marți, 28 august 2018

Pascu Geabou 1938 – 2013, din Alexandria



Fratele Pascu Geabou, a fost un om temător de Dumnezeu, a lucrat pentru gloria lui Dumnezeu și s-a lăsat călăuzit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
Un bun documentar despre fr. Pascu Geabou, se găsește pe pagina fratelui Daniel Brânzei, vezi AICI.
Alte informații se pot citi pe pagina fratelui Marius Silveșan, vezi AICI.
Mai puteți citi, AICI, AICI și AICI.

NECROLOG PASCU GEABOU
DATE PERSONALE[1]
Născut în 11 aprilie 1938, Segarcea Vale, Teleorman, în familia lui Ivan și Măria Geabou.
Pascu a cunoscut calea Domnului în 1950, fiind invitat de Dan Mitroi la serviciul divin, unde urma să predice fr. Vasile Brânzei. În inima lui Pascu Geabou s-a aprins o flacără care urma să nu se stingă niciodată.
În 1952, intrând la Școala Medie Tehnică de Cooperație din București, s-a înscris la cursurile de cateheză ținute la Biserica Baptistă Golgota.
În 13 decembrie 1953, primește botezul împreună cu alți 22 de tineri, oficiat de  fr. Alexa Popovici. În acest timp, Pascu Geabou era batjocorit de colegii lui de internat, pentru că avea timpul lui de părtășie cu Domnul, citind Biblia, compunând poezii și rugându-se. 

În 3 august 1958 s-a căsătorit cu Gherghina Dena, cununia religioasă fiind oficiată de fr. Bunaciu Ioan. Dumnezeu l-a binecuvântat cu nouă copii: Aurelia (care a decedat la 6 luni), Emanuel (1961), Daniel (1963), Samuel (1965), Cornel (1967), Rodica (1971), Costel (1975), Adiel (1978) și Mihail (1980).
DATE DESPRE LUCRARE.
După înscrierea la Seminarul Teologic Baptist din București, Pascu Geabou a slujit în anii 3 – 4 de seminar, în cercul de biserici Potcoava, fiind ordinat în 1961 în cadrul unui serviciu divin ținut în Capela Seminarului în prezența studenților și a altor musafiri.
După absolvirea Seminarului, Pascu Geabou a slujit ca pastor în cercul de biserici Turnu Măgurele (Turnu, Segarcea Vale, Traianu și Cârligați) și în cercul de biserici Alexandria (Alexandria, Țigănești, Nenciulești și Cervenia). După câțiva ani a fost destituit de autorități din cercul Turnu Măgurele, deoarece a demolat fără autorizație un zid interior pentru a mări spațiul clădirii de închinare. Pascu Geabou a considerat că așa este voia lui Dumnezeu să lucreze în mai puține biserici, deoarece făcea misiune folosind bicicleta. După spusele lui: „autobuzele circulau foarte rar și banii circulau și ei tot așa de rar în buzunarele mele.” Concentrându-se asupra cercului de biserici Alexandria și în același timp și Pitești, Taica, a păstorit deschizând filiale în Plosca, Izvoarele, Viișoara, Conțești, Beiu și Zimnicea. A zidit case noi de rugăciune în Alexandria, Țigănești 1 și 2, Nenciulești, Zimnicea și Izvoarele.
A cumpărat case pe care le-a transformat în case de rugăciune în: Cervenia, Conțești, Beiu și Plosca. După pensionare, în perioada 2001-2005, a păstorit Biserica Baptistă Pacea din Phoenix, Arizona, apoi revenind în România a girat Biserica Baptistă Potcoava, Olt, deoarece nu mai avea păstor.
În ultimele luni ale vieții, a făcut parte din membrii fondatori ai Bisericii Baptiste „Calea Domnului” din Alexandria, biserică ce a început în casa lui.
CONCLUZIA FRATELUI PASCU DUPA 40 DE ANI DE SLUJIRE

 ”Toată slava să fie a Domnului, fiindcă numai El mi-a dat putere și curaj să lucrez cu râvnă sub un regim represiv și dictatorial. Mâna Lui cea bună a fost cu mine, cu familia mea și am putut sluji timp de 40 de ani în același loc în bisericile din cercul Alexandria și oriunde am fost chemat.”

EVIDENȚIEREA UNOR TRĂSĂTURI DE CARACTER
Taica Pascu a fost un om de un curaj extrem. Anchetat de Securitate, îi întreba dacă le este frică de el, iar la primirea răspunsului, el replica... Nici mie nu mi-e frică de voi! Este recunoscut ca singurul care dintr-un impuls de moment, a bătut cu pumnul în masă înaintea Departamentului Cultelor pentru a-și spune mai apăsat punctul de vedere. De asemenea nu a respectat regimul impus de comuniști pentru botezuri, acestea fiind făcute în pădure, la un colț al apei, unde vizibilitatea era redusă. Pe cât de dur era cu securiștii, pe atât de plin de grijă era cu membrii bisericii și cu cei din familie. Fiind răpit de securiști și dus în pădure, amenințat cu moartea, a fost de acord să dea note informative. A revenit acasă, și-a pus la adăpost de la distrugere cărțile și familia, după care a mers și a căutat sfat la fr. Alexa Popovici.
Sfatul acestuia a fost ca în acele note informative să scrie predicile și cântările de la biserică. De la acest obicei i s-a tras porecla Predicatorul Securiștilor, deoarece erau exasperați și scârbiți de predici. Pasiunea lui Taica pentru Domnul său, a fost evidențiată în mod special în contextul „Tărdălașului”, format inițial din Pascu Geabou, Taloș Vasile, Iosif Serac, Vasile Brânzei și Iosif Țon. Împreună cu acești bărbați ai rugăciunii, a concretizat și adunat semnături pentru ceea ce mai târziu s-a numit ”Memoriul celor 50”, în urma căruia      s-au dat libertățile religioase restrânse de Reglementare. Pentru că au ascultat mai mult de Dumnezeu decât de oameni, Dumnezeu s-a folosit de ei cu putere. Ajunși mai apoi în conducerea Comunității de București, Taica Pascu, împreună cu Iosif Serac, au fost destituiți pe motive nefondate. Tot pe atunci au ajuns și în ziarele vremii, fiind batjocoriți și umiliți. Spiritul misionar al lui Taica, nu s-a stins niciodată. Taica a devenit în ultimii ani misionar în Zambia, chiar și când era țintuit la pat. Inima lui s-a atașat de o lucrare făcută în umilință de misionara Maria Halip și ajutând cu ceea ce a putut, s-a considerat pe sine misionar între africani, frații lui cei săraci. Aceasta a fost o mare bucurie și binecuvântare care a însuflețit trupul deja doborât de boală. Spiritul misionar s-a văzut și în perioada când a girat biserica din Potcoava. Făcând vizite, predicând cu autoritate Cuvântul Sfânt, vorbea deseori cu mare mândrie despre cei 8 tineri pe care i-a învățat și botezat. A vrut să se știe că aceștia au fost învățați de fratele Pascu. Pentru un lucrător aproape de finalul vieții, transmiterea acestui spirit de sacrificiu și ucenicie, indică pasiunea vieții lui. Fiind unul dintre membrii fondatori ai bisericii „Calea Domnului”, Taica Pascu și-a dorit ca această biserică să îndeplinească ultima dorință a lui Isus... aceea de a câștiga suflete și a le transforma în ucenici devotați Stăpânului lor.
În testamentul spiritual, lăsat pe suport video bisericii „Calea Domnului”, cu o săptămână înainte de a trece în glorie, aceste lucruri sunt transmise oamenilor de încredere, care vor da mai departe această flacără a uceniciei.
UN FINAL ÎN FORȚĂ
Deși zdrobit de boală și cu sufletul îndurerat, Taica și-a orchestrat dinainte înmormântarea, dorind să fie un eveniment evanghelistic ce-și are centralitatea în Dumnezeu, nu în oameni. Când a știut că toate sunt puse la punct: familia, biserica, înmormântarea, în mai puțin de 4 zile, într-o zi de sărbătoare, a plecat dintre noi, isprăvindu-și alergarea.
În 24 iunie 2013, ora 6.25 dimineața, ne-a părăsit pentru a se bucura veșnic de gloria cununii care îi va fi înmânată personal de Domnul Isus. După cum spunea deseori, Taica nu a fost de pe pământ, iar acum a oficializat această declarație. Printre ultimele cuvinte pe care le-a rostit, cuvinte care însumează umblarea lui cu Cristos, este și declarația teocentrică a alergării lui:

”L-am iubit pe Dumnezeu, mai mult ca viața mea!”



[1] Articol scris și pus la dispoziție  de Pană Cristian.

luni, 27 august 2018

Emanuel Bogdan Răduţ - Licenţiat în istorie



Dumnezeu dă cu mână largă, toarnă har din plin, doar trebuie să aibă vasul necesar. Mare este Domnul care m-a binecuvântat peste măsură de mult, în decurs de o săptămână. O dată prin sora Dana Sisoeva, despre care o să scriu zilele viitoare, fiica păstorului Amfilofie Liubimirescu, despre care am scris AICI poți vedea și AICI.
Astăzi am primit de la tânărul meu frate, prieten (eu îi spun „fiu”, dar este pentru mine un mentor, pentru că m-am molipsit de avântul dumnealui tineresc) Emanuel Bogdan Răduţ, din Craiova, un dar mare. Darul, este coletul de cărți, ce le vedeți în imagini.
1. Plăcerea mea este că sunt de istorie.
2. Numele fratelui Emi, apare alături de nume mari ale istoricilor de azi.
3. Alături de aceste  nume, apare și numele fratelui nostru doctor în istorie, Marius Silveșan, despre care am scris AICI.
Fratele Emi Răduț are un curaj și un elan tineresc mai aparte. A scris mult, atât în domeniul istoriei, dar și comentarii pe diferite cărți ale Bibliei. Este membru în Biserica Creștinilor după Evanghelie, din Craiova.


Frate Emi, mulțumesc pentru dar.
Curajul tău să nu se oprească, fii perseverent și Calea Domnului să nu o uiți, mergi bine pe ea până la adânci batrânețe.
Redau mai jos CV-ul în întregime ca să-l cunoașteți mai bine pe acest tânăr frate:
Memoriu de activitate ştiinţifică

Nume şi Prenume: Răduţ Bogdan Emanuel
Data şi locul naşterii: 19.05.1988, Craiova
Domiciliul: Aleea Ion Vasilescu, Nr. 4, Bl. 157 F, Et. 2, Ap. 11, Craiova
E-mail: emy_radut@yahoo.com

Studii:
            Gimnaziu: Şcoala Generală Nr. 33 Craiova (1995-2003)
            Liceu: Grupul Şcolar „Matei Basarab” Craiova (2003-2007)
            Universitate:
Licenţă: Facultatea de Ştiinţe Sociale, Universitatea din Craiova (2007-2010)
Master: Facultatea de Teologie, Istorie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea din
Craiova (2010-2012)
Licenţă: Facultatea de Teologie, Institutul Teologic Creştin după Evanghelie
Timotheus” Bucureşti (2015-prezent)
            Module: Modul psihopedagogic, Universitatea din Craiova (2007-2010)
            Postliceală: Liceul „Matei Basarab” Craiova (2011-2013)


Titluri:
            Licenţiat în istorie (2010), Master în istorie (2012)

Experienţă profesională:
            Istoric – Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie din România (2014-prezent)

Arii de interes:
            România în secolul XX: ideologii, monarhia, comunismul şi revoluţia din 1989
            Evanghelicii români şi relaţiile din Stat şi Biserică în secolele XIX-XXI
            Istoria şi teologia Bisericii Creştine după Evanghelie din România

Preocupări academice şi de cercetare ştiinţifică:
            Cărţi publicate:
                        Autor unic: 11
                        Coautor: 2
                        Editor: 2
                        Ediţii critice: 1
            Prefaţator/Posfaţator/Referinţe: 8
            Corector: 1
            Studii şi articole:
                        Volume colective: 8
                        Volume aniversare sau omagiale: 3
                        Reviste ştiinţifice de specialitate: 14
                        Reviste istorice: 6
                        Reviste creştine: 41
                        Reviste electronice: 8
                        Reviste străine: 2
                        Reviste filatelice: 13
                        Recenzii: 16
                        Cronici evenimente: 20
            Simpozioane şi comunicări ştiinţifice: 13

Activităţi de documentare şi cercetare:
            Arhiva Uniunii Bisericilor Creştine după Evanghelie din România (AUBCER), Bucureşti
            Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Dolj (DJAN Dolj), Craiova
            Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, Craiova
            Biblioteca Universităţii din Craiova, secţia Istorie, Craiova
            Biblioteca Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Craiova
            Biblioteca Uniunii Bisericilor Creştine după Evanghelie, Bucureşti
            Biblioteca Institutului Teologic Creştin după Evanghelie „Timotheus”, Bucureşti
            Biblioteca Institutului Teologic Baptist din București

Afilieri:
            Societatea Filatelică Dolj
membru (2003-2005)
            Societatea de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Dolj
                        membru (2011-prezent)
                        membru în Comitetul Executiv (2015-prezent)

Distincţii:
Diplomă de onoare, Parlamentul României, Comisia Juridică, de Disciplină şi imunităţi, 29 septembrie 2016

Responsabilităţi editoriale:
            Colegiul de redacţie al unor periodice:
                        Revista România Evanghelică (electronică): https://roev.wordpress.com/
                        (2015-prezent)

            Colaborări periodice:
                        Calea Credinţei (2010-prezent)
                        Historica (2010-2014)
                        Oltenia. Studii. Documente. Cercetări (2013-prezent)
                        Philatelica.ro (2013-prezent)
                        Timotheus (2015-prezent)
                        Arhivele Olteniei (2016-prezent)
                        Walachia Cisalutana (2018-prezent)

Studii biblice:
            40 de diplome şi certificate la cursuri prin corespondenţă sau cursuri biblice

Interviuri
Interviu la Radio Vocea Evangheliei Suceava despre cartea Alianţa Evanghelică din România. Istoric şi documente, realizat de David Regus, 8 octombrie 2015 (https://suceavaevanghelica.wordpress.com/2015/10/09/bogdan-emanuel-radut-istoricul-aliantei-evanghelice-din-romania/)

27 august 2018





sâmbătă, 25 august 2018

Lăzărescu Ioan 1896 – 1969, din Clopotiva



Fratele Lăzărescu s-a născut la 15 februarie 1896.
Primind cuvântul Domnului în anul 1922, în 1923 este botezat după convingerile credinţei noastre, în Bise­rica Baptistă din Lupeni.
În ziua de 22 august 1926, în localitatea Cârnești, participă ca dirijor al corului din Clopotiva la un botez cu 33 de persoane. Tot în această zi, a avut loc și deschiderea noului local de rugăciune. La acest eveniment au participat trei coruri, din Birchiș, condus de fr. A. Isbașa; Caransebeș, condus de fratele Morar; din Clopotiva, condus de Lăzărescu Ioan
Corul condus de fr. Lăzărescu Ioan a cântat și în 1 ianuarie 1927, la Biserica Baptistă din Cârnești,  cu ocazia întâlnirii a 130 de surori de pe valea Hațegului.
În anul 1928, văzându-i-se zelul şi dorul unit cu talen­tul de-a vesti Cuvântul Domnului, este ordinat de pas­torul Covaci Ion şi de atunci împreună cu alţi vestitori ai Cuvântului Domnului ca : Ciorogaru Iustin, Cornea Dragomir şi Stefănic Mihai, au colaborat în lucrare pe valea Haţegului.
Fratele Lăzărescu avea un spirit misionar, şi al dărni­ciei şi a pus mare preţ pe lucrarea Domnului, pentru care s-a consacrat cu râvnă.
Casa de rugăciune din Clopotiva este donată de fratele în anul 1933. Apoi, casa lor era o casă primitoare de oaspeţi, mulţi călători şi fraţi şi-au găsit odihna în casa lor.
În anul 1933, îndemnat de frații din mai multe biserici, cumpără instrumente muzicale și se înființează fanfara, condusă de fr. Lăzărescu Ioan.
În anul 1938, fratele Lăzărescu Ioan este ales ca păstor al Bisericii Baptiste din Clopotiva, pe care o păstorește până în anul 1956.
În anul 1942 este arestat și condamnat la 3 ani de închisoare, pentru că a participat cu alți frați la o întâlnire de rugăciune în satul Breazdova, dar a fost eliberat pe data de 23 august 1944.
Pentru frăţietatea de pe valea Haţegului, unde şi-a desfăşurat activitatea, rămâne ca un frate neuitat multor credincioşi, care l-au cunoscut şi s-au bucurat împreună.
În dimineaţa zilei de 12 februarie 1969, a încetat din această viaţă, ca să locuiască în viața veșnică.
Plecarea fratelui din mijlocul nostru, lasă un mare gol.

Serviciul de înmormântare s-a ţinut în 14 februarie, la care au participat un număr frumos de fraţi şi surori, membrii din bisericile unde a lucrat.
Serviciul a fost condus de fratele Ciorogaru Simion. Fraţii păstori, Lazăr Aurel, Cenuşe Teodor, Vădan Vasile, Crişan Ioan, Boşneac Simion, au adresat câteva cuvinte, remarcând rodnicia activităţii celui plecat din rândurile noastre.
De asemenea, fraţii păstori pensionaţi în lucrare : Ilie Mîrza, Zdrânc  Artenie şi Ştefănic Mihai, au subliniat prin cuvintele lor, colaborarea frăţească în lucrare, cu cel ce i-a părăsit, precum şi golul simţit în urma celui decedat.
Surse:
Pastor Ciorogaru Simion
Ioan Bunaciu
Farul Mântuirei
Îndrumătorul Creștin Baptist