În această primăvară prin călăuzirea
Domnului am ajuns în casa surorii Miclea Elena, născută în satul Roșia, jud.
Arad.
Am căutat-o, pentru că dumneaei a scris o
carte de istorie: „Roșia – Amintiri din satul meu natal”
Aici vorbește despre drama
satului „Roșia”, care rămâne pustiu, dar și de drama trăită de Biserica
Baptistă din acest sat.
Cartea este foarte bogată în
informații, poze vechi și documente, de aceea o recomand pentru toți iubitorii
de istorie și nu numai.
Sora Lenuța s-a născut la 7
aprilie 1951 în satul Roșia, comuna Dieci, județul Arad, într-o familie de
creștini baptiști, familia Vasile și Elena Ghergar.
De mică a fost dusă de părinți
la biserică, iar mama ei i-a inspirat dragoste pentru cântare și pentru poezie.
La vârsta de 4 ani a recitat în
Biserica Baptistă din Roșia, prima poezie, ”Porumbelul” și a cântat cântarea
”Pe calea îngustă e luptă”.
A copilărit în satul Roșia. La vârsta de 7 ani a urmat cursurile
școlii elementare din satul Roșia. După terminarea celor 4 clase elementare, a
urmat cursurile la școala generală din comuna Revetiș. Aici a întâmpinat unele
probleme din cauza religiei (era pe vremea regimului de tristă amintire), ea
fiind silită să danseze în formația de dansuri a școlii, iar dacă nu mergea la
școală, la activități în zilele de sărbătoare, i se aplicau diferite pedepse
cum ar fi nota 4 din oficiu la toate
materiile dintr-o zi de curs.
După terminarea celor 8 clase,
tatăl ei fiind un om cu frica de Dumnezeu, i-a interzis categoric să urmeze
liceul pentru că, zicea el, nu voia ca fata lui să fie silită de împrejurări să
se lepede de credință. Deși a învățat bine la școală, fiind printre premianți,
a rămas acasă și nu a mai urmat altă școală.
Domnul a binecuvântat-o cu
multe talente pe care le-a moștenit și de la tatăl său, care a fost croitor
țăran (cosea șube țărănești).
La vârsta de 15 ani, după
terminarea școlii generale, a învățat meseria de brodeză, cu care s-a îndeletnicit
în viață.
În anul 1969, la 25 mai, se
căsătorește cu fratele Miclea Ioan, iar în 10 august 1969 îl urmează pe Domnul
în apa botezului, împreună cu soțul ei. Botezul a fost oficiat către fratele
Stoica Dumitru în Biserica Baptistă din comuna Buteni. Deși a fost cercetată de
Domnul din copilărie, pe acea vreme botezurile erau interzise și abia în anul
1969 s-a primit aprobare să se organizeze botez.
În anul 1970 se mută cu soțul
în orașul Sebiș, acitvând ca membrii în Biserica Baptistă din localitate,
astăzi Biserica „Sfânta Treime”.
Dragostea de satul natal,
chemarea aceea lăuntrică care te face să te înfiori când rostești numele
satului în care te-ai născut și ai crescut, a atras-o pe sora mereu către sat
și glia străbună.
Datorită faptului că frații din
biserica din Roșia au trecut printr-o dramă, Biserica Baptistă fiind demolată
după un an de la construcție, a facut-o să scrie despre această întâmplare.
Sora Lenuța a vrut să se știe în toată țara și nu numai și să nu uite urmașii
ce s-a întâmplat și prin ce au trecut părinții și bunicii lor. Era mică, avea
doar 7 ani, era prin anul 1958-1959, dar își amintește ca prin vis cum mama ei
și toți ceilalți plângeau și înălțau rugăciuni la tronul harului și mijloceau
ca celor de la conducere să le fie înmuiate inimile, dar biserica a fost
demolată până în temelii. De atunci mulți săteni părăseau satul și pleacau spre
oraș.
Acest sat rămâne aproape
părăsit, un sat uitat de lume, dar nu și de Dumnezeu.
Pentru a trezi curiozitatea
câteva poze din carte.
 |
| Cladirea construită în anul 1909 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu