Acestea sunt cărțile (o
parte din ele) care au venit în țară pe furiș, prin
contrabandă. Pentu noi erau de mare folos. Veneau să ne dea o ancoră prin care ieșeam
deasupra campaniei de propagandă
comunisto-ateistă, care ne forța să
credem ce voiau ei. Prin acestea noi cercetam două lumi: cea atee și cea a
credinței și totuși eram invinuiți că nu cercetăm, adică credem și nu cercetăm.
Noi cercetam și alegeam să rămânem credincioși Domnului care n-ea iubit.
miercuri, 11 mai 2016
marți, 10 mai 2016
Aceeași carte, tipărită în românește în trei secole diferite, cu diferite nume!
Unul dintre cei puternic interesați
de istoria baptistă, anume Mihai Ciuca din Brăila, m-a ajutat și pe mine să
descopăr și să ma bucur de avantajele netului. Astfel am ajuns la Catalogul
Online al Bibliotecii Academiei Române, unde am găsit multe titluri din
literatura baptistă și evanghelică mai veche.
Una dintre
aceste cărți este de John Bunyan, care a fost scrisă în anul 1678 și
pînă în anul 1938 a fost tradusă în 114 limbi.[1] Ea a apărut prima dată în limba
română în a doua jumătate a secolului XIX.
1. Voiagiul crestinului către
eternitatea fericită
Conform cu situl Academiei Române, cartea apare în 1890 sub numele „Voiagiul
crestinului către eternitatea fericită”,[2]
tipărită la tipografia Carol Göbl la Bucuresci și are 248 de pagini.
Numele traducătorului nu este specificat.
2. Călătoria Creștinului
Fr. Constantin Adorian spune că
Prințesa Ralu Callimachi a tipărit pe cheltuiala ei Călătoria Creștinului și multe alte broșuri
care le-a și răspândit în timpul războiului prin spitale, pe la soldați răniți.[3]
Este vorba de Primul Război Mondial.
În 1920, ea se vindea cu 10, 12, 14
lei (după legătură).[4]
Cartea este retipărită în 1923 de
Editura Societății de Cărți religioase din București, este tradusă de I. E.
Torouțiu, este o edițe nouă cu note și multe ilustrații, revăzută de D.
Cornilescu.
Aceeași carte este retipărită la
Editura Cartea de aur din București, în 1935 și are 216 pagini.
Cartea
se vindea încă și în anul 1945[5],
vânzîndu-se și în timpul comunismului, inclusiv în zilele noastre. Întradevăr
este o carte scrisă în timpuri vechi,
dar este totuși nouă, prin faptul că are în ea sfaturi și mesaje pentru
noi, cei din mileniul trei.
3. În timpul
comunismului a fost introdusă ilegal în țară, fiind tipărită sub forma unei
broșuri, purtând titlul: Întâmplările pelerinului in calatoria sa.
4. Menționăm
că după 1990 au apărut foarte multe traduceri cu diferite titluri, printre care
amintim doar câteva: Călătoria Creștinului (Stephanus, 1998); Călătoria Pelerinului (Koinonia,
2005); Călătoria Creștinului în imagini (Samuel, N/A); Întâmplările
pelerinului în călătoria sa (Alfa, 2010), numărul total fiind mult mai
mare.
Conform lui
Mihai Ciucă, această carte a fost tradusă și tipărită prima oară în limba
română în jurul anului 1865 de către Misiunea Anglicană pentru Evanghelizarea
Evreilor, la București. Aceștia și-au manifestat intenția de a traduce și
publica respectiva lucrare încă din 1861, într-o scrisoare prin care solicitau
ajutor financiar pentru acoperirea costurilor de tipărire.
[1] Farul
Creștin, Anul VI, No.43, Sâmbătă, 29
Octombrie, 1938, pg.6.
[2]
Biblioteca Academiei Române – Catalog online: RALO1, accesat 10.04.2016. http://aleph500.biblacad.ro:8991/F?RN=862671710
[3] AUBR.
Fond Coresp. D2, Procese verbale Congrese și comitete, Uniune. 1918-1924, file,
187,187
[4] Farul Mântuirii, Anul I, No. 7,
Iunie 1920, Pag. 55.
joi, 5 mai 2016
Un apel de suflet, pentru suflet și minte
Fraţi baptişi de pretutindeni, mă adresez cu
dragoste vouă tuturor și vă rog să luați seama.
Aveți o carte în bibliotecă dinainte de anul
1950? Sau poate ai mai multe, foarte bine. Rugamintea mea este să faceți o
listă cu ele, una două, sau câte aveți și trimitețim prin mail ca să avem o
evidență a literaturii noastre vechi. Vom publica să se știe ce patrimoniu
avem.
Va mulăumesc cu mult drag frate păstor, sau
dirijor sau prezbiter, sau membru, sau ușier, sau orice slujbă ți-a dat Domnul.
Poate esti apropiat de poporul baptist, ai avut
o rudă, un bunic și ți-a rămas o mica bibliotecă să știi că este o comoară,
anunță-mă te rog.
Avem o mare comoară numită literatură, fraților
să o dam jos din pod, să o ștergem de praf, să o curățim și va străluci pentru
slava Domnului și bucuria noastră, știind ce bogați suntem.
Domnul să vă ajute și aștept vești în liniște
și tăcere până voi primi și ce voi primi se va întoarce spre fiecare cu
mulțumire și apreciere.
Și încă ceva fraților, vorba apostolului: Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui
Stefana; ştiţi că el este cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-a pus cu totul în
slujba sfinţilor. (1 Corinteni 16:15,) avem în Ungaria biserici baptiste
românești și o soră cu inimă care strigă: „Fraților, ajutați-ne.” Sora se
numește Mihaela Bucin, şef de
catedră, Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász
Gyula, Universitatea din Szeged.
Anul acesta am putea merge pînă acolo să sărbătorim
două evenimente cel puțin.
Biserica din
Chitighaz în acest an are 125 de ani.
Biserica Baptistă Română din Micherechi a fost
înfiinţată în 1921,se pot sărbători 95 de ani.
Tipărită în 1915, primită de la fr. păstor Andrei Croitoru. |
joi, 21 aprilie 2016
George Slăv, primul intelectual convertit la baptiști
Sunt
114 ani de când primul intelectual român a îmbrățișat noua credință predicată
de baptiști și a lucrat alături de frații lui de credință la ridicarea
literaturii în sânul poporului baptist.
Învățăturile
baptiste au pătruns și în pătura intelectuală a românilor, astfel că în scurt
timp se convertește dascălul confesional, George Slăv din Aciuța, care a lucrat
mult pentru baptism. George Slăv, după ce s-a convertit la baptism, a fost
destituit din postul de învățător.[1]
„În anul 1902 s-a pocăit auzind cuvântul sfânt
explicat de la Ioan 3:3. Din această cauză, povesteşte el în prefaţa cărţii
"Evanghelia şi Focul", a fost înlăturat din postul de învăţător. Atunci,
Slăv s-a apucat de lucru ca misionar. Astfel, a ajuns dedicat în totul cauzei răspândirii
Evangheliei, şi cum cunoştea foarte bine limbile germană şi maghiară, el a fost omul de bază pentru baptiştii români.
Lipsit de catedră, s-a apucat de
traduceri. În 1903, a revizuit şi completat cartea de cântări, "Cântările
Sionului", în 1904 a devenit coredactor cu Mihai Brumar la revista
"Steaua Dimineţii", iar în
Iulie acelaşi an a înfiinţat o revistă nouă
cu titlul "Lumina Lumii", în 1905 traduce "Fasiunea
credinţei". E interesant faptul că în 1905, spre finea anului i s-a
îmbiat din nou postul de învăţător, cu
condiţia să nu mai facă propagandă baptistă.”[2]
Mai multe se pot citi în cartea lui Alexa Popovici, Istoria
baptiştilor din România, pag. 206-214.
La
moartea lui Vasile Berbecar scrie: Necrologie[3] Fratele G. Slăvu a fost la mulţi fraţi
în ţară cunoscut. De mai mulţi ani a depus el lucrul, că era bolnăvicios. El a
scris cartea: „Evanghelia şi Focul“ şi afişul „Mai este o lume“, a publicat cu
mai mulţi ani înainte de aceasta o revistă sub titlul: „Lumina Lumei “ şi a
prelucrat cartea de cântări: „Cântările Sionului“, în anul 1903. El fu născut
în anul 1869, s-a pocăit în anul 1902 şi după o suferinţă îndelungată, care l-a
slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit Duminecă în 5 Oct. a.c. Aşadar, am avut un
lucrător în literatură, până putea lucra, de mai mulţi ani însă nu mai era în
stare a lucra decât ca evanghelist, iar în anii din urmă trebui să se retragă
de la tot lucrul. Acuma a bătut şi al lui ceas, în care fu chemat din această
lume plină de suferinţi şi necazuri la aceea bucurie, despre care el de multe
ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi în onoare.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)