Fratele Ioan Tămaș s-a născut în 1
februarie 1929 în localitatea Chiuieși, județul Someș, (azi județul Cluj).
Părinții se numeau Gavril și Maria.
Aude cuvântul Domnului și își predă
viața în mâna Domnului, fiind botezat în anul 1945, făcând parte din Biserica
Creștină Baptistă din Chiuiești.
Fratele Ioan Tămaș s-a căsătorit cu Tămaș
Dochia, născută în 2 martie 1934, botezată în 1949 și Domnul le-a dat cinci
copii: Gavril, născut în anul 1951, Vasile, născut în anul 1956, Ioan, născut în
anul 1958, Susana, născută în anul 1961 și Petru, născut în anul 1966. Vasile a
urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din București și este păstor baptist
în orașul Cluj.
Păstor al bisericii din Chiuiești era
fratele Ionel Mânzat de la Biserica Creștină Baptistpă din Dej din anul 1970 și
avea peste zece biserici de păstorit, așa că Biserica din Chiuiești a hotărât
să-l ordineze diacon ( prezbiter ) pe fratele Ioan Tămaș. Un frate simplu, dar
pocăit, lucrător al pământului, care nu a lăsat vatra natală când comuniștii au
luat pământul de la oameni, care apoi au plecat de acasă în Dej, pentru a găsi
un loc de muncă. Fratele a rămas la munca de jos ca să poată lucra cu
credincioșie în biserica din care făcea parte.
Mai jos redau mărturia surorii Alina
Tămaș, nepoata fratelui Ioan Tămaș, fiica fratelui Gavrilă, să mărturisească
despre bunicul ei.
„Bunicul
meu a fost un om deosebit, credincios, care în fiecare dimineată ne trezea să
ne rugăm împreună cu buni. Îmi aduc aminte că prima dată citea din Biblie un
psalm , versete și stăteam pe genunchi si ne rugam împreună . În fiecare zi îl
vedeam cum se ruga și citea mult din Biblie. Știu că a postit foarte mult pentru
biserică și familie și ne aducea mereu în rugăciune pe fiecare copil, nepot(a)
de la mine până la Josh. Era un om foarte credincios, întelept, cald, calmul său
îl vedeam întotdeauna în fiecare acțiune a sa. Muncea foarte mult, de dimineata
până seara la lucrul câmpului.. L -a iubit foarte mult pe Domnul , biserica
,familia. Lucrarea Domnului o făcea cu așa mare dăruire, bucurie și parcă și acum
îl văd predicând și iubind pe Domnul și biserica din care făcea parte. Împreună
cu buni au fost tot timpul înconjurați de frați care vizitau biserica, îi
aduceau cu mare drag acasă și buni le pregătea întotdeauna cu așa mare bucurie
masa și oaspeții erau nelipsiți din casa lor. Le plăcea să slujească în lucrare
pe ogorul Evangheliei . A avut parte de o familie extraordinară, plină de
dragoste, pace, toți copiii săi slujesc fiecare pe Domnul în toate colțurile pământului.
Ne-a iubit și pretuit foarte mult. A fost un model si un bunic extraordinar, așa
cum ne-am dorit. Îl iubesc și știu că ne vom
revedea acasă, împreună în gloria Sa.”
După
o viață frumoasă, trăită în slujba Domnului, pleacă acasă în ziua de 26
septembrie 2007. A lăsat în urmă o bună mărturie în localitatea în care a
trăit.
Surse:
Alina
Tămaș
Gavril
Tămaș
Da. Cu adevărat un Om al Domnului.
RăspundețiȘtergere