Luca
23:32-46
Vinerea Mare e considerată cea mai tristă zi
din istoria omenirii, de aceea e și supranumită Vinerea Neagră. E ziua în care Domnul
Vieții moare pentru ca să dea viață veșnică celor morți în păcate. E ziua în
care Domnul slavei suferă pentru ca să ducă pe mulți fii în slavă. E ziua în
care forțele întunericului au crezut că au ultimul cuvânt, dar au uitat că după
Vineri vine Duminică, vine învierea, vine biruința. În Vinerea Mare, Golgota a
fost martoră la tot ceea ce s-a întâmplat pe ea. Sunt mărturii pe care Golgota ni
le poate transmite și astăzi nouă. De aceea, să privim și să auzim mărturiile
pe care Golgota le poate depune. Ce a vorbit și despre ce poate vorbi și astăzi
Golgota?
În primul rând, Golgota de-ar vorbi, ar
mărturisi despre:
I.
DRAMA DE PE GOLGOTA, versetele 32 la 39.
Golgota a fost martoră la drama de pe ea, la
acea piesă de teatru orchestrată de evrei și romani, cu caracter grav, în care
s-a redat realitatea evenimentelor în datele ei contradictorii. Golgota a văzut
atunci că:
1. cel nevinovat e condamnat de vinovați
Erau acolo la Golgota, patru grupuri de
oameni: norodul, fruntașii evreilor, ostașii romani și tâlharii, toți vinovați
înaintea Dumnezeu din cauza păcatelor lor. Toți prin atitudinea și prin vorbele
lor L-au condamnat pe cel nevinovat la moarte. Pentru ei Hristos a fost un
obiect de ridicol absolut, un rege de râs. Toată bajocura lor se construiește
în jurul acestei idei: Isus Cristos pretinde că este un rege. Batjocura
aceasta a început cu soldații, Vineri spre dimineață, când L-au îmbrăcat cu o
haină stacojie, i-au pus o trestie în mână și o cunună de spini pe cap. A
continuat apoi ducându-L la cruce pentru a fi răstignit între tâlhari, arătând
astfel într-un mod batjocoritor că El este un rege care stă între doi dintre
cei mai importanți slujitori ai săi, Il ridiculizează, apoi, prin vorbe: “Fruntași
își băteau joc de Isus și ziceau: “pe alții i-a mântuit să Se mântuiască pe
Sine însuși, dacă este el Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”. Ostașii, de
asemenea, își băteau joc de El, se apropia Ii dădeau oțet și îi ziceau: “Dacă
ești tu Impăratul Iudeilor, mântuiește-te pe Tine însuți” (Luca 23:35-37)
“Unul din tâlharii rastigniți Il
bajocorea și zicea: “Nu ești tu Hristosul? Mântuiește-Te pe tine în sus și
mântuiește-ne și pe noi” (Luca 23:39)
Matei în evanghelia sa, in capitolul 27 cu versetele 39-40 spune: “Trecătorii
își băteau joc de El, dădeau din cap și ziceau: Tu, care strici Templu și îl
zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe tine însuți! Dacă ești Tu fiul
Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!”
Astfel, Hristos pe cruce era în bătaia batjocurilor tuturor - un rege de
râs. Pentru romani era un rege de râs
pentru că el n-avea armată, avea niște adepți slabi, care L-au părăsit; nu
cucerise nimic. Pentru evrei era o batjocură - un Mesia pe cruce; așa ceva
niciodată ei n-au gândit. Toți îl bajocoresc pentru pretenția Lui de a fi Mesia
și Rege.
Titlul roman, pus deasupra crucii pentru a arăta
vina celui răstignit, era si el un act de bajocură.
Golgota a văzut că drama aceasta că “cel
nevinovat e condamnat de vinovați”, dar a vazut si că:
2. cel
fără păcat e pedepsit pentru cei păcătoși
Profetul
Isaia, cu 700 de ani înainte de a se întâmpla aceste lucruri în profetia sa,
prevedea acest paradox.
“Dar el era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru
fărădelegele noastre. Pedeapsa care dă pacea a căzut peste el și prin rănile
lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de
drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra lui nelegiuirea noastră, a
tuturor” Isaia 53:4-5.
Golgota a fost martoră la această dramă: cum Dumnezeu își dezlănțuie mânia,
nu asupra celor ce meritau, asupra celor păcătoși, ci asupra fiului Său.
Hristos simte în cele trei ore de întuneric chinurile iadului. Este părăsit de
Tatăl. E pedepsit pentru păcatele omenirii întregi.
Realizezi oare cât de mult a suferit Cristos în locul tău și în locul
meu? Ca să nu simțim noi astăzi chinule iadului, Cel fără de păcat e pedepsit
pentru păcatul meu. Golgota mărturisește și astăzi: “din vina ta și din vina
mea, din cauza minciunilor, a hoțiilor, a invidiei, a bârfelor, Cel nevinovat e
pedepsit.
La Golgota e ceva de neimaginat. Golgota vede și mărturisește că:
3. cel
batjocorit se roagă pentru bajocoritori
În
fața puhoiului de insulte ce se aruncau asupra Lui din toate părțile, Hristos
începe să se roage: “Isus zicea: “Tatăl iartă-i că nu știu ce fac” (Luca
23:34) E șocant! E dramatic! În loc să-i
judece, în loc să-și verse mânia asupra lor, Hristos se roagă, îi cere iertare
Dumnezeu pentru ei pe cruce. Hristos a rostit șapte cuvinte pe cruce, iar
primul Sau cuvânt e o rugăciune: “Tatăl iartă-i că nu știu ce fac!” E
cuvantul ce căuta iertarea pentru păcătoși.
Dacă a existat iertare pentru acei bajocoritori, există iertare și
astăzi pentru tine și pentru mine. Rugăciunea lui Hristos e o rugăciune ce
deschide iertarea lui Dumnezeu pentru toți cei ce cred în Hristos și se pocaiesc
de păcatele lor. Hristos a luat toate blestemele oamenilor și a oferit în
schimb, în dar, ispășirea pentru păcate.
Astfel,
Golgota a fost martoră la drama de pe ea, la tragedia care a fost pe ea.
In al doilea rand, Golgota de-ar vorbi, ar mărturisi despre:
II.
DECIZIA DE PE GOLGOTA, versetele 40 la 43
Aflați și ei în chinurile răstâgnirii, cei
doi tâlhari își adună suficientă putere să se unească cu mulțimea, cu fruntași
evreilor, cu ostașii și să-L bajocorească pe Cristos. Și-au folosit energia
pentru a batjocori. Pe măsură însă ce treceau orele pe cruce, unul dintre cei
doi tâlhari are o transformare de 180°. In mijlocul acelei agonii, mintea lui
devine limpede, percepe realitatea și adevărul cu claritate. El ia o decizie
ce-i marchează veșnicia. Ia decizia de:
1. a
crede în Isus Hristos
Acolo, pe Golgota, s-au auzit două voci:
vocea batjocoritoare a celor de jos și vocea binecuvântată a Celui de sus, a
lui Hristos care se ruga pentru toți oamenii. Tâlharul a realizat că această
voce, aceste cuvinte ale lui Hristos nu-s cuvinte pământești, ci-s cuvintele
Celui divin. Cuvintele acestea i-au străpuns inima. Cuvintele acestea au
schimbat necredința lui în credința în Isus Hristos. Acolo, pe Golgota, el a
decis să creadă în Isus Hristos,
-
a decis să creadă în
neprihănirea lui Cristos: “Pentru noi este drept că și primim răsplata
cuvenită pentru fărădelegile noastre. Dar omul acesta n-a făcut niciun rău”
v. 41
-
a decis să creadă în
învierea lui Isus Hristos: “Doamne, adu-Ti aminte de mine când vei veni în
împărăți Ta!” v.42
-
a decis să creadă în
împărăția lui Isus Hristos. v.42
Tâlharul de pe cruce, acolo pe Golgota, ia
decizia să creadă în Isus Cristos, însă ia și decizia si de
2. a
se pocăi înaintea lui Isus Hristos
El vrea
să se asigure că e salvat de judecata lui Dumnezeu. Nu caută pe cineva să îl
scape de moartea fizică, ci de judecata lui
Dumnezeu. Problema lui nu-i ce se va întâmpla cu el pe pământ, ci ce se va
întâmpla cu el când se întâlnește cu Dumnezeu. El știe că el este un călcător
al legii lui Dumnezeu. Stie că L-a batjocorit pe Mesia împreună cu întreaga
mulțime, în momentele dinainte, și decide, acum, să se pocaiască înaintea lui Isus
Hristos, mărturisindu-și păcatele: “nu te temi tu de D-zeu, tu, care ești
sub aceeași osândă. Pentru noi este drept căci primim răsplata cuvenită pentru
fărădlegele noastre” (Luca 23:40-41). Tâlharul își evaluează starea și are
un sentiment de vinovăție. Îi cere iertare lui Hristos. Știe că Dumnezeu iartă
pentru că a auzit rugăciunea lui Hristos: “Tată, iartă-i că nu știu ce fac!”
Tâlharul de pe cruce a decis să creadă în Hristos
și să se pocăiască înaintea lui Hristos; cele două condiții despre care Biblia
spune ca sunt necesare și suficiente pentru mântuirea fiecărui om.
Pe baza acestei decizii de a crede în Hristos
și de a se pocăi înaintea lui Hristos, Domnul este cel care ia decizia de:
3. a-l
primi în rai
“Isus a raspuns: “Adevărat iti spun că
astăzi vei fi cu mine în rai” (Luca 23:43). Aceasta este promisiunea pe
care Dumnezeu o face tuturor oamenilor care cred în el și care se pocaiesc
înaintea Lui. Dintr-un om calificat pentru iad, dintr-o data, tâlharul pornește
spre rai, iar aceasta datorită deciziei sale. Sunt doi tâlhari în aceleași
condiții, cu aceeași condamnare, cu aceleași suferințe, dar cu decizii diferite.
Unul datorită deciziei lui vede fața lui Dumnezeu, iar celălalt, din pricina
deciziei lui ajunge în iad.
Dumnezeu stă la egală distanță de fiecare. Același
Hristos era și pentru unul și pentru celălalt. Dumnezeu ne oferă posibilități
egale tuturor. Stă la fel de aproape de fiecare dintre noi și îndurarea Lui este
aceeasi pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu nu se uită la fața omului, dar
veșnicia ta, stă în decizia ta!
Crucea adună, crucea împarte, crucea
desparte! La cruce ai de făcut o alegere, ai de luat o decizie. Golgota a fost
martoră la decizia de pe ea. Unul, în urma deciziei lui, pleacă în cer, spre raiul
lui Dumnezeu, celălalt se duce direct în iad.
Tu poți să iei o decizie, azi! Fii intelept
si alege-L pe Hristos!
Golgota a fost martoră la drama de pe ea, la
decizia care s-a luat pe ea, dar de asemenea, în al treilea rând a fost martoră
și la:
III.
DESAVARSIREA DE PE
GOLGOTA, versetele
44 la 46
La Golgota, Isus a desăvârșit
1. ascultarea
Lui față de Tatăl
Planul Tatălui a fost ca Domnul Isus să
ajungă la Golgota și acolo să depună jerfa pentru păcatele oamenilor. Hristos
trebuia să-și dea viața pentru oameni, deoarece Scriptura spune ca: “fără vărsare
de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22).
În Vinerea aceea, după-masa, începand de la
ora 3:00, preoții trebuiau să jerfească miei de Paște, miei care prin sângele
lor acopereau păcatul oamenilor. La aceeași oră, când preoții începeau să jerfească
mieii de Paște, Hristos, Mielul lui Dumnezeu este jerfit pe crucea Golgotei, El
care avea să ridice păcatul lumii, după cum spune Ioan Botezătorul.
Apostolul Pavel, vorbind despre Domnul
nostru Isus Hristos și despre ascultarea sa, în Filipeni 2:8 spune: “La
înfățișare a fost găsit ca un om, s-a smerit și s-a făcut ascultător până la
moarte și încă moarte de cruce”.
Golgota a fost martoră la desăvârșirea
ascultării lui Cristos față de Tatăl ceresc. De asemenea, Golgota a fost martoră
și la desăvârșirea:
2. iubirii
lui Cristos față de lume.
Jertfa lui Isus pe cruce a fost actul
dragostei desăvârșite a lui Hristos pentru fiecare dintre noi. Evanglistul
Ioan, în evanghelia sa, la capitolul 15, versetrul 13, redă cuvintele Mântuitorului
care spunea: “nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru
prietenii săi”.
Versurile unei cântari afirma:
“Cuiele nu te-au ținut
pe cruce.
Puteai atât de lesne să
cobori,
Dar dragostea ta pentru
omenire
Te-a pironit gândindu-Te
la noi”
Cristos a rămas pe cruce pentru că s-a
gândit că altfel noi am fi ajuns în iad. El nu te vrea nici pe tine, nici pe
mine în iad, pentru că iadul a fost pregătit pentru Diavolul și îngerii lui.
Versetul de aur al Scripturii spune: “Fiindcă
atât de mult a iubit D-zeu lumea, încât a dat pe singurul său Fiu, pentru ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibe viață veșnică” Ioan 3:16
Golgota a privit desăvârșirea ascultării lui
Cristos față de Tatăl, a privit la desăvârșirea iubirii lui Cristos față de
omenirea întreagă și în același timp, Golgota a privit la desăvârșirea
3. mântuirii
oamenilor
Golgota mărturisește mântuirea desăvârșita
la Golgota. Penultimul cuvânt al lui Cristos pe cruce a fost cel pe care Ioan
îl descrie în Evanghelia sa la capitolul 19 cu versetul 30, unde Hristos spune:
“S-a sfârșit”.
Cuvântul “tetelestai” din greacă, era
un cuvânt scris în timpurile Noului Testament pe documentele de afaceri și pe
chitanțe pentru a arăta că factura a fost plătită integrală. Ce a auzit Golgota
din gura Domnului Isus Cristos pe cruce, a fost faptul ca prețul pentru
păcatele omenirii s-a plătit integral. Nu mai este nevoie de nimic în plus.
Totul a plătit Hristos. Era ora 3:00 după-amiază și Hristos spune ca mantuirea
s-a desăvârșit.
Luca
23:45 spune: “soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntru s-a rupt prin
mijloc”. Erau 13 perdele în Templu, dar aceasta era cea mai importantă
pentru că ea făcea separarea între Sfânta și Sfânta Sfintelor. La ora 3:00 dupa
masa începeau mieii să fie jerfiți, iar la cea ora Hristos, Mielul lui Dumnezeu
este jerfit. In clipa în care Cristos se jerfește, perdeaua dinlauntrul
tempului se rupe de sus până jos, simbolizând astfel faptului că accesul omului
la Dumnezeu este oficial permis.
Când moare Cristos pe cruce, Noul Legământ
este ratificat. Acolo, la Golgota, judecata lui Dumnezeu a fost asupra Fiului
său, iar mântuirea a venit pentru omenire. Toată mania lui Dumnezeu a mers spre
Isus Hristos, iar drumul spre Dumnezeu ne este deschis nouă.
Mantuirea a desavarsit-o Hristos ,în Vinerea
Mare, la Golgota. A oferit omului posibilitatea să ajungă în cer, iar Dumnezeu
a deschis drumul spre rai pentru fiecare. Pentru această lucrare măreață și
desăvârșită a lui Cristos de la Golgota nu putem decât să ne unim cu poetul
cântării și să spunem:
“Slăvit
fii Isuse că lucruri mari faci,
la
tine pe oameni cu dragă îi atragi,
prin
jertfa măreață Tu viață ne-ai dat
și
cerul tău, Doamne, ni l-ai descuiat”.
Cerul
l-a deschis Dumnezeu pentru tine și pentru mine acum 2.000 de ani, prin Cristos,
la Golgota.
In urma cu 32 de ani, eu am luat decizia
să-L primesc pe Cristos în viața mea, prin pocăință și credință și de atunci am
pornit pe drumul deschis spre cer.
Unde
ești tu? Pe ce drum te afli?
Te
invit să-ti pleci genunchiul înaintea lui Hristos, să te decizi pentru El, să
te pocăești înaintea lui Hristos, pentru ca Golgota să poată mărturisi, într-o
zi, și despre tine ca despre tâlharul de pe cruce: “a pornit pe drumul spre Rai”
Amin!
Amin...Amin...Aliluia.
RăspundețiȘtergere