Ștefan Lorincz s-a născut în ziua de 25 aprilie 1923 în
Nicolești, județul Harghita din Transilvania. Era cel mai mare dintre cei șase
copii ai părinților săi Albert și Julianna Lorincz, trei băieți și trei fete.
Părinții săi și copiii lor au fost foarte activi în mica biserică baptistă
locală. Băieții cântau la trompetă, iar tatăl lor iubea clarinetul, formând o
mică trupă cu alți băieți de la biserică. Au călătorit în alte biserici din
zonă lăudând pe Domnul lor prin muzică.
După ce și-a
terminat pregătirea în școala locală, Ștefan și-a continuat studiile într-o
școală de meserii din Brașov, unde și-a obținut acreditarea ca „Master
Constructor”. Și-a continuat studiile la colegiul local din Odorheiul Secuiesc
și mai târziu la Cluj-Napoca. A absolvit facultatea în 1943 primind
certificatul de cadru didactic.
După al Doilea Război Mondial, în Transilvania a existat
o lipsă de profesori. În ciuda faptului că Ștefan cunoștea foarte puțină limbă
română, a fost trimis pentru prima sa slujbă ca profesor la Vima Mica, un sat
dintr-o regiune complet românească. Aici una dintre elevele sale a fost o
tânără pe nume Rozalia Matei, care mai târziu i-a devenit soție.
După
sosirea sa la Vima, localitate în care practic toți oamenii frecventau Biserica
Ortodoxă (Greco-Catolică), el a căutat alți creștini născuți din nou.
Împrejurimile deluroase i-au permis să urce pe unul dintre dealuri și să cânte
la trompeta lui cântece creștine bine cunoscute, în speranța că cineva le va
recunoaște și îl va contacta. Sătenii au fost uimiți de cunoscutul lor profesor
și, în cele din urmă, cineva s-a apropiat de el și i-a spus că într-un oraș
numit Târgu Lăpuș sunt unii oameni care pot cunoaște acele melodii. Acolo a
găsit o mică biserică de credincioși și s-a bucurat de părtășia lor imediat frecventând
bisericuța.
Între timp, Rozalia a absolvit școala din localitatea
natală, continuându-și studiile liceale în Dej, oraș aflat la aproximativ 40 de
km de Vima, și unde Ștefan o vizita frecvent. În 12 mai 1946 s-au căsătorit și
continuă să locuiască în Vima. La acea vreme nunta lor a fost un eveniment ce a
impresionat întreaga zonă. Deoarece era prima nuntă de pocăiți în localitate și
oamenii se întrebau: „Oare cum o să fie nunta fără muzică și veselie?”, dar
lucrurile au început să se lămurească în zorii dimineții de 12 mai 1946, când
dintr-o dată, s-au auzit răsunând trâmbițe și tobe care veneau de la fanfara
Bisericii Creștine Baptiste din Chiuiești care venea în alai spre locuința
mirilor. Când au trecut dealul cel mare spre Vima, oamenii auzind sunetul
plăcut al fanfarei au întrebat: „Ce se aude?” iar cei ce știau răspundeau:
„Este nunta învățătorului pocăit cu fata lui Ilie iar pocăiții au invitat pe
toată lumea și fanfara. Ia uitați-vă câtă lume vine din toate părțile!”. La
nuntă au participat peste o mie de oameni. Programul a început la ora 10
dimineața sub părul cel frumos și s-a terminat la ora 14. A fost un program
înălțător, s-a cântat spre slava Domnului, s-au recitat poezii și s-a predicat
cu putere Cuvântul lui Dumnezeu.
Dumnezeu
i-a binecuvânteze cu patru copii: Samuel, Ștefan, Petru și Rozalia. În epoca
comunistă, era din ce în ce mai dificil să-ți faci meseria de profesor sau
învățător fiind creștin; astfel că Ștefan a trebuit să treacă la altă meserie
angajându-se în construcții, folosindu-și pregătirea de constructor. Înainte ca
copiii să ajungă la vârsta de mers la școală, familia s-a mutat la Ileanda.
Acesta este un oraș de pe râul Someș în care Ștefan, conducând echipa sa de
construcții, a jucat un rol esențial în construirea unui nou Liceu.
Dumnezeu a avut și un alt plan pentru Ștefan. După cum
bine se știe, creștinii au fost, au trăit sub opresiunea regimului comunist,
care a limitat numărul studenților care pot urma Seminarul Baptist și care ar
urma să fie pregătiți ca și pastori, în acest fel multe biserici au fost lăsate
fără pastor. Dar Ştefan a simţit chemarea de a propovădui Evanghelia şi a
reușit să administreze şapte biserici din zonă, inclusiv biserica din oraşul
Dej. Pentru mulți ani, în timpul săptămânii se ocupa cu lucrările în
construcție, iar fiecare weekend și-l dedica păstoririi și vizitării acestor
congregații românești aflate de-a lungul râului Someș, toate acestea făcându-le
neobosit.
În aceeași perioadă la Ileanda, copiii fratelui au
crescut și au plecat rând pe rând la facultate la Cluj și București. După
absolvire, doi dintre copii, Samuel și Ștefan s-au angajat în București. În 1974, singura
lor fiică s-a căsătorit cu Zoltan Bogdan și s-a mutat și ea la București. Acum,
familia Lorincz a decis să-și urmeze copiii, mutându-se la București în 1974.
Fratele Lorincz Ștefan[1] din Ileanda, a fost pastor
la Biserica Creștină Baptistă din Dej între anii 1960 – 1968.[2] În anul 1962 fratele este
ales ca păstor al Cercului Someș. Fratele lucrează cu credincioșie și dăruire
depunând mult efort pentru a face față lucrării lui Dumnezeu.
Fiind de naţionalitate maghiară a trudit din greu ca să
poată predica în limba română, manifestând un călduros spirit frăţesc faţă de
toţi, fără a face diferență între naționalități. Astfel, Dumnezeu l-a
binecuvântat atât în lucrare, cât şi în familie. Am regretat mult plecarea sa
din Dej în anul 1974, când se mută cu familia în Bucureşti, iar după câţiva ani
pleacă definitiv în Statele Unite.[3]
La București, Ștefan, pe lângă slujba de la Muzeul
Municipal al Bucureștiului, și-a continuat dragostea pentru poporul lui
Dumnezeu și s-a implicat activ în slujire ca pastor asociat în cadrul Bisericii
Baptiste de pe Mihai Bravu. Pe măsură ce biserica a crescut în număr, Ștefan
s-a bucurat și de multe și alese binecuvântări alături de dr. Vasile Taloș,
pastorul principal al congregației, vizitând membrii bisericii și propovăduind
Evanghelia în bisericile mai mici din apropierea Bucureștiului. În acest timp, fratele
și soția lui au locuit cu familia Bogdan, (fiica și ginerele lor) fiind extrem
de bucuroși în rolul de bunici devotați pentru Julius și Gabriela.
În 1977, fiul lor, Ștefan, a decis să emigreze în SUA. În
1980, Ștefan împreună cu soția sa Rozalia s-au mutat și ei în SUA, ajungând la
Chicago, unde aveau deja mulți prieteni. Adaptarea la noul mediu a fost o
provocare pentru Ștefan, în special înțelegerea limbii engleze. Încă o dată,
s-a simțit ca acasă în mijlocul Bisericii Baptiste Române din Chicago, unde a
slujit ca diacon alături de pastorul Dr. Alexa Popovici. Pe măsură ce mai mulți
oameni de origine maghiară sosesc în Chicago, împreună cu Istvan Szabo au
început o clasă de școală duminicală în limba maghiară cu binecuvântarea bisericii
române.
În 1987 acest grup de creștini maghiari au înființat
Biserica Baptistă Maghiară din Chicago, sub conducerea lui Ștefan și Istvan
Szabo. Pe lângă familie, Biserica a fost foarte importantă atât pentru Ștefan cât
și pentru Rozalia. Ei și-au dedicat viețile slujirii Domnului și Bisericii
Sale. Mica Biserică Baptistă Maghiară a reprezentat speranțele și
binecuvântările primite dincolo de visele lor din anii lor de aur, în care
Ștefan a slujit în calitate de pastor. Ei sunt veșnic recunoscători pentru
dragostea și respectul demonstrat față de ei de acest minunat grup de creștini
din Chicago. În cele din urmă, în 2001, la vârsta de 82 de ani, Ștefan s-a
retras de la amvon rămânând în slujire fratele Janos Lukacs , actualul pastor
al bisericii.
A participat la Congresele și Convențiile Asociației
Baptiste Române din S.U.A. și Canada. În anul 1981 participă cu un mesaj la
Congresul al șaizeci și nouălea ținut în zilele de 4 – 7 septembrie 1981 la
Chicago.[4] Pe parcursul șederii sale
în America a scris nenumărate articole pe care le-a publicat în revista
„Luminătorul”.
În afară de Dumnezeu, Ștefan și-a iubit nespus de mult familia
formată din cei 4 copii; nepoții: Peter, Delia, Anca , Julius, Ștefan,
Gabriela, Daniela, Adrian și David; stranepoții: Daniel, Michael, Jonathan,
Rachael, Grace, Sophia, Anna, Rebecca, Timothy, Kathryn, Eleanor, Henry, Asher,
Aaron, Nathanael, Noah, Hanna, Abigail și William.
Lăudăm pe Dumnezeul Atotputernic pentru binecuvântările
vieții sale și moștenirea creștină pe care ne-a lăsat-o tuturor. El moștenește
acum coroana de la Mântuitorul și Stăpânul Său, căruia I-a slujit toată viața.
„Acum îmi este pregătită cununa dreptății, pe care mi-o
va da Domnul, Judecătorul drept, în ziua aceea – și nu numai mie, ci și tuturor
celor care au tânjit după apariția Lui.” 2 Tim 4:8
Surse:
Petru Lorincz – fiu
Ioan Bunaciu
Haranguș Cornel
Arhive
[1] Dosar,
cuprinzând tabele cerute de către Departamentul cultelor din Cluj, ani: 1966,
1967, 1968, 1969, 1970, 1971, din arhiva Comunități Bisericilor Baptiste Cluj,
filă nenumerotată. Tabel din 10 martie 1966.
[2] Ioan Bunaciu
- Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel &
Editura Făclia, Oradea 2006, p. 205.
[4]
Luminătorul, Volumul LXVIII, Nr. 7 – 8, iulie – august 1981, p. 3.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu