Mihai din Brăila și altă carte, cu greutate

Ce ai putea spune de Mihai din Brăila, adică fratele Ciucă Mihai, care a scris o carte despre care am scris AICI și spuneam că a ajuns la Rohia. Este vorba de volumul „Baptiștii din Brăila”.

Acum, tot Mihai a mai scos de sub tipar o carte vecină cu o capodoperă la editura „Risoprint”, din Cluj Napoca, 2018. Și firește că această carte a ajuns în Rohia, satul meu natal.

Este vorba de „Istoria baptiștilor brăileni în imagini, date și documente, repere ale unui veac de mărturie.” Vezi ceva și AICI și cartea se poate comanda  la Biserica Baptistă din Brăila.

Cartea este de o mare frumusețe, la nivelul autorului care este un împătimit al istoriei și un cercetător meticulos, care nu se grăbește, dar face lucru de bună calitate.

Pe lângă calitatea documentelor expuse, are o mare încărcătură și greutate istorică. Documente în original, vechi, ce erau folosite în Cultul Creștin Baptist, începând de prin 1920 încoace.

Recomand cu foarte multă pasiune, această carte. Vei sta lângă poze, documente, să vezi, să te minunezi ce lume și ce fel de documente producea.

Bravo Mihai, și mulțumesc cu felicitările de rigoare. Felicitări Bisericii Baptiste și pastorului Iosua Faur, pentru un așa istoric ce v-a dat Domnul!

Și mai este ceva, numai trebuie să te uiți în carte și să te minunezi, nu trebuie să citești ca să obosești.

Mai jos redau introducerea scrisă cu pana lui măiastră și semnată, Mihai Ciucă.

„Câteva explicații preliminare În toamna trecută am publicat volumul „Baptiștii din Brăila: Un veac de mărturie 1918-2018”, carte pentru care am strâns informații aproape toată viața, fără a intui măcar că o voi scrie. Nu i-am anticipat succesul, primind după lansare un feed-back extrem de încurajator. În ciuda celor peste trei sute de pagini, am regretat că n-am inclus suficiente fotografii și documente. Discutând cu echipa care pregătește sărbătorirea centenarului bisericii, am decis să pregătim un album. Să fie o istorie prescurtată, în date și imagini, cu text bilingv, în română și engleză. Le sunt îndatorat acestor colegi și prieteni, pastorul Iosua Faur, Daniel Cojocaru și Daniel Vlaicu, care au susținut ideea cu entuziasm. Pentru ajutor la traducere și editare sunt foarte îndatorat Laviniei Bondrea și Iemimei Ploscariu iar coperta a prins viață datorită Cristianei Faur. Sprijinul soției mele a fost unul de neprețuit. Nu am inclus intenționat o bibliografie. Izvodul informațional l-a constituit cartea amintită, unde sunt precizate toate sursele. Majoritatea documentelor sunt din arhiva bisericii, cu excepția câtorva, menționate ca atare, provenind de la Arhivele Naționale Brăila, unde am găsit un sprijin prețios în cercetare. Acolo unde apar informații în plus sau diferite față de volumul precizat, se datorează găsirii unor noi surse, cât și corecțiilor oferite cu acribie de câteva persoane, mai ales de Daniela Abuzătoaie și Liviu Ciortuz. Pentru fotografii am primit un sprijin valoros din partea multor persoane, amintesc pe Erica Sezonov, Ina Popescu, Virgil Sezonov, Mitică Verzea, Teofil Sezonov, Valentin Voia, Mia Ștefănuți etc. Sperând că va fi de folos, dedic acest album tuturor celor care au făcut sau fac parte din marea familie a baptiștilor brăileni.

Mihai Ciucă - Brăila, 20 iulie 2018

Avându-și geneza la finele primului veac al Reformei, baptiștii sunt recunoscuți în toată lumea ca o importantă denominațiune protestantă. Eticheta de „neoprotestanți”, aplicată lor în România, este rodul ignoranței și, în destule cazuri, a rea voinței. William H. Brackney arată că baptiștii sunt fundamentați istoric și doctrinar pe ambele ramuri ale Reformei, atât pe cea magisterială cât și pe cea radicală. De la Luther, baptiștii au preluat învățătura despre dragostea lui Dumnezeu și despre preoția tuturor credincioșilor. De la Calvin au preluat perspectiva sa asupra suveranității lui Dumnezeu, a harului divin, precum și sacramentele. De la Zwingli, baptiștii au moștenit poziția sa asupra autorității Scripturii, cât și cea privind simplitatea închinării. Cartea lui Thomas Cranmer, The Book of Common Prayer [Cartea de rugăciune comună], le-a influențat direct și indirect serviciile de închinare. Botezul credinței, asumat voluntar și conștient, devotamentul față de biserica locală și atașamentul față de libertatea religioasă au venit de la anabaptiști. Dacă în primele veacuri credința baptistă s-a răspândit exclusiv în lumea anglo-saxonă, datorită lui Johann Gerhard Oncken (1800-1884), cel supranumit Patriarhul baptiștilor continentali, în secolul al XIX-lea, baptismul s-a răspândit aproape peste tot în Europa. Conform istoricului Albert W. Wardin jr., România de azi face parte din așa numita centură biblică baptistă continentală, care mai cuprinde Ungaria, Moldova, Ucraina și Rusia. Pionierii credinței, cu toții discipoli ai lui Oncken, au fost mobili în această arie, viziunea lor nefiind una etnică sau statală ci una globală. Oncken s-a folosit de comunitățile de germani ca de o autostradă spirituală. Fără a fi împiedicați de granițe sau de regimurile politice, acești pionieri au adus Evanghelia mai întâi germanilor din toate provinciile istorice românești, de la aceștia Evanghelia trecând la ruși, la maghiari și, în cele din urmă la români. Startul a fost dat în 1856 la București de Carl și Augusta Scharschmidt. Cinci germani, expulzați în 1864 din Rusia, au fondat biserica din Cataloi. Prin 1869-1870, din Cataloi Evanghelia a fost transmisă rușilor din Tulcea. Tot din Cataloi, în 1872, Ferdinand Massier a plecat în Bucovina natală, unde a fondat mai multe biserici. Prima biserică maghiară a fost fondată de Anton Novak și Heinrich Meyer la Salonta, în 1875. De la maghiari, cu predilecție prin Mihály Kornya, cunoscut ca Mihai Cornea, credința a ajuns la români, la Cheșa fiind fondată în 1886 prima biserică.”