Mihai
Brumar 1868-1916
Mihai
Brumar este un om simplu, dar dedicat total lui Dumnezeu. Investește în cultura
baptistă, om de creație, deschizător de drumuri, se odihnește intre eroii neamului
românesc căzut pe câmpul de luptă, dar se odihnește și între sfinții lui
Dumnezeu în cer.
„Unul dintre cei dintâi predicatori baptiști români
a fost Mihai Brumar (căzut pe câmpul de luptă în războiul mondial), de meserie
pantofar.”
A contribuit și la scrierea și
tipărirea cărții pe note: „Harfa Coriștilor”
A lucrat împreună cu Vasile
Berbecar la cartea de cântări pe note „Cântările Evangheliei” care apare în
anul 1913 la Budapesta. Această carte se mai gasește pe la frații dirijori mai
în vârstă.
A
înființat primul cor în poporul baptist: „Acum 30 de ani a luat ființă primul
cor vocal în Curtici, prin lucrarea neuitatului nostru frate M. Brumar, care a
căzut pe câmpul de luptă în marele războiu mondial, luptând pentru patrie.
Acest prim cor românesc a cântat acum 30 de ani (dec. 1899) la inaugurarea
bisericii baptiste din Buteni, unde a fost mult admirat.”
Mihai
Brumar a înființat Școala Duminecală în biserica din Curtici în jurul anului
1900.
Istoricul
baptist Ion Ungureanu scrie următoarele: „Mihai Brumar, de meserie pantofar, a
fost un bărbat înzestrat de Dumnezeu cu calități spirituale. El a reușit să-și
creeze un mic fond, din modesta lui ocupațiune, cumpărându-și câteva litere de
tipar cu ajutorul cărora a putut să tipărească în limba română o modestă foae
religioasă.”
Alexa
Popovici a scris de asemenea despre Mihai Brumar, de aceea va rog sa cumpărați
cartea dumnealui Istoria Baptiștilor din România 1856-1989 care se găsește la
editura „Făclia” din Oradea.
Este
evocat și în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”, Nr. 7-8 1977 din timpul regimului comunist.
Biserica
din Curtici unde a lucrat fratele, a
cinstit memoria celor căzuți in primul război Mondial și a facut din aceasta o
mare sărbătoare. Această festivitate a urmat mulți ani și a fost consemnată în
revistele noastre baptiste.
Poate
vom folosi și noi multele ocazii ce le avem să facem serbări la care să invităm
să vină oamenii să asculte Cuvântul lui
Dumnezeu.
„Serbarea
zilei eroilor și botez la Curtici. În ziua de 13 Maiu 1926 biserica baptistă
din Curtici a sărbătorit cu un deosebit fast ziua eroilor și un botez cu 25
suflete. Bucuria din această zi va rămânea neuitată celor ce au luat parte la
ea…La ora 10 și 30 (dimineața) am plecat cu toții la cimitirul baptist ,
formându-se următorul cortegiu: În frunte păstorul bisericii și drapelul
național, dus de caporalul Petrean Moise și soldatul Don Gheorghe, muzica
bisericii sub conducerea fr. Șerb Gligor; tineretul cântăreț al bisericii și în
urmă publicul. La cimitir, în prezența a circa 2-3000 suflete s-a oficiat de
către păstorul bisericii un serviciu divin, după care a rostit o cuvântare
referitor la însemnătatea zilei, - cuvântare care a stors lacrimi din ochii
tuturora. – S-a vorbit de eroii neamului nostru, dintre care nu lipsesc frații
noștri baptiști.”
În
anul 1927 s-a repetat cu același fast și s-a predicat mulțimii adunate.
În
anul 1929: „În fine am ajuns la Cimitir. Aici este liniste. Și avem fericirea
de a asculta pe fr. Ioan Dan, președintele U.T.B.R., despre însemnătatea
acestei zile. Cu această ocaziune s-a citit din 1 Cronici 12:23-40 Fr. nostru
spune între altele: „Am ajuns la ultima stațiune pământească. Aici domnește o
adâncă tăcere și o desăvârșită armonie.”
Acesta
a fost Mihai Brumar care a învățat să facă încălțări, dar a știut cu prisosință
ca el să se incalțe cu ceva ce este de mai mare valoare: „având
picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii”. (Efeseni
6:15)
Este concepută în acest fel pentru a fi mai uşor de lecturat. Nu este o
lucrare ştiinţifică ci conţine relatări adevărate despre oameni simpli şi fapte
trăite pe aceste meleaguri străbune. Unele fapte sunt cunoscute de mine, altele
mi le-au povestit cei ce le-au trăit şi urmaşii acestora, în unele cazuri.
