congres Mondial Baptist în Rio de Janeiro. Perioada aleasă a fost 26 Iunie – 3 Iulie 1960. Pentru prima data în istoria de 55 de ani, un Congres al Alianței, a avut loc într-o țară în afara Europei și Americii de Nord.

Tema aleasă a fost:

“Isus este Domnul”

 Pentru evenimentul de 8 zile au fost făcute planuri elaborate, fiind mai îndelungat decât toate întâlnirile anterioare.  Edgar F. Hallock, un misionar brazilian, a coordonat lucrările comitetului; William Jensen Reynolds din  Nashville, Tennesee, USA, a fost liderul muzical și Theodore F. Adams a fost președinte.

Baptiștii brazilieni au pus la dispoziție un cor de 3000 mii de oameni, o fanfară, multiple ansambluri corale și soliști. 60 de națiuni au fost reprezentate în program și persoane din 70 de țări și-au purtat streagurile într-o defilare a națiunilor. Numărul delegaților înregistrați a fost de 12.688 din care 9.996 din Brazilia, 1.986 din SUA, 186 din Argentina și 173 din Canada. Acest Congres a fost cel mai mare Congres ținut în afara SUA de până atunci.

Rapoartele care s-au făcut în timpul Congresului, arată că în decembrie 1958, aproximativ 22 milioane de oameni erau membri ai Bisericilor Baptiste, o creștere cu aproximativ 3 milioane față de anul 1955. SUA a trimis o echipă să filmeze evenimentul, iar Brazilia a emis un timbru special pentru a marca această ocazie.

În discursul său, intitulat “Jesus Christ Is Lord”, adică “Isus Hristos este Domnul”, președintele Congresului, Adams, a trecut în revistă călătoriile sale pe parcursul celor 5 ani în care a fost președintele Alianței Mondiale Baptiste, după care a îndemnat baptiștii la evanghelizare și misiune. El a fost într-adevar primul președinte care a vizitat Africa. Pe lângă educația creștină, dreptatea rasială, ajutorarea săracilor și pacea mondială, el a reamintit și principiile și convingerile baptiste. În final, Adams a reiterat cele 4 teme pe care le-a adoptat când a acceptat președenția în Londra, anul 1955:

1.    evanghelismul,

2.    părtășia,

3.    credința și

4.    rugăciunea.

Arold T. Ohrn, care a anuntat în 1959 că se va retrage din funcția de Secretar General după Congres, a notat în raportul său final creșterea legăturii cu baptiștii din Rusia și România, a avertizat asupra creșterii violenței asupra creștinilor în câteva dintre noile națiuni independente, a subliniat că încă 8 Uniuni au devenit membre ale Alianței Mondiale Baptiste și a punctat că Europa a fost singurul continent unde numeroasele Uniuni Baptiste sunt unite într-o organizație continentală. El a mai menționat că se bucură de faptul că pe fiecare continent s-au format uniuni ale Femeilor baptiste și a descris cum evoluau departamentele de Tineret și Publicații. El a atras atenția și asupra programului “Brother`s keeper”, o lucrare începută în 1968 de un grup de doctori, sub coordonarea lui Robert Hitigson, un profesor baptist american de la Universitatea de Medicină din Cleveland, Ohio și finanțați de Fundația “Maxety Jarman” din Tennessee. Acest grup a călătorit 45 de mii de mile și a vizitat 27 de țări din Asia și Africa, unde au administrat vaccinuri, au efectuat operații medicale, au donat bunuri și au acordat asistență medicală gratuită.

Cel ales să-l înlocuiască pe Ohrn a fost Josef Nordenhaug, președintele Seminarului Baptist din Ruschlikon, Elveția.

Ales drept președinte pentru perioada 1960-1965 a fost Joao Filson Soren. Cu toate că Ohrn a părăsit postul în septembrie, Nordenhaug nu și-a asumat rolul până în data de 1 Noiembrie.

 

Delegații de la Rio au adoptat un puternic manifest pe tema libertății religioase. Acest manifest afirma cele trei credințe de bază despre libertate:

1.    “Dumnezeu a creat omul după chipul Său”,

2.    “Omul este răspunzător în fața lui Dumnezeu despre credința sa” și

3.     “Credința și implicarea religioasă trebuie să fie voluntară, ca să fie reală”.

Dacă cineva mai are informații despre acest Congres, să le scrie la comentarii. Mulțumesc.

Rezoluțiile Tineretului Baptist din România în urma Congresului din 1931

 

Aceste rezoluții ar merge bine în procesul de revitalizare a bisericilor din ziua de azi. Este vorba de valori care nu se schimbă odată cu trecerea anilor. Să ne ajute Bunul Dumnezeu!

„Noi, delegații Uniunilor Tineretului Baptist, întruniți în Congres la Buteni, județul Arad, în zilele de 28 – 30 august 1931, adoptăm următoarele rezoluții:

1.    Alegem ca Motto în acești trei ani ce stau înaintea noastră:

„Credință, Muncă și Rugăciune”.

2.    Fiecare membru al Societății de Tineret să nu bea băuturi îmbătătoare deloc.

3.    Fiecare membru să fie un câștigător de suflete la Cristos.

4.    Vom lupta pentru absoluta libertate religioasă și pentru respectarea drepturilor omului.

5.    Deoarece trăim în zilele în care bântuie tot felul de curente rele și se împrăștie în popor literatură otrăvitoare, noi recomandăm tuturor fraților tineri să cetească zilnic Biblia și să nu dea niciun ban pe acele cărți, reviste sau gazete care tind să otrăvească oamenii cu idei și învățături vătămătoare credinței creștine și care lovesc chiar în soarta statului în care trăim.

6.    Noi rugăm stăruitor pe toți frații să ne ajute în munca pentru pacea universală între toate popoarele, să se roage pentru capii statelor și Liga Națiunilor.

7.    Noi membri Uniunilor Tineretului Baptist adunați în Congres, veștejim (a dezaproba, a înfiera, a dezonora) prigonirile religioase și cerem ca stăpânii noștri să trateze deopotrivă pe toți cetățenii Țării, fără deoebire de națiune și religie.

8.    Veștejim (dezaprobăm) toate spectacolele ce tind să otrăvească tineretul și caută să-i dea sugestii ce duc la imoralitate și tâlhării și sfătuim pe toți frații tineri să nu ia parte la ele.

9.    Veștejim luxul și moda decoltată și rugăm pe toți membri uniunilor noastre să aibă în vedere modestia și cumpătarea în toate.

10.Mulțumim fraților din Buteni pentru ospitalitatea largă ce ne-au dăruit-o cu ocazia Congresului.”

La acest Congres au participat 180 de tineri baptiști și l-au ales pe fratele Ioan Dan ca președinte.   

Seminarul Teologic Baptist – un exemplu de integritate și afirmare a libertății de conștiință de Prof. Dr. Marius Silveșan

 

Prin intermediul acestui studiu dorim să prezentăm câteva date din istoria Seminarului Teologic Baptist din România în contul integrității și al libertății religioase. Înființat în 1921 acesta și-a continuat existența sub acest nume până în anul 1990 când a fost transformat în Institut Teologic de gard universitar. Acest lucru s-a putut realiza după Revoluția din decembrie 1989 care aduce mult dorita libertate religioasă. Totodată, Seminarul Teologic Baptist și apoi Institutul Teologic Baptist alături de Facultatea de Teologie Baptistă au oferit și continuă să ofere încredere, susținere celor care au nevoie de așa ceva, să promoveze integritatea și să militeze pentru respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și cetățeanului printre care și libertatea religioasă.

Istoria Seminarului Teologic Baptist este legată de afirmarea integrității și a libertății de conștiință. În fapt, după cum afirmă și profesorul Eugen Matei, „libertatea conștiinței, piatră de temelie a principiului libertății religioase, face parte din însăși fibra baptismului, așa cum a fost exprimat în timpuri moderne (1905) de E. Y. Mullins prin ceea ce el a numit „principul competenței sufletului” sau chiar dintru începuturi de Thomas Helwys (c.1575- c.1617) pe când încerca să-l convingă pe regele James I al Angliei că măria sa nu are nici o autoritate asupra conștiinței supușilor. Fapt pentru care i-au și putrezit oasele pe undeva prin închisoare. De atunci, cam oriunde s-au extins baptiștii, au trecut printr-o fază de persecuție religioasă, tipic promovată de biserica oficială care era una cu statul. Așa au stat lucrurile și în Romania”.[1]

Astfel dar, baptiștii români au fost printre cei mai înaintați și interesați în promovarea conceptului libertății religioase pentru că acesta se afla în însăși fibra baptismului, chiar dacă „libertatea de gândire, de exprimare, de asociere sunt specifice gândirii și vieții moderne sau a modernității. Lumea premodernă nu era familiară cu ideea de democrație, libertăți sau drepturi cetățenești.”[2] Vorbind despre libertatea religioasă, Teodor-Ioan Colda subliniază faptul că „istoric, baptiștii cred că acesta este un drept divin. Nu este acordat de autoritățile seculare, nu este acordat de o constituție, nu este acordat de Biserică, ci este acordat de Dumnezeu Însuși.”[3] Acesta este cadrul general în care dorim să realizăm o incursiune succintă în istoria Seminarului Teologic Baptist din București[4], cea mai veche instituție de învățământ teologic baptist din România. Înființat în toamna anului 1921 la Buteni, județul Arad, acesta s-a mutat curând la Arad datorită persecuțiilor și presiunilor la care profesorii și seminariștii au fost supuși de către autorități. De la Arad, la sugestia lui Constantin Adorian, probabil „cel mai mare baptist român”[5], după cum îl prezintă Teodor-Ioan Colda, Seminarul și-a schimbat din nou locația, destinația finală fiind capitala țării.[6]

Atunci când vorbim de educația teologică baptistă în România ne referim la misiune, la o viziune misionară. Aceasta a venit din partea Bordului de Misiune al Convenției Baptiste de Sud care a văzut nevoia de a pregăti lucrători în Europa Centrală și de Sud Est. Aceste probleme au apărut în contextul schimbărilor și oportunităților provocate de Primul Război Mondial. Un aport important în ceea ce privește ducerea la îndeplinire a acestui obiectiv i-a aparținut lui Everett Gill.

Cu suport logistic din partea baptiștilor americani (Foreign Mission Board – FMB- of The Southern Baptist Convension), în toamna anului 1921 , respectiv în luna septembrie, a fost deschis Seminarul Teologic Baptist, prima instituție de învățământ teologic baptist din România. Deschiderea a avut loc la Buteni, apoi, ca urmare a persecuțiilor, Seminarul s-a mutat la Arad şi în final la București, instituție ce există şi astăzi sub numele de Institutul Teologic Baptist din București (ITBB). În cadrul unui articol din anul 1920 apărut în Revista Home and Foreign Fields, Jurnalul de misiune al Convenției Baptiste de Sud se menționa faptul că în România sunt mulți tineri dornici care așteaptă să beneficieze de avantajul de a se pregăti din punct de vedere teologic. Articolul menționa în continuare un îndemn, astfel că „dacă mergem să cucerim Europa pentru Cristos, trebuie să-i ajutăm pe acești tineri să-și ascută secerile și grăbiții către holdele care sunt deja coapte până la cădere”.^[7] Această manieră de prezentare a câmpului de misiune este una extraordinară și ne conduce către imaginea unui lan de grâu care este copt, gata de recoltă și mai are puțin și cade jos de greutatea spicelor de grâu dacă nu este recoltat. Este remarcabilă această viziune și modul de implementare al acesteia.

Seminarul Teologic Baptist a fost înființat în anul 1921 ca urmare a deciziei aprobată în cadrul Congresului Uniunii Bisericilor Baptiste din România ce a avut loc la Buteni lângă Arad în 1920^[8]. La 1 septembrie 1921 au început cursurile Seminarului sub directoratul lui Ioan R. Socaciu[9], care făcea parte și din corpul profesoral alături de Ioan Popa și Vasile Berbecar^[10].

În anul 1924 a absolvit Seminarul Teologic Baptist din București și prima promoție de elevi, iar în anul 1925 Seminarul este recunoscut ca instituție de învățământ prin Legea Învățământului Particular promulgată în anul 1925, iar ulterior ca urmare a aprobării Statutului Comunității Bisericești Baptiste de către Ministerul Cultelor în luna ianuarie 1928.

Seminarul a funcționat din anul 1921 până în anul 1931, când Ioan R. Socaciu, directorul Seminarului, a rupt relațiile cu Ervett Gill, reprezentant în România al The Foreign Mission Board of The Southern Baptist Convention^[11]. În acest context Seminarul Teologic s-a mutat la Arad, însă fără susținere financiară din partea comunității locale și a Uniunii care se aflau în criză financiară. Datorită acestui fapt cursurile au fost întrerupte după o lună de zile. Seminarul s-a redeschis abia la 15 septembrie 1933, după ce la Congresul Cultului din anul 1932 ce s-a ținut la Timișoara Uniunea s-a rupt, formându-se astfel două Uniuni, iar Uniunea nouă a reluat relațiile „de frățietate cu reprezentanții Bordului de misiune american.”^[12] Lucașa L. Sezonov a fost numit director activ, iar profesorul dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului American de Misiune, a fost considerat director onorific^[13].

În contextul trecerii la un regim autoritar, cel al dictaturii antonesciene, Seminarul a fost desființat în martie 1942, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri, nr. 723/1942, fiind redeschis în 1 noiembrie 1946. A urmat o perioadă în care învățământul teologic baptist s-a desfășurat în bune condiții, până la instaurarea regimului comunist.

            Revenind la perioada interbelică dorim să menționăm faptul că în a doua parte a anilor ꞌ20 alături de pregătirea pe care Seminarul o făcea pentru băieți se inițiază una și pentru fete.

 

Școala de fete

Una din modalitățile prin care s-a făcut misiune de către bisericile baptiste din România în perioada interbelică a fost prin intermediul educației. Astfel, în anii '20, la inițiativa International Mission Board of the Southern Baptist Convention s-a deschis pe lângă Seminarul Teologic Baptist din București, Școala de Fete sau Seminarul Baptist de Fete^[14] cum a mai fost denumit în perioada respectivă^[15]. Inițial a fost o viziune, apoi această viziune a avut nevoie și de un spațiu, de o clădire în care să-și desfășoare activitatea. Astfel, după construirea clădirii din spate a fost ridicat un corp de clădire aflat în fața primului destinat pentru o „Școală de Fete. [Acesta] s-a construit în perioada 1925-1926 pe cheltuiala unei credincioase baptiste din America, Mrs. W. C. James.”^[16] Informația menționată de Alexa Popovici trebuie corectată în sensul că finalizarea construcției nu s-a realizat în 1926, ci abia în 1929. În documentele americane școala de fete este menționată cu numele James Memorial Training School, iar construcția s-a realizat cu contribuția deosebită din punct de vedere financiar a Convenției Baptiste de Sud. De menționat și faptul că clădirea a fost ridicată în onoarea^[17] Mrs. W. C. James care a fost președinte al Woman's Missionary Union [WMU - Uniunea Misionară a Femeilor] din cadrul Convenției Baptiste de Sud [SBC], în perioada 1916-1925^[18]. Construcția urma să fie casa a 50 de femei tinere care urmau să fie pregătite din punct de vedere religios pentru a lucra cu femeile și copiii^[19].

Pregătirea femeilor baptiste a fost parte a viziunii Convenției Baptiste de Sud din America (Sowthern Baptist Convention SBC) prin intermediul International Mission Board (IBM), Bpordul de Misiune Externă.

Prima directoare a Școlii de fete a fost Miss Earl Hester^[20], care vine în București în anul 1929 cu acordul IMB. Pentru a prelua poziția de directoare a Școlii de fete din București aceasta a fost numită ca misionară în România la 16 iulie 1929^[21].

În anul școlar 1929-1930, s-a înființat o școală separată pentru fete, cu durata studiilor de doi ani. Această școală a funcționat până în anul școlar 1940-1941, când prin legile antonesciene activitatea confesiunii baptiste a fost restrânsă până la desființare, chiar dacă, în opinia lui Teodor-Ioan Colda, „[mareșalul Ion] Antonescu avea sentimente amestecate față de sectanți și față de imaginea pe care și-a creat-o biserica ortodoxă în societatea interbelică.”[22] Fetele pregătite în această școală aveau misiunea de a lucra cu femeile din bisericile baptiste și cu copiii din Școala Duminicală.

Într-o anumită măsură tradiția este reluată după anul 1990 prin înființarea Facultății de Teologie Baptistă în cadrul Universității din București. Astfel că la Facultatea de Teologie Baptistă (FTB) pot studia și fete. Mai mult decât atât acestea au acces și la studii postuniversitare teologice în baza programului de master oferit de aceeași instituție de învățământ teologic care îl are ca decan pe domnul profesor universitar Otniel Ioan Bunaciu.

Educația, element vital în regimurile comuniste a fost strict controlată, aspect legiferat atât în constituții, cât și în celelalte legi^[23]. Biserica a fost despărțită de școală iar educația religioasă a fost restrânsă și controlată^[24].

     În anul 1957 Partidul Comunist Român a tipărit, prin oficialele sale, operele lui Lenin, în volumul 15 al acestor opere, sunt redate cuvintele lui Lenin: „Marxismul consideră totdeauna toate religiile şi bisericile contemporane, toate organizațiile, ca pe niște organe ale reacţiunii burgheze, care slujesc la apărarea exploatării şi la narcotizarea clasei muncitoare”. Aceste cuvinte au devenit temeiul luptelor comuniste împotriva religiilor din România, implicit împotriva Cultului Baptist.

Activitatea Seminarului Teologic Baptist^[25] din București era de asemenea controlată atât ca număr de elevi, cât și ca profesori și materii. Departamentul Cultelor a impus Cultului Baptist începând cu anul 1961 o schemă fixă de posturi care a afectat și Seminarul baptist^[26]. Astfel, numărul de elevi era calculat pe baza unui algoritm în funcție de numărul de posturi vacante pe care-l dădea Cultul Baptist Departamentului Cultelor. Media era în jur de 20 de elevi pentru o perioadă de 4 ani, iar următoarea aprobare venea după ce termina seria respectivă. Aceste aspecte sunt prezentate și de către pastorul Ioan Bunaciu astfel: ,,În anul 1961 toamna ni s-a aprobat 7 seminariști la seminar. După ce au terminat aceștia, ni s-a dat 6 seminariști, iar în anul 1969 seminarul n-a funcționat. În toamna anului 1970 ne-a aprobat 12 seminariști. În anul 1974 ne-a aprobat 20 de seminariști, iar după 2 ani, în 1976, ne-a mai aprobat 20, așa că aveam în acea perioadă 40 de seminariști. După ce a terminat seria primită în 1976, adică în toamna anului 1980, ni s-a aprobat 10 seminariști pentru anul I de seminar. După 1984 ni se aprobă câte 4 seminariști în fiecare an dar noi luam 5, al 5-lea reușit era în limba maghiară și Departamentul Cultelor înghițea hapul și ni-l lăsa. Așa că revoluția ne-a prins cu 17 studenți seminariști.”^[27]

Activitatea Seminarului a fost redusă pe toată perioada comunistă, anul 1989 reprezentând reinstaurarea libertăţii religioase. În acest context în anul 1990 Seminarul a fost transformat în Institut Teologic de Grad Universitar un rol important în acest demers l-a avut profesorul universitar Vasile Talpoș, directorul Seminarului Teologic Baptist din București (1988-1990) și apoi primul rector al Institutului Teologic Baptist de Grad Universitar, transformat ulterior în Institutul Teologic Baptist din București. Contribuția profesorului Vasile Talpoș a fost una însemnată, putând fi contabilizată și datorită perioadei îndelungate cât s-a aflat la conducerea instituției, respectiv 1990-2011.

Începând din 29 noiembrie 2011, Conferențiar universitar doctor Daniel Mariș a fost ales în funcția de Rector al Institutului Teologic Baptist din București^[28]. În paralel cu activitatea profesorală la Institutul Teologic Baptist din Bucești, Daniel Mariș este și profesor la Facultatea de Teologie Baptistă din Universitatea București^[29]. 

 

Concluzii

Această scurtă incursiune are rolul de a releva faptul că  dincolo de vicisitudinile perioadelor interbelică și comunistă, Seminarul Teologic Baptist din București a fost un far în lumea  teologică din România care și-a propus să promoveze integritatea  alături de celelalte valori ale  moralei creștine  și să solicite de fiecare dată când a fost cazul dreptul la propria existență în baza dreptului la libertate religioasă  care se regăsea în documentele oficiale și în legea fundamentală a țării, Constituția.

Publicat în:

Marius Silveșan, „Seminarul Teologic Baptist - un exemplu de integritate și afirmate a libertății de conștiință” în Jurnalul libertății de conștiință vol 8, Nr. 2, 2020, pp. 697-708.

Prof. Dr. Marius Silveșan

C. N. M. George Enescu București

C. T. „Gheorghe Asachi” București

 

 

Bibliografie

„Daniel Mariș noul rector al ITBB”, http://www.itb.ro/?q=noutati/confdr-daniel-maris-noul-rector-itb (accesat 19.09.2012).

Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte (ASSC),  „Învățământul teologic. Anexa 2: Norme legale referitoare la învățământul teologic”, 26 noiembrie 1976.

Bodeanu Denisa, Neoprotestanții din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: baptiștii din județul Cluj: mărturii și documente, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007.

Bunaciu Ioan, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1994-1990, Editura Universității din București, București, 2002.

Ciucă Mihai, „James Memorial Training School” în loc. cit., p. 26;

Ciucă Mihai, „James Memorial Training School” în Revista Arhiva Baptistă, Anul I, Nr. 1/2019.

Colda Teodor-Ioan, „Baptiștii din România, victime ale discursului naționalist după Marea Unire de la 1918 și susținătorii discursului naționalist un secol mai târziu” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 6, Nr. 1/2018.

Colda Teodor-Ioan, „Proselytism and other isms in the Contextof Social Security in Present Day Romania” în Jurnalul Libertății de Conștiință – supliment – 2016.

Colda Teodor-Ioan, „Contribuția pastorului Constantin Adorian în obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România după Marea Unire de la 1918” în Libertatea religioasă mereu în actualitate, volum coordonat de Dr. Nelu Burcea, Dr. Ioan-Gheorghe Rotaru, Lect. univ. dr. Ieremia Rusu, Editura Uniersitară, București, 2012, p. 189.

Colda Teodor-Ioan, „Credincioșii baptiști și Holocautul din România, sau cum li s-a negat pocăiților și evreilor demnitatea umană în România anilor 1940-1944” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 7, Nr. 2/2019.

Edworthy Mark, The wall that remains, International Mission Board of the Southern Baptist Convention, Ricmond, Virginia, 2012. 

Home and Foreign Fields, Nr. 5, mai 1922.

Home and Foreign Fields, The Missionary Journal of the Southern Baptist Convention, Nr. 10, October 1929, p. 30;

Mariș Marius Daniel, Colda Teodor - Ioan,  Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015.

Matei Eugen, „J. H. Rushbrooke și libertatea religioasă a baptiștilor români”, disponibil online la adresa https://chibzuieli.wordpress.com/2013/09/01/j-h-rushbrooke-si-libertatea-religioasa-a-baptistilor-romani/, (31.07.2020)

Popovici Alexa, Istoria baptiștilor din România, 1856–1989, 3 vol., ed. rev., Editura Făclia, Oradea, 2007.

Revista Arhiva Baptistă Nr 1 (4) – 2020 ce a avut ca temă „Femeia creștină baptistă din România interbelică”.

Revistei Arhiva Baptistă Nr. 2 (5)/ 2020, editată de Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad, având ca titlu generic: Ioan R. Socaciu cel mai longeviv conducător baptist.

Silveșan Marius „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.

Silveșan Marius „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.

Silveșan Marius, „Incursiune în istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România anilor '80” în : „Studii de Istorie Eclesiastică”, vol. II, coord: Marius Oanță, , Ed. Sitech, Craiova 2020, pp.259-286.

Silveșan Marius, Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012;

Stoica Daniel, „Earl Hester Truța” în Revista Arhiva Baptistă, Anul II, Nr. 1, aprilie 2020.

Prof. Dr. Marius Silveșan

C. N. M. George Enescu București

C. T. „Gheorghe Asachi” București

 

 

---

[1] Eugen Matei, „J. H. Rushbrooke și libertatea religioasă a baptiștilor români” disponibil online la adresa https://chibzuieli.wordpress.com/2013/09/01/j-h-rushbrooke-si-libertatea-religioasa-a-baptistilor-romani/, (31.07.2020).

[2] Teodor-Ioan Colda, „Baptiștii din România, victime ale discursului naționalist după Marea Unire de la 1918 și susținătorii discursului naționalist un secol mai târziu” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 6, Nr. 1/2018, p. 479.

[3] Teodor-Ioan Colda, „Proselytism and other isms in the Contextof Social Security in Present Day Romania” în Jurnalul Libertății de Conștiință – supliment – 2016, p. 22.

[4] Parte din informațiile publicate în cadrul acestui articol se regăsesc în Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012; Marius Silveșan „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.

[5] Teodor-Ioan Colda, „Contribuția pastorului Constantin Adorian în obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România după Marea Unire de la 1918” în Libertatea religioasă mereu în actualitate, volum coordonat de Dr. Nelu Burcea, Dr. Ioan-Gheorghe Rotaru, Lect. univ. dr. Ieremia Rusu, Editura Uniersitară, București, 2012, p. 189.

[6] Despre relația lui Constantin Adorian cu Seminarul Baptist vezi volumul: Daniel Marius Mariș, Teodor - Ioan Colda,  Constantin Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015, pp. 53-64.

[7] Home and Foreign Fields, Nr. 5, mai 1922, p. 8.

[8] Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România, 1856–1989, 3 vol., ed. rev., Editura Făclia, Oradea, 2007, p. 325.

[9] Pentru mai multe detalii despre Ioan Rose Socaciu a se vedea numărul 5 (2)/ 2020 al Revistei Arhiva Baptistă, editată de Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad, având ca titlu generic: Ioan R. Socaciu cel mai longeviv conducător baptist.

[10] Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România, 1856–1989, p. 126. Cursurile au început cu nouă tineri: Dumitru Baban, Ioan Cristea, Nicolae Iancu, Ilie Mârza, Loghin Motrescu, Gheorghe Olteanu, Teodor Pușcaș, A. Roșca și Florian Tenț, Ibidem.

[11] Bordul de Misiune American al Convenției Baptiste de Sud din Statele Unite ale Americii.

[12] Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, p. 332.

[13] Ibidem.

[14] Pentru mai multe detalii despre Școala de fete a se vedea Revista Arhiva Baptistă Nr 1 (4) – 2020 ce a avut ca temă „Femeia creștină baptistă din România interbelică”.

[15] Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România : între persecuție, acomodare și rezistență : 1948-1965, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2002, pp. 200-206.

[16] Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, p. 331.

[17] Mihai Ciucă spune că numele școlii a fost „dat în memoria credincioasei baptiste americane, W. C. James” cf. Mihai Ciucă, „James Memorial Training School” în Revista Arhiva Baptistă, Anul I, Nr. 1/2019, p. 26.

[18] Mihai Ciucă, „James Memorial Training School” în loc. cit., p. 26; Mark Edworthy, The wall that remains, International Mission Board of the Southern Baptist Convention, Ricmond, Virginia, 2012, p. 17. 

[19] Mark Edworthy, The wall that remains, p. 17.

[20] Earl Hester (1902-1993)

[21] Home and Foreign Fields, The Missionary Journal of the Southern Baptist Convention, Nr. 10, October 1929, p. 30; Daniel Stoica, „Earl Hester Truța” în Revista Arhiva Baptistă, Anul II, Nr. 1, aprilie 2020.

[22] Teodor-Ioan Colda, „Credincioșii baptiști și Holocautul din România, sau cum li s-a negat pocăiților și evreilor demnitatea umană în România anilor 1940-1944” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol. 7, Nr. 2/2019, p. 68.

[23] Dintre normele legale referitoare la învățământul teologic în vigoare pe parcursul anilor ’80 menționăm: 1. Constituția R.S.R. din anul 1965, 2. Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase care stipula în articolele 44-54 dreptul cultelor religioase de a organiza învățământ eclesial sub controlul statului, 3. Decretul nr. 334/1970 privind organizarea și funcționarea Departamentului Cultelor, 4. Statutul de organizare și funcționare al Cultului Creștin Baptist, 5. Decretul nr.141/1975 privind retribuirea personalului din unitățile de cult, 6. Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, Cf. ASSC Învățământul teologic. Anexa 2: Norme legale referitoare la învățământul teologic”, 26 noiembrie 1976.

[24]  S-a avut în vedere şi limitarea acţiunilor cultelor vizând educaţia religioasă a copiilor şi tineretului.

[25] Pastorul Hușan, fost președinte al Cultului baptist în anii ’80, consideră că pe parcursul perioadei comuniste a existat o discriminare din partea statului cu privire la școlile teologice. În timp ce ortodocșilor li se permitea înscrierea unui număr mai mare de cursanți și o școală de nivel universitar, baptiștii erau supuși constrângerilor de tot felul. Vezi interviul cu pastorul Mihai Hușan în Denisa Bodeanu, Neoprotestanții din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu de caz: baptiștii din județul Cluj: mărturii și documente, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, pp. 179-197.

[26] Marius Silveșan, „Incursiune în istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România anilor '80” în : „Studii de Istorie Eclesiastică”, vol. II, coord: Marius Oanță, , Ed. Sitech, Craiova 2020, pp.259-286.

[27] Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1994-1990, Editura Universității din București, București, 2002, p. 215.

[28] http://www.itb.ro/?q=noutati/confdr-daniel-maris-noul-rector-itb (accesat 19.09.2012).

[29] Marius Silveșan „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.