Fraţi baptişi de pretutindeni, mă adresez cu
dragoste vouă tuturor și vă rog să luați seama.
Aveți o carte în bibliotecă dinainte de anul
1950? Sau poate ai mai multe, foarte bine. Rugamintea mea este să faceți o
listă cu ele, una două, sau câte aveți și trimitețim prin mail ca să avem o
evidență a literaturii noastre vechi. Vom publica să se știe ce patrimoniu
avem.
Va mulăumesc cu mult drag frate păstor, sau
dirijor sau prezbiter, sau membru, sau ușier, sau orice slujbă ți-a dat Domnul.
Poate esti apropiat de poporul baptist, ai avut
o rudă, un bunic și ți-a rămas o mica bibliotecă să știi că este o comoară,
anunță-mă te rog.
Avem o mare comoară numită literatură, fraților
să o dam jos din pod, să o ștergem de praf, să o curățim și va străluci pentru
slava Domnului și bucuria noastră, știind ce bogați suntem.
Domnul să vă ajute și aștept vești în liniște
și tăcere până voi primi și ce voi primi se va întoarce spre fiecare cu
mulțumire și apreciere.
Și încă ceva fraților, vorba apostolului: Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui
Stefana; ştiţi că el este cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-a pus cu totul în
slujba sfinţilor. (1 Corinteni 16:15,) avem în Ungaria biserici baptiste
românești și o soră cu inimă care strigă: „Fraților, ajutați-ne.” Sora se
numește Mihaela Bucin, şef de
catedră, Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász
Gyula, Universitatea din Szeged.
Anul acesta am putea merge pînă acolo să sărbătorim
două evenimente cel puțin.
Biserica din
Chitighaz în acest an are 125 de ani.
Biserica Baptistă Română din Micherechi a fost
înfiinţată în 1921,se pot sărbători 95 de ani.
 |
| Tipărită în 1915, primită de la fr. păstor Andrei Croitoru. |
„În anul 1902 s-a pocăit auzind cuvântul sfânt
explicat de la Ioan 3:3. Din această cauză, povesteşte el în prefaţa cărţii
"Evanghelia şi Focul", a fost înlăturat din postul de învăţător. Atunci,
Slăv s-a apucat de lucru ca misionar. Astfel, a ajuns dedicat în totul cauzei răspândirii
Evangheliei, şi cum cunoştea foarte bine limbile germană şi maghiară, el a fost omul de bază pentru baptiştii români.
Lipsit de catedră, s-a apucat de
traduceri. În 1903, a revizuit şi completat cartea de cântări, "Cântările
Sionului", în 1904 a devenit coredactor cu Mihai Brumar la revista
"Steaua Dimineţii", iar în
Iulie acelaşi an a înfiinţat o revistă nouă
cu titlul "Lumina Lumii", în 1905 traduce "Fasiunea
credinţei". E interesant faptul că în 1905, spre finea anului i s-a
îmbiat din nou postul de învăţător, cu
condiţia să nu mai facă propagandă baptistă.”[2]
Mai multe se pot citi în cartea lui Alexa Popovici, Istoria
baptiştilor din România, pag. 206-214.
La
moartea lui Vasile Berbecar scrie: Necrologie[3] Fratele G. Slăvu a fost la mulţi fraţi
în ţară cunoscut. De mai mulţi ani a depus el lucrul, că era bolnăvicios. El a
scris cartea: „Evanghelia şi Focul“ şi afişul „Mai este o lume“, a publicat cu
mai mulţi ani înainte de aceasta o revistă sub titlul: „Lumina Lumei “ şi a
prelucrat cartea de cântări: „Cântările Sionului“, în anul 1903. El fu născut
în anul 1869, s-a pocăit în anul 1902 şi după o suferinţă îndelungată, care l-a
slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit Duminecă în 5 Oct. a.c. Aşadar, am avut un
lucrător în literatură, până putea lucra, de mai mulţi ani însă nu mai era în
stare a lucra decât ca evanghelist, iar în anii din urmă trebui să se retragă
de la tot lucrul. Acuma a bătut şi al lui ceas, în care fu chemat din această
lume plină de suferinţi şi necazuri la aceea bucurie, despre care el de multe
ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi în onoare.”
