Ioan 12:12-16. A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum
a auzit că vine Isus în Ierusalim,
13. a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana!
Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
14. Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:
15. „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul
unei măgăriţe.”
16. Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început, dar, după ce a fost
proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că
ei le împliniseră cu privire la El
Intrarea lui Isus în Ierusalim reprezintă un episod extrem de cunoscut din
viața Mântuitorului. Reacția spontană a mulțimii din Ierusalim și care s-a
strâns spontan să-l întâmpine, exuberanța bărbaților și femeilor care strigau
și ridicau ramuri de finic, precum și
aparenta dedicare pentru Isus. Și pentru ce considerau ei că reprezintă, apare
în contrast cu ce urma să se întâmple îi zilele următoare, arestarea,
judecarea, condamnarea pe nedrept și în final execuția sa. Noi știm toate
aceste lucruri pentru că am citit restul poveștii despre viața lui Isus dar în
acea zi oamenii care l-au întâmpinat erau prinși în entuziasmul momentului.
Întrebarea care ne-o punem despre evenimentul intrării lui Isus în Ierusalim
este: Ce gândeau și ce spuneau oamenii despre acest moment? Problema cu
înțelegerea Scripturii este că nu este suficient să înțelegem doar ce s-a
întâmplat cu evanghelistul Ioan și cum a trăit el experiența, ci mai ales cum
ne afectează pe noi acest lucru. Este important să înțelegem cum s-a raportat
Isus la Ioan dar este și mai important să ne gândim cum se raportează Isus la
noi. Cred că putem să explorăm această temă cu ajutorul unor întrebări.
Cine este Isus pentru poporul Israel în acest eveniment de Florii? Știm că
așteptarea apariției lui Mesia o aveau toți evreii și observăm că Isus apare ca
unul care seamănă cu Mesia deși poate nu cum își imaginau evreii.
Se pare că într-adevăr, intrarea lui Isus în Ierusalim s-a potrivit bine cu
așteptarea venirii lui Mesia. De aceea evreii au fost prinși de valul de
entuziasm popular când și-au dat seama că ziua aceasta ar putea să fie momentul
pe care îl așteptau de mai multe generații.
Ce înseamnă însă pentru evrei că va veni Mesia? Ne-am obișnuit să explicăm
perspectiva mesianică a poporului lui Dumnezeu în principal prin termeni
politici sau religioși. Adică evreii așteptau un Mesia politic care să
restaureze împărăția lui Israel dar creștinii descoperă că Isus este un Mesia
care este de fapt interesat într-o realitate spirituală. Este adevărat că
această realitate provoacă schimbări și in viața de zi cu zi dar Isus nu apare
ca un Mesia cu așteptări politice sau de conducere personale în lumea
Imperiului Roman. Deși această distincție este importantă aș vrea să sugerez că
nu este singura diferență pe care o putem observa.
Într-un document descoperit în anul 1947 la Marea Moartă, de către un
beduin, găsim un text care descrie
așteptarea mesianică pe care o aveau unii evrei în vremea lui Isus.
Descoperirea respectivă a avut loc la câteva zeci de kilometrii de Ierusalim,
locație unde se pare că exista o comunitate de evrei esenieni. Aceștia
adoptaseră un stil de viață mai auster motiv pentru care s-au separat de
societate formând această comunitate care trăia după reguli stricte. Documentul
despre care vorbim se intitulează Apocalipsa Mesianică și descrie
așteptarea astfel:
(cerurile)
și pământul îl vor asculta pe Mesia al Său. ...
Peste
cei umili plutește duhul Său și El îi înnoiește pe cei credincioși în puterea
Sa.
Căci
El îi va onora pe cei evlavioși pe (tronul) Împărăției Sale veșnice,
eliberând
prizonierii, deschizând ochii orbilor, ridicând pe cei (îngenuncheați.) ...
Și
Domnul va face lucruri glorioase, care nu s-au făcut, așa cum a spus El.
Căci
El va vindeca pe cei grav răniți, va învia pe cei morți, va trimite vești bune
celor suferinzi ….
El
va (sătura pe cei săraci), El va călăuzi pe cei dezrădăcinați, El va îmbogăți
pe cei flămânzi …
Sunt convins că recunoașteți unele așteptări pentru că le-ați mai citit în
alte părți din Scriptură. Aceste caracteristici ale lui Mesia nu reprezentau o
descriere nouă deoarece le găsim și în textul profetului Isaia, în capitolul
61:1-3.
Isaia
61:1 „Duhul* Domnului Dumnezeu este
peste Mine, căci Domnul M-a** uns să aduc vești bune celor
nenorociți: El M-a trimis să vindec† pe cei cu inima zdrobită, să
vestesc robilor slobozenia†† şi prinșilor de război, izbăvirea; 2 să*
vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi** de răzbunare a
Dumnezeului nostru; să mângâi† pe toți cei întristați; 3 să dau
celor întristați din Sion, să le* dau o cunună împărătească, în loc
de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în
locul unui duh mâhnit …
Dacă citim cu atenție textul găsim totuși că există o diferență
semnificativă între ce spune Isaia și așteptau esenienii din localitatea
Qumran. Textul din Isaia nu menționează faptul că Mesia va învia morții dar
textul de la Marea Moartă menționează acest lucru.
Haideți să vedem cum putem să deslușim apariția acestei schimbări. Dacă ne
amintim de episodul în care Irod îl pune în închisoare pe Ioan Botezătorul
observăm că acolo Ioan află de la ucenicii săi despre Isus și lucrarea sa. El
îi trimite pe aceștia să-l întrebe dacă nu cumva Isus este Mesia. Evanghelistul
Luca descrie întâlnire ucenicilor lui Ioan cu Isus în Luca 7:20, 22
20 Aceștia,
când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis
la Tine să Te întrebăm: ‘Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe
altul?’”
2 Și,*
drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă
de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii
sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește
Evanghelia.
Mi se pare fascinant faptul că Isus, când citează, în mod evident, din
profetul Isaia adaugă și faptul că Mesia va putea să învieze morții, fapt
despre care aflăm din manuscrisele de la Marea Moartă că reprezintă așteptarea unor evrei în acea
vreme.
Cu alte cuvinte deși Isus vine în spiritul așteptărilor mesianice evreiești
tradiționale, așteptări pe care evreii le au și astăzi, el vine și cu o agendă
nouă și declară puteri noi. Problema
este că nu toți oamenii reușesc să înțeleagă aceste așteptări noi și nu toți
sunt gata să creadă în capacitatea și puterea lui Isus de a crea o realitate
nouă. Astfel mulți rămân doar la înțelegerea teoretică despre ce reprezintă
Isus fără a încerca să înțeleagă ce impact au pretențiile sale asupra lumii.
Astfel, pe baza așteptărilor evreiești căreia se poate construi o teologie
frumoasă dar care să nu își propună să influențeze cu ceva lumea. Isus declară
însă inaugurarea unei realități noi pe care o numește Împărăția lui Dumnezeu și
care propune o reorganizare a lumii sub autoritatea lui Hristos. De aceea
întrebarea mai generală despre cine este Isus pentru poporul Israel trebuie
continuată cu una mai specifică.
Cine este Isus pentru cei cu care s-a întâlnit în acea zi de sărbătoare?
Noi știm deja că emoția momentului urma să treacă ușor și, în câteva zile se va
transforma în mânie și dorință de răzbunare. Mulțimea se comportă ca o turnă și
poate fi manipulată cu ușurință.
Scriptura descrie entuziasmul cu care a fost primit Isus și modul în care
oamenii l-au onorat și i s-au închinat. Pe lângă ramurile de finic oamenii
și-au așternut hainele în calea măgărușului care îl ducea pe Isus. Mulțimea striga
Osana recunoscând că Isus vine în numele lui Dumnezeu. Poporul îl aclama
recunoscând că este Împăratul lui Israel, apreciere care în foarte scurt timp
se va transforma în principala acuzație pe baza căreia Isus va fi condamnat și
executat. Aceeași mulțime va striga în curând răstignește-l și când i se va da
ocazia să grațieze pe cineva va alege un răufăcător în locul lui Isus care era
în mod evident nevinovat.
Cuvintele de laudă și susținere sunt ușor de pronunțat într-un moment de
emoție dar ele pot fi la fel de ușor schimbate în cuvinte de ură și condamnare.
Când apar interese noi, ideologii diferite, sentimentele oamenilor se schimbă
și cu acestea se schimbă și preferințele
lor, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Isus. Cine a fost Isus pentru cei cu
care s-a întâlnit în acea zi? Dacă cei care l-au primit cu urale și entuziasm
nu au ajuns să și creadă în el, Isus a fost doar ceea ce și-au imaginat ei că
ar fi. Unii au crezut că este doar un învățător, alții că este un făcător de
minuni, alții că este un revoluționar, alții că este un visător nerealist.
Pentru toți acești oameni a fost foarte ușor să facă trecerea de la Intrarea în
Ierusalim la judecata lui Pilat. În final, dacă înțelegem cumva cum se poate ca
mulțimea să își schimbe așa de brusc părerea despre Isus rămâne o întrebare
care este și mai importantă pentru noi.
Cine este Isus
pentru tine și mine astăzi? Cum îl urmăm noi ca ucenici acum?
Provocarea pentru noi astăzi când ne amintim de un eveniment atât de
cunoscut din viața lui Isus este să înțelegem cum să ne raportăm la Isus și ce
reprezintă el pentru noi. Ca și evreii de acum 2000 de ani, la această
întrebare oamenii au dat adesea răspunsuri care pornesc din așteptările lor,
sau se bazează pe presupunerile lor despre cine cred ei că ar trebui să fie
Isus. De aceea viața de credință este mereu în pericol să fie deturnată de
interese ideologice, politice sau culturale cum este în pericol să fie
copleșită de dorința noastră de victorie și de dominație a creștinismului.
Dacă este să învățăm ceva din viața lui Isus este că el a evitat ambele
direcții deoarece nu a prezentat mesajul să ca o ideologie ci mai degrabă ca o
declarație a prezenței Împărăției lui Dumnezeu între noi, împărăție pe care el
a inaugurat-o. Totodată Isus ne-a arătat o viață care slujește lumea în fără să
dorească să domine și să controleze. Politica lui Isus a fost una a slujirii și
dominația lui Isus a fost prin iubire.
De aceea, ca ucenici ai lui Isus cel mai important lucru este să îl urmăm
și să ascultăm ce ne spune el să facem. Când îl urmăm pe Isus înțelegem că
suntem de fapt ca niște ambasadori ai lui Dumnezeu în lume, reprezentând
prezența Împărăției sale între noi. De aceea aceasta prezență a Împărăției ar
trebui să se vadă în primul mărturia noastră când slujim o lume în nevoi în
numele lui Isus. Atunci proclamăm prin viețile noastre ce a vestit Isus: orbii
văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, şi săracilor li se
propovăduiește Evanghelia. Atunci proclamăm și speranța radicală proclamată de
Isus: morții înviază, Lumea are nevoie de Evanghelie pentru că este o lume în
nevoi și lumea are nevoie de speranța pe care numai Dumnezeu o poate da.
Pentru noi provocarea nu este doar să înțelegem mai mult despre Isus, sau
să cunoaștem învățătura despre el mai bine dar mai ales provocarea este să
devenim prezența lui în lume pentru ca lumea să cunoască lucrarea lui Isus prin
slujirea noastră. Astfel creștinismul devine calea pe care umblăm prin credință
și îl mărturisim pe Isus slujind pe cei care au nevoie în numele său.
Faptul că există o astfel de posibilitate de a trăi devine speranță pentru
lume și evanghelia despre care Isus vorbește este proclamată prin viețile
noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu