Richard Wurmbrand a fost ordinat la Biserica Baptistă Germană ( Betania ) din București

 

Baptiștii au fost în spărtură atunci când situația o impunea. Au dat dovadă de curaj și au făcut ce Dumnezeu le spunea să facă. Au fost alături de personalități marcante în caz de nevoie și nu au avut emoții să le ofere ajutor.

Trupele de ocupație germane au intrat în București în ziua de 8 octombrie 1940 și au rămas pâna la 23 august 1944, când românii au întors armele împotriva Germaniei. În această perioadă, baptiștii au trecut prin mari necazuri, fiindcă Mareșalul Antonescu a scos în afara legii, Cultul Baptist.

Pastorul baptist Fleischer Johannes de la Biserica Creștină Baptistă Germană din strada Popa Rusu nr. 22, a făcut demersuri către legația Germaniei, ca biserica baptistă germană să fie deschisă. De la legație i s-a transmis că nu se poate face așa ceva, ca să nu deranjeze autoritățile române. Se pare că în practică Pastorul Fleischer Johannes trecea peste ordinul autorității române și la adăpostul că biserica era germană, a făcut programe, deși toate bisericile baptiste din București și din țară erau închise și sigilate.

Pe de altă parte și Richard Wurmbrand era într-o pozițe neplăcută, fiind evreu, a fost arestat de naziști de trei ori în timpul ocupației germane. Familia surorii Sabina a fost deportată și a murit acolo.

Pastorul Fleischer Johannes, dând dovadă de un mare curaj, a acceptat ca Richard Wurmbrand să fie primit la biserică și să fie ordinat ca diacon. Riscul era foarte mare, dar conducerea bisericii a trecut peste toate temerile și obstacolele.

Iată ce scrie fratele Richard Wurmbrand în cartea sa „De la suferință la biruință”:

„Într-o seară mă aflam în adunarea din strada Popa Rusu, unde fusesem ordinat ca diacon, în secret, pe vremea naziștilor, când era de neconceput ca unui evreu să-i fie dată o slujbă în biserică. Dar aceasta era o biserică în limba germană și fasciștii n-au îndrăznit s-o închidă.

Ordinarea a avut loc în cea mai mare taină. Doar cei doi care și-au pus mâinile peste mine și doi martori au fost prezenți. Ușa era încuiată. Frații germani  Fleisher și Strobel nu se temeau de furtuna antisemită care bântuia afară.

Tot în această biserică eu am oficiat mai târziu primul meu botez, al unui evreu care nu știa niciun cuvânt românește. În timpul serviciilor divine, eu vorbeam, iar el citea, citea din Noul Testament al său în limba rusă.

Înainte de botez i-am spus: Eu nu pot oficia acest botez, fără să-mi dau seama cât cunoști Scriptura. Citește un verset pe care-l dorești și explică-mi-l. El și-a deschis Biblia la 2 Corinteni 12: 11, unde Pavel scrie: Eu sunt un nimic, apoi și-a închis cartea și a întrebat: Dacă Pavel a spus că este nimic, dumneata cât crezi că ești? l-am mulțumit. El cunoștea Scriptura mai bine decât mine.”

Și pastorul Friedrich Georg Teutsch care a emigrat în Germania în timpul comunismului a scris:

„R. Wurmbrand a fost arestat de trei ori de către fasciști. El a căutat adăpost și l-a găsit timp de luni de zile în congregația baptistă germană Popa-Rusu din București, împreună cu pastorul Johannes Fleischer, care era cetățean al Reich-ului.”