O piatră de aducere aminte a căzut sub buldozerul democrației originale

 

Nu am vrut să scriu nimic când s-a demolat clădirea Bisericii Creștine Baptiste Nr. 2 din Oradea, pentru că ce să scrii azi în democrație, fiecare face ce vrea și cum vrea. În aceste zile de martie 2023 mi-a căzut în mână revista „Christianity Today” Volume 30, No. 18, Decembrie 12 1986. Aici un articol scris mare:  „The Largest Baptist Church in Europe: A Case in Point”

„Cea mai mare biserica baptista din Europa: un exemplu”

De Paul Booth de la Keston College, Anglia .

Am știut din acea vreme că  cei doi frați păstori Gheorghiță Nicolae și Negruț Paul au avut probleme când au fost aleși ca predicatori pentru Biserica Baptistă Oradea 2 și cu greu au primit recunoașterea din partea Departamentului Cultelor. Ce nu am știut este faptul că regimul comunist a vrut să demoleze clădirea bisericii și nu a putut.

Subtitlul din articol: „O clădire de biserică în pericol” m-a aprins instant și noaptea visam despre acele evenimente și ce să fac, să vorbesc ori să tac, dar duhul a zis scrie și am scris.

În timpul comunismului viața era grea pentru creștini, biserici demolate, dar    s-au și construit din temelii clădiri frumoase, spațioase, în care erau implicați unii pastori care după anul 1989 au fost etichetați colaboratori ai sistemului, alții făcuți securiști, dar au construit din greu, dar și cu greu.

A venit vremea libertății și am crezut că numai vom construi, dar lucrurile au luat o turnură pe care o vedem.

La al XVI-lea Congres Mondial Baptist de la Seul din anul 1990, Baptiștii români au prezentat următoarea statistică din România: 1200 de biserici baptiste și 150.000 de membri și câți frați baptiști sunt azi, mai ales în urma recensământului din 1922?

Atunci cănd s-a auzit despre demolarea  Bisericii Creștine Baptiste Nr. 2, Oradea, (azi „Emanuel”) știrea apare în „E Bihoreanul” la rubrica, Știri din Oradea – 13 iunie 2021, ora 20:30, sub titlul: „Biserica Baptistă din Oradea, demolată pentru a face loc unui bloc”, semnat de Dan Simai. Atunci am cerut la unul din frații păstori de la biserică să ne spună ce se întâmplă, dar nu am primit niciun răspuns. Nici nu era cazul ca să fiu eu informat despre acest eveniment despre care am vrut să scriu atunci. Nu am scris atunci, deși eu sentimental am fost foarte afectat pentru că acea clădire era un simbol, o piatră de aducere aminte despre un eveniment special de mare trezire spirituală din anii 1970 – 1980, sub conducerea fratelui predicator Liviu Olah.

Baptiștii nu fac pelerinaje la unele locuri și de aceea nu era cazul să țină acea clădire care consuma bani, dar nu era rău să fi fost folosită ca să rămână în picioare ca o emblemă, ca o piatră de aducere aminte, pentru lucrurile care     s-au petrecut în ea.

Putea fi declarat monument istoric și folosită ca muzeu baptist

Nu dau eu sfaturi, dar vreau să aduc aminte fraților care citesc, că în anul 1964 fratele Alexa Popovici, director al Seminarului Baptist din București, într-un referat adresat Comitetului de conducere al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România, a cerut  ca clădirile Bisericilor Baptiste din localitățile Cataloi și Tulcea să devină „Monument Istoric al Cultului Baptist din România”.

Ce să spun în supărarea mea, să condamn un om care a dat mâna cu regimul comunist, care a construit biserică nouă, spațioasă și era plină mereu de oameni sau să condamn un om sau mai mulți oameni care au construit biserici și sunt mai goale și pe deasupra demolează embleme cu mare valoare istorică. Nu condamn pe nimeni, Dumnezeu are acest atribut exlusiv, dar ce cer este să avem o cumpănă dreaptă pe cât se poate de dreaptă.

Un alt motiv ce m-a determninat să scriu, este un lucru frumos făcut cu mijloace nedemne. Se distribuie filmulețe cu fratele Liviu Olah, care a fost promotorul trezirii din biserica demolată. Lucru frumos, dar mijloacele folosite sunt deșarte. Fratele Liviu Olah a fost un patriot și nu și-ar fi vorbit de rău frații (vorbesc din documentele vremii) și acuma se caută ridicarea fratelui pe un pedestal sub care cad pradă oameni. A-l ridica pe cineva călcând peste un cadavru, este ceva nedemn și ceva ce fratele Liviu Olah ar dezaproba total. Acest frate nu are nevoie de un mai mare pedestal, decât acel cei i-a dat Dumnezeu: „rugăciunea”. Pe acest frate nu-l poți ridica mai sus decât Dumnezeu l-a ridicat, chiar dacă i-ai face pe toți din jurul dumnealui, demoni. Mă tare tem că ni se potrivesc cuvintele Domnului Isus:

Luca 11:48 Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele.

Mai jos articolul din revistă:

„Cea mai mare biserică baptistă din Europa: un exemplu

Cea mai mare biserică baptistă din Europa nu se află în Europa de Vest, ci în România comunistă. Biserica a Doua Baptistă din Oradea, un oraș de lângă granița de vest a României cu Ungaria, vede zeci de noi convertiți botezați la fiecare câteva luni. Anul trecut, biserica a fost locul uneia dintre cele mai de succes întâlniri ale lui Billy Graham în timpul turneului său de predicare în România. Graham s-a adresat unui auditoriu plin, cu alte mii de oameni care se înghesuiau pe străzi afară, ascultând mesajul său în difuzoare.

Dar oricât de ciudat pare, biserica din Oradea prosperă în ciuda, nu din cauza situaţiei în care se află. Deși nu există nicio lege care să împiedice pe cineva să participe, Biserica Baptistă din Oradea s-a trezit adesea în conflict cu autoritățile române – cel mai recent fiind pe probleme de numiri pastorale și clădiri bisericești. Deși libertatea religioasă este teoretic garantată în constituția României, teoria și realitatea nu coincid adesea în România comunistă.

 

Situația pastorilor

Membrii bisericii orădene au ales doi noi pastori la începutul anului 1982. Ambii erau bărbați talentați și experimentați, convinși de chemarea lui Dumnezeu, care este de a  părăsi carierele lor laice, seculare pentru slujirea cu normă întreagă. Nici unul nu avea pregătire de seminar. De fapt, găsirea mirenilor potriviți a fost cea mai bună opțiune a bisericii, deoarece singurul seminar baptist din România acceptă în prezent noi studenți doar o dată la doi ani; doar zece studenți sunt în prezent în pregătire, toți vor absolvi în 1988. Există literalmente sute de biserici în România care nu au pastor.

La momentul numirii sale, unul dintre noii pastori, Nicolae Gheorghiță, era un eminent endocrinolog. Pastorul mai tânăr, Paul Negrut, este și el medic, psiholog clinician. Dar chemarea bisericii și acceptarea medicilor nu au fost suficiente pentru autorități. Ei au cerut ca noile numiri să fie aprobate de Departamentul Cultelor, un organism guvernamental oficial care supraveghează toate organizațiile religioase. La scurt timp după numire, Negrut a fost chemat de poliția locală, care l-a avertizat că, de nu își va găsi un loc de muncă în curând, se poate  confrunta cu persecuția fiind acuzat de  „parazitism” - a fi șomer. Atunci lui Gheorghiță, care locuia și lucra în Deva, un oras la 100 de km de Oradea, i s-a refuzat permisiunea de a locui în Oradea dacă nu și-a găsit un loc de muncă acolo.

Ca urmare, Gheorghiță și-a petrecut primii trei ani ca pastor făcând naveta 100 km de la casa lui la biserica din Oradea de câteva ori pe săptămână. Pentru o vreme, i-a fost retras actul de identitate intern și i s-a ordonat să nu părăsească orașul natal „oficial” Deva. Abia în 1985, la mai bine de trei ani de la numire, Gheorghiță și Negrut au obținut în sfârșit aprobarea oficială ca pastori. Ei puteau în cele din urmă să-și îndeplinească îndatoririle bisericești fără amenințarea cu urmărirea penală; iar Gheorghiță și-a putut muta familia în casa care îi aștepta la Oradea.

O clădire de biserică în pericol

Între timp, o altă amenințare planează asupra bisericii. Pe 5 septembrie 1984, congregația a primit o notificare oficială  prin intermediul căreia se anunțaclădirea sa urma să fie demolată – posibil în termen de patru săptămâni. Notificarea nu dădea nicio garanție privind facilitățile alternative, chiar dacă în anul precedent primiseră asigurări scrise de la consiliul local că biserica nu va fi afectată de planurile de reamenajare.

La această dată, clădirea încă rămâne în picioare – rezistența bisericii împreună cu protestele puternice din partea credincioșilor din Occident, factorii descurajatori. Luni de negocieri dure au adus bisericii o garanție scrisă a unui nou amplasament suficient de mare pentru o clădire cu mai mult de 2.000 de locuri, membrii actuali ai bisericii. (Dar o clădire nouă ar trebui ridicată pe cheltuiala bisericii, cu o compensație mică sau deloc pentru cea veche.)

Membrii bisericii au făcut apoi lobby pentru a obține permisiunea pentru o clădire mai mare, deoarece sanctuarul existent nici măcar nu are suficient spațiu pentru  a sta în picioare pentru toți cei care participă. Inițial, guvernul a dat permisiunea bisericii în acest sens, dar apoi a retractat-o ​​în iulie anul trecut, se pare că Biserica a II-a Baptistă din Oradea ar deveni astfel cea mai mare sală de ședințe din oraș.

Apoi, pe 17 septembrie, congregația a primit înștiințarea unui nou ordin: noua clădire poate avea o capacitate de cel mult 350 de locuri. În același timp, au fost întrerupte serviciile de canalizare către vechea clădire.

Deși Constituția României garantează libertatea religioasă și nu are legi antireligioase, aceste garanții oferă puțină protecție. Ceea ce contează cu adevărat în România comunistă nu este nici legalitatea, nici ilegalitatea, ci dacă o activitate este aprobată de autorități. Dacă guvernul dezaprobă, poate – și face – să apeleze la un vast arsenal de arme administrative și birocratice pentru a-i limita și a-i restrânge pe creștini. Acesta este un tipar caracteristic folosit și în alte țări represiv comuniste est-europene.”

De Paul Booth de la Keston College, Anglia .

Ai milă doamne de poporul Tău!

Un document face multă lumină când îl găsești. Cornilescu profesor la Seminar

 

Cam prin anul 1988 când eram la Seminarul Teologic Baptist din București la un curs și mă uitam la Biserica Ortodoxă „Cuibul cu Barză”, s-a apropiat de mine un frate păstor și îmi spune arătând spre biserică: „aceștia s-ar fi întors la Dumnezeu venind la baptiști, dar aceștia (arătând cu capul spre seminar) s-au temut de scaunele lor. Pe mine m-au supărat aceste cuvinte și am zis: „nu cred”, dar atâta a fost discuția. Este vorba despre preotul acestei biserici Tudor Popescu și cântărețul acestuia, Dumitru Cornilescu, care au fost promotorii unei treziri spirituale autentice. Biserica și Seminarul aveau clădirile una lângă alta.

A venit o zi, la 35 de ani de la acea discuție și la peste o sută de ani de la petrecerea acestor evenimente și s-a dovedit printr-un simplu document, că cei de Seminar nu și-au temut scaunele și Dumitru Cornilescu, după traducerea și tipărirea Bibliei, ajunge în anul 1922 să fie profesor la Seminarul vecin cu „Biserica Cuibul cu barză”. 

A doua lămurire este acum a fi o certitudine că traducătorul Bibliei, așa cum spunea fratele păstor Friedrich W. Schuller de la Biserica Creștină Baptistă Germană din București, la moartea fratelui Constantin Adorian: „Adorian câștigase pe profesorul Cornilescu, traducătorul Bibliei în românește, care preluase să predea diferite materii”.

Lucrurile se păreau imposibile și nu erau chiar crezute pe deplin, dar după ce  s-au descoperit două documente din anul 1922 în arhiva personală a fratelui profesor dr. Ioan Bunaciu, acest lucru devine certitudine.

Din cartea: „Cum m-am întors la Dumnezeu și cum am spus și altora,” de Dumitru Cornilescu, înțeleg că s-a întors la Dumnezeu prin lucrarea ce o făcea, înțelegând mai bine despre păcat și în urma câtorva experiențe. În acest timp Cornilescu coresponda cu preotul Tudor Popescu de la București, dar acesta nu a înțeles despre acea întoarcere și predare Domnului. Tupă terminarea traducerii Bibliei, Cornilescu vine la București să se ocupe de tipărirea Bibliei și reia legăturile cu preotul de la „Cuibul cu Barză” și se produce o trezire important, ce a atras excluderea (caterisirea)  preotului.  Cornilescu a trebuit să plece forțat din cauza patriarhului Miron Cristea. Pentru trezirea ce a avut loc preotul Tudor Popescu, îndemnat de Dumitru Cornilescu, a chemat acasă pe unii credincioși mai interesați, unde făceau adunare, studiu și se predau lui Dumnezeu.

Din cele două documente reiese că Dumitru Cornilescu a predat și în primăvara anului 1922 până la încheierea cursurilor,  dar și din toamna aceluiași an.

Mulțumim Domnului și fratelui profesor dr. Otniel Bunaciu, pentru că ne-a dat voie să cercetăm bogata arhivă a tatălui său.

Sârbu Loghin „Puiu” 1957 – 2023 din Tincova

S-a născut pe 15 august 1957 la Tincova, județul Caraș Severin. Părinții se numeau  Loghin și Estera Sârbu. A avut 4 frați: Trandafir, Nelu, Petrică și Daniel, care sunt încă în viață.

Termină cele 8 clase generale, studiază la liceul Agricol din Lugoj.

Fiind atras de Cuvântul Domnului, lasă lumea cu poftele ei și își predă viața în mâna Domnului. L-a mărturisit în apa botezului în ziua de 11 aprilie 1975, în Biserica Baptistă din Lugoj.

În anul 1984 împreună cu alți tineri, zece în total, se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl absolvă în 1988, promoție cu actualul președinte al Cultului, Viorel Iuga. La festivitatea decernării Diplomelor de absolvire, fratele a avut un salut din Cuvintele Domnului Isus: „Rămâneți în Mine și Eu voi rămânea în voi”.

S-a  căsătorie la 25 iunie 1983 cu Tabita Varvara din Constanța. Dumnezeu a binecuvântat căminul lor cu 4 copii: 2 băieți și două fete.

A slujit ca păstor în Biserica Creștină Baptistă din Oravița, județul Caraș-Severin, între anii 1988-1990. Ordinarea fratelui Sîrbu Loghin a avut loc duminica  26 februarie 1988, în Biserica Creştină Baptistă Oraviţa.

La solemnitatea actului de ordinare, oficiat în Biserica din Oraviţa, au fost prezenţi fraţi şi surori din bisericile din împrejurimi care au umplut pînă la refuz Casa Domnului.

Comisia de ordinare a fost constituită din următorii fraţi păstori :

— fr. Grec Traian, preşedintele Cultului, care a fost numit şi preşedintele comisiei de ordinare ;

— fr. Ion Râncu, secretarul general al Cultului ;

— fr. dr. loan Bunaciu, profesor şi directorul de onoare al Seminarului ;

— fr. Hudema Dragoș, secretarul Comunităţii Timişoara ;

— fr. Nicola David, păstor ;

— fr. Mihuţ Mihai, păstor girant.

Au mai fost prezenţi fraţii păstori Cimpoca Ilie din cercul Răcăşdia şi Bălăci loan, coleg de promoţie cu fr. Sârbu.

În ziua de 16 decembrie 1990 fratele Loghin Sârbu face parte din comisia de ordinare a fratelui Gigel Olariu pentru biserica Creștină Baptistă Nr. 2 Reșița.

A emigrat în Statele Unite cu familia sa în 1991,  a slujit ca pastor al Bisericii Baptiste Fellowship din Aurora și mai târziu, la Biserica Baptistă Română Emmanuel din Melrose Park. A lucrat cu elevii cu nevoi speciale la școala elementară Hope Wall din Aurora. Fratelui îi plăcea să citească Biblia și să cânte imnuri. Avea o inimă mare și îi plăcea să viziteze și să se roage cu alții. Cea mai mare bucurie a lui a fost să se joace cu nepoții săi.

Sârbu Loghin „Puiu”, în vârstă de 65 de ani, din Wheaton, s-a stins din viață vineri, 3 februarie 2023. Dumnezeu l-a chemat acasă pe robul său credincios.

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Îndrumătorul Creștin Baptist

Poporul Baptist chemat la post și rugăciune pentru alegerile din luna mai 2023

 

Îndemn venit de la președintele baptiștilor Viorel Iuga.

14. dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.
15. Ochii Mei vor fi deschişi de acum şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta. (2 Cronici 7:14-15, VDCC)

Aceste cuvinte sunt ale lui Dumnezeu către împăratul Solomon, dar principiul rămâne valabil și pentru noi. Dacă ne smerim, ne rugăm, căutăm fața Domnului, ne abatem de la rău, vom fi ascultați. Aceasta îmi doresc pentru poporul drept credincios Baptist  din România.

Așa cum am scris AICI, Comisia Națională pentru Propuneri s-a întâlnit în ziua de 24 ianuarie 2023 în localitatea Aiud, sub oblăduirea preacucernicului nostru frate Viorel Iuga, actualul președinte al Cultului Creștin Baptist. După ce s-au făcut toți pașii de propuneri și cernerea candidaților prin vot, s-a ajuns la un  „Comitet Executiv”, care deocamdată este confidential și se trimite la toate cele 14 Comunități Creștine Baptiste de pe teritoriul României.

Acestea sunt Comunitățile: Arad, Bacău, Brăila, București, Caraș-Severin, Cluj, Constanța, Hunedoara, Oltenia, Oradea, Valea Crișului Alb, Sibiu, Suceava și Timișoara.

Adunarea generală a Comunităţii, are dreptul să propună propriul candidat pentru fiecare funcţie în parte. Persoana care întruneşte cel mai mare număr de voturi este candidatul Comunităţii pentru funcţia respectivă. La şedinţa de pregătire a Congresului cultului, se totalizează propunerile comunităţilor şi se întocmeşte lista candidaţilor pe funcţii pentru Congresul cultului, în ordinea voturilor obţinute.

După terminarea adunărilor generale se va ști și va fi făcută cunoscută lista candidaților pentru noul executiv al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.

Datoria noastră de credincioși baptiști este să cerem de la Dumnezeu lumina călăuzitoare și să facem  voia Lui sfântă. Să cerem de la El o intervenție după voia Lui și tot ce se face să nu iasă din tiparul plăcerii voii Lui. Să mijlocim la Dumnezeu, prin Isus Domnul și puterea Duhului Sfânt, pentru acei frați care sunt chemați la această slujire, să-i numească El și să-i ridice.

7. Cereţi , şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
8. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

                                                                                 (Matei 7:7-8, VDCC)

Citește și AICI.

Interviu cu profesor dr. Otniel Bunaciu

 

Acest interviu este precursorul apariției biografiei profesorului dr. Ioan Bunaciu, cel care este cunoscut mai mult ca fiind legat de Seminarul Teologic Baptist din București, decât de activitatea pastorală de la Biserica Creștină Baptistă „Providența” din București-Ferentari. Și în biserică a lucrat cu dăruire, pentru că a luat biserica pe când avea 189 membri și în anul 1992 avea 423 de membri.

Fratele păstor Otniel Bunaciu m-a primit cu generozitate ca să îmi dea acest interviu, prin care am vrut să prindem frânturi din viața trăită alături de tatăl său și să ne explice simțămintele, trăirile, bucuriile, gândurile, frământările acestui om iubit de unii, hulit de alții, dar care a făcut lucrarea încredințată de Dumnezeu.

Să nu uităm că fratele Ioan Bunaciu a fost un om ca noi, cu bune și rele, nici unul dintre noi nu am putea lua piatra să lovim și cred că nu este cazul să facem așa ceva. Eu consider că fratele Ioan Bunaciu și-a făcut lucrarea bine, cu cinste, demnitate, într-o simplitate sinceră.

În acest interviu, fratele profesor Otniel, ne împărtășește în limita scurtă a unui interviu gândurile sale și sunt multe lucruri interesante, care ne pot întregi mai bine imaginea despre cel care a fost omul, pastorul, profesorul Ioan Bunaciu.

Apariția cărții va aduce și mai multe informații care ne vor putea ajuta să-i vedem personalitatea aproape așa cum a fost.

Mulțumim pe această cale și fratelui dr. Caius Obeada pentru editarea acestei înregistrări.

Vizionare plăcută!

Încă o binecuvântare, tot în București, de la istoricul dr. Marius Silveșan

 

Deși aveam alte treburi în București, mai prindeam o fereastră deschisă să fug până la Biblioteca Institutului Teologic Baptist din București. Acolo este inimosul frate Marius Gliga, bibliotecarul, cu care discuți orice ce ai nevoie și, din mulțimea mare de cărți, îți aduce ce ai nevoie, ba îți aduce și cartea de care ai nevoie, dar nu știai că există.

Pe când eram în sala de lectură, vine cu o carte și îmi spune: „Cartea este din partea fratelui Marius Silveșan. Dumnealui nu poate veni să vă întâlnească, dar m-a rugat să vă dau cartea asta.”

Este vorba despre cartea:

„Istoria unui secol de educație teologică baptistă în România

De la Școala de misiune la Institutul Teologic Baptist din București              

(1921-2021)”

Despre această carte am scris AICI. Am prezentat-o publicului, dar nu o aveam. Carte este foarte bine lucrată, aspectuoasă, bogată în informații, numai bună de citit. Ea vorbește despre Instituția noastră teologică baptistă, care împlinește 103 ani.

Mulțumesc, frate profesor, pentru cadou și Domnul să vă dea putere să aduceți și mai multe informații din minunata istorie de 156 de ani a poporului drept credincios baptist din România!

Bucureștiul e București, mergi la lucru și nu te întorci oricum, ci binecuvântat

 

Azi, 13 ianuarie 2023, prinzând o pauză acceptată de cel la care lucrez, am dat o fugă la „Seminar”, Institutul Teologic Baptist din București și am fost miluit de Domnul de două ori.

Prima a fost o întâlnire cu fratele păstor Otniel Bunaciu, urcat pe scara academică până în vârful piramidei, dar care apreciază mai mult slujirea de păstor pe ogorul Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos. Întâlnirea nu a fost fugitivă, ci a ținut mai bine de două ore. Am vorbit despre lucrarea baptistă din țară, dar și din străinătate, dumnealui fiind Vicepreședinte al Alianței Mondiale Baptiste.

A doua miluire a venit tot de la Domnul, dar purtătorul a fost fratele păstor Otniel Bunaciu. L-am întrebat de unde pot procura cartea:

„CARE ÎMPARTE DREPT CUVÂNTUL ADEVĂRULUI" - Volum omagial loan Bunaciu

Editori:

Otniel Bunaciu

Radu Gheorghiță

Emil Bartoș

Cartea a fost publicată la Editura Reformatio din Oradea, în anul 2005, cu un cuvânt înainte scris de dr. Daniel Mariș, Rectorul Institutului Teologic Baptist din București.

Printre altele, fratele rector scrie:

”Îmi revine onoarea de a scrie cuvintele introductive ale acestui volum omagial

pentru pastorul baptist și profesorul universitar loan Bunaciu. În acest caz însă,

vorbele vor fi puține, iar lista faptelor consistentă.”

Și-au lăsat amprenta în acestă carte oameni precum: Octavian Baban, Daniel Bulzan, Radu Gheorghiță, James F. McGrath, Sorin Sabou, Vasile Talpoș, Silviu Tatu, John F. Tipei, Liviu Țiplea, Paul S. Fiddes, Emil Bartoș, Marius Cruceru, Dănuț Mănăstireanu și alte personalități pe măsură.

Mulțumesc Domnului, fratelui Otniel și poporului baptist pe care îl iubesc!

Cu treburi pe la București și o întâlnire plăcută cu fratele păstor Sorin Bădrăgan

 

Dacă Bucureștiul este capitala țării, mai rar sau foarte rar ai de mers în capitală, că de aceea este capitală. Dacă, însă, ai pe cineva drag acolo, drumurile se înmulțesc și călătoriile devin mai dese. Așa este și cu mine, bătrânul pastor din Rohia. Având fiică, ginere și nepoți în București, cum să nu mergi o dată sau de două sau și de mai multe ori pe an în capitală? Că doar ești legat cu funii de dragoste familială.

Așa am ajuns și în luna ianuarie 2023 la copiii mei și, când cobor din tren, mă cuprinde o melancolie mult plăcută și o stare de nostalgie, ca de fiecare dată, deoarece prin această gară au trecut mulți înaintași baptiști. Gara de Nord ar avea multe să ne spună despre discuțiile purtate de mai-marii baptiștilor în sala de așteptare sau pe peron, așteptând trenul să-i ducă la destinația aleasă.

Ieșind din zona sufletească a credinței baptiste, merg la nepoți și cea mai mare plăcere a mea este să-mi duc nepoțica la școală. Aici  se activează o altă stare sufletească, pentru că școala la care merge nepoata este aproape de Biblioteca Institutului Teologic Baptist din București, de sediul Uniunii Baptiste din România și al Comunității Creștine Baptiste de București.

Azi, 12 ianuarie 2023, duc nepoata la școală și dau fuga la Bibliotecă, pentru că această bibliotecă conține o comoară de mare valoare ce atesă urmele fraților mei baptiști, care au umblat pe teritoriul României, prin sate și orașe, predicând Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.

Aici îl întâlnesc pe fratele păstor Sorin Bădrăgan, o veche cunoștință, iubitor de istorie baptistă, lucru dovedit prin cartea ce a scris-o în anul 2018, „Baptiștii. Repere Istorice și identitare”, despre care puteți citi AICI. Dar cum timpul este scump, prețios și scurt, schimbăm câteva vorbe de suflet și protocol, care izvorăsc dintr-o inimă de păstor: „Ce faceți? Mă bucur să vă văd!”, dar și alte întrebări mai concrete: „Ce fac frații de la Lăpuș?” Eu zic: „Bine!” și întreb de biserica din Ferentari. Apoi, o strângere de mână care, cu un zâmbet frățesc, certififică solemnitatea plină de dragoste a întâlnirii prietenești dintre doi copii ai lui Dumnezeu. Rămâne apoi o altă amintire, pe care o vom trecere în revistă la o altă întâlnire plăcută, într-un viitor cunoscut doar de Creatorul nostru, care știe tot ce facem în prezent și în viitor.

Dumnezeul Cerului și al pământului să ne dea binecuvântarea Lui cerească!

Evenimente ale anului 1923 în poporul Baptist Român

 

Redau prin ajutorul Domnului unele evenimente petrecute acum 100 de ani în sânul poporului Baptist din România. Ele sunt numeroase, unele care aduc bucurie, altele durere sufletească. Aflarea acestor evenimente ne este de folos, mai ales în contextul anului 2023 care a început și care va fi plin de evenimente, încercări, provocări, decizii, care pot avea un impact negativ sau pozitiv și vor fi judecate bine sau rău, de cei ce vor veni după noi. Cel mai important lucru este că ce  vom decide, va fi apreciat de Dumnezeu Tatăl nostru din cer? Să fim credincioși în slujire și nu ne vom teme de repercusiuni.

Al doilea val de persecuție, denumire data de Alexa Popovici

       În ziua de 17 ianuarie 1923 apare ordinul 2.143, care dă startul începerii celui de-al doilea val de persecuție și prigoană antibaptistă, care ține până în anul 1924.

       În anul 1923 tinerii credincioși luga Dumitru, luga Maria și luga Ioana, se deplasează în localitatea Sat-Șugatag din județul Maramureș, pentru o scurtă vizită la frații de aici. Aflând de această veste, preotul din sat a incitat câțiva săteni, care împreună cu jandarmii i-au lovit crunt pe frați, iar jandarmii luându-I, îi însoțesc până la Ocna Șugatag, unde au fost din nou bătuți și aruncați în închisoare. După câteva zile li s-a dat drumul să plece acasă, dar au fost amenințați să nu mai vină pe acolo pentru a nu li se întâmpla ceva și mai rău.

        Tot în acel an 1923, fr. Tincu Ilie a fost arestat de jandarmi, bătut cu Biblia peste cap, dus sub escortă la Ocna Șugatag și închis câteva zile și eliberat apoi sub amenințare.

N-a fost ocolit nici fr. Hoțea Vasile din aceeași localitate, care a primit acasă vizita jandarmilor în acea perioadă, a fost bătut crunt de aceștia, lăsându-l aproape mort.

        În anul 1923, în ajunul sărbătorii Paștelui, frații din localitatea Oarța de Sus se aflau la rugăciune, chiar pe genunchi, când dintr-o dată intră înăuntru primarul comunei însoțit de jandarmi, strigând și insultând cu cuvinte injurioase pe cei prezenți, interzicându-le să se mai adune împreună.

         În ziua de 2 august 1923, este oficiat un botez în comuna Avram Iancu. Actul botezului urma a fie săvârşit de pastorul Ioan Bele din Buteni, (jud. Arad). În vreme ce se pregătea actul botezului, câţiva bătăuşi, îndemnaţi de preotul comunei şi turmentaţi de alcool, au atacat cu pietre pe credincioşii baptişti. Pastorul botezător a fost grav rănit de agresori.

         Amendarea baptiştilor. Un alt caz de prigoană a avut loc în Cefa, județul Bihor, în august 1923. Un grup de 20 de credincioşi din Ateaş, conduşi de fratele Teodor Sîrb au fost amendaţi cu 60 de lei de persoană, fiindcă predicaseră Evanghelia la invitaţia unor cunoscuţi şi rudenii din comună.

         În cursul anului 1923, fratele Silvestru Ungureanu a fost arestat de către jandarmi de opt ori.

Primul botez

       La Turnu Măgurele are loc în anul 1923 primul botez.

        În anul 1923 se oficiază în public, în râul Iza, județul Maramureș, primul botez nou-testamental de către fratele loan Bălănean din Jibou. Din acest moment comuna Săliștea de Sus are un prim grup de credincioși baptiști cu locul de întrunire în casa lor.

         Dumnezeu binecuvântează slujirea fratelui Adam Petru și a grupului de credincioși, astfel că în anul 1923 are loc primul botez în Reșița, pe Valea Domanului cu 28 de candidați. Botezul este oficiat de fratele păstor Drăgilă Dumitru din Lugoj, fiind prezent și corul din Valea Mare.

Înființarea de biserici.

     Inaugurarea primului locaş de închinare al Bisericii Creştine Baptiste Lupeni, a avut loc pe data de 27 mai 1923. Cu această ocazie a avut loc şi un botez nou-testamantal cu 15 candidaţi, oficiat de către fratele păstor loan Covaci.

       În ziua de 9 septembrie 1923, frații din comuna Socolari, județul Caraș Severin, au avut serbarea de deschidere de adunare. A fost prezent fratele Ioan Socaciu.

        În ziua de 11 septembrie 1923, în localitatea Luguzău, județul Arad, a avut loc serviciul de deschidere al noului local de închinare.

      În ziua de 11 septembrie 1923, în localitatea Cârpeștii Mari, județul Bihor, a avut loc deschiderea noului local de adunare.

       În ziua de 16 septembrie 1923, în comuna Mărțihaz, județul Bihor, a avut loc serviciul divin pentru deschiderea noului locaș de închinare.

        În ziua de 21 Noembrie 1923, s-a inaugurat deschiderea localului de rugăciune din Arad-Gai.

        În ziua de 28 septembrie 1923 se deschide adunare baptistă în Martiniș din județul Harghita.

        În ziua de 9 decembrie 1923 a avut loc inaugurarea şi deschiderea pentru prima oară a unei adunări baptiste române din Oradea Mare, la care a luat parte mult popor.

         În zona Făgetului, în anul 1923 s-au înființat biserici baptiste în Breazova și Bata.

         În anul 1923 s-a înființat Biserica Creștină Baptistă din localitatea Stoborăști, județul Olt.

         În 1923 s-a înfiinţat Biserica Baptistă din Deva cu doar 7 membri.

         Biserica Baptistă nr. 1 din Timişoara a luat fiinţă la sfârşitul anului 1923, prin desprinderea de Biserica Baptistă Germană a şase credincioşi de limbă romană, cărora li s-au adăugat câţiva români din alte biserici.

Conferință

        În ziua de 10 decembrie 1923, fraţii din cercul Lugoj, au ţinut conferinţa anuală în Caransebeş, județul Caraş-Severin. Conferinţa s-a deschis la orele 10 dimineaţa cu rugăciune, sub conducerea președintelui, fr.  Tudor Sida.

 

Curs Biblic

      În comuna Revetiş, Judeţul Arad, s-a ţinut un curs biblic, de către fr. I. R. Socaciu. Cursul s-a ținut între 16—27 Octombrie 1923, la care au luat parte mai mulţi lucrători din diferite părţi ale ţării. La sfârşitul cursului a avut loc o frumoasă evanghelizare, la care a participat şi fr. Dan Hurley.

Congres Mondial

       În zilele de 21 – 27 iulie 1923 are loc la Stockholm, Suedia, Congresul Alianței Mondiale Baptiste. Mai multe date citește AICI.

Congres Oradea

        S-a ținut cel de - al IV-lea Congres la Oradea Mare în zilele de 13-14 noiembrie 1923, în cadrul căruia au fost prevăzute şi cercurile bisericeşti.

Congres tineret

         La Oradea Mare, în zilele de 14—15 Noiembrie 1923, s-a ținut Conferința de tineret. A fost ales şi împuternicit fratele Tonta Slev, student universitar din Cluj, Calea Victoriei No. 105, care să intre în contact cu toate societăţile de tineret din întreaga ţară, ca apoi în scurt timp să  convoace un mare congres al tineretului, în care să se discute bazele după care s-ar putea organiza.

Vizite

       În  zilele de 6—8 August 1923 a venit în România Dr. Gleiss. Fratele Dr. Gleiss, supraveghetorul Uniunii Baptiste din Detroit, Michigan, (Statele Unite). Este unul dintre cei mai buni amici ai românilor.

       În luna septembrie vine în țară pentru Seminarul Teologic Baptist din București, fratele Dan T. Hurley. Este  un tânăr cu o cultură înaltă. Dânsul e absolvent al Colegiului Wake Forest, North Carolina, cu licență în Teologie şi absolvent al Seminarului Teologic Sud-vest, din Fort Worth, Texas, cu doctorat în Teologie.  Sora Rut, soţia fratelui Dan, de asemenea este o tânără foarte cultă. Înainte de plecarea din țara natală, a fost profesoară de liceu. Dânşii au venit să ne ajute în lucrul Evangheliei, în creşterea tinerimii pentru serviciul Evangheliei.

Seminar

    În anul 1923 se pune piatra de temelie a viitorului Seminar Teologic Baptist de pe strada Berzei nr. 29.

Formarea Uniunii din Basarabia

Baptiştii din Basarabia au înfiinţat în anul 1923 propria lor Uniune, care l-a avut ca preşedinte pe Vasile Asiev, apoi pe Boris Buşilă.

Societatea surorilor

În anul 1923 a luat ființă Societatea femeilor „Fibi”.

Titluri de carte și broșuri

     În anul 1923, Calendarul a apărut cu acelaşi titlu, (Calendarul Poporului Creștin) redactat tot de Vasile Berbecar la Buteni, dar la Editura Farul Mantuirii şi tipărit la Sebiş. Acesta conţinea clişeele: credincioşi baptişti din Curtici, Buteni; Teodor Sida, bust; un botez în comuna Revetiş, judeţul Arad; Mihai Brumar şi Vasile Berbecar, bust; de asemenea, conţinea articole frumoase şi câteva poezii.

       În revista Uniunii Baptiste Române din România „Farul Mântuirei” numărul 5 și 6 din martie 1923, apare „Mărturisirea Credinței Baptiste a Creștinilor Botezați” de la pagina 1 – 15.

        În luna martie 1923 apare cartea de cântări comune: „Cântările Sionului” ediția a IV a, revăzută și îmbunătățită cu 542 de cântări, un volum elegant care costa 60 lei.

         În luna martie 1923 Uniunea Baptistă din România primește ultimul transport de Biblii, ediția de Iași 1874. Se comunică că această ediție nu se va mai tipări, fiind pe piață traducerea lui Dumitru Cornilescu.

          În ianuarie 1923 a apărut o broşură nouă, Afona Iones, 2 lei. La fel, în februarie 1923 găsim ca fiind tipărite următoarele tractate: O întrebare la care trebuie să răspunzi, Un lucru care nu se poate cumpăra cu bani, Isus Hristos ca Mântuitor (fiecare cu câte 11 lei, o sută de exemplare); O groaznică ciocnire de trenuri, 30 de lei suta de exemplare; Săritura nenorocită, 20 de lei suta de exemplare; Alegerea fericită, Vecinicia, Pot eu să fiu mântuit?, Eşti tu într-adevăr mulţumit? (10 lei suta de exemplare)28, acestea din urmă redactate de Dumitru Cornilescu.

              În luna iunie 1923 apare cartea „Baptiștii și Biblia” O prelucrare de I. R Socaciu, carte pe care nu am găsit-o în căutările întreprinse până acum. A fost probabil o broșură pentru că costa doar 1 leu.

             A apărut tipărită: „Mărturisirea Credinței Baptiste a Creștinilor Botezați” apărută tot în aceeași lună  și costa 5 lei.

              În luna iulie apare volumul 4 al cărții „Cârmuitorul” pentru Școala de Duminică și costa 6 lei.

             În anul 1923 s-a elaborat Statutul Organic al Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din România Mare, conținutul acestui statut fiind identic cu cel din 1905.

              A apărut în luna octombrie în „Cârmuitorul Nr. 5” broșura „Cum să câștigăm suflete pentru Mântuitorul de Dr. K. A. Torrey, tradusă de Jean Staneschi.

 

Statistică

La data de 1 ianuarie 1923 erau 24.458 de frați, iar la 31 decembrie 1923 sunt raportați 26.258 de baptiști. O creștere de 2.500 de membri.

 

Surse:

Alexa Popovici

Bertlan Petru

Daniel Stoica

Daniel Bărnuț

Ioan Bunaciu

Ioan Alexandru Lăpugean

Livius Ban

Marius Silveșan

Otniel Bunaciu

Otniel-Laurean Vereș

Petrică Grel

Sorin Bădrăgan

Vasile Bel

Creștinul Azi

Farul Creștin

Farul Mântuirei

Glasul Tineretului Baptist

Mesajul de Anul Nou trimis de Tomás Mackey, Președintele Alianței Mondiale Baptiste

 

Acest mesaj acum a sosit și doresc să-l fac cunoscut tuturor fraților mei, prietenilor iubitori de istorie baptistă.

Să începi un nou an cu certitudini, este o modalitate bună de a începe. Pe măsură ce începem anul 2023, putem împărtăși mai multe certitudini.

 

I. Putem începe anul 2023 cu certitudinea că Dumnezeu își arată profundă imediatitate cu toate ființele umane, indiferent de situația lor. Isus este Dumnezeu cu noi.

 

Dumnezeu este aproape de toată lumea, fără excludere. Dumnezeu este aproape de cei suferinzi, persecutați, disperați, răniți, marginalizați, slabi și o face cu intenția de a le face bine, de a lucra pentru mântuirea lor și de a-i binecuvânta. Această certitudine că Dumnezeu lucrează în lume cu o asemenea dragoste, este cea mai mare speranță pe care o putem împărtăși în societatea noastră.

 

II. Putem începe anul 2023 cu certitudinea lui Dumnezeu care lucrează prin iubirea, dreptatea, bucuria, pacea, răscumpărarea, sfințenia, libertatea, adevărul.

 

III. Putem începe anul 2023 cu certitudinea că Dumnezeu invită oamenii și comunitățile să trăiască viața cu intenționalitate sănătoasă, alăturându-se lucrării Sale.

 

Viața umană este un instrument pe care Dumnezeu îl folosește într-un mod uimitor.

 

IV. Putem începe 2023 cu certitudinea că Isus își provoacă biserica la misiunea de a face ucenici pentru El.

 

Biserica și creștinii au provocarea de a învăța să trăiască zilnic așa cum ar trăi Isus, dacă ar fi în locul lor.

Acest lucru este posibil pentru că avem certitudinea că slujirea Duhului Sfânt le amintește ucenicilor de tot ceea ce însuși Isus îi învață.

 

V. Putem începe anul 2023 cu certitudinea invitației lui Dumnezeu de a gândi orice este adevărat, nobil, drept, pur, drăguț, admirabil, excelent sau demn de laudă.

 

Această invitație a lui Dumnezeu provoacă fatalismul care închide orice încredere în viitorul viitor și este, în același timp, un „nu” tipului de încredere care devine insensibilă la tensiunile, durerile și anxietățile prezentului.

 

VI. Schimbările personale și structurale pe care aceste certitudini le pot genera în societate în ansamblu, sunt incredibile.

 

Mai întâi trebuie să descoperim nevoia unei purificări a noastră ca și creștini și a bisericilor și instituțiilor noastre creștine. Putem slăbi rolul de sărare și de iluminare lăsat de Hristos Bisericii. Dar nu trebuie să fie întotdeauna așa. Este posibil să-l depășești.

 

VII. Aceste certitudini, pe măsură ce începem 2023, sunt o motivație pentru a oferi un răspuns voluntar și intenționat la domnia lui Dumnezeu asupra noastră.

 

Răspunsul nostru față de Dumnezeu și certitudinile pe care le produce, trebuie să se nască dintr-o atitudine umilă, plină de o viață de rugăciune și din dorința de a sluji cu toată ființa noastră misiunii pe care Dumnezeu însuși ne-o încredințează.

 

În numele Alianței Mondiale Baptiste – familia voastră baptistă din lume – ne rugăm să trăim cu toții anul 2023 cu multă semnificație și plinătate a lui Dumnezeu.

 

„... singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, fie slava, măreția și puterea prin Isus Hristos, Domnul nostru, înainte de toate veacurile, acum și în vecii vecilor! Amin.”

 

 

Pr. Tomás Mackey