Prin intermediul
acestui studiu dorim să prezentăm câteva date din istoria Seminarului Teologic
Baptist din România în contul integrității și al libertății religioase.
Înființat în 1921 acesta și-a continuat existența sub acest nume până în anul
1990 când a fost transformat în Institut Teologic de gard universitar. Acest
lucru s-a putut realiza după Revoluția din decembrie 1989 care aduce mult
dorita libertate religioasă. Totodată, Seminarul Teologic Baptist și apoi
Institutul Teologic Baptist alături de Facultatea de Teologie Baptistă au
oferit și continuă să ofere încredere, susținere celor care au nevoie de așa
ceva, să promoveze integritatea și să militeze pentru respectarea drepturilor
și libertăților fundamentale ale omului și cetățeanului printre care și
libertatea religioasă.
Istoria
Seminarului Teologic Baptist este legată de afirmarea integrității și a
libertății de conștiință. În fapt, după cum afirmă și profesorul Eugen Matei, „libertatea
conștiinței, piatră de temelie a principiului libertății religioase, face parte
din însăși fibra baptismului, așa cum a fost exprimat în timpuri moderne (1905)
de E. Y. Mullins prin ceea ce el a numit „principul competenței sufletului” sau
chiar dintru începuturi de Thomas Helwys (c.1575- c.1617) pe când încerca să-l
convingă pe regele James I al Angliei că măria sa nu are nici o autoritate
asupra conștiinței supușilor. Fapt pentru care i-au și putrezit oasele pe
undeva prin închisoare. De atunci, cam oriunde s-au extins baptiștii, au trecut
printr-o fază de persecuție religioasă, tipic promovată de biserica oficială
care era una cu statul. Așa au stat lucrurile și în Romania”.[1]
Astfel dar,
baptiștii români au fost printre cei mai înaintați și interesați în promovarea
conceptului libertății religioase pentru că acesta se afla în însăși fibra
baptismului, chiar dacă „libertatea de gândire, de exprimare, de asociere sunt
specifice gândirii și vieții moderne sau a modernității. Lumea premodernă nu
era familiară cu ideea de democrație, libertăți sau drepturi cetățenești.”[2]
Vorbind despre libertatea religioasă, Teodor-Ioan Colda subliniază faptul că
„istoric, baptiștii cred că acesta este un drept divin. Nu este acordat de
autoritățile seculare, nu este acordat de o constituție, nu este acordat de Biserică,
ci este acordat de Dumnezeu Însuși.”[3]
Acesta este cadrul general în care dorim să realizăm o incursiune succintă în
istoria Seminarului Teologic Baptist din București[4],
cea mai veche instituție de învățământ teologic baptist din România. Înființat
în toamna anului 1921 la Buteni, județul Arad, acesta s-a mutat curând la Arad
datorită persecuțiilor și presiunilor la care profesorii și seminariștii au
fost supuși de către autorități. De la Arad, la sugestia lui Constantin
Adorian, probabil „cel mai mare baptist român”[5],
după cum îl prezintă Teodor-Ioan Colda, Seminarul și-a schimbat din nou
locația, destinația finală fiind capitala țării.[6]
Atunci când vorbim
de educația teologică baptistă în România ne referim la misiune, la o viziune
misionară. Aceasta a venit din partea Bordului de Misiune al Convenției
Baptiste de Sud care a văzut nevoia de a pregăti lucrători în Europa Centrală
și de Sud Est. Aceste probleme au apărut în contextul schimbărilor și
oportunităților provocate de Primul Război Mondial. Un aport important în ceea
ce privește ducerea la îndeplinire a acestui obiectiv i-a aparținut lui Everett
Gill.
Cu suport logistic
din partea baptiștilor americani (Foreign Mission Board – FMB- of The Southern
Baptist Convension), în toamna anului 1921 , respectiv în luna septembrie, a
fost deschis Seminarul Teologic Baptist, prima instituție de învățământ teologic
baptist din România. Deschiderea a avut loc la Buteni, apoi, ca urmare a
persecuțiilor, Seminarul s-a mutat la Arad şi în final la București, instituție
ce există şi astăzi sub numele de Institutul Teologic Baptist din București
(ITBB). În cadrul unui articol din anul 1920 apărut în Revista Home and
Foreign Fields, Jurnalul de misiune al Convenției Baptiste de Sud se
menționa faptul că în România sunt mulți tineri dornici care așteaptă să
beneficieze de avantajul de a se pregăti din punct de vedere teologic.
Articolul menționa în continuare un îndemn, astfel că „dacă mergem să cucerim
Europa pentru Cristos, trebuie să-i ajutăm pe acești tineri să-și ascută secerile
și grăbiții către holdele care sunt deja coapte până la cădere”.[7]
Această manieră de prezentare a câmpului de misiune este una extraordinară și
ne conduce către imaginea unui lan de grâu care este copt, gata de recoltă și
mai are puțin și cade jos de greutatea spicelor de grâu dacă nu este recoltat.
Este remarcabilă această viziune și modul de implementare al acesteia.
Seminarul Teologic
Baptist a fost înființat în anul 1921 ca
urmare a deciziei aprobată în cadrul Congresului Uniunii Bisericilor Baptiste
din România ce a avut loc la Buteni lângă Arad în 1920[8]. La
1 septembrie 1921 au început cursurile Seminarului sub directoratul lui Ioan R.
Socaciu[9],
care făcea parte și din corpul profesoral alături de Ioan Popa și Vasile
Berbecar[10].
În anul 1924 a
absolvit Seminarul Teologic Baptist din București și prima promoție de elevi,
iar în anul 1925 Seminarul este recunoscut ca
instituție de învățământ prin Legea Învățământului Particular promulgată în
anul 1925, iar ulterior ca urmare a aprobării Statutului Comunității
Bisericești Baptiste de către Ministerul Cultelor în luna ianuarie 1928.
Seminarul a
funcționat din anul 1921 până în anul 1931, când Ioan R. Socaciu, directorul
Seminarului, a rupt relațiile cu Ervett Gill, reprezentant în România al The
Foreign Mission Board of The Southern Baptist Convention[11]. În acest context Seminarul
Teologic s-a mutat la Arad, însă fără susținere financiară din partea
comunității locale și a Uniunii care se aflau în criză financiară. Datorită
acestui fapt cursurile au fost întrerupte după o lună de zile. Seminarul s-a
redeschis abia la 15 septembrie 1933, după ce la Congresul Cultului din anul
1932 ce s-a ținut la Timișoara Uniunea s-a rupt, formându-se astfel două
Uniuni, iar Uniunea nouă a reluat relațiile „de frățietate cu reprezentanții
Bordului de misiune american.”[12]
Lucașa L. Sezonov a fost numit director activ, iar profesorul dr. Everett Gill,
reprezentantul Bordului American de Misiune, a fost considerat director
onorific[13].
În contextul
trecerii la un regim autoritar, cel al dictaturii antonesciene, Seminarul a
fost desființat în martie 1942, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri, nr.
723/1942, fiind redeschis în 1 noiembrie 1946. A urmat o perioadă în care învățământul
teologic baptist s-a desfășurat în bune condiții, până la instaurarea regimului
comunist.
Revenind la perioada interbelică
dorim să menționăm faptul că în a doua parte a anilor ꞌ20 alături de pregătirea
pe care Seminarul o făcea pentru băieți se inițiază una și pentru fete.
Școala de fete
Una din modalitățile
prin care s-a făcut misiune de către bisericile baptiste din România în
perioada interbelică a fost prin intermediul educației. Astfel, în anii '20, la
inițiativa International Mission Board of the Southern Baptist Convention s-a
deschis pe lângă Seminarul Teologic Baptist din București, Școala de Fete sau Seminarul
Baptist de Fete[14] cum
a mai fost denumit în perioada respectivă[15]. Inițial a fost o viziune,
apoi această viziune a avut nevoie și de un spațiu, de o clădire în care să-și
desfășoare activitatea. Astfel, după construirea clădirii din spate a fost
ridicat un corp de clădire aflat în fața primului destinat pentru o „Școală de
Fete. [Acesta] s-a construit în perioada 1925-1926 pe cheltuiala unei
credincioase baptiste din America, Mrs. W. C. James.”[16] Informația menționată de
Alexa Popovici trebuie corectată în sensul că finalizarea construcției nu s-a
realizat în 1926, ci abia în 1929. În documentele americane școala de fete este
menționată cu numele James Memorial Training School, iar construcția s-a
realizat cu contribuția deosebită din punct de vedere financiar a Convenției
Baptiste de Sud. De menționat și faptul că clădirea a fost ridicată în onoarea[17]
Mrs. W. C. James care a fost președinte al Woman's Missionary Union [WMU
- Uniunea Misionară a Femeilor] din cadrul Convenției Baptiste de Sud [SBC], în
perioada 1916-1925[18].
Construcția urma să fie casa a 50 de femei tinere care urmau să fie pregătite
din punct de vedere religios pentru a lucra cu femeile și copiii[19].
Pregătirea femeilor
baptiste a fost parte a viziunii Convenției Baptiste de Sud din America
(Sowthern Baptist Convention SBC) prin intermediul International Mission Board
(IBM), Bpordul de Misiune Externă.
Prima directoare a
Școlii de fete a fost Miss Earl Hester[20], care vine în București în
anul 1929 cu acordul IMB. Pentru a prelua poziția de directoare a Școlii de
fete din București aceasta a fost numită ca misionară în România la 16 iulie
1929[21].
În anul școlar
1929-1930, s-a înființat o școală separată pentru fete, cu durata studiilor de
doi ani. Această școală a funcționat până în anul școlar 1940-1941, când prin
legile antonesciene activitatea confesiunii baptiste a fost restrânsă până la
desființare, chiar dacă, în opinia lui Teodor-Ioan Colda, „[mareșalul Ion]
Antonescu avea sentimente amestecate față de sectanți și față de imaginea pe
care și-a creat-o biserica ortodoxă în societatea interbelică.”[22]
Fetele pregătite în această școală aveau misiunea de a lucra cu femeile din
bisericile baptiste și cu copiii din Școala Duminicală.
Într-o anumită
măsură tradiția este reluată după anul 1990 prin înființarea Facultății de
Teologie Baptistă în cadrul Universității din București. Astfel că la
Facultatea de Teologie Baptistă (FTB) pot studia și fete. Mai mult decât atât
acestea au acces și la studii postuniversitare teologice în baza programului de
master oferit de aceeași instituție de învățământ teologic care îl are ca decan
pe domnul profesor universitar Otniel Ioan Bunaciu.
Educația, element vital în regimurile
comuniste a fost strict controlată, aspect legiferat atât în constituții, cât
și în celelalte legi[23].
Biserica a fost despărțită de școală iar educația religioasă a fost restrânsă
și controlată[24].
În anul 1957 Partidul
Comunist Român a tipărit, prin oficialele sale, operele lui Lenin, în volumul
15 al acestor opere, sunt redate cuvintele lui Lenin: „Marxismul consideră
totdeauna toate religiile şi bisericile contemporane, toate organizațiile, ca
pe niște organe ale reacţiunii burgheze, care slujesc la apărarea exploatării
şi la narcotizarea clasei muncitoare”. Aceste cuvinte au devenit temeiul
luptelor comuniste împotriva religiilor din România, implicit împotriva
Cultului Baptist.
Activitatea Seminarului Teologic Baptist[25]
din București era de asemenea controlată atât ca număr de elevi, cât și ca
profesori și materii. Departamentul Cultelor a impus Cultului Baptist începând
cu anul 1961 o schemă fixă de posturi care a afectat și Seminarul baptist[26].
Astfel, numărul de elevi era calculat pe baza unui algoritm în funcție de
numărul de posturi vacante pe care-l dădea Cultul Baptist Departamentului
Cultelor. Media era în jur de 20 de elevi pentru o perioadă de 4 ani, iar
următoarea aprobare venea după ce termina seria respectivă. Aceste aspecte sunt
prezentate și de către pastorul Ioan Bunaciu astfel: ,,În anul 1961 toamna ni
s-a aprobat 7 seminariști la seminar. După ce au terminat aceștia, ni s-a dat 6
seminariști, iar în anul 1969 seminarul n-a funcționat. În toamna anului 1970
ne-a aprobat 12 seminariști. În anul 1974 ne-a aprobat 20 de seminariști, iar
după 2 ani, în 1976, ne-a mai aprobat 20, așa că aveam în acea perioadă 40 de
seminariști. După ce a terminat seria primită în 1976, adică în toamna anului
1980, ni s-a aprobat 10 seminariști pentru anul I de seminar. După 1984 ni se
aprobă câte 4 seminariști în fiecare an dar noi luam 5, al 5-lea reușit era în
limba maghiară și Departamentul Cultelor înghițea hapul și ni-l lăsa. Așa că
revoluția ne-a prins cu 17 studenți seminariști.”[27]
Activitatea
Seminarului a fost redusă pe toată perioada comunistă, anul 1989 reprezentând
reinstaurarea libertăţii religioase. În acest context în anul 1990 Seminarul a
fost transformat în Institut Teologic de Grad Universitar un rol important în
acest demers l-a avut profesorul universitar Vasile Talpoș, directorul
Seminarului Teologic Baptist din București (1988-1990) și apoi primul rector al
Institutului Teologic Baptist de Grad Universitar, transformat ulterior în
Institutul Teologic Baptist din București. Contribuția profesorului Vasile
Talpoș a fost una însemnată, putând fi contabilizată și datorită perioadei
îndelungate cât s-a aflat la conducerea instituției, respectiv 1990-2011.
Începând din 29
noiembrie 2011, Conferențiar universitar doctor Daniel Mariș a fost ales în funcția de Rector
al Institutului Teologic Baptist din București[28]. În paralel cu activitatea
profesorală la Institutul Teologic Baptist din Bucești, Daniel Mariș este și profesor la Facultatea
de Teologie Baptistă din Universitatea București[29].
Concluzii
Această scurtă
incursiune are rolul de a releva faptul că dincolo de vicisitudinile perioadelor
interbelică și comunistă, Seminarul Teologic Baptist din București a fost un
far în lumea teologică din România care
și-a propus să promoveze integritatea
alături de celelalte valori ale
moralei creștine și să solicite de
fiecare dată când a fost cazul dreptul la propria existență în baza dreptului
la libertate religioasă care se regăsea
în documentele oficiale și în legea fundamentală a țării, Constituția.
Publicat în:
Marius Silveșan, „Seminarul
Teologic Baptist - un exemplu de integritate și afirmate a libertății de
conștiință” în Jurnalul libertății de conștiință vol 8, Nr. 2, 2020, pp.
697-708.
Prof. Dr. Marius Silveșan
C. N. M. George Enescu București
C. T. „Gheorghe Asachi” București
Bibliografie
„Daniel Mariș noul
rector al ITBB”, http://www.itb.ro/?q=noutati/confdr-daniel-maris-noul-rector-itb
(accesat 19.09.2012).
Arhiva
Secretariatului de Stat pentru Culte (ASSC), „Învățământul teologic. Anexa 2: Norme legale
referitoare la învățământul teologic”, 26 noiembrie 1976.
Bodeanu Denisa, Neoprotestanții din Transilvania în timpul
regimului comunist. Studiu de caz: baptiștii din județul Cluj:
mărturii și documente, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007.
Bunaciu Ioan, Bisericile Creștine Baptiste din România
între anii 1994-1990, Editura
Universității din București, București, 2002.
Ciucă Mihai, „James Memorial Training School” în loc.
cit., p. 26;
Ciucă Mihai, „James Memorial Training School” în
Revista Arhiva Baptistă, Anul I, Nr. 1/2019.
Colda Teodor-Ioan, „Baptiștii din
România, victime ale discursului naționalist după Marea Unire de la 1918 și
susținătorii discursului naționalist un secol mai târziu” în Jurnalul Libertății de Conștiință, Vol.
6, Nr. 1/2018.
Colda Teodor-Ioan, „Proselytism and
other isms in the Contextof Social
Security in Present Day Romania” în Jurnalul
Libertății de Conștiință – supliment – 2016.
Colda Teodor-Ioan, „Contribuția pastorului Constantin
Adorian în obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România după
Marea Unire de la 1918” în Libertatea
religioasă mereu în actualitate, volum coordonat de Dr. Nelu Burcea, Dr.
Ioan-Gheorghe Rotaru, Lect. univ. dr. Ieremia Rusu, Editura Uniersitară,
București, 2012, p. 189.
Colda Teodor-Ioan, „Credincioșii baptiști și
Holocautul din România, sau cum li s-a negat pocăiților și evreilor demnitatea
umană în România anilor 1940-1944” în Jurnalul
Libertății de Conștiință, Vol. 7, Nr. 2/2019.
Edworthy Mark, The wall that remains, International Mission Board of the
Southern Baptist Convention, Ricmond, Virginia, 2012.
Home and Foreign
Fields, Nr. 5, mai 1922.
Home and Foreign
Fields, The Missionary Journal of the Southern Baptist
Convention, Nr. 10, October 1929, p. 30;
Mariș Marius Daniel,
Colda Teodor - Ioan, Constantin
Adorian: un lider baptist vizionar, Editura Carmel Print, Arad, 2015.
Matei Eugen, „J. H.
Rushbrooke și libertatea religioasă a baptiștilor români”, disponibil online la adresa https://chibzuieli.wordpress.com/2013/09/01/j-h-rushbrooke-si-libertatea-religioasa-a-baptistilor-romani/, (31.07.2020)
Popovici Alexa, Istoria
baptiștilor din România, 1856–1989, 3 vol., ed. rev., Editura Făclia,
Oradea, 2007.
Revista Arhiva
Baptistă Nr 1 (4) – 2020 ce a avut ca temă „Femeia creștină baptistă din
România interbelică”.
Revistei Arhiva
Baptistă Nr. 2 (5)/ 2020, editată de Centrul de Istorie, Genealogie și
Statistică Baptistă din Arad, având ca titlu generic: Ioan R. Socaciu cel mai
longeviv conducător baptist.
Silveșan Marius
„Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România”
în volumul Tradiție, istorie, armată.
Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie,
Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu
Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”,
Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.
Silveșan Marius
„Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România”
în volumul Tradiție, istorie, armată.
Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie,
Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu
Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”,
Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.
Silveșan Marius,
„Incursiune în istoria Bisericilor Creștine Baptiste din România anilor '80” în
: „Studii de Istorie Eclesiastică”, vol. II, coord: Marius Oanță, , Ed. Sitech,
Craiova 2020, pp.259-286.
Silveșan Marius, Bisericile Creștine Baptiste din România:
între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965), Editura Cetatea de
Scaun, Târgoviște, 2012;
Stoica Daniel, „Earl
Hester Truța” în Revista Arhiva Baptistă, Anul II, Nr. 1, aprilie 2020.
Prof. Dr. Marius Silveșan
C. N. M. George Enescu București
C. T. „Gheorghe Asachi” București
[1] Eugen Matei, „J.
H. Rushbrooke și libertatea religioasă a
baptiștilor români” disponibil online la adresa https://chibzuieli.wordpress.com/2013/09/01/j-h-rushbrooke-si-libertatea-religioasa-a-baptistilor-romani/,
(31.07.2020).
[2] Teodor-Ioan Colda, „Baptiștii din România, victime ale discursului
naționalist după Marea Unire de la 1918 și susținătorii discursului naționalist
un secol mai târziu” în Jurnalul
Libertății de Conștiință, Vol. 6, Nr. 1/2018, p. 479.
[3] Teodor-Ioan Colda, „Proselytism and other isms in the Contextof Social Security in Present Day Romania” în Jurnalul Libertății de Conștiință –
supliment – 2016, p. 22.
[4] Parte din informațiile publicate în cadrul acestui articol se regăsesc
în Marius Silveșan, Bisericile Creștine
Baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965),
Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012; Marius Silveșan „Istoria unei
instituții evanghelice: Seminarul Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție, istorie, armată. Lucrările
Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice „Tradiție, Istorie, Armată”,
Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015, coordonat de Olimpiu Manuel
Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, Editura
SITECH, Craiova, pp. 323-335.
[5] Teodor-Ioan Colda, „Contribuția pastorului Constantin Adorian în
obținerea libertății religioase pentru baptiștii din România după Marea Unire
de la 1918” în Libertatea religioasă
mereu în actualitate, volum coordonat de Dr. Nelu Burcea, Dr. Ioan-Gheorghe
Rotaru, Lect. univ. dr. Ieremia Rusu, Editura Uniersitară, București, 2012, p.
189.
[6] Despre relația lui Constantin Adorian cu Seminarul Baptist vezi
volumul: Daniel Marius Mariș, Teodor - Ioan Colda, Constantin Adorian: un lider baptist vizionar,
Editura Carmel Print, Arad, 2015, pp. 53-64.
[7] Home and Foreign Fields, Nr. 5, mai 1922, p. 8.
[8] Alexa Popovici, Istoria
Baptiştilor din România, 1856–1989, 3 vol., ed. rev., Editura Făclia,
Oradea, 2007, p. 325.
[9] Pentru mai multe detalii despre Ioan Rose Socaciu a se vedea numărul 5
(2)/ 2020 al Revistei Arhiva Baptistă, editată de Centrul de Istorie,
Genealogie și Statistică Baptistă din Arad, având ca titlu generic: Ioan R.
Socaciu cel mai longeviv conducător baptist.
[10] Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România, 1856–1989, p. 126.
Cursurile au început cu nouă tineri: Dumitru Baban, Ioan Cristea, Nicolae
Iancu, Ilie Mârza, Loghin Motrescu, Gheorghe Olteanu, Teodor Pușcaș, A. Roșca
și Florian Tenț, Ibidem.
[11] Bordul
de Misiune American al Convenției Baptiste de Sud din Statele Unite ale
Americii.
[12] Alexa
Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, p.
332.
[13] Ibidem.
[14] Pentru mai multe detalii despre Școala de fete a se vedea Revista
Arhiva Baptistă Nr 1 (4) – 2020 ce a avut ca temă „Femeia creștină baptistă din
România interbelică”.
[15] Marius Silveșan, Bisericile Creștine Baptiste din România : între
persecuție, acomodare și rezistență : 1948-1965, Editura Cetatea de Scaun,
Târgoviște, 2002, pp. 200-206.
[16] Alexa
Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1989, p.
331.
[17] Mihai Ciucă spune că numele școlii a fost „dat în memoria credincioasei
baptiste americane, W. C. James” cf. Mihai Ciucă, „James Memorial Training School” în
Revista Arhiva Baptistă, Anul I, Nr. 1/2019, p. 26.
[18] Mihai
Ciucă, „James Memorial Training School” în loc. cit., p. 26; Mark Edworthy, The
wall that remains, International Mission Board of the Southern Baptist
Convention, Ricmond, Virginia, 2012, p. 17.
[19] Mark
Edworthy, The wall that remains, p. 17.
[20] Earl Hester (1902-1993)
[21] Home and Foreign Fields, The Missionary Journal of the Southern
Baptist Convention, Nr. 10, October 1929, p. 30; Daniel Stoica, „Earl Hester
Truța” în Revista Arhiva Baptistă, Anul II, Nr. 1, aprilie 2020.
[22] Teodor-Ioan Colda, „Credincioșii baptiști și Holocautul din România, sau
cum li s-a negat pocăiților și evreilor demnitatea umană în România anilor
1940-1944” în Jurnalul Libertății de
Conștiință, Vol. 7, Nr. 2/2019, p. 68.
[23] Dintre normele legale referitoare la învățământul teologic în vigoare
pe parcursul anilor ’80 menționăm: 1. Constituția R.S.R. din anul 1965, 2.
Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase care
stipula în articolele 44-54 dreptul cultelor religioase de a organiza
învățământ eclesial sub controlul statului, 3. Decretul nr. 334/1970 privind
organizarea și funcționarea Departamentului Cultelor, 4. Statutul de organizare
și funcționare al Cultului Creștin Baptist, 5. Decretul nr.141/1975 privind
retribuirea personalului din unitățile de cult, 6. Legea nr. 57/1974 privind
retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, Cf. ASSC Învățământul teologic. Anexa 2: Norme legale referitoare
la învățământul teologic”, 26 noiembrie 1976.
[24] S-a avut în vedere şi limitarea acţiunilor
cultelor vizând educaţia religioasă a copiilor şi tineretului.
[25] Pastorul Hușan, fost președinte al Cultului baptist în anii ’80,
consideră că pe parcursul perioadei comuniste a existat o discriminare din
partea statului cu privire la școlile teologice. În timp ce ortodocșilor li se permitea înscrierea
unui număr mai mare de cursanți și o școală de nivel universitar, baptiștii
erau supuși constrângerilor de tot felul. Vezi interviul cu pastorul Mihai
Hușan în Denisa Bodeanu, Neoprotestanții din Transilvania în timpul regimului comunist. Studiu
de caz: baptiștii din județul Cluj: mărturii și documente, Editura
Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, pp. 179-197.
[26] Marius Silveșan, „Incursiune în istoria Bisericilor Creștine Baptiste
din România anilor '80” în : „Studii de Istorie Eclesiastică”, vol. II, coord:
Marius Oanță, , Ed. Sitech, Craiova 2020, pp.259-286.
[27] Ioan Bunaciu, Bisericile
Creștine Baptiste din România între anii 1994-1990, Editura Universității din București, București, 2002, p.
215.
[28] http://www.itb.ro/?q=noutati/confdr-daniel-maris-noul-rector-itb (accesat
19.09.2012).
[29] Marius Silveșan „Istoria unei instituții evanghelice: Seminarul
Teologic Baptist din România” în volumul Tradiție,
istorie, armată. Lucrările Sesiunii Internaționale de Comunicări Științifice
„Tradiție, Istorie, Armată”, Ediția a II-a, Constanța, 4-5 iunie 2015,
coordonat de Olimpiu Manuel Glodarenco, Editura Muzeului Militar Național
„Regele Ferdinand I”, Editura SITECH, Craiova, pp. 323-335.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu