Anuța T. Costin ? – 1932, din Cluj

Dumnezeu a chemat-o acasă la El, pe sora Anuța T. Costin, pe când era foarte tânără, promitea mult înaintea Domnului și poporului baptist din România.

Citind, veți putea vedea devotamentul ei pentru Dumnezeu, pentru lucrarea Lui. Era neobosită, mergea prin țară să organizeze surorile baptiste, să le antreneze în slujire. Glasul ei cu câteva luni înainte de a muri, era: „Femei deșteptați-vă! Lumea vă cheamă pentru salvarea ei”. Mai jos, puteți citi mesajul în întregime.

Frați păstori, înainte de a încheia predica, aruncați-vă ochii peste mesajul surorii Anuța, vă veți încărca spiritual din el.

Anuța T. Costin, este din Cluj și este  fiica fr. Ioan Costin, cel care a fost printre primii credincioși baptiști din Cluj și în casa căruia s-a deschis Biserica Baptistă.

Ne pare rău că nu am găsit mai multe date despre sora Anuța. 

În anul 1925,  este admisă în anul întâi la Seminarul Teologic Baptist din București.

Din anul 1926, face parte dintre  colaboratorii  revistei baptiste „Farul Mântuirii”. Este colaboratoare și la revista de tineret a baptiștilor din România, „Glasul Tineretului Baptist”. Scrie articole, poezie și dă îndemnuri.

În anul 1927, revista „Farul Mântuiri”, îi recunoaște poeziile, ca fiind de o însemnătate poetică mai mare, față de alte încercări literare pe care unii le trimiteau la revistă.

În anul 1928, sora Anuța, ca reprezentantă a femeilor baptiste, are un salut la Congresul General al U.C.B.R.

 Mai jos este un articol găsit în „Calendarul Poporului Creștin din 1933”.

„O Pagină Tristă.

In toamna anului 1932, organizaţia Uniunii Femeilor Baptiste din România, a pierdut un element de cea mai mare valoare, prin moartea surorii în Cristos, Anuța T. Costin, care timp de mai mulţi ani a funcţionat ca secretară şi misionară a susnumitei organizaţiuni. Anuţa Costin e originară din Cluj.

A făcut Şcoala Normală de învăţătoare, după care s-a ho­tărât a înființa  câmpul de misiune al Evangheliei; astfel a intrat în Seminarul Baptist din Bucureşti, unde a stat 4 ani, în care timp a făcut şi Conservatorul de muzică din Bucureşti. După ce şi-a sfârşit cursurile de pregătire, a ieșit la lucru.

In scurtă vreme, a vizitat aproape toate regiunile ţării, înfiinţând numeroase so­cietăţi ale  femeilor prin bisericile baptiste; astfel, numele ei a de­venit foarte popular. Vestea morţii ei, a stors multe lacrimi şi în multe inimi a trezit cele mai adânci păreri de rău.

Anuţa T. Costin, s-a distins atât pe teren misionar, unde a dat dovadă de jertfă şi abnegaţie, cât şi pe teren literar, dând la iveală numeroase scrieri în proză şi poezie, cu caracter moral şi religios. Astfel, ne-a lăsat o frumoasă comoară literară, care o va supraviețui mereu printre noi. Sunt de asemenea neuitate bo­gatele predici şi cuvântări pe cari le-a rostit prin diferitele bi­serici, pe cari le-a vizitat.

 Deşi adeseori s-a simţit slăbită de puteri, totuşi spiritul ei veşnic treaz, i-a dat imbolduri sfinte şi nu s-a dat înapoi, ci a ascultat de glasul înaltei sale chemări, până-n ultima clipă a vieţii. A străbătut adeseori dealuri şi câmpii, prin ploaie şi frig, ducând celor păcătoşi vestea mântuirii, până în ceasul când moar­tea nemiloasă a răpit-o din rândurile celor vii. După cum un ostaş moare cu glorie pe câmpul de luptă, îndeplinindu-şi înalta chemare de apărare a patriei sale, tot aşa Anuţa Costin a murit, departe de casa părintească, departe de acei cari îi erau atât de dragi, lipsită de ultima mângâiere dulce a mamei sale; a murit în comuna Talpoș, fiind în misiune; a murit la datorie, dând dovadă că a ştiut să fie în toată vremea la înălţimea che­mării ei. Ea a înţeles cuvintele Mântuitorului nostru Isus Cristos, când a spus că: „Tot acela care nu lasă tată şi mamă, frate şi soră şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine”.  Ea a trăit şi a murit pentru idealul sfânt şi ultimele ei cuvinte au fost: „Isus, Isus..”. A murit în floarea tinereţii, lăsând părinţi şi fraţi, cari varsă lacrimi fierbinţi pe vatra rece pe care odinioară picioa­rele ei au călcat. Pe ea însă o aşteaptă bucuriile nesfârşite, de-a dreapta Tatălui Ceresc.”

Acesta este mesajul surorii Anuța, cu câteva luni înainte de a pleca la Domnul.

   

Femei deşteptaţi-vă!  Lumea vă cheamă pentru salvarea ei.

                           „Secerişul este mare şi lucrătorii sunt puţini.”

Acel apel pe care Mântuitorul l-a făcut odată ucenicilor şi ucenicelor Lui şi astăzi ne sună, în rândul veacurilor; ba astăzi poate mai accentuat ca oricând. Voi care citiţi Evanghelia, veţi rămânea oare reci la acest apel, ce Isus vi-l face. El vă cheamă la lucrul Său, auziţi voi glasul Lui?

   Mamă,

Tu, care eşti creată pentru a iubi, nu pentru a fi iubită, tu care eşti creată pentru a servi, nu pentru a fi servită, - îndreaptă-ţi privirea pe acest vast teren de lucru şi vezi cât e de mare. Mamă, tu poţi strecura o picătură de pace, armonie cerească, în acest haos pământesc: în familia ta, între vecinii tăi, în satul tău, în biserica din care faci parte.

1.       Când soţul tău vine acasă obosit, apăsat de povara grijilor, uneori aproape descurajat – dezgustat de viaţă, nu uita, că misiunea ta înaltă e să mângâi, să pui balsam pe rană, să linişteşti furtuna.

2.       Când copiii tăi vin de la şcoală sau de la serviciu, adeseori nemulţumiţi cu soarta. Dacă li se face vreo nedreptate, ei aleargă la braţul mamei, unde ştiu că primesc mângâiere, căci ea ştie compătimi. Când lumea-i vorbeşte de rău, îi ponegreşte, înjoseşte şi răneşte şi se văd înşelaţi chiar de prieteni – aleargă la braţul mamei, fiindcă ea nu ştie să fie cu ei brută şi făţarnică, ea ştie să iubească sincer. – O sărmană văduvă, spălătoreasă, avea 3 copii şi bucata de pâine ce o avea, a împărţit-o în 3, la fiecare câte o bucăţică. – „Dar ţie ce-ţi mai rămâne, mamă dragă?” întrebă fetiţa cea mai mare „voi dragii mamei!”, răspunse mama cu ochii scăldaţi în lacrimi, mulţumită că-i poate nutri (hrăni). – O, inimă de mamă, ce mare eşti tu, dintre toţi muritorii de pe Pământ, iubirea ta e mai curată, mai sinceră şi fără interes!! – Aceasta însă nu-i de ajuns! Dacă tu-ţi iubeşti sincer copiii tăi, vei îndeplini şi misiunea înaltă de a-ţi instrui copiii tăi, a-i lumina, a le îndrepta paşii pe drumul adevărului. Nu uita, că toţi oamenii mari, au avut o mamă aleasă.

3.       Între vecinii tăi fii lumină! Nu uita că farmecul unui om este bunătatea. Dacă vezi că vecina ta are nevoie de ajutor, nu te retrage din faţa datoriei. Poate ea nu e o credincioasă, tu poţi s-o dobândeşti pentru Cristos, prin faptele tale pline de dragoste. Ori o altă vecină a ta duce o viaţă grea, în mizerie, având soţ beţiv, rău, pătimaş; tu ai un cuvânt de mângâiere pentru ea. O alta, poate e bolnavă şi simte lipsa unei inimi caritabile. Tu poţi s-o faci aceasta!

4.       În biserică Dumnezeu te-a ales ca şi aici să fii o lucrătoare a Lui. La societatea femeilor poţi avea un cuvânt de încurajare pentru acele pe care, prin harul lui Cristos le poţi numi „surori”. Serveşte-L pe Dumnezeu cu toată viaţa ta, cu puterea ta şi avutul tău. Când e vorba de dărnicie de misiune, să nu spui „că e criză ...”, vezi, pentru diavolul şi împărăţia iadului nu-i criză! Caută deci, ca micul tău dar să-l pui lângă a surorilor tale şi aşa să se poată ajuta lucrul Evangheliei. – A spus odată un om mare: „Când vă rugaţi, să vă rugaţi aşa: Doamne scoate Tu lucrători în via Ta, iar nouă ajută-ne să le dăm pâinea!” Ce frumos! Iată una din datorinţele societăţii femeilor. – Soră, eşti tu membră în o asemenea societate, ori îţi place singură, fără tovărăşia celorlalte? Poţi să speri atunci la cer, la viaţa veşnică? Cum vei sta atunci o veşnicie întreagă în unire cu ele, dacă acum nu vrei să conlucrezi cu ele? Dacă până acum ai stat singură deoparte şi ai privit numai de la distanţă pe cei ce lucrează, acum e ceasul potrivit pentru o iubire a vieţii. Roagă-L pe Medicul Cel Bun să-ţi vindece rana sufletului tău şi El o va face aceasta, ca apoi, sănătoasă, plină de dragoste şi curaj să întri în via Sa.

Dacă ai intrat în serviciul lui Cristos şi vrei să lucrezi cu El şi lucrătorii Lui, ia secera în mână, pune piciorul în brazdă, fă mănunchi şi snopi, ca Stăpânul tău când va veni să te afle lucrând.

Cristos vă cheamă scumpe mame, rămâneţi voi reci la chemarea Lui? Ce-i răspunzi scumpă soră?

                                                                                 A. T. Costin – Cluj, 1932.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Calendarul Poporului Creștin 1933

Glasul Adevărului

Glasul Tineretului Baptist

Farul Mântuirii

1930

 

1923