Convins că Sacrificiul de sine este mai puternic decât Iubirea de sine, de Romică Iuga

 

33. Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.
34. Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
35. Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
36. Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet
37. și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!”
38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.”
39. Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!”
40. Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă?
41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”
42. Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”
43. Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
44. Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.
45. Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: „Tată , în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.
(Luca 23:33-46)

 

Introducere.

Ce faci atunci când ceea ce ți se întâmplă este nedrept? Când ești abuzat? Ce faci când cineva îți face rău în mod intenționat? Ce faci când trebuie să suferi pe nedrept?

Nu știu exact ce faci tu, dar îți spun ce fac eu de cele mai multe ori. Când ceea ce mi se întâmplă este nedrept, de cele mai multe ori protestez, caut dreptate, reacționez, uneori vreau să pedepsesc. Asta fac eu. Știu că poți spune: Vezi omule că ești pastor, tu nici măcar nu poți spune și nu poți face ce spun eu și ce fac alții.

Luca ne prezintă povestea vieții Domnului Isus. Ceea ce îl determină pe Luca să scrie povestea lui Isus de la începutul ei, este de fapt ceea ce s-a întâmplat la sfârșit, pentru că dacă nu se întâmpla ceva la final, nu merita să scrie despre ceea ce s-a  întâmplat la început. Și aici este începutul a ceea ce s-a întâmplat la sfârșit.

 

1.    Isus a ales calea Sacrificiului de Sine

Luca descrie scena răstignirii

33. Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

Parcă suntem uimiți de puținătatea detaliilor. Nu avem detalii despre răstignire. De ce? Pentru că oamenii din vremea respectivă nu aveau nevoie de detalii. Toți au văzut cu ochii lor cel puțin o răstignire. Au auzit țipetele. Au mirosit transpirația și sângele. Au pus copiilor mâna la ochi atunci când treceau pe lângă una.

Este ca și cum ai face referire azi la un meci de fotbal. Aproape toată lumea știe ceva despre meciul acesta.

Este amintit și locul. Craniul pentru că muntele avea o formă de craniu

De asemenea este menționată compania Domnului Isus. Doi tâlhari

Răstignirea, după informațiile istorice care există se pare că  au inventat-o persanii, au „îmbunătățit-o” grecii și au perfectat-o romanii Ea era pentru criminali, pentru cei mai răi oameni. Niciodată pentru romani. Răstignirea nu era un mijloc de a omorî pe cineva ci un mijloc de a tortura pe cineva.

 

După o propoziție care vizează răstignirea Luca trece la ceea ce spune Isus.

34. Isus zicea:

Ce ar zice oamenii obișnuiți în astfel de situații? Ce ziceau cei răstigniți? Înjurau, blestemau, își vărsau furia, mureau plini de ură. Asta făceau majoritatea.

Ceea ce a spus Isus acolo pe cruce, răstignit între doi tâlhari, privindu-și călăii în față este absolut monumental.

Ceea ce a spus Isus pe cruce, răstignit fiind pe nedrept este unic

Ceea ce a spus Isus în acel moment de durere maximă, chinuit, torturat, batjocorit, ceea ce a spus El este atât de frumos încât ai impresia că nu-i adevărat

Cred că Luca a fost șocat când a auzit pentru prima dată ce a spus Isus pe cruce. Poate nu i-a venit să creadă. Și de aceea Luca cel care a fost prieten și  cu Marcu, și cu Petru cu Iacov și cu alții și probabil că s-a dus pe la fiecare și a întrebat: Ce a zis? El care era și doctor și înțelegea mai bine ca alții cât de dureroasă este răstignirea.

În loc de blestem Isus rostește o binecuvântare

Ceea ce spune Isus la final de viață este în armonie cu ceea ce a spus toată viața. Pentru că Isus a trăit în același fel în care a și murit.

34. Isus zicea: „Tată, iartă-i , căci nu știu ce fac.

Pentru unii Isus acolo pe cruce nu mai are imaginea unui lider puternic.  Un lider puternic, găsește o soluție să evadeze în ultima clipă. Dacă are mâinile și picioarele legate și este lovit, măcar îi scuipă și îi disprețuiește pe călăii lui. Îi scuipă și cumva se mișcă se dezleagă, coboară de pe cruce și îi nimicește. Atunci îi cel mai tare.

Isus nu face asta, nu scuipă ci se lasă scuipat, nu înjură ci se lasă înjurat, nu disprețuiește ci se lasă disprețuit. Unii ar striga în gura mare. Ce looser? Dar de ce face toate astea? Pentru că știe că în final doar iubirea învinge.

Partea cea mai grea: Isus ne invită să trăim și noi ca El. El ne invită să trăim într-un mod atât de diferit încât în anumite momente să îi șocăm pe cei care nu ne iubesc de loc.

Dar oare pentru noi ca oameni este posibil să facem așa ceva? Pur și simplu să rostești o binecuvântare pentru cineva care ți-a făcut cel mai mare rău în viață?

Sigur că cel mai mare rău pe care ți l-a făcut nu a fost să te răstignească. Care a fost cel mai mare rău? Te-a bârfit? Te-a vorbit de rău? Te-a furat? Te-a dat afară de la un loc bun de muncă? A făcut rău copilului tău? Care-i cel mai mare rău pe care ți l-a făcut cineva? Ai iertat din toată inima?

Luca adaugă un detaliu, În timp ce Isus rostește o binecuvântare ce fac ei?

34. Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.

Este imaginea aceea a omului căruia vrei să-i faci un bine și el nici măcar nu te bagă în seamă. El joacă table și aruncă zarurile: șase șase sau cinci patru sau trei unu....

Ți-a făcut rău și îl ierți, dar dacă atunci când încerci să îl ierți nici măcar nu te bagă în seamă, atunci nu-ți vine să te enervezi? Să-l mai ierți?

Ca să-l poți ierta trebuie să-i găsești o scuză: caci nu știu ce fac!"

Asta-i scuza pe care ne-a găsit-o Dumnezeu. Dar nu-i una inventată, așa cum inventează părinții uneori pentru copii lor. Îi una reală.

Noi avem impresia că știm ce facem, dar de fapt nu știm ce facem. Isaia spune: noi rătăceam cu toții ca niște oi

Chiar dacă pare imposibil atunci când se întâmplă așa ceva, atunci când cineva iartă o persoană care nu merită iertată, este atât de frumos, atât de emoționant, are un așa de mare impact încât dacă toți urmșii lui Christos ar trăia așa lumea aceasta ar fi câștigată pentru El mult mai rapid. Dar nu toți trăim așa.

Marea problemă:

Îi mai ușor să crezi în Isus decât să te comporți ca Isus. Dar Isus vrea ca cei ce cred în El să ajungă să se comporte ca El

6. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.
(1 Ioan 2:6)

Isus are prea mulți Admiratori și prea puțini Asemănători

Tu ce ești? Admirator sau Asemănător?

 

Cum se împacă iertarea cu dreptatea?

Isus pe cruce este imaginea perfectă a iertării și dreptății divine. El exprimă cuvinte prin care transmite iertare dar în același timp păcatul nu rămâne nepedepsit pentru că El Isus plătește pentru păcat.

Dacă cineva ne nedreptățește ne abuzează ne face să suferim oare trebuie să stăm nepăsători? Dacă suntem furați nu trebuie să cerem restituirea?

Rachel Denhollander este un nume celebru în America Fostă gimnastă, actualmente un cunoscut avocat a ajuns și mai cunoscută când după o tăcere de 16 ani a ieșit în public și a spus că sub pretextul unui tratament a fost abuzată sexual de medicul lotului de gimnaste Larry Nassar. După ce ea a ieșit în public, aproape 200 de persoane au avut curajul să mărturisească, cele mai multe dintre ele fiind gimnaste.

Rachel este membră într-o biserică Baptistă și una din frământările ei a fost cum se îmbină iertarea cu dreptatea? Ca și creștină vrea să îl ierte ca și victimă vrea să se facă dreptate.

Iată ce spune ea, citându-l pe Martin Luther King jr. „Iertarea are de-a face cu ceva din interiorul meu. Iertând eu aleg să nu acționez în baza impulsurilor mele, să renunț la dorința de răzbunare.

Dreptatea are de-a face cu ceva din exteriorul meu. Consecințele trebuie suportate”.

Rachel spune: „Larry te-am iertat și sper ca să regreți să te pocăiești obții iertare de la Domnul. În același timp Larry trebuie să plătești pentru ce ai făcut„

Isus a plătit pentru noi

 

2.    Isus ne invită să alegem și noi sacrificiul de sine

 

23. Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. (Luca 9:23)

Practic prin această afirmație notată de Luca Isus ne spune că și noi trebuie să trăim ca El.  Noi trebuie să acționăm în baza principiilor sănătoase stabilite de Dumnezeu nu să reacționăm în baza firii noastre pământești.

Ca să fi Asemănător cu Isus înseamnă să renunți la tine, la impulsurile tale.

A purta crucea înseamnă să renunți la propria ta libertate

Asta trebuie să se întâmple zilnic. Asta face diferența. Așa au cucerit lumea urmașii lui Isus.  În fiecare zi „voia Ta să se facă nu voia mea”

Dacă ești un Admirator vei zice Isus face dar eu nu pot.

Dacă ești un Asemănător atunci lupți zilnic să împlinești asta.

24. Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui.  (Luca 9:24)

Cine vrea să își piardă viața pentru alții? Isus a vrut, și de aceea El este așa frumos. Dar Isus ne nvită să facem ceea ce a făcut El.

25. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși? (Luca 9:25)

O anumită vreme s-ar putea ca trăind pentru tine să ai impresia că ești în echipa câștigătoare. Casa ta, mașina ta, telefonul tău, hainele tale, concediile tale. Dar toate acestea sunt pentru o vreme. Cine o să își mai aducă aminte de ele? Dar binele pe care l-ai făcut sacrificandu-te pentru alții rămâne veșnic

 

3.    Isus părea că pierde alegând Sacrificiul de Sine

Imaginea descrisa de urmatoarele versete pare a fi imaginea unuia care pierde. Ascultați:

35. Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
(Luca 23:35)

Ei nu-și doreau un Împărat care să nu lupte. Dacă este Împărat să ne demonstreze prin forță. Forța lui era iubirea

36. Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet
37. și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!”
(Luca 23:36-37)

Soldații nu știau cine este. Ei se bucurau că aveau ocazia să crucifice un galilean. Aceeași mentalitate și la soldați. Dacă ești Mesia demonstrează-ne

38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.” (Luca 23:38)

Chiar și tâlharul gândea la fel. Dacă ești împărat atunci fă ce fac împărații adevărat.

39. Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!” (Luca 23:39)

Ce nu știau ei este că dacă El se salva singur nu ne-ar fi salvat pe noi. Dar El suferea pentru că ne avea în vedere pe noi.

Ști numele împăratului roman care domnea în momentul răstignirii? Ridică mâna.

Dacă ști cine este Isus riducă mâna. Tiberiu Cezar este o notă de subsol în povestea aceasta. Isus este Eroul. Dar atunci părea că pierde însă în final a fost Câștigătorul.

 

Decizie: Admirator sau Asemănător?

Calea ta cu iubirea de sine? Sau Calea lui Isus cu sacrificiul de Sine.

Oare nu-i cumva ceva nedemn în a primi cu brațele deschise invitația Lui de a primi iertare dar a refuza repetat  invitația Lui de a ne asemăna cu El?

La epicentrul credinței creștine nu-i doar o rugăciune a păcătosului „Doamne am greșit mult și te rog să mă ierți” La epicentrul credinței creștine este decizia unică de a primi iertarea Lui nemeritată și decizia zilnică de a-L uma zilnic

Mulți dintre noi ați luat decizia unică. Astăzi la masa Domnului vă întreb cum stați cu decizia zilnică?

 

Decizia unică este foarte importantă și pentru a avea șansa de a o lua iată ce s-a întâmplat

44. Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.
45. Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: „Tată , în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.  (Luca 23:44-46)

 

Dar decizia zilnică este la fel de importantă.

Nu uita sacrificiul de sine este mai tare decât iubirea de sine

 

Păstor Romică Iuga

 

 

 

 

 

 

 

 

MARTURIILE GOLGOTEI de Mircea Ursu

 

Luca 23:32-46

   Vinerea Mare e considerată cea mai tristă zi din istoria omenirii, de aceea e și supranumită Vinerea Neagră. E ziua în care Domnul Vieții moare pentru ca să dea viață veșnică celor morți în păcate. E ziua în care Domnul slavei suferă pentru ca să ducă pe mulți fii în slavă. E ziua în care forțele întunericului au crezut că au ultimul cuvânt, dar au uitat că după Vineri vine Duminică, vine învierea, vine biruința. În Vinerea Mare, Golgota a fost martoră la tot ceea ce s-a întâmplat pe ea. Sunt mărturii pe care Golgota ni le poate transmite și astăzi nouă. De aceea, să privim și să auzim mărturiile pe care Golgota le poate depune. Ce a vorbit și despre ce poate vorbi și astăzi Golgota?

   În primul rând, Golgota de-ar vorbi, ar mărturisi despre:

I.                DRAMA DE PE GOLGOTA, versetele 32 la 39.

   Golgota a fost martoră la drama de pe ea, la acea piesă de teatru orchestrată de evrei și romani, cu caracter grav, în care s-a redat realitatea evenimentelor în datele ei contradictorii. Golgota a văzut atunci că:

1.      cel nevinovat e condamnat de vinovați

 

   Erau acolo la Golgota, patru grupuri de oameni: norodul, fruntașii evreilor, ostașii romani și tâlharii, toți vinovați înaintea Dumnezeu din cauza păcatelor lor. Toți prin atitudinea și prin vorbele lor L-au condamnat pe cel nevinovat la moarte. Pentru ei Hristos a fost un obiect de ridicol absolut, un rege de râs. Toată bajocura lor se construiește în jurul acestei idei: Isus Cristos pretinde că este un rege.      Batjocura aceasta a început cu soldații, Vineri spre dimineață, când L-au îmbrăcat cu o haină stacojie, i-au pus o trestie în mână și o cunună de spini pe cap. A continuat apoi ducându-L la cruce pentru a fi răstignit între tâlhari, arătând astfel într-un mod batjocoritor că El este un rege care stă între doi dintre cei mai importanți slujitori ai săi, Il ridiculizează, apoi, prin vorbe: “Fruntași își băteau joc de Isus și ziceau: “pe alții i-a mântuit să Se mântuiască pe Sine însuși, dacă este el Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”. Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El, se apropia Ii dădeau oțet și îi ziceau: “Dacă ești tu Impăratul Iudeilor, mântuiește-te pe Tine însuți” (Luca 23:35-37)

“Unul din tâlharii rastigniți Il bajocorea și zicea: “Nu ești tu Hristosul? Mântuiește-Te pe tine în sus și mântuiește-ne și pe noi” (Luca 23:39)

   Matei în evanghelia sa, in capitolul 27 cu versetele 39-40 spune: “Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: Tu, care strici Templu și îl zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe tine însuți! Dacă ești Tu fiul Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!”

    Astfel, Hristos pe cruce era în bătaia batjocurilor tuturor - un rege de râs.  Pentru romani era un rege de râs pentru că el n-avea armată, avea niște adepți slabi, care L-au părăsit; nu cucerise nimic. Pentru evrei era o batjocură - un Mesia pe cruce; așa ceva niciodată ei n-au gândit. Toți îl bajocoresc pentru pretenția Lui de a fi Mesia și Rege.

   Titlul roman, pus deasupra crucii pentru a arăta vina celui răstignit, era si el un act de bajocură.

    Golgota a văzut că drama aceasta că “cel nevinovat e condamnat de vinovați”, dar a vazut si că:

2.     cel fără păcat e pedepsit pentru cei păcătoși

 

   Profetul Isaia, cu 700 de ani înainte de a se întâmpla aceste lucruri în profetia sa, prevedea acest paradox.

    “Dar el era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegele noastre. Pedeapsa care dă pacea a căzut peste el și prin rănile lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra lui nelegiuirea noastră, a tuturor” Isaia 53:4-5.

   Golgota a fost martoră la această dramă: cum Dumnezeu își dezlănțuie mânia, nu asupra celor ce meritau, asupra celor păcătoși, ci asupra fiului Său. Hristos simte în cele trei ore de întuneric chinurile iadului. Este părăsit de Tatăl. E pedepsit pentru păcatele omenirii întregi.

   Realizezi oare cât de mult a suferit Cristos în locul tău și în locul meu? Ca să nu simțim noi astăzi chinule iadului, Cel fără de păcat e pedepsit pentru păcatul meu. Golgota mărturisește și astăzi: “din vina ta și din vina mea, din cauza minciunilor, a hoțiilor, a invidiei, a bârfelor, Cel nevinovat e pedepsit.

   La Golgota e ceva de neimaginat. Golgota vede și mărturisește că:

3.     cel batjocorit se roagă pentru bajocoritori

 

   În fața puhoiului de insulte ce se aruncau asupra Lui din toate părțile, Hristos începe să se roage: “Isus zicea: “Tatăl iartă-i că nu știu ce fac” (Luca 23:34)  E șocant! E dramatic! În loc să-i judece, în loc să-și verse mânia asupra lor, Hristos se roagă, îi cere iertare Dumnezeu pentru ei pe cruce. Hristos a rostit șapte cuvinte pe cruce, iar primul Sau cuvânt e o rugăciune: “Tatăl iartă-i că nu știu ce fac!” E cuvantul ce căuta iertarea pentru păcătoși. 

   Dacă a existat iertare pentru acei bajocoritori, există iertare și astăzi pentru tine și pentru mine. Rugăciunea lui Hristos e o rugăciune ce deschide iertarea lui Dumnezeu pentru toți cei ce cred în Hristos și se pocaiesc de păcatele lor. Hristos a luat toate blestemele oamenilor și a oferit în schimb, în dar, ispășirea pentru păcate.

   Astfel, Golgota a fost martoră la drama de pe ea, la tragedia care a fost pe ea.

   In al doilea rand, Golgota de-ar vorbi, ar mărturisi despre:

II.              DECIZIA DE PE GOLGOTA, versetele 40 la 43

   Aflați și ei în chinurile răstâgnirii, cei doi tâlhari își adună suficientă putere să se unească cu mulțimea, cu fruntași evreilor, cu ostașii și să-L bajocorească pe Cristos. Și-au folosit energia pentru a batjocori. Pe măsură însă ce treceau orele pe cruce, unul dintre cei doi tâlhari are o transformare de 180°. In mijlocul acelei agonii, mintea lui devine limpede, percepe realitatea și adevărul cu claritate. El ia o decizie ce-i marchează veșnicia. Ia decizia de:

1.     a crede în Isus Hristos

   Acolo, pe Golgota, s-au auzit două voci: vocea batjocoritoare a celor de jos și vocea binecuvântată a Celui de sus, a lui Hristos care se ruga pentru toți oamenii. Tâlharul a realizat că această voce, aceste cuvinte ale lui Hristos nu-s cuvinte pământești, ci-s cuvintele Celui divin. Cuvintele acestea i-au străpuns inima. Cuvintele acestea au schimbat necredința lui în credința în Isus Hristos. Acolo, pe Golgota, el a decis să creadă în Isus Hristos,

-        a decis să creadă în neprihănirea lui Cristos: “Pentru noi este drept că și primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre. Dar omul acesta n-a făcut niciun rău” v. 41

-        a decis să creadă în învierea lui Isus Hristos: “Doamne, adu-Ti aminte de mine când vei veni în împărăți Ta!”  v.42

-        a decis să creadă în împărăția lui Isus Hristos. v.42

 Tâlharul de pe cruce, acolo pe Golgota, ia decizia să creadă în Isus Cristos, însă ia și decizia si de

2.     a se pocăi înaintea lui Isus Hristos

    El vrea să se asigure că e salvat de judecata lui Dumnezeu. Nu caută pe cineva să îl scape de moartea fizică, ci de judecata lui
Dumnezeu. Problema lui nu-i ce se va întâmpla cu el pe pământ, ci ce se va întâmpla cu el când se întâlnește cu Dumnezeu. El știe că el este un călcător al legii lui Dumnezeu. Stie că L-a batjocorit pe Mesia împreună cu întreaga mulțime, în momentele dinainte, și decide, acum, să se pocaiască înaintea lui Isus Hristos, mărturisindu-și păcatele: “nu te temi tu de D-zeu, tu, care ești sub aceeași osândă. Pentru noi este drept căci primim răsplata cuvenită pentru fărădlegele noastre” (Luca 23:40-41). Tâlharul își evaluează starea și are un sentiment de vinovăție. Îi cere iertare lui Hristos. Știe că Dumnezeu iartă pentru că a auzit rugăciunea lui Hristos: “Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”

   Tâlharul de pe cruce a decis să creadă în Hristos și să se pocăiască înaintea lui Hristos; cele două condiții despre care Biblia spune ca sunt necesare și suficiente pentru mântuirea fiecărui om.

   Pe baza acestei decizii de a crede în Hristos și de a se pocăi înaintea lui Hristos, Domnul este cel care ia decizia de:

3.     a-l primi în rai

   “Isus a raspuns: “Adevărat iti spun că astăzi vei fi cu mine în rai” (Luca 23:43). Aceasta este promisiunea pe care Dumnezeu o face tuturor oamenilor care cred în el și care se pocaiesc înaintea Lui. Dintr-un om calificat pentru iad, dintr-o data, tâlharul pornește spre rai, iar aceasta datorită deciziei sale. Sunt doi tâlhari în aceleași condiții, cu aceeași condamnare, cu aceleași suferințe, dar cu decizii diferite. Unul datorită deciziei lui vede fața lui Dumnezeu, iar celălalt, din pricina deciziei lui ajunge în iad.

   Dumnezeu stă la egală distanță de fiecare. Același Hristos era și pentru unul și pentru celălalt. Dumnezeu ne oferă posibilități egale tuturor. Stă la fel de aproape de fiecare dintre noi și îndurarea Lui este aceeasi pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu nu se uită la fața omului, dar veșnicia ta, stă în decizia ta!

   Crucea adună, crucea împarte, crucea desparte! La cruce ai de făcut o alegere, ai de luat o decizie. Golgota a fost martoră la decizia de pe ea. Unul, în urma deciziei lui, pleacă în cer, spre raiul lui Dumnezeu, celălalt se duce direct în iad.

   Tu poți să iei o decizie, azi! Fii intelept si alege-L pe Hristos!

 Golgota a fost martoră la drama de pe ea, la decizia care s-a luat pe ea, dar de asemenea, în al treilea rând a fost martoră și la:

III.            DESAVARSIREA DE PE GOLGOTA, versetele 44 la 46

   La Golgota, Isus a desăvârșit

1.     ascultarea Lui față de Tatăl

   Planul Tatălui a fost ca Domnul Isus să ajungă la Golgota și acolo să depună jerfa pentru păcatele oamenilor. Hristos trebuia să-și dea viața pentru oameni, deoarece Scriptura spune ca: “fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22).

   În Vinerea aceea, după-masa, începand de la ora 3:00, preoții trebuiau să jerfească miei de Paște, miei care prin sângele lor acopereau păcatul oamenilor. La aceeași oră, când preoții începeau să jerfească mieii de Paște, Hristos, Mielul lui Dumnezeu este jerfit pe crucea Golgotei, El care avea să ridice păcatul lumii, după cum spune Ioan Botezătorul.

   Apostolul Pavel, vorbind despre Domnul nostru Isus Hristos și despre ascultarea sa, în Filipeni 2:8 spune: “La înfățișare a fost găsit ca un om, s-a smerit și s-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce”.  

    Golgota a fost martoră la desăvârșirea ascultării lui Cristos față de Tatăl ceresc. De asemenea, Golgota a fost martoră și la desăvârșirea:

2.     iubirii lui Cristos față de lume.

   Jertfa lui Isus pe cruce a fost actul dragostei desăvârșite a lui Hristos pentru fiecare dintre noi. Evanglistul Ioan, în evanghelia sa, la capitolul 15, versetrul 13, redă cuvintele Mântuitorului care spunea: “nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi”.

   Versurile unei cântari afirma:

“Cuiele nu te-au ținut pe cruce.

Puteai atât de lesne să cobori,

Dar dragostea ta pentru omenire

Te-a pironit gândindu-Te la noi”

 

   Cristos a rămas pe cruce pentru că s-a gândit că altfel noi am fi ajuns în iad. El nu te vrea nici pe tine, nici pe mine în iad, pentru că iadul a fost pregătit pentru Diavolul și îngerii lui.

   Versetul de aur al Scripturii spune: “Fiindcă atât de mult a iubit D-zeu lumea, încât a dat pe singurul său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibe viață veșnică” Ioan 3:16

   Golgota a privit desăvârșirea ascultării lui Cristos față de Tatăl, a privit la desăvârșirea iubirii lui Cristos față de omenirea întreagă și în același timp, Golgota a privit la desăvârșirea

3.     mântuirii oamenilor

   Golgota mărturisește mântuirea desăvârșita la Golgota. Penultimul cuvânt al lui Cristos pe cruce a fost cel pe care Ioan îl descrie în Evanghelia sa la capitolul 19 cu versetul 30, unde Hristos spune: “S-a sfârșit”.

   Cuvântul “tetelestai” din greacă, era un cuvânt scris în timpurile Noului Testament pe documentele de afaceri și pe chitanțe pentru a arăta că factura a fost plătită integrală. Ce a auzit Golgota din gura Domnului Isus Cristos pe cruce, a fost faptul ca prețul pentru păcatele omenirii s-a plătit integral. Nu mai este nevoie de nimic în plus. Totul a plătit Hristos. Era ora 3:00 după-amiază și Hristos spune ca mantuirea s-a desăvârșit.

   Luca 23:45 spune: “soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntru s-a rupt prin mijloc”. Erau 13 perdele în Templu, dar aceasta era cea mai importantă pentru că ea făcea separarea între Sfânta și Sfânta Sfintelor. La ora 3:00 dupa masa începeau mieii să fie jerfiți, iar la cea ora Hristos, Mielul lui Dumnezeu este jerfit. In clipa în care Cristos se jerfește, perdeaua dinlauntrul tempului se rupe de sus până jos, simbolizând astfel faptului că accesul omului la Dumnezeu este oficial permis.

   Când moare Cristos pe cruce, Noul Legământ este ratificat. Acolo, la Golgota, judecata lui Dumnezeu a fost asupra Fiului său, iar mântuirea a venit pentru omenire. Toată mania lui Dumnezeu a mers spre Isus Hristos, iar drumul spre Dumnezeu ne este deschis nouă.

   Mantuirea a desavarsit-o Hristos ,în Vinerea Mare, la Golgota. A oferit omului posibilitatea să ajungă în cer, iar Dumnezeu a deschis drumul spre rai pentru fiecare. Pentru această lucrare măreață și desăvârșită a lui Cristos de la Golgota nu putem decât să ne unim cu poetul cântării și să spunem:

“Slăvit fii Isuse că lucruri mari faci,

la tine pe oameni cu dragă îi atragi,

prin jertfa măreață Tu viață ne-ai dat

și cerul tău, Doamne, ni l-ai descuiat”.

  Cerul l-a deschis Dumnezeu pentru tine și pentru mine acum 2.000 de ani, prin Cristos, la Golgota.

   In urma cu 32 de ani, eu am luat decizia să-L primesc pe Cristos în viața mea, prin pocăință și credință și de atunci am pornit pe drumul deschis spre cer.

   Unde ești tu? Pe ce drum te afli?

   Te invit să-ti pleci genunchiul înaintea lui Hristos, să te decizi pentru El, să te pocăești înaintea lui Hristos, pentru ca Golgota să poată mărturisi, într-o zi, și despre tine ca despre tâlharul de pe cruce: “a pornit pe drumul spre Rai” Amin!

 

Cine este Isus pentru tine? de Otniel Bunaciu

 

 

Ioan 12:12-16. A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13. a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
14. Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15. „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”
16. Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El

Intrarea lui Isus în Ierusalim reprezintă un episod extrem de cunoscut din viața Mântuitorului. Reacția spontană a mulțimii din Ierusalim și care s-a strâns spontan să-l întâmpine, exuberanța bărbaților și femeilor care strigau și ridicau ramuri de finic, precum  și aparenta dedicare pentru Isus. Și pentru ce considerau ei că reprezintă, apare în contrast cu ce urma să se întâmple îi zilele următoare, arestarea, judecarea, condamnarea pe nedrept și în final execuția sa. Noi știm toate aceste lucruri pentru că am citit restul poveștii despre viața lui Isus dar în acea zi oamenii care l-au întâmpinat erau prinși în entuziasmul momentului. Întrebarea care ne-o punem despre evenimentul intrării lui Isus în Ierusalim este: Ce gândeau și ce spuneau oamenii despre acest moment? Problema cu înțelegerea Scripturii este că nu este suficient să înțelegem doar ce s-a întâmplat cu evanghelistul Ioan și cum a trăit el experiența, ci mai ales cum ne afectează pe noi acest lucru. Este important să înțelegem cum s-a raportat Isus la Ioan dar este și mai important să ne gândim cum se raportează Isus la noi. Cred că putem să explorăm această temă cu ajutorul unor întrebări.

Cine este Isus pentru poporul Israel în acest eveniment de Florii? Știm că așteptarea apariției lui Mesia o aveau toți evreii și observăm că Isus apare ca unul care seamănă cu Mesia deși poate nu cum își imaginau evreii.           

Se pare că într-adevăr, intrarea lui Isus în Ierusalim s-a potrivit bine cu așteptarea venirii lui Mesia. De aceea evreii au fost prinși de valul de entuziasm popular când și-au dat seama că ziua aceasta ar putea să fie momentul pe care îl așteptau de mai multe generații.

Ce înseamnă însă pentru evrei că va veni Mesia? Ne-am obișnuit să explicăm perspectiva mesianică a poporului lui Dumnezeu în principal prin termeni politici sau religioși. Adică evreii așteptau un Mesia politic care să restaureze împărăția lui Israel dar creștinii descoperă că Isus este un Mesia care este de fapt interesat într-o realitate spirituală. Este adevărat că această realitate provoacă schimbări și in viața de zi cu zi dar Isus nu apare ca un Mesia cu așteptări politice sau de conducere personale în lumea Imperiului Roman. Deși această distincție este importantă aș vrea să sugerez că nu este singura diferență pe care o putem observa.

Într-un document descoperit în anul 1947 la Marea Moartă, de către un beduin, găsim un text care descrie  așteptarea mesianică pe care o aveau unii evrei în vremea lui Isus. Descoperirea respectivă a avut loc la câteva zeci de kilometrii de Ierusalim, locație unde se pare că exista o comunitate de evrei esenieni. Aceștia adoptaseră un stil de viață mai auster motiv pentru care s-au separat de societate formând această comunitate care trăia după reguli stricte. Documentul despre care vorbim se intitulează Apocalipsa Mesianică și descrie așteptarea astfel:

 

(cerurile) și pământul îl vor asculta pe Mesia al Său. ...

Peste cei umili plutește duhul Său și El îi înnoiește pe cei credincioși în puterea Sa.

Căci El îi va onora pe cei evlavioși pe (tronul) Împărăției Sale veșnice,

eliberând prizonierii, deschizând ochii orbilor, ridicând pe cei (îngenuncheați.) ...

Și Domnul va face lucruri glorioase, care nu s-au făcut, așa cum a spus El.

Căci El va vindeca pe cei grav răniți, va învia pe cei morți, va trimite vești bune celor suferinzi ….

El va (sătura pe cei săraci), El va călăuzi pe cei dezrădăcinați, El va îmbogăți pe cei flămânzi …

 

Sunt convins că recunoașteți unele așteptări pentru că le-ați mai citit în alte părți din Scriptură. Aceste caracteristici ale lui Mesia nu reprezentau o descriere nouă deoarece le găsim și în textul profetului Isaia, în capitolul 61:1-3.

 

Isaia 61:1 „Duhul^* Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a^** uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec^† pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia^†† şi prinșilor de război, izbăvirea; ² să^* vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi^** de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi^† pe toți cei întristați; ³ să dau celor întristați din Sion, să le^* dau o cunună împărătească, în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit …

 

Dacă citim cu atenție textul găsim totuși că există o diferență semnificativă între ce spune Isaia și așteptau esenienii din localitatea Qumran. Textul din Isaia nu menționează faptul că Mesia va învia morții dar textul de la Marea Moartă menționează acest lucru.

Haideți să vedem cum putem să deslușim apariția acestei schimbări. Dacă ne amintim de episodul în care Irod îl pune în închisoare pe Ioan Botezătorul observăm că acolo Ioan află de la ucenicii săi despre Isus și lucrarea sa. El îi trimite pe aceștia să-l întrebe dacă nu cumva Isus este Mesia. Evanghelistul Luca descrie întâlnire ucenicilor lui Ioan cu Isus în Luca 7:20, 22

 

²⁰ Aceștia, când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?’”

 

² Și,^* drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.

 

Mi se pare fascinant faptul că Isus, când citează, în mod evident, din profetul Isaia adaugă și faptul că Mesia va putea să învieze morții, fapt despre care aflăm din manuscrisele de la Marea Moartă  că reprezintă așteptarea unor evrei în acea vreme.

Cu alte cuvinte deși Isus vine în spiritul așteptărilor mesianice evreiești tradiționale, așteptări pe care evreii le au și astăzi, el vine și cu o agendă nouă și declară puteri noi.  Problema este că nu toți oamenii reușesc să înțeleagă aceste așteptări noi și nu toți sunt gata să creadă în capacitatea și puterea lui Isus de a crea o realitate nouă. Astfel mulți rămân doar la înțelegerea teoretică despre ce reprezintă Isus fără a încerca să înțeleagă ce impact au pretențiile sale asupra lumii. Astfel, pe baza așteptărilor evreiești căreia se poate construi o teologie frumoasă dar care să nu își propună să influențeze cu ceva lumea. Isus declară însă inaugurarea unei realități noi pe care o numește Împărăția lui Dumnezeu și care propune o reorganizare a lumii sub autoritatea lui Hristos. De aceea întrebarea mai generală despre cine este Isus pentru poporul Israel trebuie continuată cu una mai specifică.

Cine este Isus pentru cei cu care s-a întâlnit în acea zi de sărbătoare? Noi știm deja că emoția momentului urma să treacă ușor și, în câteva zile se va transforma în mânie și dorință de răzbunare. Mulțimea se comportă ca o turnă și poate fi manipulată cu ușurință.

Scriptura descrie entuziasmul cu care a fost primit Isus și modul în care oamenii l-au onorat și i s-au închinat. Pe lângă ramurile de finic oamenii și-au așternut hainele în calea măgărușului care îl ducea pe Isus. Mulțimea striga Osana recunoscând că Isus vine în numele lui Dumnezeu. Poporul îl aclama recunoscând că este Împăratul lui Israel, apreciere care în foarte scurt timp se va transforma în principala acuzație pe baza căreia Isus va fi condamnat și executat. Aceeași mulțime va striga în curând răstignește-l și când i se va da ocazia să grațieze pe cineva va alege un răufăcător în locul lui Isus care era în mod evident nevinovat.

Cuvintele de laudă și susținere sunt ușor de pronunțat într-un moment de emoție dar ele pot fi la fel de ușor schimbate în cuvinte de ură și condamnare. Când apar interese noi, ideologii diferite, sentimentele oamenilor se schimbă și cu acestea se  schimbă și preferințele lor, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Isus. Cine a fost Isus pentru cei cu care s-a întâlnit în acea zi? Dacă cei care l-au primit cu urale și entuziasm nu au ajuns să și creadă în el, Isus a fost doar ceea ce și-au imaginat ei că ar fi. Unii au crezut că este doar un învățător, alții că este un făcător de minuni, alții că este un revoluționar, alții că este un visător nerealist. Pentru toți acești oameni a fost foarte ușor să facă trecerea de la Intrarea în Ierusalim la judecata lui Pilat. În final, dacă înțelegem cumva cum se poate ca mulțimea să își schimbe așa de brusc părerea despre Isus rămâne o întrebare care este și mai importantă pentru noi.

Cine este Isus pentru tine și mine astăzi? Cum îl urmăm noi ca ucenici acum?

Provocarea pentru noi astăzi când ne amintim de un eveniment atât de cunoscut din viața lui Isus este să înțelegem cum să ne raportăm la Isus și ce reprezintă el pentru noi. Ca și evreii de acum 2000 de ani, la această întrebare oamenii au dat adesea răspunsuri care pornesc din așteptările lor, sau se bazează pe presupunerile lor despre cine cred ei că ar trebui să fie Isus. De aceea viața de credință este mereu în pericol să fie deturnată de interese ideologice, politice sau culturale cum este în pericol să fie copleșită de dorința noastră de victorie și de dominație a creștinismului.

Dacă este să învățăm ceva din viața lui Isus este că el a evitat ambele direcții deoarece nu a prezentat mesajul să ca o ideologie ci mai degrabă ca o declarație a prezenței Împărăției lui Dumnezeu între noi, împărăție pe care el a inaugurat-o. Totodată Isus ne-a arătat o viață care slujește lumea în fără să dorească să domine și să controleze. Politica lui Isus a fost una a slujirii și dominația lui Isus a fost prin iubire.

De aceea, ca ucenici ai lui Isus cel mai important lucru este să îl urmăm și să ascultăm ce ne spune el să facem. Când îl urmăm pe Isus înțelegem că suntem de fapt ca niște ambasadori ai lui Dumnezeu în lume, reprezentând prezența Împărăției sale între noi. De aceea aceasta prezență a Împărăției ar trebui să se vadă în primul mărturia noastră când slujim o lume în nevoi în numele lui Isus. Atunci proclamăm prin viețile noastre ce a vestit Isus: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, şi săracilor li se propovăduiește Evanghelia. Atunci proclamăm și speranța radicală proclamată de Isus: morții înviază, Lumea are nevoie de Evanghelie pentru că este o lume în nevoi și lumea are nevoie de speranța pe care numai Dumnezeu o poate da.

Pentru noi provocarea nu este doar să înțelegem mai mult despre Isus, sau să cunoaștem învățătura despre el mai bine dar mai ales provocarea este să devenim prezența lui în lume pentru ca lumea să cunoască lucrarea lui Isus prin slujirea noastră. Astfel creștinismul devine calea pe care umblăm prin credință și îl mărturisim pe Isus slujind pe cei care au nevoie în numele său.

Faptul că există o astfel de posibilitate de a trăi devine speranță pentru lume și evanghelia despre care Isus vorbește este proclamată prin viețile noastre.

Nu grădină botanică, ci livadă! de Sorin Bădrăgan

Matei 21: 18, 19

''Dimineața, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. A văzut un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Și îndată smochinul s-a uscat.''

Un copac des întâlnit în Palestina, smochinul era o sursă de hrană pentru cei flămânzi, precum și un loc bun pentru refugiu din calea soarelui dogoritor datorită frunzelor sale multe și mari - Natanael stătea sub un smochin înainte ca Filip să îl ducă la Domnul Isus (Ioan 1: 48).

Având o umanitate completă, Domnului I se face foame și se duce către smochin să caute fructe; cel mai probabil, acestea ar fi fost în stadiul de ‘taksh’, adică fructe necoapte încă, comestibile, însă nu foarte gustoase. Mântuitorul nu găsește fructe, ci doar frunze; aceasta era o problemă, pentru că fructele apar înaintea fruunzelor în smochin. Prezența frunzelor ar fi trebuit să fie o garanție că sunt fructele deja acolo.

Domnul Isus pronunță judecata asupra smochinului ca un act profetic, adică prin această acțiune el demonstrează simbolic mesajul Său: Israelul a fost cercetat de Cel trimis de Tatăl și nu s-a găsit roada așteptată după atâta timp și investiție în poporul ales.

Domnul așteaptă roade de la copiii Lui: roada Duhului Sfânt care să fie prezentă din plin viața credincioșilor, în familiile credincioșilor, precum și în biserica Sa: ‘Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândetea, înfrânarea poftelor’ (Galateni 5: 22, 23a). De asemenea, trebuie să aducem roadă în sarcinile încredințate de Mântuitorul: mandatul de martori ai lui Hristos, de slujitori ai semenilor noștri.

Este foarte tentant pentru noi să căutăm să avem mai degrabă frunze multe, să fim ‘stufoși’: un cireș cu o coroană impresionantă, un nuc bătrân cu crengi groase, solide, poate un măr tânăr cu frunze prospete, stridente; să arătăm bine de la distanță, însă să nu avem roadă. Să formăm astfel o gradină botanică impresionantă.

Problema însă este că Domnul nu așteaptă ca poporul lui să fie o grădină botanică - indiferent cât de arătoasă ar fi ea - ci o livadă!

Doamne, ajută-ne să fim pomi plini de roadă și biserica Ta să fie o livadă îmbelșugată!