Am publicat pe blog
fragmente din lucrarea lui J. H. Rushbrooke (ed.), The Baptist Movement in
the Continent of Europe: A Contribution to Modern History (London: The
Carey Press, 19 Furnival Street, E.C.; The Kingsgate Press, 4 Southampton Row,
W.C., 1915), care prezintă formarea și dezvoltarea mișcării baptiste în Europa
și România.
Continuăm acum
această incursiune în istoria baptistă printr-o altă lucrare de referință: Formarea
baptiștilor din România, de reverendul Charles Thomas Byford, publicată în
volumul Peasants and Prophets: Baptist Pioneers in Russia and South Eastern
Europe, ediția a II-a (London: James Clarke & Co.; The Kingsgate Press,
1912).
Această lucrare
reprezintă una dintre cele mai timpurii mărturii istorice publicate în limba
engleză despre apariția și formarea comunităților baptiste din România, oferindu-ne o perspectivă valoroasă asupra
începuturilor mișcării baptiste în țara noastră.
La sud de Carpați
România
este de obicei asociată, în mintea poporului britanic, cu acea personalitate
fascinantă și scriitoare plină de grație, regina României, mai bine cunoscută
după pseudonimul ei literar, „Carmen Sylva”. Pentru baptiști, România a fost
cunoscută de multă vreme ca țara în care frații noștri exilați din Rusia au
găsit, timp de mulți ani, un cămin și un refugiu împotriva tiraniei
autorităților ruse.
De
aproape treizeci de ani există o Biserică Baptistă Germană în București, care,
încă de la începuturile ei și până cu aproape doi ani în urmă, l-a avut ca
pastor pe fratele S. Hammerschmidt. De atunci, un tânăr a fost chemat în
slujirea pastorală a bisericii, iar datorită succesului lucrării, o ostilitate
care mocnise de multă vreme împotriva credincioșilor baptiști a fost trezită.
Țărani și profeți
Reverendul
Berg Schlipf este originar din Newark, New Jersey, are treizeci și șapte de ani
și a fost botezat de tatăl său cu șaisprezece ani în urmă, la Killalee,
comitatul Renfrew, Ontario, Canada.
S-a
pregătit pentru slujirea pastorală la Institutul Peddie din Hightstown, New
Jersey, și este, de asemenea, absolvent al Seminarului Teologic din Rochester.
Primii săi ani de activitate au fost consacrați lucrării de pionierat în Marele
Nord-Vest al Canadei, iar timp de patru ani și jumătate, domnul Schlipf a fost
pastorul Bisericii din Rosenfeld, Dakota de Nord. În timpul slujirii sale
acolo, a botezat 118 persoane care și-au mărturisit credința în Isus Hristos;
mulți dintre aceștia erau emigranți din România. Acești convertiți doreau ca și
prietenii lor din țara de origine să primească Evanghelia, iar în 1909 i-au
cerut pastorului lor să meargă în România, să-și viziteze prietenii și să
predice Evanghelia.
În
timpul călătoriei sale de predicare prin România, domnul Schlipf a făcut
cunoștință cu credincioșii din București, iar în iunie 1910 s-a stabilit aici
ca pastor al bisericii. De atunci, douăzeci și șapte de persoane au fost
botezate, iar altele așteaptă botezul; biserica a fost mărită și practic
reconstruită, iar stațiuni misionare au fost înființate.
Dezvoltarea
lucrării a atras după sine o încercare de a-l expulza pe Schlipf din țară. În
noiembrie 1910, directorul Poliției Secrete i-a cerut fratelui nostru să se
prezinte înaintea sa, iar următoarea conversație a avut loc:
„V-am
chemat la biroul meu pentru a vă spune că, după părerea noastră, este
recomandabil să părăsiți imediat țara. Vă abordez în mod particular, deoarece
nu doresc ca expulzarea dumneavoastră să fie dispusă de Consiliul de Stat.”
„De ce
urmează să fiu expulzat din țară? Nu am vorbit niciodată împotriva Guvernului.”
„Nimeni
nu spune că ați făcut-o.”
„Nu am
atacat în niciun fel religia de stat.”
„Nimeni
nu spune că ați făcut-o.”
„De ce
doriți să părăsesc țara, când nu am făcut niciun rău nici unor persoane, nici
Guvernului?”
„Sunteți
un slujitor religios; predicați pentru un salariu; tot felul de oameni, precum
unguri, români, bulgari și germani, vă vizitează capela, iar noi nu dorim ca
dumneavoastră și oamenii de aceeași credință cu dumneavoastră să desfășurați
propagandă în România. O asemenea activitate, precum cea pe care o desfășurați,
diminuează puterea și gloria Bisericii de Stat.”
„În
prezent predic numai în limba germană; în întreaga țară există doar 200 de
baptiști români...”
Directorul
îl întrerupse: „Da, dar dacă nu sunteți oprit, înainte să treacă încă un an vor
fi 2.000.”
„Este
nedrept să mă expulzați pe motiv că primesc un salariu pentru predicare, în
timp ce toți slujitorii Bisericii de Stat sunt plătiți pentru serviciile lor.”
„Rămâneți
în România dacă doriți, dar nu vă vom permite să predicați.”
Domnul
Schlipf s-a dus apoi la Legația Americană, fiind cetățean american, și l-a
întâlnit pe consulul general, care provenea dintr-o familie baptistă. Prin
intermediul acestuia, întregul caz a fost adus înaintea domnului Brătianu,
prim-ministrul României. Domnul Harvey, consulul general, a putut să-l asigure
pe prim-ministru că baptiștii nu sunt anarhiști, ci cetățeni pașnici, care
respectă legea, în toate țările Europei și Americii.
La
câteva zile după ce cazul fusese încredințat consulului general, directorul
Poliției Secrete l-a chemat pe domnul Schlipf și l-a informat că, din ordinul
prim-ministrului, i se permitea să rămână în România și să-și continue lucrarea
în liniște și pace.
Povestea lucrării baptiste în România
Lucrarea
baptistă din România își are originile în două surse principale și distincte:
(a) lucrarea desfășurată exclusiv printre coloniștii vorbitori de limbă germană
— dintre care în țară sunt multe mii —, începută de discipolii lui J. G. Oncken
din Hamburg; și (b) micile biserici din Dobrogea, provincia sau regiunile de la
țărmul Mării Negre, inițiate de oameni curajoși, exilați pentru credința lor
din regatul vecin al Rusiei.
Lucrarea
germană își are sediul central în București, capitala țării, și a fost
întemeiată în anul 1862 de frați care păstraseră legături strânse cu J. G.
Oncken, G. W. Lehmann și J. Köbner, pionierii baptiști germani. Deși timp de
aproape o jumătate de secol s-a desfășurat o muncă susținută și conștiincioasă,
numărul membrilor bisericii este astăzi de numai optzeci și șapte, într-o
populație de peste 40.000 de locuitori vorbitori de limbă germană.
Timp de
douăzeci și cinci de ani, lucrarea s-a aflat sub conducerea reverendului J.
Hammerschmidt, care trăiește acum la pensie în nordul Germaniei. După demisia
sa, pastoratul a fost preluat de un tânăr germano-american, reverendul Berg
Schlipf, care și-a asumat, de asemenea, supravegherea lucrării baptiste în
rândul populațiilor germane răspândite în România. Sub îndrumarea sa, lucrarea
se dezvoltă în mod mulțumitor: capela din București este prea mică pentru
adunările obișnuite și există un plan pentru extinderea ei; au loc convertiri
cu o frecvență încurajatoare, iar în ultima vreme au fost raportate mai multe
botezuri. Credincioșii din București sunt însă serios împiedicați în
dezvoltarea lucrării de datoria foarte mare care grevează proprietatea lor; ei
trebuie să plătească dobânda pentru o ipotecă de 17.000 de franci.
De la
venirea domnului Schlipf, acesta a întreprins numeroase călătorii, vizitând
bisericile și stațiunile misionare răspândite în țară și explorând
posibilitatea deschiderii unor noi puncte misionare în orașe precum Ploiești,
Galați, Brăila și Craiova. În biserica sa are doi colportori, care pot
distribui și vinde aproximativ 6.000 de exemplare ale Bibliei și ale Noului
Testament în fiecare an. Aceștia îi semnalează în permanență pastorului lor
locurile potrivite pentru o nouă și susținută activitate misionară. Dezvoltarea
lucrării nu poate continua fără ajutor din afară; membrii bisericii sunt în
mare parte foarte săraci și, dacă nu ar fi fost generozitatea unui frate,
membru al bisericii încă de la început, comunitatea ar fi ajuns de multă vreme
în dificultăți financiare.
În
provinciile de la Marea Neagră există trei biserici: la Catalui, cu trei
stațiuni misionare și șaizeci și nouă de membri, păstorită de reverendul Martin
Issler; la Cogealac, cu trei stațiuni și cincizeci și doi de membri
(credincioșii de aici nu au în prezent pastor); și la Mangalia, cu șase
stațiuni și patruzeci de membri, avându-l ca pastor pe reverendul A. Lück.
Pe lângă
acestea, există o Biserică a românilor la Cerna Verde și o alta a rușilor la
Tulcea, aceasta din urmă avându-l ca lider pe exilatul rus Borisimenkoff. În
anul 1886, fratele Wiehler, pe atunci președinte al Uniunii Baptiste Ruse, a
fost nevoit să fugă din Rusia din cauza persecuțiilor crunte din acea vreme.
După multe peregrinări, a ajuns la Tulcea, în România, unde a construit o
capelă, un monument trainic al credinței și devotamentului său. Totuși, nu a
trăit să vadă prea mult rod al muncii sale, deoarece în anul următor a fost
chemat acasă, într-un moment care ar fi trebuit să fie, omenește vorbind, în
floarea vieții sale. Moartea lui a fost — omenește vorbind — rezultatul tuturor
suferințelor pe care fusese chemat să le îndure pentru Cuvântul lui Dumnezeu și
pentru mărturia sa despre harul răscumpărător.
Potrivit
legii românești în vigoare, Guvernul nu tolerează nicio activitate protestantă
sau baptistă în rândul românilor, decât dacă aceasta este desfășurată de
cetățeni români. Ici și colo, în țară, mici comunități de baptiști s-au adunat
ca urmare a citirii Cuvântului lui Dumnezeu. În Muntenia există în prezent o
„Societate împotriva botezului copiilor”, înființată de săteni ca protest
împotriva botezării altora decât a credincioșilor — o convingere la care au
ajuns fără niciun ajutor sau îndrumare din afară. Sătenii au rezistat cu succes
tuturor încercărilor de a le înfrânge opoziția față de Biserica Ortodoxă Greacă
și susțin cu fermitate învățătura clară a Noului Testament cu privire la
doctrina botezului. Spiritul cercetării se răspândește și multe uși se deschid.
Unul
dintre membrii bisericii din București, un tânăr român, se află în prezent la
Seminarul Baptist din Hamburg, unde studiază cu scopul de a se întoarce în țara
sa pentru a predica Evanghelia. Se speră că vor fi găsite fondurile necesare
pentru ca el să poată deveni pastorul Bisericii din Cerna Verde. Faptul că
românii pot fi câștigați pentru Evanghelie este dovedit de succesul remarcabil
al lucrării fraților maghiari care lucrează printre românii din Ungaria.
Nevoile
imediate ale României și ale lucrării baptiste de aici sunt: (1) ajutor pentru
Biserica din București, astfel încât să fie eliberată de datoria care grevează
clădirile sale și să poată desfășura o lucrare de extindere în rândul
numeroaselor comunități vorbitoare de limbă germană din marile centre
comerciale; (2) numirea unui pastor pentru Biserica din Cogealac și asigurarea
mijloacelor necesare susținerii lui timp de un an sau doi; și (3) oferirea unor
posibilități prin care mulți tineri promițători, deja membri ai bisericilor, să
poată fi pregătiți într-o școală biblică, pentru ca, în timp, să plece ca
evangheliști în mijlocul propriului lor popor.
Temeliile
unei lucrări mari și durabile au fost așezate cu răbdare și temeinicie; a sosit
timpul ridicării construcției de deasupra lor, spre gloria lui Dumnezeu și
binele națiunii române. Frații din România își îndreaptă privirile către
Alianța Mondială Baptistă, în speranța că îi va ajuta.











