Să ne închinăm cu magii în fața Pruncului Isus și să-I dăm inima ca dar

 

Suntem în ajunul marii sărbători a întrupării Domnului Isus Cristos. Biblia ne spune că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale. El va muri pe cruce și prin rănile Lui suntem mântuiți, iar acum El este în cer și mijlocește pentru noi la Tatăl. În aceste zile și în fiecare zi, toată viața noastră, să-L căutăm pe Domnul Isus și numai Lui să ne închinăm, cum este scris în Cuvântul Domnului.

Luca 4:8 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris : ‘Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.’”
Diavolul ne va da alte ținte de rugăciune, alte preocupări, dar să nu uităm, magii s-au rugat Pruncului Isus. Centrul sărbătorii este Isus Cristos, pe El îl căutăm și îl lăudăm?

 

Magii au căutat pe pruncul Rege și când L-au găsit, I s-au închinat.

Matei 2:11Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.
Nouă, Dumnezeu ne cere inima, ca să-L sfințim pe Isus ca Domn.

1 Petru 3:15 Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă,

Păstorii au fost informați că s-a născut Mântuitorul, care va da mântuire.

Luca 2:10-11 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11. astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

Numele Domnului Isus ni s-a dat azi, ca în Numele Lui să ne plecăm genunchiul înaintea lui Dumnezeu.

Filipeni 2:9-11 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10. pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ
11. şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Cu ocazia acestor sărbători și trecerea într-un nou an 2023, vă doresc numai binecuvântări din partea Domnului Dumnezeu.

Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus, cine ni-L poate arăta?

 

Suntem în febra și freamătul sărbătorilor anului 2022. Luna decembrie înaintează zi de zi cu o oarecare viteză și ne tot întrebăm ce și cum va fi, ce va aduce ziua de mâine? Ca popor român, cu un război la graniță, cu scumpiri în lanț, eșecul Schengen, lucruri care ne întristează și ne taie avântul bucuriei, ce să facem?

În aceste condiții, mai rămâne loc și pentru Isus? Am fi interesați ca acei greci cu două mii de ani în urmă să-L vedem pe Isus? Dar cine ni-L poate arăta pe Isus Cristos care s-a născut într-un grajd și culcat în iesle?

I.                Pot datinile și obiceiurile evreiești să ni-L arate pe Isus? Nu.

Profeții Vechiului Testament ne prezintă pe Isus ca venind în Betleem Iudeii, din seminția lui Iuda, pe firul împăratului David, adică din poporul ales de Dumnezeu care se numește Israel.

Cu durere mare trebuie să spunem că poporul Israel nu ni-L poate arăta pentru că nu l-a primit.

Ioan 1:11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Apostolul Pavel, de partea sa spune despre datinile evreiești că sunt basme:

Tit 1:13-14 Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă 14. şi să nu se ţină de basme evreieşti şi de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr.

II.              Pot datinile și obiceiurile creștine să ni-L arate pe Isus? Nu.

Creștinătatea este divizată în mii și mii de fracțiuni și vom zice cine ni-L poate arăta, care grupare? Unii zic că aceea care este cea mai veche, alții zic nu, pentru că ei s-au abătut de la adevăr și de aceea ne-am format noi. Prin dezbinarea creștină, prin intrigi, acuze reciproce întinse pănă la ură și dispreț, nu putem să-L vedem pe Isus, Cel adevărat.

III.            Poate festivismul și veșmântul de înaltă sărbătoare să ni-L arate pe Isus? Nu.

Fiecare crenguță a veșnicului verde, fiecare peteală desfășurată, fiecare luminiță din miile de beculețe multicolore, fiecare lumânare aprinsă, obturează cu forță vederea lui Isus, cel născut în Betleemul din Iudeea. Acestea și multe alte împodobiri, sunt acea mahramă pe care o au evreii, care îi împiedică să-L vadă pe Isus Mântuitorul.

IV.            Poate colindul și festivalurile de Crăciun să ni-L prezinte pe Isus? Nu.

Domnule, sunteți habotnic, fanatic, ce frumusețe în melodii cântate cu măiestrie? Ce dăruire, este adevărat, dar acestea încântă firea pământească, încântă o inimă plină de tristețe, dar la urmă deznădejdea crește mai mult când ne întâlnim cu trista realitate. Și eu ascult cu plăcere muzica de Crăciun, dar famenul etiopian nu s-a întâlnit cu Isus în Templu, ascultând corul compus din sute de voci și instrumente muzicale, ci pe drumul prin pustie.

 

V.              Pot eu pastor baptist să-L arăt pe Isus așa cum este? Nu.

Pentru că sunt în acest trup viciat și corupt, dar spălat și albit în sângele Domnului Isus, dar neputința, înțelepciunea limitată mă împiedică să-L prezint pe Isus așa cum L-a prezentat Dumnezeu prin Cuvântul Său.

VI.            Poate Biblia să ni-L arate pe Isus? Da

Este singura modalitate de a-L vedea pe Isus așa cum L-a prezentat Dumnezeu prin Cuvântul Său. Vei spune că și Biblia este coruptă prin traducere. În lucruri ce țin de mântuire nu este coruptă. Famenul citea liniștit în carul său, înconjurat de liniștea pustiei și acolo l-a descoperit pe Isus care poate să mântuiască.

Ar fi bine să lăsăm îngrijorările în mâna Domnului, împodobirile exterioare în seama celor ce nu vor să-L vadă pe Isus și să luăm Biblia verset cu verset, pagină cu pagină și ne vom întâlni cu El, acolo unde este. Îl vom vedea și nu vom mai vrea să ne despărțim de El.

Un lucru esențial în mântuire este închinarea la Dumnezeu și toți traducătorii scriu la fel, adică lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm. Mai jos redau două  versete spre exemplificare din toate traducerile românești de-a lungul timpului și le puteți compara,  să vedeți este corupt prin traducere sau nu:

 

Apocalipsa 22:9

(BLAJ) Şi mi-au zis: „Vezi, să nu faci! Că dimpreună cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce ţân cuvintele cărţii aceştiia, slujitoriu sânt. Lui Dumnezeu te închină!”
(BRC) Dar el îmi zice; Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi proorocii şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu te închină.
(BTF) Atunci mi-a spus: Vezi, nu face aceasta, fiindcă eu sunt împreună-rob cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce ţin strâns cuvintele acestei cărţi; închină-te lui Dumnezeu.
(BVA) Dar el mi-a spus: „Să nu faci acest lucru! Eu sunt ca şi tine – tot un sclav – împreună cu fraţii tăi, profeţii, care ascultă (de) cuvintele din această carte. Închină-te lui Dumnezeu!”
(CLV) Şi el mi-a zis: „Vezi să n-o faci! Eu sînt un împreună-rob cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păzesc cuvintele acestei cărţi. Lui Dumnezeu închină-te”.
(CV) Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci aşa ceva! Eu sunt tovarăşul tău de lucrare şi cel al fraţilor tăi profeţii şi al celor care ascultă de cuvintele din această carte. Lui Dumnezeu să I te închini!“
(EDCR) Dar el mi-a zis: „Nicidecum*! Eu sunt un slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Lui Dumnezeu să I te închini!”
(GBV) Şi ·mi-a spus: „Vezi, nu face aceasta!“, ^eu sunt împreună-rob cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei care păzesc cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te“.
(NTB) Şi-mi zise mie: „Caută să nu faci, că sînt slugă, soţ ţie şi fraţilor tăi prorocilor, şi celora ce păzescu cuvintele cărţii aceştia. Lui Dumnezău te închină”.
(NTIT) dar el mi-a spus din nou: „Nu! Să nu cumva să faci una ca asta, fiindcă şi eu sunt un slujitor ca tine şi ca fraţii tăi, profeţii, şi ca toţi aceia care iau aminte la adevărul cuprins în această carte. Numai lui Dumnezeu să i te închini.”
(NTLR) Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine, cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Lui Dumnezeu să I te închini!”
(NTR) Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt rob împreună cu tine, cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Lui Dumnezeu să I te închini!”
(NTS) Şi îmi zice: Vezi, nu; că dimpreună cu tine rob sunt şi cu fraţii tăi Prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele cărţii acesteia; lui Dumnezeu te închină.
(SBB) Şi-mi zise: vezi să nu faci; sunt împreună slujitorul tău, şi al fraţilor tăi profeţi, şi al celor care păstrează cuvintele cărţii acesteia; lui Dumnezeu închină-te.
(TINT) Dar el mi-a spus: „Vezi să nu faci asta! Sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei care păstrează cuvintele acestei cărţi. Lui Dumnezeu închină-te!”
(TLRC) El mi-a spus: „Să nu faci aceasta! Eu sunt sclav împreună cu tine, cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei care ascultă de cuvintele din cartea aceasta. Lui Dumnezeu să I te închini!”
(VBA) Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta!^ Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păstrează cuvintele acestei cărţi. Lui Dumnezeu închină-te!”*
(VBOR) Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te!*
(VBRC) Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta! Sunt şi eu un slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, cu profeţii şi cu cei care păstrează cuvintele cărţii acesteia. Pe Dumnezeu să-l adori!”
(VDC) Dar el mi-a zis: „Fereşte-te* să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.“
(VDCC) Dar el mi-a zis: „Fereşte-te* să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
(VDCL) Şi el îmi zice: Vezi* să n-o faci: eu sunt rob împreună cu tine şi cu fraţii tăi prorocii şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia; închină-te lui Dumnezeu.
(VDCM) Dar el mi-a zis: Fereşte-te* să faci una ca aceasta! Eu sunt un slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei care împlinesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.

 

Un alt exemplu este acesta, că doar Domnul Isus este Mijlocitor între om și Dumnezeu. Ficare traducător a tradus după putința lui, dar esența este păstrată.

1 Timotei 2:5

(BLAJ) Că Unul easte Dumnezeu, Unul şi Mijlocitoriu între Dumnezeu şi oameni, omul Iisus Hristos,
(BRC) Căci unul este Dumnezeu, unul este şi mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni:cel ce s’a făcut om: Christos Iisus,
(BTF) Fiindcă este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Cristos Isus,
(BVA) Există un singur Dumnezeu şi un singur Mediator între Dumnezeu şi oameni. Acela este Cristos Isus, care, (atunci când a trăit) ca om,
(CLV) Căci este un singur Dumnezeu, şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Cristos Isus,
(CV) Într-adevăr, există un singur Dumnezeu şi un singur Mediator între Dumnezeu şi oameni, Omul Cristos Iesus,
(EDCR) Căci* este un singur Dumnezeu şi Unul* singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Isus,
(GBV) Pentru că* este un singur Dumnezeu şi un* singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus,
(NTB) Că unulu-i Dumnezău şi unulu-i împăcătoriu lui Dumnezău şi oamenilor, omul Hristos Iisus.
(NTIT) că Dumnezeu e de o parte, şi toţi oamenii sunt de cealaltă parte, iar Cristos Isus, el însuşi om, se află între ei pentru a-i uni,
(NTLR) Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Cristos Isus,
(NTR) Căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Cristos Isus,
(NTS) Că Unul este Dumnezeu, Unul şi Mijlocitor între Dumnezeu şi între oameni, Omul Iisus Hristos.
(SBB) Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitor al lui Dumnezeu şi al oamenilor, un om Hristos Iisus.
(TINT) Fiindcă există un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Iisus Hristos,
(TLRC) Este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni – omul Cristos Isus.
(VBA) Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Iisus,*
(VBOR) Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,*
(VBRC) Căci unul este Dumnezeu şi unul singur este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus*
(VDC) Căci* este un singur Dumnezeu, şi este un* singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
(VDCC) Căci* este un singur Dumnezeu şi este un* singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
(VDCL) Căci* este un singur Dumnezeu şi un* singur Mijlocitor al lui Dumnezeu şi al oamenilor: omul Hristos Isus,
(VDCM) Căci* există un singur Dumnezeu şi există un* singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos,

 Domnul să ne dea o inimă plină de dragoste pentru Cuvântul Său, care ne învață unde și cum îl putem întâlni pe Isus.

Danciu Vasile 1914 - 1988 din Chiuiești și memoriul în democrația populară comunistă

 

Fratele Vasile Danciu senior s-a născut în ziua de 10 februarie 1914 în localitatea Chiuiești, județul Someș. Părinții se numeau Grigore și Susana.

AICI am scris despre Danciu Vasile junior 1940 – 2020, care a fost un iscusit dirijor de cor și a lucrat toată viața în această lucrare spre slava lui Dumnezeu.

Fratele Vasile Danciu senior a fost un băiat studios. Dumnezeu i-a dat înțelepciunea de a învăța, dar și de a preda în domeniul muzicii, mai ales. Avea un scris frumos, caligrafic și a ajuns să lucreze la primăria din localitate după anul 1944, ca funcționar neangajat politic.

După terminarea școlii primare din Chiuiești a învățat la școala de comerț până în anul 1931, când, din motive financiare, a trebuit să o întrerupă.

Tot în această vreme a început să caute să cunoască mai mult voia lui Dumnezeu și s-a hotărât să-l urmeze pe Domnul Isus în apa botezului ca să-și mărturisească public pocăința și credința în Dumnezeu. A fost botezat în ziua de 8 aprilie 1933 de către fratele predicator Precup Gheorghe și a fost plin de râvnă pentru a cânta spre slava Domnului.

S-a căsătorit cu sora Ana, născută Sighiartău, în ziua de 19 iulie 1923. A fost  botezată în anul 1938 și au avut șapte copii: Vasile, Grigore, Maria, Susana, Cornel, Tănase și Ioan.

Fratele Vasile Danciu a înființat corul Bisericii Creștine Baptiste din Chiuiești în anul 1932 și a lucrat cu drag și dăruire, dar peste dumnealui s-a abătut furia securității comuniste, care l-a făcut mai vulnerabil. A fost un bun instructor al fanfarei care a cântat și la evenimente importante, precum serbări naționale, cele dinainte de 1946.

Ziua de 18 februarie 1949 a fost o piatră de hotar în activitatea fratelui Vasile Danciu. Odată arestat, a fost torturat în multe chipuri și feluri până aproape de moarte. Ultima treaptă a torturii a fost aceasta: trebuia să-I pună culcat pe dușumea, săii pună o scândură deasupra trupului întins și apoi călăii să se urce pe scândură și să sară până oasele începeau să se rupă. Această tortură a fost oprită de către un călău cu o inimă mai sensibilă. Aceste lucruri nu sunt scrise în memoriul semnat, ci le am din partea familiei.

I s-a interzis să mai activeze în biserică, dar fratele nu a fost frânt de tot, așa că la biserică tot a mers, dar dădea îndemn din bancă și activitatea cu corul și fanfara a fost sprijinită în continuare de fratele.

În anul 1988 Domnul îl cheamă acasă pe slujitorul său credincios ca să primească cunună din partea Celui ce i-a încredințat acest talant.  

Surse:

Arhive

Familia prin: Tănase, Anuța, Grigore și Cornel

Ioan Bunaciu

Grigore Frenț

 Mai jos public memoriul, așa cum fratele Vasile l-a scris și trimis la Uniune și Uniunea la Ministerul Cultelor.

 

Memoriu

M-am născut la 10 Februarie 1914 în comuna Chiuiești, Județul Someș, din părinți țărani de stare materială slabă.

Cu mari greutăți am continuat școala de comerț până la clasa a 5-a, când din împrejurări financiare am fost forțat să întrerup școala în anul 1931. Între timp fiind convertit la credința Baptistă, am continuat să-mi câștig pâinea prin muncă până la intrarea în cadrele armatei.

Satisfăcut  serviciul militar la Divizionul 2 Obuziere de Munte cu grad de sergent, apoi concentrat și mobilizat pe Zonă până la cedarea Ardealului de Nord.

Rămas pe teritoriul cedat m-am căsătorit cu o fiică de țăran de stare mijlocie, din care căsătorie au rezultat până în prezent patru copii. În tot timpul vieții mele nu m-am ocupat de niciun fel de politică. Imediat după trecerea frontului și eliberarea teritoriului cedat de către Armatele Sovietice, am fost chemat și încadrat ca funcționar comunal la primăria locală, unde mi-am făcut datoria în mod conștiincios și cinstit, neavând nici măcar vreo observație din partea superiorilor mei.

În vara anului 1948 prin luna August, ne-a făcut vizită la primărie un tovarăș activist de la Plasă, cu numele Graur Octavian, care printre altele m-a întrebat: De ce religie sunt? Eu am răspuns că: - Sunt de religie baptistă. Dânsul m-a întrebat că ce misiune îndeplinesc în cadrul cultului? Eu am răspuns că: - Sunt reprezentant al Comunității Creștine Baptiste din Jud. Someș. Dânsul m-a mai întrebat: Cum pot eu să cred că primăria poate să țină o asemenea persoană în serviciu? Eu am răspuns că: - Noua Constituție a Republicii Populare Române dă drepturi deopotrivă tuturor cetățenilor cinstiți, fără deosebire de rasă, naționalitate, sau religie.

Dânsul  în semn de amenințare mi-a răspuns: ,,Vom  vedea noi!”

Ca rezultat al acestei amenințări, la data de 10 Noiembrie 1948, am primit ordin din partea Prefecturii Jud. Someș, prin care anunța Primăria a-mi întocmi decizia pentru îndepărtarea din serviciu, fără a se arăta vreun motiv.

În continuare, odată îndepărtat din serviciu, am fost urmărit de-aproape în chestiunile religioase de către Dl Șef de Miliție al Com. Chiuiești, plutonier Maior Tudor Matei. Dânsul ne-a interzis să ne adunăm la rugăciunea seara după ce se aprinde lampa.

În calitate de instructor al corului și fanfarei bisericii baptiste din Com. Chiuiești, l-am rugat să ne dea voie să instruim corul și muzica în timpul serii până la ora nouă, deoarece ziua suntem ocupați cu munca. Dânsul a răspuns: ,,Să vă faceți o cerere către Securitatea din Dej, și să mi-o dați mie personal”. Am făcut cererea și am predat-o dânsului, însă rezultat după această cerere nu am primit încă în scris nimic.

După mai mult timp comitetul Bis. Baptiste locale a hotărât ca fanfara să fie instruită în timpul zilei. După trei zile de probă cu fanfara, am fost chemat la post de către Dl Șef de Miliție care ne-a interzis să mai cântăm cu fanfara și totodată a făcut un raport la Securitate.

Ca urmare a acestui raport la data de 18 Februarie 1949 am fost arestat de către Dl Șef de Miliție și transportat la Securitatea din Dej. Aici am fost deținut patru zile, în care timp mi s-au făcut cercetări cu privire la credință, imputându-mi-se că baptiștii au legături cu Anglo-Americanii, primind pachete și multe altele. Tot în acest timp am fost constrâns să renunț la toate încredințările ce le am în cadrul Cultului Baptist și chiar la convingerile mele religioase.

După patru zile am fost eliberat, însă urmărit continuu. Nu după mult timp am primit un plic de la Uniunea Comunității Creștine Baptiste din București, conținând trei autorizații de funcționare a bisericilor: Cășei, Bogata și Rohia. Acest plic s-a observat că a fost deschis de curând și lipit din nou, însă nu i-am dat nicio atenție întrucât știam că sunt lucruri oficiale. Ca urmare, la câteva zile am fost chemat din nou la Securitate și amenințat că: De ce am primit plicul și de ce n-am trimis autorizațiile la Securitate? Întrebările mi-au fost puse de către Dl. Maior Comandantul Securității din Dej.

Pentru justificarea celor prezentate în acest memoriu, pot fi consultate persoane din Comitetul Bisericii Creștine Baptiste din comuna Chiuiești ca: Petruț Petru, Sălătioan Gavril, Georgiu Gavril, Sătmar Emil, etc.

Acestea îmi sunt declarațiile care le înaintez Uniunii Comunității Creștine Baptiste din R.P.R. pentru luare la cunoștință și examinare în consecință.

                                            Chiuești la 30 Iunie 1949.

                    Danciu Vasile

 

 

Un caz de persecuție din multe altele, din primăvara comunistă 1948

 

Despre Cosma Grigore, predicator baptist din localitatea Rohia, am scris AICI și o întâmplare din viața de zi cu zi. Azi vin cu documentele pe care le-am  găsit în arhivă. În ziua de 15 februarie 1948 predicatorul primește vizita unui plutonier de jandarmi, care se pare este pus pe fapte mari de persecuție.

Fratele Grigore scrie necazul care a venit peste dumnealui, Comunității Bisericilor Baptiste Creștine din Chiuiești, județul Someș.

                          „Iubiți frați!

Cu toate că citim în revista Îndrumătorul Creștin că cultul baptist e prevăzut  de stat ca cult liber în R. P. R., totuși noi nu ne putem bucura deplin de această libertate. Deoarece autoritățile influențate de către cei ce vor să-și  apere propriile interese, aduc asupra noastră acuze nedrepte și neîntemeiate.

Aducem la cunoștință fraților un caz:

Domnul plutonier șef al postului de jandarmi din comuna Rohia, făcând serviciul prin com. Peteritea a arestat pe un Martor al lui Iehova care înainte a fost baptist. Trecând prin com. Rohia a cunoscut pe frații. Și Domnul plutonier a intrat  cu el în casa fratelui predicator Cosma Grigore a somat soția și copiii, fratele lipsind de acasă, iar dl. plutonier împreună cu Domnul subofițer din loc au făcut o percheziție generală atât la sus numitul frate cât și în localul casei de rugăciune, ridicând Biblia, cărți de cântări și alte cărți, reviste, calendare, registrele și autorizația casei de rugăciune. După toate acestea a fost chemat fratele la postul de jandarmi făcându-i-se proces verbal și ne-a interzis strângerea la serviciul divin.

Rugăm din suflet pe iubiții frați a interveni dacă e posibil.

                                                            Predicator:

                                                                       Grigore Cozma”

Comunitatea trimite scrisoarea către Uniune.

„Comunitatea Bisericilor Baptiste Creștine din Jud. Someș - Chiuiești

Către, Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din România

                                                                                                           București

           Iubiți frați,

Alăturat vă trimitem plângerea fraților din comuna Rohia..., șeful de post plutonier major Luțu Florea în ziua de 15 III 1948... domiciliul fr. Grigore Cosma unde este și casa de rugăciune, și le-a interzis să se mai adune la rugăciune.

Rugăm interveniți locului în drept, ca frații să fie liberi să se întâlnească, iar Dl. Șef să-și primească observația.

Totodată vă trimitem un tabel nominal al Bisericii ....... pentru a se trimite autorizație de funcționare.

                         Chiuiești la 1 Aprilie 1948”

Uniunea trimite scrisoare Către Ministerul Cultelor Dr. G. V. Ispir.

 

„Blv. Basarab Nr. 56 bis

                                                              14 Aprilie 1948

Onor. Ministerul Cultelor

                    Domnule Ministru,

Avem onoarea de a spune binevoitoarei Dvs, cunoștințe cele ce urmează:

    În ziua de 15 martie 1948, dl Plutonier-major de jandarmi, Luțu Florea, trecând prin comuna Rohia județul Someș, a intrat în casa de rugăciune baptistă din acea localitate, făcând o percheziție amănunțită atât în biserica mai sus amintită cât și la locuința predicatorului Cosma Grigore.

Cu această ocazie s-au confiscat toate cărțile religioase: Biblii, cărți de cântări, etc., iar predicatorului i s-a desat proces verbal punându-i-se în vedere că, pe viitor, credincioșii creștini baptiști din acea localitate să nu se mai întrunească la serviciile religioase.

Dl șef de post n-a binevoit să ia în considerare că este vorba de un locaș de rugăciune aparținător cultului creștin baptist și a ignorat autorizația noastră cu nr.39 R, emisă în baza art.3 din Decretul Lege nr. 553/944 și art. 41 din Statutul de organizare al Cultului Creștin Baptist, publicat în Monitorul Oficial nr. 68 din 21 Martie 1946.

Față de cele de mai sus, cu onoare vă rugăm să binevoiți a interveni locului în drept, spre a se da un ordin circular tuturor autorităților locale, încunoștințându-se că, Cultul Creștin Baptist este cult recunoscut și va fi tratat ca atare.

Primiți vă rugăm Domnule Ministru, asigurarea deosebitelor noastre considerațiuni.”

Tot pe această notă Uniunea trimite o informare despre persecuții și hărțuirea baptiștilor din localitatea Ciocotiș, care se află tot în zona orașului Târgu Lăpuș, acum județul Maramureș.

„Domniei Sale,

            Domnului Dr. G. V. Ispir

        Secretar General al Ministerului de Culte, București

      Stimate Domnule Ispir,

Locuitorii Gherghel Pante, Jonce Marie, Barboș Simion, Jonce Joana Ilie, Jonce Saveta, Jonce Grigore Ilie, Jonce Grigore Iacob și Jonce Irina din comuna Ciocotiș, județul Solonoc-Doboca, adunându-se la rugăciune în casa particulară au fost amendați la câte 1.005 lei și puși în urmărire pentru a li se vinde vitele.

Aducându-vă aceasta la cunoștință, vă rog să binevoiți a interveni ca Ministerul de Culte, căruia s-a comunicat cazul printr-o petiție să ia măsuri de urgență, chiar telegrafic, ca urmărirea să fie anulată, pentru ca să nu se lovească într-un mod așa de crud în soarta unor oameni sărmani, care cu încrederea în ordinul Ministerului Nr. 2143 au socotit, că se pot întruni laolaltă.

Mulțumindu-vă în mod călduros, vă rog, a primi Domnule Secretar-General, salutările mele cele mai distinse.”

Surse:

Arhive

Din a morţii vale neagră, cântată de corul veteranilor din Cluj Napoca

 

O cântare cântată de veterani despre care sora Lidia Căpușan de la Cluj spune că o parte sunt la Domnul, în prezența Lui. Deși sunt veterani, cântă la o înălțime de admirat, o armonie plăcută spre desăvârșire. Cântă cu ușurință o cântare dificilă și complexă. Dificultatea cântării nu dă bătăi de cap nici dirijorului, nici coriștilor cu fața zâmbitoare, că pot lăuda pe Dumnezeu cu glasurile lor măieste și înviorează inimile celor ce ascultă. Ținuta lor decentă și interpretarea fermecătoare a cântării, creiază o atmosferă cerească pe care o trăiam de fiecare data când eram la serviciile divine din vremea aceea de demult și care azi ne lipsește. Poate nu este de mirare că în vremea în care corul era la cinste în biserică și locurile erau pline de oameni.

Este o cântare pe care am auzit-o prima dată în anul 1976 la Biserica Creștină Baptistă din Baia Mare, dirijor Petrică Grel. Am căutat mult pe internet să găsesc această cântare, dar nu am găsit-o zeci de ani. Când trăia fratele dirijor Nelu Aliman de la Arad, l-am rugat să o lucreze cu corul, dar mi-a spus că este foarte grea, însă se va strădui. Domnul însă l-a chemat acasă, în Împărăția sa și a rămas proiectul neâmplinit.

În aceste zile ale anului 2022 am dat peste această frumoasă capodoperă, deși era pusă de șapte ani pe YouTube. Bine este și acum, că o ascult mereu și îmi răcorește inima.

Mulțumesc celui ce a postat această cântare minunată și doresc ca Domnul să bunecuvânteze bisericile noastre cu o atmosferă cerească.

Ascultare plăcută

Baptiștii la Marea Unire din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia

 

Ziua Marii Uniri este o zi importantă pentru poporul nostru român. Toate provinciile românești s-au unit într-un stat unitar român, devenind astfel România Mare. La această întâlnire solemnă de la Alba Iulia au participat și un grup de baptiști, dintre care păstori, învățători de școală duminicală și credincioși plini de efervescență.

În anul Unirii, baptiștii români din Ardeal puteau fi peste 15.000 membri, conform unor calcule făcute, dar cu aparținători, adică copiii baptiștilor treceau peste 20.000 de membri.

Dacă doriți mai multe informații despre participarea baptiștilor la Marea Unire, comandați cartea:

Vasile Bel, Daniel Stoica, Baptiștii și Marea Unire din 1918

 

Adevăruri și fapte

 

Un subcapitol din carte:

„Efervescența Unirii cuprinde masele și reverberează până azi

La întoarcerea de pe front toată lumea vorbea de Unire.  Peste tot era o forfotă, o efervescență de nedescris și entuziasm cum nu s-a mai pomenit până atunci. Această emoție puternică a reverberat timp de 100 de ani. Am stat de vorbă cu sora Cornelia Stoica de la Timișoara, a cărei bunic Ioan Popoviciu a participat la Unire, care în timp ce-mi povestea tot  ce știa lacrimile i-au dat pe obraz de bucurie și mare emoție. I sa povestit de multe ori de mătușa sa Fibia, care a văzut și trăit aceste evenimente. Fibia era de 7 ani și a văzut o mișcare deosebită în rândul semenilor ei mai în vârstă. Bărbați, femei, tineri, întreaga obște a satului se aduna grupuri ca să vorbească despre ce se întâmplă: „lucruri mari, nevisate”. Femeile au făcut rost de material în roșu, galben și albastru ca să coase drapele cu care să meargă într-un glas la Alba Iulia.

„Mergem să facem Unirea” era glasul veteranilor de război, care nu aveau tihnă să se odihnească după participarea pe front și trăirea pe pielea lor a ororilor Războiului.

Lucrul acesta l-am văzut și pe chipul surorii Maria Buda de la biserica baptistă din Tg. Lăpuș care a stat de vorbă cu un participant la Marea Unire. În anul 1988-1989 a trebuit să facă lucrarea pentru Gradul I. În lucrare trebuia să vorbească despre Unirea din 1918. În Tg. Lăpuș trăia atunci un participant la Marea Unire cu numele de Ioan Șleam. Acest bătrânel vorbea cu atâta patos,  atâta vervă despre lucrurile petrecute la Unire încât fiul său îl tot tempera: „Tată nu așa” și bătrânul și mai vioi: „dar când au venit Românii..”. Sora Maria după aproape 30 de ani de când a stat de vorbă cu acel participant are aceleași izbucniri de bucurie și entuziasm când povestește.

Nicolae Iorga spune că această euforie a fost trăită de toata suflarea satelor și orașelor.

„La Oradea toată lumea, fără deosebire de națiune și de religie, întâmpină pe Români cu flori și cu strigăte de bucurie scoase în limba lor chiar.”[1]

Vă invit și pe pagina cu cărți de vânzare.

                                           

---

[1] Nicolae Iorga, România contemporană de la 1904 la 1930 - Supt trei regi - Istore a unei lupte pentru un ideal moral și național. Ediția a II-a, București 1932, p. 311.

Lascău Petru 1931 – 1997 din Roșia

 

Fratele Petru Lascău s-a născut în anul 1931 în Roşia de Criş, jud. Arad, într-o familie de credincioşi baptişti săraci, pe nume Gheorghe și Maria.

După ce termină școala primară în localitatea natală se înscrie în anul 1943 și până în 1947, ucenit croitor la Căpraru Petru din Gurahonț, județu Arad.

După ce L-a primit pe Domnul Isus în viaţa lui, a fost botezat la vârsta de 16 ani, în anul 1947.

Simţind chemarea de a-L sluji pe Dumnezeu, s-a înscris la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, fiind promoția 1956/1957.

La terminarea Seminarului scrie un articol în revista cultului Îndrumătorul articolul: „Măreția Mântuirii”.  În anul 1978 scrie despre „Botezul Creștin.”

În anul 1952 a fost ordinat ca pastor la Radna, județul Arad, în anul 1954.

În anul 1954 s-a căsătorit cu sora Ana Morar, Dumnezeu binecuvântându-i cu trei copii: Lucia, născută în anul 1955, Daniel, născut în 1958 şi Lucian, născut în anul 1971.

A păstorit cercurile de biserici Radna-Lipova, Macea, Sânicolau Mare şi Sebiş, de unde s-a pensionat de boală.

Fratele Ioan Bunaciu scrie următoarele:

„După Mânzat Ştefan, la amvonul bisericii a venit Petru Lascău, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti. În timpul acestuia a fost organizat corul bărbătesc şi fanfara bisericii, iar pe data de 29 iunie 1975, un botez de 37 de persoane.

Numărul membrilor a ajuns în curând la 326, iar locaşul de închinare nu mai corespundea. În această situaţie biserica a solicitat extinderea imobilului, dar din anul 1971 pană în anul 1977 nu a primit niciun răspuns din partea autorităţilor. În consecinţă, s-a limitat la a aduce unele îmbunătăţiri clădirii, fără aprobare şi la a-i adăuga câteva anexe. Ca urmare, credincioşii au fost amendaţi şi ameninţaţi cu demolarea bisericii.

A trecut în veşnicie în data de 15 aprilie 1997, după o lungă suferinţă.

La serviciul divin de înmormantare au predicat Evanghelia fraţii păstori: Beniamin Costea, Ioan Cucuiat, Mihai Gongola, Traian Grec, Doru Popa şi Sima Handra.

Surse:

Ioan Bunaciu

Sima Handra

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Istoria unui secol de educație teologică baptistă în România de Marius Silveșan, este pe piață

 

Cu plăcere și respect pentru autor, prezint o nouă carte care completează mai frumos și plăcut istoria poporului baptist prin lăcașul său de cultură și învățământ teologic:

„Istoria unui secol de educație teologică baptistă în România

De la Școala de misiune la Institutul Teologic Baptist din București            (1921-2021)”

Cartea prezintă mai în detaliu și cu meticulozitate istoria de 100 de ani care a început modest, ca o școală de misiune, de păstori și a ajuns la Institutul Teologic Baptist din București, cel care pregătește slujitori pe ogorul Evangheliei.

Cartea are 312 pagini, un bogat material informativ care scoate la lumină lucruri mai puțin știute de noi publicul larg, dornic de a cunoaște istoria binecuvântatului popor baptist. Citind-o vei constata că acest așezământ teologic este cu o istorie bogată, zbuciumată, dar veșnic cu fața spre Dumnezeu de unde i-a venit întotdeauna ajutorul. A avut în fruntea sa oameni destonici, credincioși lui Dumnezeu și devotați, ca să instruiască oameni care au vestit Cuvântul și au lucrat cu credincioșie, aducând roade spre slava lui Dumnezeu.

Cartea mai are un Prolog semnat de Prof. Univ. Dr. Ecaterina Lung, Facultatea de Istorie, Universitatea din București, Director al Centrului de Studii Medievale al Universității din București.

Un Cuvânt înainte semnat de Pastor Dr. Viorel Iuga, Președintele Cultului Creștin Baptist - Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România.

O Prefață semnată de Pastor Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București.

Mai are apoi un conținut bogat.

Se poate comanda la autor și la fratele Emanuel Jurcoi de la Arad și costă 35 lei.

Cine este Marius Silveșan?

Istoric, profesor de istorie la Liceul Teoretic „Marin Preda, București, redactor șef adjunct al Revistei Arhiva Baptistă, publicată de Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad.

Licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea din București (2003), doctor în istorie al Universității din București cu teza Dinamica raporturilor dintre Stat și Bisericile Creștine Baptiste din România între anii 1948-1965, la Universitatea din București (2011), studii postuniversitare - specializarea biblioteconomie și știința informării, Universitatea din București (2013), autor al mai multor studii și a unor cărți privind istoria bisericilor evanghelice (neoprotestante) din România, în special istoria baptiștilor în secolul XX. Este căsătorit cu Tabita și împreună au trei copii: Ioan Albert, Aurora Emanuela și Simon George.

Domenii de interes: istoria politică și socială a României contemporane, în principal după Al Doilea Război Mondial, istoria creștinismului în România, în principal relația biserică ‐stat; represiunea regimului comunist asupra bisericii; istoria comunităților evanghelice; istorie orală.

Volume publicate: Bisericile Creștine Baptiste din România între persecuție, acomodare și rezistență: 1948‐1965, Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012.Cultele neoprotestante și drepturile omului: un strigăt la Radio Europa Liberă (aprilie 1977), Risoprint, Cluj‐Napoca, 2014 (împreună cu Bogdan Emanuel Răduț); Pelerin spre patria cerească, București, 2013 (împreună cu Ioan Bunaciu); Rolul lui James Henry Rushbrooke în obținerea libertății religioase pentru credincioșii baptiști din România între anii 1907-1947, Risoprint, Cluj‐Napoca, 2017 (împreună cu Vasile Bel).

Lecturare plăcută vă doresc!

Felicitări autorului!

Istoria Bisericii Baptiste HARUL Minier de Ioan Vasile și Ioan Stănean

 

Prin îndurarea Domnului, în această lună de noiembrie 2022, Biserica Creștină Baptistă din Minier, județul Prahova, împlinește 30 de ani. Mulțumesc fraților Ioan Vasile și Ioan Stănean, care mi-au trimis acest material spre publicare. Bunul Dumnezeu să vegheze asupra Bisericii Lui răscumpărate prin sângele Domnului Isus Cristos.

            A luat ființă la 01.11.1992, cu 28 de membri și peste 20 de copii aparținători, transferați de la Biserica Creștină Baptistă GOLGOTA din Filipeștii de Pădure. Satul Minier este sat aparținător de comuna Filipeștii de Pădure.

            Primul pastor al bisericii a fost Ion Vasile, din Câmpina, care păstorea în același timp și bisericile baptiste din Câmpina, Filipeștii de Pădure și Băicoi-Țintea.

            Primele întâlniri s-au ținut într-o sală de clasă a școlii generale din sat, timp de 6 luni. “Chiria” agreată cu directoarea școlii a reprezentat-o construirea unei sobe de teracotă în sala de clasă.

 Din cauza presiunilor foștilor “membri de partid”, întâlnirile de la școală nu au mai putut continua, astfel că noul loc de adunare a devenit casa și curtea familiei Stănean Ioan. Pentru că era primăvară, și până peste vară, întâlnirile s-au desfășurat sub nucul din curte.

În vara acelui an, 1993, a venit în vizită un frate din Statele Unite ale Americii, Greg Horton, care, fiind impresionat de participarea la “prima biserică cu aer condiționat natural”, a hotărât să susțină începerea construirii unei case de rugăciune.

În acea vreme, în biserică funcționa formația de mandoline compusă din aproximativ 20 de instrumentiști.

Pastorul Ion Vasile, împreună cu prezbiterul Ioan Stănean, au început demersurile pentru identificarea unui teren potrivit pentru construcție. Procesul a fost blocat însă de către consilierii locali, care au refuzat să ofere teren pentru construirea unei biserici evanghelice.

De menționat este faptul că în acea vreme, în sat nu exista niciun locaș de cult.

Neavând niciun teren disponibil, familia Stănean a decis donarea propriei grădini, pentru ca aceasta să fie locul unde să se ridice prima biserică creștină din Satul Minier.

Chiar dacă majoritatea reprezentanților administrației locale erau împotriva acestui demers, primarul comunei, dl. Naidu Constantin, a susținut și a facilitat obținerea autorizațiilor și începerea efectivă a lucrărilor de construcție. Primele săpături la fundație au început în data de 15 septembrie 1993.

Pentru că întâlnirile în casa familiei Stănean nu au mai putut continua, datorită nașterii unui bebeluș, acestea s-au mutat în casa sorei Șalgău Maria (între septembrie 1993 și până în decembrie 1995). După aceea, din decembrie 1995 și până în iunie 1996, întâlnirile s-au făcut într-o cameră de la etajul bisericii.

Construcția clădirii a fost realizată în regie proprie, cu implicarea activă a tuturor membrilor bisericii, dar și cu ajutorul fraților și surorilor din bisericile baptiste din aria Câmpina.

Inaugurarea clădirii bisericii a avut loc în 26 mai 1996, fiind astfel prima biserică din sat.

Rămâne în memoria multora, ziua și noaptea dinaintea inaugurării, când încă se mai lucra la finisaje – tinerii șlefuiau mozaic, iar frații montau lambriu și bănci.

La inaugurarea clădirii bisericii au fost prezenți primarul comunei Filipeștii de Pădure, fratele Greg Horton, dar și alte persoane care au susținut lucrarea locală, dintre care le menționăm pe sora Rodica Cocar și sora Ciungu Mioara, aceasta din urmă fiind și cea care a pictat baptistierul noului locaș de închinare.

Primul eveniment major în noua locație a fost nunta sorei Daniela Șalgău cu fratele Costel Manole, în iulie 1996, iar primul botez a fost în 23 mai 1999, atunci când 6 tineri au mărturisit public pe Domnul.

            Pentru toată această lucrare, lui Dumnezeu I se cuvine toată gloria și slava!

            Cu dragoste în Hristos Domnul,

 

Pastor,                                                                                               Prezbiter,

Ion Vasile                                                                                          Ioan Stănean