În Gara de Nord din București m-a năpădit nostalgia

 

Prin Grația Divină în zilele de 28 iunie – 02 iulie 2021 am poposit la București, capitala țării noastre, România, pe care o iubesc pentru că sunt și eu parte din ea. Bineînțeles, am avut mai multe de făcut, că nu am mers 500 de km numai așa să văd orașul, am mers pentru că acolo am persoane foarte dragi sufletului meu, pe una din fiicele mele (cealaltă locuind aproape mie, în județul Cluj), ginerele (copilul adoptat) pe cei trei nepoți scumpi ai mei din cei 5 în total pe care îi am. Pe lângă astâmpărarea dorului prin revederea iubiților mei copii, am făcut și muncă de cercetare în domeniul istoriei baptiste, aceasta fiind o pasiune de-a mea, deoarece mă simt extraordinar atunci când mă aflu printre arhivele, hârtiile scrise de înaintașii și frații mei baptiști.

După ce au trecut zilele și am isprăvit tot ce mi-am propus, mi-am luat la revedere de la ai mei copii, cu părere de rău și speranța revederii, am plecat înspre gară, ca să vin acasă la locuința mea temporară din Rohia. Am ajuns aproape cu o oră înainte de sosirea trenului, așa că mă întrebam, oare ce aș putea face ca să treacă timpul mai ușor? Am mers pe peron și am luat loc pe o băncuță de lemn, ce se părea că are ceva ani în urmă și stând acolo jos, mi-a căzut privirea pe stâlpul de fier forjat care susținea acoperișul peronului ce părea că și peste el au trecut ani și ani, m-a cuprins, așa, din senin, o nostalgie puternică și gândul mi-a sărit la Constantin Adorian.

Mă gândeam în sinea mea: Oare aici a venit acest om al lui Dumnezeu, ca să-i întâmpine în anul 1913 pe frații lui baptiști din Transilvania, regiune care atunci, se afla sub conducerea Ungariei iar frații, deși erau despărțiți de granițe omenești, spiritul lor vorbea limba sufletului lor, româna și tânjea după această întâlnire? Ce și-au zis în gândul lor, Teodor Sida, Gheorghe Slăv și Nicolae Brola în luna decembrie a anului 1913, atunci când au coborât din tren și l-au întâlnit pe fratele Constantin? Pentru început s-au îmbrățișat, au plâns de bucurie și au continuat să facă lucrarea Domnului.

Mă gândeam și cu ochii minții, parcă, îl vedeam cum în ziua de 20 mai 1919, imediat după Marea Unire stă nerăbdător pe peronul aceleiași Gări de nord, de azi, ca să meargă în Transilvania la frații lui iubiți, care acum viețuiau în aceiași țară, România Mare. Ce carusel de sentimente și emoții îl încercau, gândindu-se cum va fi reîntâlnirea; parcă timpul stătea în loc, pentru că trenul nu venea la linia anunțată, ca să se îmbarce și să ia drumul spre Arad. Lucrurile se derulau încet; peste tot lume multă care se îmbulzea, gălăgia mare a oamenilor grăbiți și nerăbdători, pufăitul locomotivelor ce se pregăteau de drum lung și spre multe destinații, toate acestea întâmplându-se într-un vacarm de nedescris. Cu toate acestea, odată ce trenul după fluierul prelung al împiegatului, dădea undă verde și trenul pornea încet, încet pe drumul său spre destinație, parcă uitai de greaua și insuportabila așteptare în gălăgia obositoare. În sfârșit, îți începeai călătoria și puteai să te bucuri de peisajele pitorești ele meleagurilor noastre.

În timp ce eram transpus imaginativ într-o lume apusă, dar nu uitată, se anunță în difuzor că trenul cu numărul 1641 se va forma pe linia a zecea și va pleca în direcția Baia Mare. Ochii mei care s-au oprit asupra stâlpului de fier, într-o dulce contemplare și ,,căutare a timpului pierdut”, aidoma lui Marcel Proust, au trebuit să-și întrerupă privirea nostalgică și ,,visul frumos” plăsmuit de imaginație s-a risipit ca un norișor. Mi-am luat bagajul foarte atent să nu uit ceva, am urcat în tren, având în minte rugămintea adresată Tatălui ,,Doamne ajută!”, mergând până la locul cu numărul trecut pe bilet și fără aburului de odinioară, trenul pornește cu viteză spre destinație.

Cu gândul la frații mei scumpi, care au făcut voia Domnului în vremea lor, mă îndrept cu viteză în noapte, ca la ora 6 dimineața să ajung la destinație după cum este scris pe bilet. Trecem prin lumea asta, fie că vrem, fie că nu vrem  prin locuri care se încrucișează cu drumurile înaintașilor și într-o zi ne vom trezi în veșnicii, pentru că aceasta este destinația oricărui om. Dar, ne întrebăm: Oare, cu cine mă voi întâlni? Domnul să ne ajute a ne întâlni la masă cu Avraam Isaac și Iacov în Împărăția Lui Dumnezeu.  

Invitație pentru iubitorii de istorie baptistă

 

Cu mare drag vă invit să vizionați în această seară la Credo Tv emisiunea: Educația Teologică și Sacrificiul | pastorii Vasile Bel și Daniel Stoica, autorii cărții "Seminarul Baptist 1921-2021". Se va vorbi despre sacrificiul făcut pentru construirea Seminarului Teologic Baptist din București și întreținerea lui în perioada celor 100 de ani.

Vă aștep cu mare drag să vizionați această emisiune astăzi, 02 iulie 2021, ora 19:00! Mâine, la ora 10:00, în reluare.

Vă mulțumesc tuturor!

Cartea „Seminarul Teologic Baptist – 1921 – 2021 - Un secol de învățământ teologic baptist românesc”, la al doilea tiraj

 

Cu mare mulțumire lui Dumnezeu și bucurie în același timp, anunț că primul stoc de cărți s-a epuizat destul de repede, dar frații de la Editura Risoprint au acționat așa de repede că într-o săptămână au tipărit un al doilea stoc de carte pentru acei ce doresc să știe despre istoria Seminarului Teologic Baptist din București, azi Institutul Teologic Baptist din București.

Toți cei care doriți cartea, vă puteți adresa unuia din cei doi autori pentru detalii.

Pun și câteva aprecieri pentru care mulțumesc fraților care mi-au scris:

„E mai mult decăt o istorie, e un document cu multe date folositoare. Am stat seara pînă la ora 12 și am citit din ea.”

„Am citi-o deja, mai ales soția, este o carte deosebita.”

„Am citit-o toată, excelentă, este o carte de referință.”

„Multumim frumos ,Domnul să vă răsplătească.”

Și eu mulțumesc mult și frumos Domnului pentru acei oameni care s-au lăsat conduși de El și să construiască o școală acum o sută de ani, care să pregătească semănători ai Cuvântului Sfânt.

Slăvit să fie Domnul în veci de veci!

Coborârea Duhului Sfânt

 

Dumnezeu în dragostea Lui, ne-a dat sărbători, în care să-l cinstim și noi să ne bucurăm de binecuvântările date de Tatăl nostru din cer. Sărbătoarea Rusaliilor este asumată de unii, zicând că este a lor, neânțeleasă de alții, dar ea este pentru oricine  trăiește pe acest pământ și se numește OM. Coborârea Duhului Sfânt este planul veșnic al lui Dumnezeu, prin care ne-a dat ocazia să ne bucurăm în răcoarea zilei pe care Adam a pierdut-o și a intrat groaza în el. Azi, primind oferta generoasă și unică a Domnului, vom fi veșnic cu cel care ne-a iubit: 16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

       I.          Acum este inaugurată pe o altă temelie „răcoarea zilei”, vremea când omul se întâlnea cu Dumnezeu la părtășie.

1      Adam a pierdut privilegiul unic și singurul important: întâlnirea în răcoarea zilei cu Dumnezeu, când adierea plină de viață înviora ființa umană.

2.    Era momentul cel mai potrivit din timpul zilei, la o întâlnire de nivel înalt, cum era întâlnirea cu Creatorul Universului, dar și conducătorul oștii supreme care-l înconjoară.

3.    O dată ascultând de diavol, omul a pierdut totul, liniștea în mijlocul grădinii, parcă totul i-a devenit dușman, căuta un loc să se ascundă, dar unde? Le era rușine unul de altul, groaza că va veni Domnul și acuma sunt goi. Doamne, ce dezastru a venit prin ascultarea de cel rău.

     II.          Acum în răcoarea zilei se poate întâlni cu Dumnezeu la părtășie oricine, părtășia cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

1.    Prin ce a obținut Domnul Isus de la Dumnezeu Tatăl, acum oricine poate veni cu încredere înaintea lui Dumnezeu.

2.    Acum se impune să vii înaintea lui Dumnezeu gol și descoperit, precum fiul risipitor și Tatăl ne strânge la sânul Său.

3.    Nu te ascunde de Dumnezeu, deoarece este șoapta diavolului, ci cheamă-L și vei fi mântuit.

Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.’ (Faptele apostolilor 2:21)

   III.          Acum cu venirea Duhului Sfânt, Dumnezeu face ființa noastră mai sensibilă la chemarea Sa.

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” (Faptele apostolilor 2:37)

 

1.     Nu mai trebuie să ne ascundem ca Adam, nu trebuie să ne temem că Dumnezeu ne va mustra de tot răul ce l-am făcut, ci ascută răspunsul de la Dumnezeu:

„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele apostolilor 2:38, 39)

 

2.    La Adam a urmat moartea, la noi azi, dacă ascultăm, va fi viața eternă cu Dumnezeu, cu Fiul Său care a suferit tot disprețul nostru și cu poporul Său răscumpărat.

 

Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” (Faptele apostolilor 2:40)

- Dacă azi nu vom asculta de glasul Domnului care ne cheamă:

28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

 

           -  Mâine vom fi obligați să ascultăm glasul care va zice tăios și rece:

41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.’
44. Atunci, Îi vor răspunde şi ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?’
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.’
46. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”
(Matei 25:41-46)

 

Nu fi ignorant, nici arogant, pentru că este în defavoarea ta. Duhul Sfânt nu aparține nimănui, cum cred unii, El este pentru toți oamenii și ajută pe fiecare om care vrea să facă voia Domnului. Duhul Sfânt te vede în cămăruța ta dacă citești Cuvântul, te vede chiar de ești în pustiu ca famenul etiopean, despre care citim în cartea Faptele Apostolilor 8: 26 – 40.

Ziua de Rusalii este pentru mine și tine o zi a deciziei. Tu pe cine asculți? În ziua de Rusalii trei mii de suflete au dat dreptate lui Dumnezeu, s-au pocăit și  s-au botezat.

Domnul să ne ajute să facem și noi așa!

Mircu Ioan 1932 – 2021 din Peștere

 

Fratele Ioan Mircu s-a născut în ziua de 5 noiembrie 1932 în satul Peștere, Caraș Severin, al patrulea copil în familia lui Alexandru și Ana Mircu. Au fost 6 copii : Zamfir, Dochia, Duta, Ioan, Solomon și Petru. La varsta de 9 ani a rămas orfan de tata, iar mama sa a fost nevoită sa crească singură cei șase copii.

După ce a terminat școala general, a plecat la Lugoj ca să învețe meseria de croitor, după care a fost angajat la Complexul Oțelu Roșu.

A făcut 3 ani de serviciu militar.

În acest timp a cunoscut-o pe Ana Sfia, cu care se căsătorește în 1954 și au trei copii: Angelica, Ani și Adrian. Au avut o căsătorie frumoasă care a durat 51 de ani, până în anul 2005, când soția a plecat la Domnul.

În 1974 Ioan și soția Ana au primit pe Domnul Isus ca mântuitor personal și au fost botezați de fratele Ionica Muroni în Biserica Creștină Baptistă Obreja.  Aici a activat până în anul 1983 cand a emigrat în America împreuna cu familia. La Los Angeles a fost așteptat de fiica Ani și ginerele John Gavrilă și de frații din biserica Obreja: Ted și Rodica Gavrilă, Nița și Lenuța Stalinescu.

În 1984 s-a mutat cu familia în Chicago și a fost membru în Biserica Creștină Baptistă din Chicago, păstorită de frații  Alexa și Valentin Popovici. A fost membru activ al bisericii, făcând parte din comitetul bisericii, iar in 1993 a fost ordinat ca diacon.  A iubit mult casa Domnului, fiind nelipsit de la adunare. A fost responsabil cu lucrarea de caticheză și  învățător la școala duminicală.

În 1998 Domnul i-a pus pe inimă să construiască o biserică nouă în comuna Obreja, de unde plecase. Prin voia Domnului și cu ajutorul financiar al familiei lui, al altor frați plecați din Obreja și contribuția bisericii din Obreja, construcția a fost terminate, iar în 16 Iulie 2000 a avut loc festivitatea de deschidere.  În timpul lucrărilor de construcție și după deschiderea bisericii a făcut un total de 12 călătorii  de misiune la Obreja, unde a făcut evanghelizări și vizite în familii, ca să câștige cât mai mulți oameni pentru Domnul. Din cuvintele nepoatei lui, Rodica Nica: “Uica Ioan va rămâne mereu în memoria noastră, un exemplu de râvnă și slujire pentru Dumnezeu”.

În 2002  a hotărât să se mute împreună cu Angela și Mircea Dulceanu, la Atlanta, unde avea pe fiica Ani și John Gavrilă și trei nepoți. În Atlanta a fost membru la FRBC Atlanta, păstorită de frații Teofil și Cristi Cocian. Și în Atlanta a fost activ în lucrarea bisericii până în anul 2012 când boala nemiloasă Alzheimer, l-a atacat și pe el.

În ziua de 10 iunie 2021, Domnul l-a chemat acasă, unde toate neputințele dispar și fratele Ioan Mircu se va bucura veșnic cu Dumnezeul pe care l-a slujit. 

În urma lui au rămas copiii :Angela și Mircea Dulceanu; Ani și  John Gavrilă și Adrian și Lilly Mircu. Are  6 nepoți.

De la Ani pe Emanuel Gavrilă, căsătorit cu Meghan și fetele lor Emery și Piper. Johnny Gavrilă, căsătorit cu Jessica și copiii lor Nathalie și Adrian.

Melissa căsătorită cu Kyle Semon și copiii lor Brysen și Jaxson. De la Adrian are 3 nepoți, Abigail, Jonathan și Rebecca căsătorită cu Claudiu Baran.

Ticu, cum îi spuneau copiii sau bunu, cum îi spuneau nepoții, nu te vom uita niciodată pentru bunătatea ta și felul cum ne-ai iubit.

La revedere până când ne vom revedea!

Surse:

First Romanian Baptist Church Atlanta

John MacNeill al IV-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste 1928 – 1934

 

Fratele dr. John MacNeill, originar din Scoția, s-a născut în ziua de 5 martie 1874 în Canada.

În anul 1896 a primit licența de la Universitatea McMaster din Toronto. Primește doctoratul de onoare de la universitățile McMaster și Baylor din Texas.

În anul 1906 este ales păstor al Bisericii Walmer Road din Toronto, unde a lucrat 24 de ani. A fost un păstor eficient și în timpul pastorației sale, biserica a ajuns la numărul de 2000 de membrii.

În anul 1928 este ales președinte al Alianței Baptiste Mondiale și slujește cu credincioșie până în anul 1934.

În salutul său de Anul Nou din anul 1929, fratele dr. John MacNeill, printe altele spune: „Niciodată nu a fost o mai mare trebuință de mărturia noastră evanghelică decât este astăzi; niciodată nu a fost partea noastră în răspândirea Evangheliei mai lămurit decât azi. Noi suntem un popor notestamental. Autoritatea Cuvântului Său Sfânt, dumnezeirea lui Cristos, suficiența morții Sale ispășitoare, trebuința și speranța nașterii din nou, minunea învierii Sale, atoputernicia prezenței Sale vie, dreptul fiecărui suflet de a se apropia de Dumnezeu prin Cristos fără nicio mijlocire omenească, acestor mari adevăruri în botezul credinciosului pe care El ni le-a lăsat, puterea învățăturii lui Cristos în toate relațiunile oamenilor și cele ale națiunilor, acestea sunt principiile cardinale în mărturia noastră.

Independența noastră umilă de harul Său, în dragostea reală unul către altul și cu deplină încredere în biruința acestor mari principii, lăsați să ne predăm pe noi înșine cu o nouă consacrare în misiunea noastră dată de Dumnezeu.”

În anul 1930 este ales în postul de decan al Facultății de Teologie de pe lângă Universitatea McMaster din Toronto.

În zilele de 2 – 5 octombrie 1930 fratele dr. John MacNeill, președintele Alianței Baptiste Mondiale, alături de fratele dr. J. H. Rushbrooke, secretar general al Alianței, participă la Congresul al X-lea de la Arad.

 Dr. John MacNeill a scris mai multe cărți, printre care „Puterea Mondială”, „Realitatea în Religie” și altele.

A fost un predicator popular în ambele părți ale Atlanticului. Devotamentul său față de credința baptistă a fost de neclintit. A fost gata să-și apere convingerile cu tărie și finețe.

În ziua de 10 februarie 1937 dr. John MacNeill este chemat de Tatăl Ceresc în veșnicie, ca să fie pentru totdeauna în prezența Celui pe care l-a slujit.

Surse:

Alexa Popovici

Farul Creștin

Farul Mântuirii

In Memoriam

Pacea

Interviu cu fratele Dejeu Traian născut în 1928

 

Mulțumim lui Dumnezeu care ne scoate înainte oameni de mare noblețe sufletească, care ne pot vorbi de cele mai dure perioade istorice. Așa am găsit în ziua de 06 iunie 2021 la Jamu Mare, județul Timiș, pe fratele Dejeu Traian  născut în anul 1928, având vârsta frumoasă de 93 de ani. M-a primit cu mare dragoste, era la curent cu ce se întâmplă în poporul baptist. Terminase de citit cartea pe care am   scris-o despre istoria Seminarului, ce să spun, un frate, un om finuț, vorbire blajină, bucuros că poate să meargă la biserică, deși trebuie să fie ajutat.

Până am montat camera de filmat, i-am încercat memoria, l-am întrebat și mi-a răspuns la fix, fără șovăire și fără acela „ăăăăă” pe care îl pronunțăm să ne aducem aminte.

La vârsta de 18 ani, în 1944 a început să caute mântuirea sufletului, lucru care i-a adus necaz, fiind izgonit de acasă.

Se merită să asculți această mărturie care vine ca un leac alinător pe inima care azi trăiește alte vremuri, alt regim și alte împrejurări care nu seamănă una cu alta.

Mulțumim fratelui Caius Obeada care a prelucrat această înregistrare.

De asemenea mulțumesc fratelui Traian Dejeu pentru primirea plină de dragoste și interviul dat.

Vizionare plăcută!

Și Biserica Creștină Baptistă din Reșița ne-a primit cu cinste

 

Mulțumesc Domnului pentru dragostea Lui față de poporul baptist și poporului baptist pentru dragostea care o arată Creatorului său. Periplu Centenarului Institutului Teologic Baptist din București, în ziua de 05 iunie 2021, a poposit la Reșița, unde am fost primiți cu mare cinste.

Fratele păstor  Daniel Bărnuț de la Reșița nr. 1 și fratele Ilie Milutin, păstor la Biserica Creștină Baptistă din Coronini și președintele Comunității Creștine Baptiste de Caraș, au prezentat cu bucurie oaspeții și au comunicat fraților păstori și lucrători din Comunitate, scopul Conferinței. Cei doi frați sunt cărturari, pasionați de istoria poporului baptist, fac și scriu istorie. Ce să zic, decât Domnul să-i binecuvânteze!

Întreg programul desfășurat se poate urmări pas cu pas sau ce doriți să vedeți într-o înregistrare  de bună calitate.

 

Congresul al IV –lea al Alianței Mondiale Baptiste, Toronto 1928

Abia începe anul 1928, când privirile tuturor baptiștilor erau îndreptate spre un mare eveniment: Congresul al IV –lea al Alianței Mondiale Baptiste, Toronto, despre care au început să vorbească conducătorii baptiștilor în urările lor de An Nou.

E. I. Mullins, președintele Alianței Baptiste Mondiale, în urarea de Anul Nou către frații baptiști din toată lumea, evidiențiază două mari evenimente:

1. Aniversarea a 400 de ani de la moartea lui Balthasar Hubmaier în 10 martie 1928.

2. Întrunirea Alianței Baptiste Mondiale în Toronto, Canada, începând din 23 iunie 1928.

I. H. Rushbrooke, Mandatar Baptist pentru Europa, în salutul de Anul Nou 1928 adresat românilor, spune: „Anul în care am intrat ar trebui să fie de mare însemnătate în istoria confesiunii noastre baptiste, pentru că se va ține Congresul Mondial Baptist la Toronto, unde se vor aduna din Răsăritul Îndepărtat, Japonia, China, din Sudul Îndepărtat Africa de Sud și America de Sud, din Australia și Noua Zeelandă, din toate continentele pământului, vor prezenta rapoarte.”  

În anul 1928 baptiștii au avut al IV-lea Congres Mondial în capitala Toronto, din Canada. La acest Congres au prticipat din partea baptiștilor români frații: Ioan Ungureanu, Secretarul General al Uniunii Baptiste din România și Ioan Socaciu, directorul Seminarului Teologic Baptist din București.

La acest Congres au participat delegați din 63 de state, în număr de 7000. Președintele ales a fost fratele Rev. John MacNeill, din Toronto.

Mai jos redau articolul scris de fratele Lucașa Sezonov în revista Farul Mântuirii din ziua de 1 ilie 1928.

„Alianța Universală Baptistă

   În ziua de 23 Iunie 1928, s-a ținut la Toronto (Canada), al IV – lea și cel mai mare congres al Alianței Universale Baptiste. La această mare întrunire și unică în felul ei, au luat parte ca delegați din România fr. I. R. Socaciu și I. Ungureanu.

Existența acestei ,,Alianțe” datează de abia de vreo 25 de ani. Cu mulți ani înainte de  a se ține primul congres, bărbații idealiști și cu vederi largi din poporul baptist, au visat o astfel de organizație.

Prima întrunire a Alianței Baptiste Universale s-a ținut în anul 1905 la Londra. Aici, pentru prima oară în istoria poporului baptist, grupuri de frați din toată lumea s-au întrunit la un loc pentru a se sfătui și a se îmbărbăta.

Al doilea congres al Alianței s-a ținut în anul 1911 în Philadelphia, la care un număr și mai mare de delegați din cele mai îndepărtate locuri, au luat parte.

Al 3-lea congres trebuia să aibă loc în anul 1916, ceea ce nu s-a putut face din cauza războiului mondial. Însă mai târziu în anul 1923 se ținu un grandios congres al Alianței Universale Baptiste la Stockholm, unde au participat zeci de mii de delegați.

La primul congress, ca președinte al Alianței a fost ales Dr. John H. Clifford, iar mai târziu la Philadelphia Dr. R. S. MacArthur. La Stockholm, ca președinte al Alianței Universale Baptiste a fost ales cel mai mare baptist, care este Dr. Edgar J. Mullins (să observăm că Dr. E. Y. Mullins e în același timp și președintele celui mai mare seminar baptist din lume, care se află în Louisville).

Este foarte necesar să cunoaștem întrucâtva obiectul și scopul Alianței Baptiste Universale. În primul rând să ținem minte, că ea este mai mult o organizație pentru tovărășie și inspirare mutuală (reciprocă) decât o organizație de afaceri sau o societate de misiune sau o instanță de judecată.

Ea niciodată nu colectează bani pentru scopuri misionare sau educaționale. Ea nu plătește misionari. Ea nu plătește nici pe funcționarii ei. Cheltuielile ei sunt foarte limitate. Iarăși e de știut că Alianța Universală nu are nicio autoritate asupra vreunei biserici sau comunități. Asemenea erau și toate celelalte organizații baptiste, ea este independentă, și prin ea însăși se conduce.

Din cele de mai sus se poate vedea clar că ea nu ia parte la dezbinările ivite între biserici sau între membri ei. Căci este o mare greșeală să presupunem că Alianța Universală Baptistă poate să arbitreze sau să judece conflictele ivite în bisericile locale. Căci cea mai înaltă instanță (autoritate) de judecată și de disciplină, nu este nici Alianța, nici comitetul executiv, nici altcineva decât biserica locală - adică acea biserică mică sau mare – unde s-a ivit conflictul. Dr. E. Y. Mullins spune că mulți dintre baptiștii din Europa, n-am înțeles lucrul acesta. Scopul ei suprem în lume este însă să unească baptiștii într-o strânsă tovărășie, să propage înțelegerea mutuală și bunăvoire, să întărească temeliile vieții noastre baptiste și să creeze loialitatea principiilor noastre. Dr. Mullins zice următoarele cuvinte: ,,Eu cred că cel mai mare lucru pe care Alianța trebuie să-l facă astăzi, este să creeze o tovărășie puternică și strânsă între  însăși baptiștii”.

                                              Lucașa Sezonov. 

Debucean Giorge 1898 - ? din Răchitova

 

Fratele Giorge Debucean s-a născut în ziua de 20 februarie 1898 în localitatea Negoiu Răchitova, județul Hunedoara. Părinții se numeau Dan și Maria, născută Leleșan, de confesiune baptistă și naționalitate română.

A studiat patru clase primare în localitatea natală.

În ziua de 15 februarie 1919 fratele Giorge Debucean se căsătorește în localitatea Răchitova cu  Dregincea și se pare că nu au avut copii.

În anul 1920 este recrutat de Cercul de Recrutare Orăștie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu și îl primește în inimă cu bucurie, iar în anul 1927 se hotărăște să-l urmeze pe Domnul Isus, intrând în apa botezului și mărturisindu-și credința, este botezat după cerința Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

Pentru că fratele Giorge Debucean avea dar de la Dumnezeu de a predica Evanghelia, este ordinat în ziua de 29 octombrie 1933 ca prezbiter pentru Bisericile Creștine Baptiste din Sarmisegetuza, Hațeg, Negoiu și Răchitova.

Fratele Giorge Debucean a anunțat prin revista Farul Creștin despre faptul că în Biserica Creștină Baptistă din Negoiu, în ziua de 23 ianuarie 1938 s-a desfășurat serbarea surorilor, unde au fost invitați frații: Simion Cure și A. Arion. În zilele următoare, frații au făcut evanghelizare prin familii, deoarece localitatea este pe munte și casele sunt la mare distanță una de alta.

În zilele de 21 și 28 ianuarie 1940 în Bisericile Creștine Baptiste din Negoiu și Lunca Cernii, au fost serbări ale societăților femeilor pentru a jutorarea nevoiașilor, dar și pentru o colectă care să fie trimisă la Bisericile Creștine Baptiste din Deva și Rusca Montană, pentru zidirea caselor de rugăciune. Au predicat frații: Giorge Debucean și Ștefan Ignat.

Pe fișa pastorală semnată în 1940 scrie:   Giorge Debucean – Negoiu.

Fratele Ioan Bunaciu scrie Dăbucean Gheorghe – Negoiu.

Știe cineva cum este corect?

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin