Mărişescu Ilie 1900-1985 din Gornea

 

Fratele Ilie Mărişescu s-a născut la data de 7 iunie 1900, în localitatea Gornea. În anul 1923, în timpul satisfacerii serviciului militar în oraşul Caransebeş, intrând în contact cu credincioşii  baptişti de acolo, şi în urma ascultării Evangheliei, L-a primit de Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal.

În ziua de 27 iunie 1923 a fost botezat nou- testamental, în comuna Sasca Montană şi a devenit membru al Bisericii Baptiste din Gornea.

Deşi a trecut prin multe greutăţi şi încercări de tot felul, fratele Ilie Mărişescu a rămas statornic şi în­crezător în Dumnezeu pînă la sfârşitul vieţii sale pământeşti.

Mutându-se datorită serviciului în Valea Jiului, s-a stabilit în Petrila, unde a muncit câştigându-și pâinea pentru familia sa, ca miner, evidenţiindu-se prin cinste şi seriozitate, fiind mulţi ani şef de echi­pă şi apoi maistru minier.

Fiind un bun credincios, cu multă râvnă pentru lucrarea Domnului, în anul 1947 a fost ales evan­ghelist în cadrul Comunităţii Creştine Baptiste din Alba Iulia, activând 11 ani în această calitate.

La 6 iulie 1958 este ales şi ordinat diacon în Bi­serica Baptistă din Lonea. Îndeplinind această slujire a lu­crat mulţi ani, până la bătrîneţe, alături de fraţii pastori ai Bisericilor Baptiste din Lonea şi Petrila.

Din cauza problemelor de sanătate, se reîntoarce în comuna natală, pe meleagurile bănăţene, unde a trăit pînă în clipa cînd a fost chemat acasă, la Domnul, în ziua de 14 ianuarie 1985.

În ziua de 16 ianuarie 1985, a avut loc în comu­na  Gornea, jud. Caraş-Severin, serviciul divin de înmormântare al fratelui Ilie Mărişescu, diacon ordi­nat, care a fost un bun lucrător pe ogorul Evanghe­liei Domnului Isus Hristos.

Serviciul divin a fost condus de fr. Vrancuţa loan, pastorul bisericii, ajutat de fra­ţii : Gheorghe Radovan, diaconul Bisericii Baptiste din Sicheviţa şi Ilie Milutin, diaconul Bisericii Baptiste din Pescari.

Textul inspirativ din Sfânta Scriptură a fost citit din  Timotei I :1—8.

Corul Bisericii Baptiste din Pescari a împodobit serviciul divin din cadrul înmormântării cu cântări duhov­niceşti potrivite cu ocazia actuală.

Spre nădejdea revenirii şi a răsplătirii cereşti ne­-am despărţit de fr. Ilie Mărişescu.

Surse:

Pastor VRANCUŢA IOAN

Îndrumătorul Creștin Baptist

Ciupuligă Moise 1901- 1977 din Curtici.

 

Fratele Ciupuligă Moise s-a născut în anul 1901, L-a urmat pe Domnul în apa botezului în anul 1918. Imediat după pocăință a început să pună în practică în activitatea Bisericii, talentul său de a cânta. La 4 ani după botez, adică în 1922, fratele Ciupuligă Moise a fost ales de biserică în slujba de dirijor, slujbă pe care a îndeplinit-o până în anul 1970, când din cauza bătrâneții și-a încetat activitatea.

Timp de 48 de ani, fratele Ciupuligă Moise a fost dirijorul corului mixt și al celui bărbătesc precum și organist al Bisericii, fiind nelipsit de la toate serviciile, fie duminica, fie în cursul săptămânii. Acest bărbat a activat cu o forță rar întâlnită, având o deosebită pasiune și dragoste sfântă pentru slujirea care i-a fost încredințată de biserică. Pe timp de ploaie sau vreme bună, în timpul iernii sau vara, fratele Ciupuligă Moise a fost prezent, în mod voluntar, alături de păstor și diaconi în activitățile bisericii. Pilda trăirii sale să inspire pe toți cei ce slujesc Biserica în domeniul cântărilor.

Fratele Ciupuligă Moise a trecut la cele veșnice  în vârstă de 76 ani, unul din cei mai vârstnici dirijori ai Bisericii Creștină Baptistă din Curtici.

Serviciul de înmormântare a fost condus de fratele păstor al Bisericii, Grec Traian, care a scos în evidență faptul că Domnul L-a chemat pe fratele Ciupuligă Moise să slujească cauzei Sale, prin cântările sfinte. Fratele diacon, Bulboacă Petru a citit necrologul.

Frații diaconi Costea Ștefan și Jivan Ioan și-au exprimat momentul greu al despărțirii de unul dintre bunii colaboratori în lucrarea Domnului, iar fratele păstor Oniga Gheorghe a predicat Cuvântul Domnului, arătând că pe pământ este locul activității noastre, iar în veșnicie, locul răsplătirii.

Corul și fanfara au luat parte la momentele despărțirii împodobind serviciul de înmormântare cu cântările frumoase pe care fratele Ciupuligă Moise le-a învățat în timpul activității sale.

Surse:   pastor Grec Traian

Îndrumătorul Creștin Baptist

Isus Cristos Domnul este singura Jertfă de ispășire pentru păcatul întregii omeniri 1 Ioan 2: 1 – 5

 

1. Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
2. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
3. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui.
4. Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el.
5. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. (1 Ioan 2:1-5, VDCC)

 

Deși noi, oamenii, Îl acuzăm pe Dumnezeu pentru toate lucrurile rele, care se întâmplă zi de zi, Dumnezeu prin jertfa Sa dovedește neîncetat unică bunătate, dragoste și mare îndurare. Care dintre noi ar fi putut să asiste la felul în care s-a purtat omenirea cu Fiul Său, cum L-au batjocorit, umilit și omorât? Oricare dintre noi i-am fi distrus fără drept de apel și le-am fi arătat noi cine suntem. Dumnezeu însă a tăcut, deoarece era în Cristos împăcând lumea. Haideți, să privim la Dumnezeu prin Jertfa de ispășire pe care a făcut-o pentru mântuirea noastră.

      I.          Dumnezeu a făcut posibilă iertarea păcatelor doar prin Domnul Isus. Cristos. V.1.

1.    Domnul Isus Cristos a murit pentru toți oamenii ca să primească mântuire.

2.    Domnul Isus Cristos este acum singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu.

3.    Domnul Isus Cristos garantează omului intrarea la Dumnezeu prin credință și pocăință.

Dumnezeu nu lucrează la fel ca omul, doar prin relații și pile, doar așa putând să ajungem la El. Dumnezeu ne cheamă la El prin Fiul Său și suntem așteptați cu brațele deschise fără vreo altă intervenție în afară de El. De aceea Domnul ne spune: 37. Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, (Ioan 6:37)

 

    II.          Dumnezeu este cel care L-a dat pe Isus Cristos ca jertfă și omul ar trebui să fie beneficiarul acelei jertfei.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16)

1.    Lucrarea de mântuire a omului este planul veșnic al lui Dumnezeu și omul nu ia parte la conceperea acestui plan.

2.    Acest plan funcționează după cum este conceput de Dumnezeu și omul dacă vrea să fie beneficiarul acestui plan trebuie să se supună voii Lui.

3.    Acest plan demonstrează dragostea mare a lui Dumnezeu și binele enorm pe care voiește să ni-L facă.

O altă dragoste mai mare ca aceasta nu există. Valoarea aceastei jertfe este egală cu Dumnezeu și nu are corespondent în valorile noastre omenești.

18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.(1 Petru 1:18-19)

 

  III.          Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său ca să ne facă cunoscut planul Său și omul este obligat să-l cunoască ca să-l poată pune în practică. V. 3.

1.    A-L cunoaște pe Dumnezeu și planul Său este Viață Veșnică.

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17:3)

2.    Păzirea poruncilor lui Dumnezeu demonstrează că îl cunoaștem pe Dumnezeu și planul Său.

3.    Dumnezeu apreciază comportamentul nostru prin tiparul Lui.

Noi, oameni, putem să spunem despre noi multe lucruri de bine și aprecieri pozitive, însă Dumnezeu ne cunoaște.

11. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule , Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta.
12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
13. Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
14. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:11-14,)

Concluzia care se desprinde este următoarea: Isus Cristos Domnul este jertfa lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră; putem să fim beneficiari ai jertfei prin ascultarea și păzirea poruncilor Lui iar Dumnezeu apreciază corectitudinea noastră și nu noi suntem în măsură să ne apreciem. 

Roşu Gheorghe 1934 – 2003 din Oloşag

 

Fratele Gheorghe Roșu s-a născut în data de 22 octombrie 1934 în localitatea Oloşag din județul Timiș.

După îndeplinirea serviciului militar s-a stabilit în orașul Reşița, unde în anul 1958 s-a căsătorit cu Elvira Ilea. Timp de mai mulți ani a lucrat ca tehnician la Institutul de Proiectări din Reșița.

 În data de 5 iunie 1987, împreună cu soția, au făcut legământul cu Domnul Isus fiind botezați de pastorul Gheorghe Schinteie.

În anul 1993 a fost ordinat ca diacon şi a slujit Biserica Baptistă Betel (nr.2) din Reşița, dar şi Bisericile din Dezeşti, Fârliug, Remetea Pogănici şi Zorlențu Mare. A plecat în veșnicie în data de 21 aprilie 2003.

Surse:

dr. Ionel Tuțac,

 Gigel Olariu

Pârva Mircea 1928 – 2002 din Sulighete

 

Fratele Mircea Pârva s-a născut în satul Sulighete, comuna Şoimuş, județul Hunedoara în data de 6 iunie 1928, în familia Pârva Ioan şi Golenia, o familie ce a fost binecuvântată de Dumnezeu cu 6 copii.

În luna februarie a anului 1947 fratele Mircea s-a căsătorit cu Elena Sav, iar Dumnezeu le-a dăruit 4 copii: Teofil, Aurelia, Ioan şi Daniel.

În timpul armatei a prins dragoste față de Evanghelie și timp de trei ani, cât a făcut stagiul militar la Lupeni, a studiat Cuvântul cu cel care a fost pastorul Ieremia Găvăgină. În 19 septembrie 1947 fratele Mircea a fost botezat la Simeria, în râul Mureş, de păstorul Ilie Mârza.

A activat timp de 30 de ani în corul Bisericii din Deva, iar în anul 1994, când a fost inaugurată Biserica Baptistă din Mintia, a fost ales prezbiter al acesteia.

A slujit Bisericile Baptiste din Sulighete, Târnovița, Șoimuș.

A plecat în veșnicie în data de 14 noiembrie 2002.

Serviciul divin de înmormântare a avut loc în data de 17 noiembrie 2002. Au participat sute de credincioși din zona învecinată Mintiei.

Evanghelia a fost vestită de pastorii: Ionuț Dumitru, Cornel Ardelean și Timotei Rusu. Corul bărbătesc și fanfara Bisericii Creștine Baptiste Sfânta Treime din Deva au cântat spre slava lui Dumnezeu.

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Ionuț Dumitru

Copalnoc Augustin 1901 - ? din Fodora

Fratele Copalnoc Augustin  s-a născut în ziua de 5 august 1901 în comuna Fodora, județul Someș.

Părinții fratelui s-au numit Nicolae și Ana de naționalitate română, religia lor nu ne este cunoscută.

A studiat 4 clase primare în localitatea natală.

În ziua de 24 septembrie 1921 se căsătorește cu Ana tot din localitatea Fodora alături de care va avea 2 băieți, Tănasă și Ioan. Fratele Augustin se ocupa și cu agricultura, fiind un om gospodar.

În anul 1923 este recrutat de Centrul de Militar Someș și încorporat la regimentul 4 Grăniceri din Deva, de unde rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 10 septembrie  1941 este botezat în localitatea natală de către predicatorul Moldovan Dumitru.

 În aceeași zi de 10 septembrie este ordinat ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din Fodora. Comisia  de ordinare a  fost compusă  din Precup Gheorghe și Moldovan Dumitru.

În raionul lui de activitate păstorea 60 de credincioși și aparținători și copii.

Surse:

Arhive

Mariș Ioan 1882 – 1928 din Caporal Alexa

 

Fratele Ioan Mariș se naște în anul 1882 în localitatea Gherechiu (azi Caporal Alexa),din  județul Arad într-o familie bine înstărită, tatăl dumnealui fiind primar al comunei. Provenind dintr-o familie bună din punct de vedere social, a primit și o educație aleasă, mai ales că micuțul Ioan avea o minte iscusită și ageră gata să acumuleze cunoștințele primite de la dascălii săi.

Auzind despre Cuvântul lui Dumnezeu, fratele Ioan, caută să se apropie tot mai mult de El, să-L înțeleagă și să trăiască după voia Lui, dar lucrul acesta i-a adus necazuri. Fratele Ioan Mariș a mers pe calea credinței în Dumnezeu, dar a trebuit să plece din sânul familiei și din localitate, pentru că făcea de rușine familia care era prima în sat, tatăl său fiind primar, după cum am specificat la începutul biografiei. Mai mult decât atât, tatăl său într-un acces de furie l-a amenințat că-l împușcă dacă nu termină să se pocăiască și nu vrea să renunțe la aceste idei.

Fratele Ioan a citit în Evanghelie că Domnul Isus ne-a atenționat că trebuie să iubim, și să ascultăm de Dumnezeu mai mult chiar decât de părinți și așa a făcut. Văzând că tatăl său nu se înduplecă și nu-i acceptă decizia, își ia familia, părăsește locurile natale și ajunge paznic în Buteni la o familie baptistă înstărită al cărui cap de familie era Sida Teodor. Aici i se întărește credința, se roagă pentru familia lui rămasă în localitatea Caporal Alexa și cum Domnul face minuni, înmoaie inima tatălui său care-i cere să revină acasă. Pribeagul se întoarce acasă, în familia lui de sânge dar și familia de credință, Biserica Creștină Baptistă din Caporal Alexa, care se bucură de reîntoarcerea acasă a martirului pentru Hristos. Toți erau cu ochii în lacrimi, pentru că fratele Mariș Ioan a trecut printr-o persecuție și restriște cruntă, dar care a fost dată uitării odată cu revenirea lui acasă.

A fost un om care în scurta-i viață a trecut prin multe necazuri și încercări. Deși a întâmpinat multe obstacole cu ajutorul lui Dumnezeu a trecut peste tot și toate, fiind călit și pregătit pentru a fi de folos altora. A știut să dea sfaturi înțelepte, a mustrat cu blândețe, a îndemnat, a încurajat, a reușit să fie la îndemâna lui Dumnezeu, ajutându-și frații și semenii indiferent de confesiune.

Chiar dacă a fost umilit de cunoscuții săi sau nu, el a mers înainte; a ajutat la construirea Casei de Rugăciune din localitate și a fost respectat de toți consătenii, chiar dacă aparțineau de alte religii, încât ajunge și el primar ca tatăl său. Ocupă această funcție, de prim om în localitate, fiind ales nu numai o dată, ci de mai multe ori, ca o răsplată și o cinste dată de Dumnezeu, pentru că a renunțat la familie, dar a rămas credincios lui Dumnezeu.

Surse:

Farul Mântuirii

Al șaptelea Congres Mondial Baptist: Copenhaga, Danemarca - 29 iulie – 3 august 1947

 

Acest Congres Mondial al Baptiștilor trebuia să aibă loc în vara anului 1944, dar întregul glob pământesc era în flăcări, din cauza izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial al cărui sfârșit  nu era previzibil încă.

În timp ce Congresul era în plină pregătire Dumnezeu îl cheamă acasă, în Patria Sa cerească pe James Henry Rushbrooke, președintele în funcție al Alianței Mondiale Baptiste (1939-1947) o mare pierdere pentru întreg poporul Baptist Mondial, dar lucrările de pregătire au continuat concomitent cu legarea rănilor pricinuite de cele două evenimente dureroase. Unele informații erau puse la punct și deși președintele Alianței nu mai era, unele documente de organizare care îi purtau semnătura erau și ele definitivate.

La acest Congres baptiștii Români din America au fost reprezentați de V. V. Jones, secretarul general. Din România au plecat frații: Ioan R. Socaciu, președintele de onoare al Uniunii, Nicolae Covaci secretar general, Dârlea Teodor, casier și Alexandru Balc, președintele organizației tineretului Baptist din România. Delegația a plecat spre congres cu avionul din București.

 

Congresul și-a început sesiunile de activități, marți 29 iulie 1947, la ora 15. La deschiderea Congresului prim-ministrul din Danemarca Kund Kristensen, și-a exprimat bucuria că țara sa a fost locul întâlnirii tutuor acelora, care au fost izolați pe tot parcursul nemilosului război. Apoi a luat cuvântul H. P. Sorensen, primarul orașului gazdă, Copenhaga, care a urat bun venit delegaților. A vorbit apoi dr. H. Fugisang-Damgaard episcopul luteran; după aceea a adresat câteva cuvinte de bun venit, dr. Bredahl Petersen, președintele Uniunii Baptiste din Danemarca și pastor local. La toate aceste urări de bine și aprecieri a răspuns dr.E. A. Fridell, președintele interimar al Alianței. La această primă sesiune a cântat corul unit al Baptiștilor Danezi.

Mai jos redau raportul întocmit de delegația română participant în cadrul fastuosului eveniment și publicat în revista „Îndrumătorul Creștin”.

Lecturare plăcută!

Raportul Delegației Baptiste Române participantă la Congresul Mondial Baptist din Copenhaga 29 Iulie – 3 August 1947

        Iubiți frați,

Cu ajutorul Domnului, după multe greutăți și piedici pe care le-a avut de întâmpinat, s-a reușit în sfârșit ca în dimineața zilei de 30 Iulie 1947, delegația frățietății baptiste din România să părăsească țara cu destinația Copenhaga, capitala Danemarcei pentru a participa la lucrările celui de al șaptelea Congres Mondial Baptist, fixat pentru zilele de 29 Iulie – 3 August 1947 precum și la Congresul Internațional al Tineretului Baptist ținut în aceeași localitate de la    4-7 August 1947.

Delegația era formată din frații: Ioan Socaciu, Nicolae Covaciu, Alexandru Bâlc și Teodor Dârlea.

Plecarea a avut loc de pe aeroportul București-Băneasa cu un avion de pasageri Cehoslovac la ora 6,39 cu prima destinație Praga, urmând ca de acolo să se continue drumul spre Copenhaga.

Autoritățile cehoslovace au manifestat o deosebită atenție și solicitudine față de delegația baptistă română acordându-i imediat viza de tranzit și oprire până la prima posibilitate de continuare a drumului. Cele 40 de ore staționare în Praga, le-am folosit pentru vizitarea bisericii baptiste și a păstorului ei din localitate, precum și a diferitelor instituții mai importante.

Din primul contact pe care l-am avut cu poporul cehoslovac am putut constata că  vecina și prietena noastră Cehoslovacia, deși a avut de îndurat cele mai crunte umilințe în ultimii ani, totuși a fost prima țară din Europa Centrală care a reușit să-și redreseze viața economică și industrială, și aceasta datorită hărniciei populației precum și priceperii conducătorilor ei. Curățenia și ordinea exemplară pedomină peste tot. Se remarcă lipsa absolută a cerșetorilor și vagabonzilor de pe străzi. Impresionant este faptul că cetățenii capitalei, ocupați peste zi cu resturile lor, se retrag odată cu căderea serii în căminurile lor, astfel că plimbările și staționările pe străzi sau în localuri sunt inexistente. Trecerea noastră prin capitala Cehoslovaciei a coincis cu Congresul Tineretului Democrat din Europa, pentru care motiv întreaga capitală era frumos pavoazată cu drapelurile tuturor țărilor participante dintre care am remarcat cu multă plăcere drapelul țării noastre dragi fâlfâind alături de ale celorlalte națiuni.

În dimineața zilei de 1 August 1947, orele 6,40 decolam de pe aeroportul Praga cu destinația Copenhaga.

Emoțiile la vederea Copenhagei, așezată pe litoralul de Est al Danemarcei, localitate pe cae noi am dorit-o așa de mult și unde știam că sunt adunați frații noștri din toate colțurile lumii, le-au copleșit pe toate celelalte. Nu știu cum ne-am coborât din avion. Am alergat spre birourile aeroportului unde am fost adânc impresionați de vederea marilor și frumoaselor inscripții în limba engleză și daneză, expuse pe panouri speciale; cuprinzând următoarele: ,,Bine ați venit frați baptiști din toate colțurile lumii la cel de al șaptelea Congres al Alianței Mondiale Baptiste”. De îndată ne sunt îndeplinite formele legale după care suntem conduși la Biroul Congresului, unde ni se face primirea, dându-se fiecărui delegat legitimația de intrare la Congres, împreună cu programul Congresului. Din primul moment când luăm contact cu fr. Dr. Breadhl Petersen, Secretarul General al Congresului, Domnia Sa ne arată o deosebită solicitudine și atenție, cunoscând greutățile și necazurile pe care le-a întâmpinat poporul baptist din România în timpul anilor de prigoană. După înregistrare la Biroul Congresului, am plecat imediat la cel mai mare auditoriu al Capitalei, unde se desfășura programul acestei dimineți. Ajungem în sală la ora 11 precis, unde fratele Dr. Harold C. Phillips, păstorul primei biserici baptiste din Cleveland (U.S.A) unul dintre cei mai mari predicatori baptiști, își dezvolta predica cu multă revărsare a puterii Duhului Sfânt, reușind să capteze atenția întregii asistențe. Subiectul predicii era: ,,Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față”(1 Cor. 3:13). După inspiratoarea predică a fratelui Dr. Phillips urmează corul mixt al fraților din Suedia.

Mulțimea delegaților de la bisericile baptiste din cele mai îndepărtate țări ale lumii, și-au pregătit din timp toate formalitățile necesare unei lungi călătorii spre a putea ajunge la timp la acest congres. Fiecare delegat și-a ales mijloacele de transport cele mai la îndemână, spre a putea ajunge la întâlnirea mult dorită. Sunt delegați care au plecat cu luni de zile înainte din țările lor, pe calea oceanelor spre a se putea bucura cu frații de aceeași credință, cum este de pildă cazul bătrânului frate C. I. Tinsley, din Australia, care a călătorit peste 12.000 de mile până a ajuns la acest congres.

La tribuna frumos pavoazată cu drapelurile tuturor națiunilor participante la congres, iau loc oficialitățile de la conducerea Alianței Mondiale Baptiste precum și înalții reprezentanți ai autorităților Daneze. Din partea conducerii Alianței Mondiale Baptiste, Dr. O. W. Lewis, Secretarul General al Alianței Mondiale Baptiste, Dr. T. C. Bau din China, unul dintre vicepreședinții Alianței, Dr. Louie Newton, Președintele Convenției Baptiste de Sud U. S.A., Dr. M. Rankin Secretar Executiv al Bordului de Misiune de Sud, Dr. Gh. W. Sadler, Reprezentantul Bordului de Misiune de Sud pentru Europa, Africa și Orientul Apropiat, Dr. John Norgaard, Președintele Uniunii Baptiste din Danemarca și Director al Seminarului Teologic Baptist din Tölóse, Dr. Bredahl Petersen, Vicepreședintele Uniunii Baptiste din Danemarca, păstorul primei biserici baptiste din Copenhaga și Secretar General al Congresului, precum și fr. T. C. Tinsley, Președ. Uniunii Baptiste din Australia; Domnia Sa prezidează Congresul ca președinte de vârstă.

Printre personalitățile daneze se remarcă îndeosebi prezența D-lui Prim Ministru Dr. Kund Cristensen, Primarul General al Capitalei, Dl. H. P. Sórensen, Arhiepiscopul Danemarcei Dr. H. Fuglsang Damgaard, iar la mesele din jurul tribunei mulțimea de fotografi și reporteri de la toate marile cotidiene și reviste din lume.

Deschiderea solemnă a Congresului începe prin cântări comune, cântate de toți delegații participanți fiecare cântând în limb sa maternă. Toate cântările sunt familiare și înălțătoare. Fiecare cânta cu inima plină de bucurie și credincioșie. Astfel se crează o admirabilă atmosferă spirituală plină de prezența Duhului Sfânt care se simte în inima fiecăruia.

După o rugăciune rostită de fr. Dr. E. A. Fridell din U. S. A., fr. Dr. O. W. Lewis, Secretarul General al Alianței Mondiale Baptiste dă cuvântul Excelenței Sale Dl. Dr. Kund Cristensen, Primul Ministru al Danemarcei.

Dăm mai jos câteva fragmente din cuvântarea pe care a rostit-o:

,,Sunt foarte fericit ca în numele Guvernului danez să pot ura din toată inima și cu toată sinceritatea un bun venit tuturor delegaților baptiști adunați aici din toate părțile lumii, la cel de al șaptelea Congres al Alianșei Mondiale Baptiste, pe care capitala țării noastre, Copenhaga, a avut deosebita cinste să-l găzduiască.

,,Noi ne vom strădui ca toți musafirii noștri să se simtă cât mai bine în capitala Danemarcei și ne place să credem că musafirii noștri la întoarcerea în țările domniilor lor vor duce cu dânșii amintiri plăcute din scurtul timp petrecut în Copenhaga.

,,E foarte important pentru fiecare țară ca din oamenii de rând ai poporului ei să se ridice persoane conducătoare care să fie în stare ca prin influența lor să contribuie la ridicarea vieții sociale, intelectuale și spiritual a poporului lor.

,,Astăzi mai mult ca oricând în universul întreg avem nevoie mai mare ca nicicând de cât mai adevărați idealiști, care să poată conduce popoarele prin realitățile grele de astăzi. Este pentru mine o deosebită cinste ca să vorbesc astăzi unui congres mondial cu cei mai numeroși reprezentanți ai diferitelor națiuni și rase din rândul cărora s-au ridicat persoane cu adevărat spirit democratic.

,,De aceea îmi exprim speranța că lucrurile și hotărârile congresului Dvs. vor aduce fericirea și binecuvântarea nu numai popoarelor care compun bisericile Dvs. pe care le reprezentați aici – ci și pentru toate  națiunile globului care se străduiesc să lucreze pentru o prietenie sinceră și o cooperare rodnică”.

 

Cel de al doilea care ia cuvântul este Primarul General al capitalei, Dl. Dr. H. P. Sorensen, care printre altele spune:

,,Este o deosebită onoare pentru mine ca în calitate de Primar General al capitalei să urez bun venit tuturor domnilor delegați participanți la acest congres.

,,Orașul nostru în ultimul timp a găzduit multe congrese și reprezentanți din străinătate, dar nici unul din ele n-a avut așa de mulți delegați ca aceștia ai Dvs.

,,Dacă veți întâmpina ceva greutăți în orașul nostru vă cer scuze pentru aceasta. Noi vî asigurăm toată dragostea și ospitalitatea cetățenilor noștri. Vă dorim cea mai deplină bună reușită a tuturor problemelor mari care vă preocupă în mod special pe Dvs. cei din lumea baptistă și în general pe toate națiunile globului.

,,Noi trăim într-o lume plină de frică, suspiciuni și mari îngrijorări pentru viitor. Crizele de tot felul și frica izbucnirii unui nou război formează subiectele de discuții în toate ziarele lumii.

,,Cred, și nu mă îndoiesc, că Dvs. care aparțineți unei mari denominațiuni religioase mondiale, vă veți uni cu dorința mea ca toate mijloacele posibile să fie întrebuințate pentru înlăturarea primejdiilor, nenorocirilor și distrugerilor pe care un nou război le-ar putea cauza. Cu aceste cuvinte vă urez tuturor bun venit la Copenhaga”.

Din cuvântarea arhiepiscopului Dr. Fuglsang Damgaard, reținem: după ce ne face urarea de bun venit și transmite salutul în numele tuturor denominațiunilor religioase din Danemarca, spune că se simte obligat a exprima adâncul regret pentru marea pierdere pe care Alianța Mondială Baptistă a încercat-o prin moartea Președintelui ei, Dr. J. H. Rushbrooke, un mare bărbat atât în lumea eclesiastică cât și în cea diplomatică mondială.

,,Salută în mod special pe reprezentanții bisericilor tinere din noile câmpuri misionare din țările păgâne. Mii și mii de păgâni au fost câștigați pentru Domnul Isus Hristos prin bărbați și femei care și-au predate viețile lor, urmându-I pilda Sa vie, precum și a înaintașilor Săi, în funte cu marele misionar și pionier Baptist William Carey…”

Dr. Norgaard, Președintele Uniunii Baptiste Daneze, salută congresiștii din Danemarca, iar fr. Dr. B. Petersen, Secretarul General al Congresului dă citire mesajului Președintelui Statelor Unite, fr. Harry S. Truman, adresat de la Casa Albă din Washington către Congres cu următorul cuprins:

 

,,Casa Albă, Wahington                                                                         15 Iulie 1947

Către,

     al Șaptelea Congres Mondial Baptist

Sunt fericit să trimit salutări celui de al Șaptelea Congres al Alianței Mondiale Baptiste.

Lumea de astăzi are nevoie disperată de acțiuni positive luate de către forțele bunei voințe și ale cooerării, în timp cee a caută după formula unei păci durabile.

Prin întrunirea împreună, pentru discuții și închinăciune într-o înaltă atmosferă de prietenie și dragoste frățească, baptiștii simbolizează speranța omenirii întregi pentru un viitor mai bun și mai strălucit.

Pentru a asigura libertatea și pacea mondială pe care toți oamenii de bine o doresc în mod sincer și stăruitor, e necesar a ne dedica pe noi înșine nu numai unei colaborări politice și economice, ci tot așa de bine și unei colaborări spirituale. Acestui scop ideal îi închinăm cele mai bune eforturi ale Statelor Unite.

Primiți, vă rog cele mai bune dorințe din partea mea pentru succesul Dvs.

             ss. Harry S. Truman”

Programul primei zile se încheie prin apelul națiunilor făcut de către fr. Dr. Lewis, Secretarul General al Alianței Mondiale Baptiste.

 

Ziua a 2-a 30 Iulie 1947

Programul începe la ora 9,30 în sala mare a stadionului. Are loc un serviciu special în memoria defunctului Dr. J. H. Rushbrooke fostul președinte al Alianței Mondiale Baptiste. Iau rând pe rând cuvântul – evocând personalitatea, activitatea și devotamentul, dus până la sacrificiu – a celui mult regretat frate al nostru mai mare.

Astfel vorbesc în ordinea succesivă următorii: Dr. W. H. Ernagin din U. S. A., păstorul K. A. Moden din Suedia, Dr. F. Townley Lord englez, Dr. H. H. Bingam din Canada, Dr. C. O. Johnson și Dr. T. G. Bau din China. Marea solemnitate ia sfârșit cu o cântare cantata de corul mixt din Suedia.

În aceeași zi, după masa s-au ținut întrunirile pe secțiuni:

1. Secțiunea Tineretului și a Șc. Duminicale, sub președenția fr. Dr. T. G. Dunning, Președintele Organizației Mondiale a tineretului,

2. Secțiunea misionarilor din străinătate și a societăților de misiune sub conducerea fr. Dr. T. M. Rankin, Secretarul executive al Bordului de Misiune din Convenția de Sud U. S. A.;

3. Secțiunea istorică, cu o conferință despre istoria baptiștilor de Rev. E. A. Payne din Oxford, Anglia;

4. Secțiunea muzicală sub conducerea fr. Eimar Torstenson, organistul primei biserici baptiste din Copenhaga;

5. Conferința despre obligația noastră de a predica Evanghelia între evrei.

La aceste secțiuni s-au discutat cele mai importante probleme specifice fiecărei secțiuni, pe care le vom comunica frățietății din țară după ce vom primi darea de seamă generală a congresului pentru care s-a și făcut intervenția cuvenită la biroul Alianței, precum și din revistele și ziarele fraților americani și englezi; care au avut delegați la fiecare din secțiunile de mai sus.

În seara zilei de 30 Iulie 1947 au avut loc programe importante în cele două mari săli ale capitalei; în Sala Kopenhagen în care s-a discutat problema: ,,Greutățile în evanghelizarea lumii”, sub conducerea fr. Dr. Pitt Beers din U. S. A. Iau parte la discuții Dr. Louie Newton, Președintele Convenției Baptiste de Sud din U. S. A., Păstorul E. C. Rust din Anglia și fr. Dr. Shape din U. S. A. Discuțiile sunt alternate cu cântări comune și cântări ale corului din Danemarca. Cea de a doua ședință are loc în sala stadionului, unde se desfășoară un mare program de evanghelizare în cadrul congresului, sub conducerea fr. P. Grarup din Copenhaga, având între vorbitori pe marele predicator Dr. Harold Jelsen din U. S. A. precum și alți predicatori din Asia și Africa. În încheiere cântă corul din Suedia.

A treia zi a Congresului.

Ședința începe la ora 9,30 în sala stadionului cu citirea raportului Secretarului General al Alianței Dr. D. W. Lewis despre responsabilitățile și relațiile Alianței Mondiale Baptiste cu celelalte denominațiuni religioase și diferite alte organizații cu character nelucrativ, după care urmează referatul fratelui Dr. T. H. Pruden din U.S.A. despre Consiliul Mondial al Bisericilor. Asupra acestei probleme importante s-a căzut de accord ca Alianța Baptistă Mondială, respectiv toate organizațiile baptiste din lume, să conlucreze cu Consiliul Mondial Bisericesc pe teren spiritual și mai ales filantropic, întrucît la această organizație mondială toate denominațiunile religioase își trimit oful lor pentru a fi transmis credincioșilor din anumite regiuni în suferință. Nu vor putea însă colabora în domeniul organizatoric, întrucât principiile bisericii baptiste sunt pentru o biserică liberă într-un stat liber, în timp ce principiile generale ale celorlalte biserici, member ale Consiliului Mondial Bisericesc admit principiul unirii bisericii cu statul și subvenționarea ei de către stat.

Alianța Mondială Baptistă are mai mulți bărbați de seamă membrii reprezentanți ai ei în Consiliul Mondial Bisericesc care sunt repartizați pe țări și regiuni. În Europa îl avem pe fr. Dr. M. Franks pentru țările din centrul și sud-estul Europei.

După masa zilei de 31 Iulie au loc întruniri pe secțiuni după cum urmează:

Conferința Conducătorilor Laici, având ca subiect : Responsabilitatea baptiștilor laici”, raportorul acestei probleme fiind simpaticul Dr. Ernest Brown, fost ministru în cabinetul englez; Conferința femeilor cu subiectul: ,,Responsabilitățile femeilor creștine în viața familială, bisericească și social -filantropică”, sub conducerea sorei George R. Martin din U.S.A.; Conferința Confesorilor și a foștilor confesori sub conducerea confesorului colonel Paul J. Maddox, co nfesor superior din S.U.A. al trupelor din Europa; Conferința studenților în teologie sub conducerea rectorului colegiului teologic Baptist din Bristol, Dr. Arthur Dakin, tratându-se următoarele subiecte: ,,Ce așteptăm noi de la acest congress?”, ,,Lipsurile noastre ca studenți baptiști”, ,,Spiritul misionar în teologia baptistă”, ,,Un studiu profund al principiilor și istoriei baptiste”, ,,Glasul studențimii chineze”, ,,Tovărășia studenților baptiști din Răsărit și Apus”.

Conferința rectorilor și a directorilor de la școlile și seminariile teologice cu următoarele subiecte: ,,Schimb de profesori și studenți”, ,,Seminariile teologice continentale”, ,,Contribuția baptistă la teologie”.

În seara zilei de 31 Iulie 1947 la orele 19,30 are loc desfășurarea discuțiilor în legătură cu studierea unor probleme cu caracter international, ca: ,,Problema rasială în lumina Noului Testament”, ,,Națiunile unite din punct de vedere creștin”, ,,Contribuția baptistă la pacea mondială”.

Corul suedez împodobește programul serii.

În același timp în sala stadionului are loc programul de evanghelizare al Congresului sub conducerea Doctorului B. Petersen din Danemarca. Iau cuvântul Dr. C. Oscar Johnson din U.S.A., și alți frați de culoare neagră din Africa și Orient. Corul mixt danez contribuie la bucuria sufletească.

 

Ultima zi a Congresului de la Copenhaga

    Duminică 3 August 1947

După relatările fr. Prof. I. R. Socaciu.

Casa de rugăciune Röbnerkirken (biserica Kobner) este neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși doritori a ajunge înlăuntru. Bucuria și mândria de pe fețele localnicilor mărturisesc că niciodată mărețul templu de închinare lui Dumnezeu n-a cuprins atâta lume, aleasă din toate depărtările.

Conducătorii Alianței Mondiale baptiste în frunte cu Dr. Lewis se numără printre cei dintâi participanți la Serviciul divin.

Păstorul bisericii, Dl. Dr. Petersen, fericita gazdă, face o frumoasă introducere, după care, conducerea serviciului divin este luată de Dr. Newton, președintele Convenției baptiste din Sud (U.S.A.). Serviciul decurge sincer, maiestuos și înălțător. O pace divină leagă inimile tuturor în aceiași armonie. Predici mișcătoare îi mișcă pe ascultători într-o tăcere senină, neîntreruptă decât de corul bisericii, următor fiecărei predici.

La amvon s-au perindat printre alți: fr. Dr. Barbour, un păstor negru din Statele Unite ale Americii, fr. I. R. Socaciu din România, fr. Hans Rockel din Germania și Dr. Newton.

Păstorul negrilor, Dr. Barbour, din Statele Unite analizează credința creștină, din care remarcăm cuvintele: ,,Isus Cristos este piatra de temelie pe care se bazează toată construcția credinței. Murind răstignit pe crucea de pe un munte, afară de zidurile Ierusalimului, prin jertfa Sa ne-a câștigat iertarea păcatelor și mântuirea desăvârșită. Credința lui Isus este nu numai îndestulătoare dar ea este unica, singura care poate aduce păcătosului fără deosebire de națiune sau limbă, ietarea păcatelor și mântuirea, iar între popoare, pacea și înfrățirea adevărată”. Predica fr. Hans Rockel a fost străbătută de un val de întristare. Domnia sa a înfățișat ascultătorilor orbirea în care a fost adâncită Germania hitleristă. Conducătorii de ieri ai Germaniei s-au așezat pe ei înșiși în locul lui Isus. De aceea au dus țara în mod fatal la catastrofă și ruină. Mulți germani în special tineri, au venit la lumina lui Isus, treziți din visul întunecat al fascismului.

Fr. Dr. Newton, aduce salutul celor peste 4 milioane de baptiști din Convenția de Sud, din Statele Unite. Din substanțială predică a D-rului Newton, sunt de neuitat aceste cuvinte:

,,Ne place să stăm alături de Domnul Isus, care a zis: ,,Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. Ne place să stăm alături de Ioan Botezătorul care a zis: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. Ne place să stăm alături de Pavel, care predica: ,,N-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit”. Ne place să stăm alături de toți credincioșii Nou-testamentali, și în special de cei din Europa, care au trecut prin atâtea greutăți. Ne place să stăm alături de Onken, care a spus: ,,Fiecare baptist un misionar”. Misionarul trebuie să meargă să ducă libertatea prin Hristos. El trebuie să ducă mesajul eliberării spirituale a individului și a bisericii, de orice putere civilă și eclesiastică. Misionarul trebuie să meargă cu picioare iuți, cu brațe puternice și inima caldă”.

Fr. I. R. Socaciu, îmbrăcat în pitorescul costum național, a reținut îndeosebi atenția ascultătorilor. Domnia sa a arătat tot trecutul negru pe care l-au avut creștinii baptiști în România, până la 23 August 1944. Fiecare regim din trecut, ajuns la putere își făcea un punct de mândrie din suprimarea drepturilor religioase ale baptiștilor și din așezarea pe spinarea lor a celor mai neomenești prigoniri. Niciunul din dregătorii țării nu se gândeau să-și păstreze jurământul de a respecta Constituția, în care zăcea litera moartă a respectării libertăților religioase. Valurile prigonirilor, schimbătoare uneori, au crescut totuși mereu, până ce în anul 1942, toate casele de rugăciune au fost confiscate și profanate păgânește. Credincioșii baptiști au fost aruncați în temnițe și lagăre cu miile. Mulți credincioși au fost omorâți de călăii regimului terorist, fără nicio judecată.

În numele unui război zis sfânt, dictatorii răului au târây poporul într-un măcel nesocotit, dincolo de hotarele țării, pretinzând că lucrează pentru salvarea creștinismului și civilizației. În acest timp, acasă, cu concursul fără rezervă al unei biserici dominante, credincioșii baptiști erau supuși la cele mai primitive asupriri: bătăi, schingiuiri, întemnițări, eliminări din școli și servicii publice, confiscări de  bunuri etc.

Toți acești nori grei s-au risipit la 23 August 1944. Astăzi poporul Român eliberat se bucură de absoluta libertate religioasă. Fiecare cetățean este lober a crede sau a nu crede. Oricine poate să-și urmeze credința sa după convingerile sale religioase. Autoritățile superioare de stat nu mai fac discriminări de religie sau limbă. Credincioșii baptiști români mulțumesc tuturor bisericilor care s-au rugat pentru ei în timpul suferințelor până ce Dumnezeu și-a arătat binecuvântarea Sa. Și acum aceleași biserici să se roage lui Dumnezeu pentru ca El să dea puteree necesară credincioșilor Săi ca să poată ridica poporul român, greu încercat de distrugerile unui rîzboi nedorit, la un nivel de viață mai demnă și mai fericită.

Vorbitorul român a trezit bucuria, manifestată a congresiștilor danezi, englezi, americani, negri, și alții, care erau mulțumiți să ducă în sfârșit celor de acasă vestea eliberării unui popor îndelung apăsat și chinuit.

În aceiași zi de Duminică 3 Aug., după masă la orele 2, delegații Congresului, vizitatorii, cercetașii din câteva țări, toată elita orașului Copenhaga și mii de tineri s-au adunat în marea piață din inima Capitalei, Fron Harvet.

Toată această mulțime încolonată după cea mai desăvârșită ordine, a pornit în procesiune spre stadionul orașului. Muzici instrumentale și coruri înălțau cântece de slavă lui Dumnezeu pe tot parcursul drumului.

Delegația română urmând grupului englez era obiectul unei deosebite atenții. Delegații și vizitatorii englezi  cunosc bine poporul român din gura regretatului Dr. Rushbrooke, neobositul luptător pentru câștigarea drepturilor noastre religioase. Ei strâng călduros mâna delegaților români și își exprimă frățeasca bucurie pentru libertatea câștigată. Între ei, deosebit de atent se manifestă Dr. Enest Brown, fostul ministru al Muncii în cabinetul englez din timpul războiului antifascist. Cuvintele frățești ale acestui mare om al lumii și al lui Dumnezeu sunt de meritat: ,,Sunt bucuros că pot da mâna unuia din Românii care au trecut prin prigoniri și suferințe pentru credința nou-testamentală. Pentru mine acest moment este o mare sărbătoare. Salut Poporul român și doresc tuturor bucurie și fericire. Rog pe bunul Dumnezeu să vă ajute ca, mergând acasă, să lucrați cu Evanghelia pentru binele și fericirea poporului vostru și să ajutați conducătorilor voștri în eforturile ce le fac pentru o lume mai bună, pentru înfrățire și pace”.

Stadionul orașului Copenhaga cuprindea în această zi minunată peste 15.000 suflete. Printre alți vorbitori, la tribună au apărut fr. I. R. Socaciu și fr. A. Haider Ali, păstorul unei biserici din India. Reporterii fotografici se grăbeau să fixeze aceste momente solemne.

Păstorul indian, fr. A. Haider Ali, spune că e fericit că a putut să facă un drum de peste 700 mile spre a ajunge la Copenhaga în mijlocul fraților și prietenilor dragi.

Cuvintele fr. I. R. Socaciu vestind libetatea cultului baptist în Țara Românească stârnesc valuri de bucurie în această mare de capete în sărbătoare.

În seara aceleiași zile, la orele 7, 30 are loc un ultim meeting. Sala K.B., Hallen, imensă, este plină până la refuz.

Aici a fost introdus noul președinte al Alianței, fr. Dr. O. Johnson, un vechi prieten al fr. Socaciu, coleg de la Seminarul din Louisville.

Între cei câțiva vorbitori fr. I. Socaciu transmite lumii întregi baptiste salutul poporului român, rugând pe cei 4500 delegați la Congres să nu înceteze cu rugăciunile lor către Dumnezeu pentru păstrarea libertăților baptiștilor români, așa de greu dobândite.

 

 

Duhul Sfânt, râul de apă vie ce curge din inima celui credincios

37. În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
38. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
39. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
(Ioan 7:37-39, VDCC)

Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt, ca să ne pregătească, să ne instruiască în vederea trăirii după voia Lui, dar ne este dat și înspre folosul și ajutorul altora. „ Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. ”(1 Corinteni 12:7) Noi, credincioșii de azi am uitat această învățătură a Domnului și de aceea ne supărăm când ni se spune că nu facem bine ceva. Suntem creștini normali care ne bazăm doar pe confortul propriu și nu pe a da înspre folosul altora. Mergem la programele din biserică doar să primim nu să dăm și noi ceva înapoi comunității de credincioși din care facem parte, d-apoi tuturor oamenilor din jurul nostru.

 I.          Domnul Isus ne vorbește de o nevoie a omului care este setea.

Setea este o nevoie fiziologică pe care o au oamenii, animalele, toate viețuitoarele atunci când simt nevoia să bea apă. La sensul figurat setea este văzută ca și o poftă, o dorință arzătoare;  mai înseamnă și un apetit de nestăpânit de a face ceva, de aceea Biblia vorbește despre sete în mai multe feluri:

1.    Oameni însetați de sânge, cum spunem noi azi, care doar să se afirme calcă pe cadavre, nu le pasă, nu îi interesează, nu le vine greu să distrugă pe alcineva ca să se ridice. 

23. Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine! (Psalmii 55:23)

2.    Oameni însetați de a înșela. A înșela pe cineva este un păcat și o mare urâciune înaintea Domnului și mulți folosesc această ,,îndeletnicire”  neprincipială.

3.    Oameni însetați după dreptate.

6. Fericiţi sunt cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, căci ei vor fi săturaţi. (Matei 5:6)

4.    Oameni însetați după Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Oameni dornici după adevăr, după binele suprem, după a căuta voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Romani 12:2.

11. Iată, vin zile”, zice Domnul Dumnezeu, „când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. (Amos 8:11)

Ce fel de sete ne stăpânește viața? Ce pofte însetate căutăm să le astâmpărăm din valorile mortale ale lumi? Știm că unele izvoare nu sunt aducătoare de satisfacție, ci de moarte?

II.          Domnul Isus ne îndeamnă să ne astâmpărăm setea la unicul izvor tămăduitor și care este la El însuși. Ioan 4: 7- 15.

1.    Apa pe care ne o dă Domnul Isus este dătătoare de viață.

2.    Această apă dătătoare de viață odată servită setea încetează pentru totdeauna.

3.    Această apă transformă omul într-un izvor al cărui apă ajunge în veșnicie.

 

III.           Credința în Domnul Isus transformă omul însetat într-o abundență de apă vie, dintr-un veșnic însetat într-un izvor care stinge setea altora.

Omul nenăscut din nou, omul firesc din punctul de vedere al Bibliei are mereu o sete, o neîmplinire, este nemulțumit și totuși vrea mai mult și nu are, pentru că niciun izvor al lumi nu îi poate aduce satisfacția deplină. Domnul Isus a venit și prin exemplul Lui de dăruire și prin Duhul Sfânt, ne face să fim asemenea cu Învățătorul care dăruiește și satisface setea celor din jur.

1.    Domnul Isus nu a venit să fie slujit, ci El să slujească.

45. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45)

2.    Domnul Isus ne-a dat o pildă despre cum să ne comportăm pe acest pământ cu semenii noștri cu care venim în contact.

15. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. (Ioan 13:15)

3.    Trupul Domnului Isus este hrana și băutura adevărată care astâmpără orice nevoie omenească.

55. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
(Ioan 6:55)

IV.           Direcția în care ar trebui să se reverse râurile din inima credinciosului?

Domnul Isus vorbește despre „Râuri” care vor stinge nevoile multor oameni aflați în mari nevoi și strâmtorări. Râurile ce curg din inima celui credincios sunt îndreptate spre următoarele locuri:

34. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. (Matei 25:34)

1.     Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat;

2.     Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut;

3.     am fost străin şi M-aţi primit;

4.     am fost gol şi M-aţi îmbrăcat;

5.     am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi;

6.     am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.

 Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. (Matei 25:35-40)

 

A înflăcăra darul Duhului Sfânt este și dorința arzătoare de a lăsa ca din ființa mea, din inima mea să curgă spre cei în nevoie lucruri care să completeze nevoia mare din viața lor. Duhul Sfânt este râul care prin inima mea dăruită contribuie la alinarea setei celor însetați. A fi doar însetat după programe fastuoase, muzică ce-ți satisface trupul și altele de același fel, înseamnă a fi un credincios care ai stins Duhul. De aceea nu plac programele, predicile, bisericile și înființăm altele, ce iar nu ne plac pentru că nu dăm.

17. Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
18. Voi face să izvorască râuri pe dealuri şi izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz şi pământul uscat în şuvoaie de ape;
(Isaia 41:17-18)