SAMUEL SHARPE ( circa 1801? – 23 Mai 1832)

    

A apărut pe internet un articol cu titlul: „Războiul Baptiștilor sau cum a abolit Marea Britanie sclavia”, de Bianca Pădurean, articol ce m-a bucurat și am văzut că mulți baptiști au distribuit acel articol. M-am gândit că acest frate care a făcut cinste, ar trebui să fie mai cunoscut de comunitatea noastră baptistă din țară.

Mulțumesc, doamna Bianca Pădurean.

Samuel Sharpe sau Sharp a fost un sclav proclamat în anul 1975 drept, eroul național al statului Jamaica, deoarece el a fost în anul 1832 liderul unei revolte a sclavilor baptiști, revoltă cunoscută și sub numele de Revolta Crăciunului sau Războiul .

Datele biografice despre el sunt destul de vagi, începând cu anul nașterii care este cuprins între 1801 și 1804. Varianta cea mai plauzibilă și corect matematic este cea a anului 1801, în condițiile în care știm sigur că a murit la 31 de ani.  În general  și istoricii sunt de părere, că el s-ar fi născut cam prin 1801, părinții lui venind din Africa cam între anii 1787 și 1801[1].

 Samuel s-a născut în sclavie în parohia Sfântul Iacob, din Jamaica, pe o plantație deținută de Samuel și Jane Sharpe. Așa cum era obiceiul în vremurile acelea tulburi [2], copilului i s-a dat numele stăpânului lui, Samuel Sharpe, (care era la bază avocat), ca și o indicație, că micuțul și părinții lui sunt proprietatea stăpânului. Știm din istorie, din cărți, filme că sclavii, negrii mai ales, erau considerați  de către albi, ca neavând suflete și de aceea puteau să-i folosească după bunul lor plac. Foarte trist și strigător la cer, dar din păcate, aceasta a fost realitatea acelor timpuri, și la o scară mult mai mică, sau poate că nu, realitatea zilelor noastre.

Mama lui s-a numit Juda Bligom, despre tatăl său nu avem  informații certe.[3] A mai avut un frate și o soră, William și Eliza. A fost căsătorit, dar, soția sa locuia pe altă plantație, această situație nefiind una neobișnuită, ca soții să stea separat. Conform unei scrisori  publicate în anul 1896, într-un ziar ,,Jamaica Advocate”, aflăm că a avut o fiică căsătorită cu un domn Gaynor;  această doamnă Gaynor și fiica ei, Doamna Scott, locuiau în anul 1896 în orașul Montego Bay.

I s-a permis de către stăpânul său să învețe a scrie, a citi, pe scurt să fie bine educat. Tocmai, datorită acestei educații primite, și-a câștigat respectul și admirația celorlalți sclavi.

A îmbrățișat mișcarea baptistă, deoarece simțea el că aceasta vorbește despre libertate în toate înțelesurile ei.  Se botează și devine în scurt timp predicator și lider  în biserica Baptistă, care de mult timp primea în rândul membrilor ei sclavi, pe care îi desemna și ca predicatori.

A fost diacon la biserica Baptistă Burchell din Montego Bay, unde pastor era Rev. Thomas Burchell, un misionar din Anglia.[4] Sharpe și-a petrecut mult timp călătorind în diferite parohii din Jamaica, învățându-i pe sclavi despre creștinism, despre care credea că este promisiunea libertății mult așteptate de către oropsiții sorții.

Sclavii au aflat că Parlamentul Britanic lua în calcul abolirea sclaviei; cei care știau să citească au urmărit foarte atent știrile din ziare. Crezând în mod eronat că Parlamentul Britanic  a fost deja de acord cu eliberarea fraților lui de suferință, Sharpe a organizat greve generale de rezistență pasivă pe mai multe moșii din vestul statului Jamaica, protestând  împotriva condițiilor de muncă.  Perioada aceasta a fost una critică pentru proprietarii de plantații, deoarece tocmai coincidea cu sezonul recoltării trestiei de zahăr.

Sharpe i-a încurajat pe sclavi să lupte pentru drepturile lor și pentru o plată a muncii lor, iar dacă cererile nu li se vor împlini, pot să recurgă la rezistență înarmată. Astfel  că la data de 27 Decembrie 1831 izbucnește rebeliunea cunoscută în istorie drept ,,Revolta Crăciunului” sau ,,Lupta Baptistă”, care începe pe moșia Kensington. Represaliile din partea proprietarilor de plantații au dus la incendierea recoltelor de către rebeli.

Așa se face că deși inițial, deși protestul lui Sharpe s-a dorit a fi unul pașnic,  în care sclavii refuză să muncească  în ziua de Crăciun și următoarele zile, s-a transformat într-unul dintre  cel mai sângeros episod din istoria Jamaicăi. Confruntările au avut loc timp de 10 zile, pe tot cuprinsul insulei, mobilizând numai puțin de 60. 000 de sclavi.  Pentru a pune capăt luptelor și a înăbuși revoltele în cel mai scurt timp, guvernarea colonială a recurs la forțele militare jamaicane și la războinicii  din comunitățile montane, formate din urmașii sclavilor care au reușit să fugă de stăpânii lor.

Aceste confruntări s-au soldat cu pierderi omenești de ambele părți, dar nu în mod egal, deoarece față de 14 albi care au fost uciși de către rebelii înarmați, de cealaltă parte mai  mult de 200 de sclavi au fost uciși de trupele armate. Chiar și după încetarea ,,războiului” s-au înregistrat victime, britanicii condamnând  și executând prin spânzurare 6oo de sclavi, inclusiv pe Sharpe, liderul mișcării de eliberare. Mulți dintre cei uciși erau judecați și acuzați de fapte mărunte, cum ar fi furtul de animale, acestea fiind doar pretexte pentru a-i pedepsi pe instigatori.

La data de 19 Aprilie 1832, Sharpe a fost judecat și condamnat la moarte prin spânzurare, ca urmare a rolului pe care l-a avut  în rebeliune.  În săptămânile precedând execuției lui, pe când era încarcerat, Samuel a avut câteva întâlniri cu Rev. misionar Henry Bleby, care a notat ceea ce i-a spus Sharpe ,,Decât să-mi trăiesc viața în sclavie, decât să trăiesc ca și un sclav, mai degrabă aș muri cu ștreangul de gât”.

După cum a rămas scris în analele istorice, Sharpe, în vârstă de 31 de ani, îmbrăcat într-un costum alb, a pășit demn spre spânzurătoare la 23 Mai, 1832. După o cuvântare scurtă, el s-a rugat, apoi a spus ,,Acum vă urez la revedere! Asta este tot ce vreau să vă spun”. Stăpânul lui a primit o compensație de 16 lire și 10 șilingi, care era valoarea aproximativă a lui Sharpe. Pentru oameni valorase așa puțin, dar pentru Dumnezeu era de neprețuit. Mama lui îi supraviețuiește, deși tatăl murise cu mulți ani înainte.

Revolta și felul în care a răspuns Guvernul de la acea dată, au atras cu sine două anchete minuțioase, detaliate ale Parlamentului.  Se crede că, acțiunile drastice ale guvernului jamaican după stingerea revoltelor, au contribuit la trecerea în Parlament a Legii privind Abolirea Sclaviei din 1833 și în final la abolirea sclaviei în întregul Imperiu Britanic  cinci ani mai târziu – 1838.

Așadar, Samuel Sharpe a fost eroul-martir al sclavilor botezați în credința Baptistă din Jamaica și nu numai. Sacrificiul lui și a altor sute de sclavi uciși în timpul revoltelor și după, a fost piatra de temelie a înlăturării unui ,,cancer”, care din punct de vedere personal, pare a recidiva în secolul vitezei, în contemporaneitate.

În cinstea lui Samuel Sharpe zis și Archer, în anul 1975 s-au pus bazele Colegiului de Învățători, Profesori ,,Sam Sharpe” în Granville, o suburbie a orașului Montego Bay din Jamaica, orașul de baștină al eroului.

Surse

https://www.encyclopedia.com/history/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/sharpe-samuel

https://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Sharpe

Craton, Michael, Eliberarea din lanțuri: Rezistența împotriva Sclaviei în Indiile Britanice de Vest: (Cornell University Press, 1983), p. 299

---

[1] https://www.encyclopedia.com/history/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/sharpe-samuel

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Sharpe

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Samuel_Sharpe

[4] Craton, Michael, Eliberarea din lanțuri: Rezistența împotriva Sclaviei în Indiile Britanice de Vest: (Cornell University Press, 1983), p. 299

Arsenie S Lucaciu 1898 – 2001

Fratele Arsenie S Lucaciu s-a născut în anul 1898, dar nu știu unde. A fost un pion important în istoria noastră baptistă, dar ne lipsesc unele date importante din viața dumnealui.

 În anul 1927 a absolvit „International Baptist Seminary” din East Orange, N. J.

La 1 ianuarie 1928 este chemat ca păstor la Biserica Baptistă Română din Gary și în ziua de 14 iunie 1928 este ordinat ca păstor.

În toamna anului 1929 s-a fondat Uniunea Poporului Tânăr din America, iar fratele Arsenie S Lucaciu a fost ales  director.

În zilele de 1 -4 septembrie 1933 are loc Conferința baptiștilor români din Staele Unite, care s-a ținut în Biserica Creștină Baptistă Română din Chicago, iar fratele Lucaciu a fost ales președinte activ, slujire la care a fost ales timp de 12 ani. Fratele a făcut parte din Comitetul Executiv din anul 1928 în anumite slujiri.

La sfârșitul luni martie 1944 fratele Lucaciu acceptă cererea de a păstori a doua Biserică Baptistă din Detroit.

A fost păstor la prima Biserică Baptistă din Detroit între anii 1964 până în 1979.

În zilele de 4 – 5 februarie 1977 a paticipat la al 27-lea Congres al Cultului Creștin Baptist din R. S. România, congress la care fratele Mara Cornel a fost ales președinte.

În ziua de 1 octombrie 1978 a sărbătorit în Biserica Baptistă Română din Detroit 50 ani de la ordinare. După serbare, a plecat în Uruguai, America de Sud, la fiica dânsului, unde este misionară împreună cu soțul ei, pe care nu a vizitat-o de 18 ani.

Fratele Arsenie S Lucaciu a predicat și la Radio WMUZ, din Detroit, Michigan și Gary, Ind.  În anul 1986 fratele avocat George Crișan, adună un număr de predici ale fratelui Lucaciu și le publică sub titlul: „Străinul din Galilea”. Cartea apare la Colecția „Glasul Îndrumătorului Creștin”, 48, rue de Lille / 75007 – Paris 1986.

În ziua de 16 noiembrie 2001 a fost condus pe ultimul drum pământesc, dar spre noua locuință pregătită de Mântuitorul, Domnul Isus Cristos.

Surse:

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Luminătorul

Istoria Baptiștilor Români din America

Îndrumătorul Creștin Baptist

Soficaru Anghel Istrate 1892 - ? din Drajna

Fratele Soficaru Anghel Istrate s-a născut în ziua de 27 ianuarie 1892 în localitatea Drajna din județul Prahova. Părinții fratelui s-au numit Istrate de religie ortodox și Maria de religie baptistă, ambii fiind de naționalitate română.

Urmează cursurile a 4 clase primare în localitatea natală.

În anul 1914 este recrutat de Cercul de Recrutare Mircea din Ploiești  în Regimentul ,,Maria” nr. 23. Rămâne la vatră cu gradul de caporal.

În ziua de 17 noiembrie 1918 se căsătorește în localitatea Drajna de Jos, județul Prahova cu Smaranda, Domnul binecuvântându-i cu 9 copii.

Aude Cuvântul Sfânt al Domnului și se hotărăște să-L urmeze cu orice preț. În ziua de 16 iunie 1923 este botezat.

Este ordinat ca predicator în ziua de 16 august 1932 pentru Bisericile Baptiste din Drajna de Jos, Vălenii de Munte. Comisia de ordinare era compusă din frații: Constantin Adorean și Ioan Branea.

Domiciliul îl avea în localitatea Drajna de Jos din județul Prahova.

 Din păcate, se pare că a căzut în patima beției și lucrarea Domnului a avut de suferit. Cu toate acestea, nu a fost totul pierdut, iar Domnul a dăruit în acea zonă alți oameni cu har, ce au continuat lucrarea predecesorului lor; și care este aceea de a predica poporului  Vestea cea Bună a lui Dumnezeu. Oameni simpli, dar, care aveau atâta nevoie ca Evanghelia să le fie vestită, ei să o audă și să pună în practică toate învățăturile cuprinse în aceasta.

Braic Petru 1882 - ? din Toplița.

Fratele Braicu Petru s-a născut în ziua de 16 iulie 1882  în localitatea Toplița, județul Mureș, ținutul Mureș.

Părinții fratelui Petru s-au numit Gheorghe și Maria, de religie ortodoxă și naționalitate română.

A studiat 4 clase primare în localitatea natală.

Se căsătorește în ziua de 15 noiembrie 1906 în localitatea Toplița cu  Ana, născută Marc care îi dăruiește o fată.

În anul 1904 este recrutat și încorporat în regimentul 6 armată din Târgul Mureș, de unde rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În luna iulie a anului 1924 este botezat iar patru ani mai târziu este ordinat ca și predicator pentru biserica din Toplița și bisericile din jurul orașului.

În anul 1924 adunarea de credincioși baptiști se mută în casa fratelui Petre Braic.

În raionul său de activitate avea 255 de membri și aparținători 255 precum și copii.

Din paginile revistei ,,Pacea” aflăm că în ziua de 27 decembrie 1937 la Biserica Creștină Baptistă din Toplița este ordinat fratele Vasile Buzdugan din Madei, județul Neamț. Comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați: Grigore Braic, Petru Cosma și Petru Braic.

În Biserica Creștină Baptistă din Toplița mai era un frate cu numele de familie Braic, pe nume Grigore despre care știm (de la fratele Alexa Popovici) că l-a însoțit pe Gavrilă Dunca de la Toplița la Bicaz. Cea de-a  doua informație din revista Pacea ne spune că în anul 1935 fratele Grigore Braic  a făcut parte din Comitetul de împăciuire între grupările din cult.

Cine cunoaște alte detalii sau date referitoare la viața și activitatea fratelui, îl rog să lase completările la comentarii. Mulțumesc.

 

Surse:

Arhive

Farul Creștin

Trif Ioan 1924 - 2006, din Almașu Mare

Fratele Trif Ioan s-a născut în ziua de 31 ianuarie 1924 în Almașu Mare, județul Alba, într-o familie cu 10 copii.

În anul 1931 familia pleacă în localitatea Grădinari, din Județul Constanța, unde a fost colonizat cu alte familii baptiste, care au format o biserică, pe care a păstorit-o  fratele Cristea Gligor.

În anul 1940 l-a urmat pe Domnul Isus în apa botezului. Botezul l-a oficiat fratele Cristea Gligor, noaptea, deoarece bisericile baptiste au fost închise.

Fiind îndemnat de păstorul său să predice Evanghelia, a făcut cu mulă râvnă și pasiune acest lucru.

În anul 1946 a fost încorporat ca soldat în orașul Brăila, unde avea Biblia cu el și predica Evanghelia.

În anul 1949 s-a înscris la Seminarul Teologic Baptist din București și își încheie studiile în anul 1955.

În ziua de 8 iunie 1953 este ordinat ca păstor pentru Biserica Creștină Baptistă din Iași. Comisia de ordinare era formată din frații: Constantin Adorian, Alexa Popovici, Ioan Isac, Croitoru Gheorghe și Silvestru Andriciuc. Fratele a fost un slujitor harnic, ce a adus mânie din partea autorităților. A zidit un nou local de închinare și au început să vină tot mai mulți oameni și numărul membrilor creștea. Autoritățile locale au cerut Ministerului Cultelor să-l destituie. Uniunea Baptistă l-a mutat la Brăila, ca să nu fie destituit sau să i se retragă autorizația de predicator.

Nici la Brăila fratele nu scapă de brațul lung al securității, care îl anchetează, îi fac o percheziție și îi confiscă toate cărțile religioase, inclusiv cursurile de la seminar. Acuzația cea mare era că a botezat persoane care proveneau din altă religie decât cea baptistă. După multe anchete autoritățile au ajuns la concluzia că Trif Ioan trebuie să părăsească orașul Brăila.

Uniunea intervine și în anul 1973 fratele este mutat disciplinar la Timișoara. 

În anul 1973 este ales păstor al Bisericii Creștine Baptiste nr. 1 din Timișoara. De aici iese la pensie în anul 1986. Și aici a lucrat cu dăruire la un nou local de închinare.

În cadrul Cultului a deținut funcția de secretar al Comunității Timișoara 1976 – 1980, apoi ca președinte între anii 1980 – 1986.

Fratele Ioan Trif a fost un predicator dedicat Domnului, un păstor care a știut să înțeleagă pe fiecare din membri bisericii.

În anul 2006 lucrătorul sârguincios pe ogorul Evangheliei, este chemat acasă la Domnul.

Surse:

Ioan Bunaciu

Farul Creștin

Roman Ioan 1909 – 2006, din Șeitin

Fratele  Ioan Roman s-a născut în data de 22 septembrie 1909, în localitatea Șeitin, județul Arad. Părinții se numeau Spiridon și Florița, de naționalitate română.

A făcut 4 clase primare în localitatea natală.

În anul 1931 este încorporat ca soldat la Regimentul 7 Pionieri din Lugoj, Cercul Severin. Rămâne la vatră de la Batalionul 2 Transmisiuni de Munte. În al Doilea Război Mondial, ia parte activă pe frontul din Răsărit, ajungând până în Crimeea.

Încă de tânăr se îndrăgostește de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și în ziua de 22 noiembrie 1930, se botează în râul Timiș, la Tapia. Este botezat de fratele Dumitru Drăgilă.  

În ziua de 1 ianuarie 1933 se căsătorește cu Maria, născută Ardelean și Domnul le-a dat 4 copii: Elena, născută la Lugoj în 17  octombrie 1933, Dumitru, născut la Lugoj în 1 aprilie 1935, Florica, născută la Lugoj în 13 noiembrie 1938 și Sidonia, născută la Făget în 1 octombrie 1939.

Având dragoste pentru Dumnezeu și lucrarea Sa, frații baptiști l-au ordinat în anul 1938 în Biserica Creștină Baptistă din Gladna Română. Fratele s-a mutat în 1939 la Făget, unde a lucrat pentru răspăndirea Evangheliei.

 Anul 1944 a fost pentru fratele Roman, unul hotărâtor, în ceea ce privește implicarea sa în lucrare. Prezența la Făget a dirijorului baptist Titi Adorian și a Filarmonicii din Iași, l-a ajutat pe fratele Ioan Roman să înțeleagă că muzica reprezintă o unealtă extraordinară de a vesti Evanghelia. A adunat corurile și orchestrele baptiste din zonă, pentru a susține concerte în orașul Făget, iar apoi s-a implicat în pregătirea muzicală a tinerilor baptiști din zonă.

În anul 1945 a pus bazele Bisericii Baptiste din Făget, fiind primul ei păstor, între anii 1945-1950. S-a retras din slujba pastorală, lăsând locul altora mai bine pregătiți teologic, dar a continuat să misioneze în satele din jurul Făgetului, învățându-i pe copiii și tinerii din zonă să cânte la instrumente.

În anul 1974 a avut o operație pe cord deschis, iar medicii i-au introdus un stimulator , primit din Franța, prin intermediul fratelui Ieremia Hodoroabă.

A plecat în veșnicie în date de 27 ianuarie 2006, la înmormântarea sa Evanghelia fiind predicată de păstorii Ionel Tuțac, Gigel Olariu, Ioan Alexandru Lăpugean și Ovidiu Ionași.

Surse:

Ionel Tuțac

Ioan Alexandru Lăpugean

Arhive

Harul, revistă

Furdui Vasile 1892 - ? din Sohodol

Furdui Vasile 1892 - ? din Sohodol

Fratele Furdui Vasile s-a născut în ziua de 28 decembrie 1892 în localitatea Sohodol,  județul Alba. Părinții se numeau Nicolae și Ana, de naționalitate română, având ocupația de agricultori.

În 1914 este încorporat în armată și rămâne la vatră cu gradul de sergent instructor. În timp ce era pe front în Primul Război Mondial, aude Cuvântul Domnului. După terminarea războiului, fratele Furdui Vasile se angajază ca jandarm la postul de jandarmerie din Deja-Română, unde a fost șef de post. Aici Cuvântul Evengheliei îl urmărește și frații baptiști îi explică Evanghelia cu deamănuntul.

În ziua de 20 septembrie 1918 se căsătorește în localitatea Sohodol, cu cu Elena, născută Nicoară, în anul 1897 și Domnul le dă 4 copii: Lidia, născută în ziua de 6 noiembrie 1923,  Titus, 4 octombrie 1925, Estera, 27 aprilie 1927 și Melania, 3 iunie 1929.

Aude cuvântul Domnului și se hotărăște să-l urmeze, așa că își dă demisia din jandarmerie și se întoarce în localitatea natală, iar în ziua de 6 ianuarie 1920 este botezat de fratele Ștefan.

În anul 1924, în Cîmpeni, fr. Furdui a fost arestat şi bătut de către şeful secţiei de jandarmi Vrancea, pînă la vînătăi, pentru că a propovăduit Evanghelia Domnului Isus Christos. A fost arestat şi trimis sub stare de arest la Cluj şi defe­rit Consiliului de Război. A fost judecat şi condamnat la 30 de zile închisoare şi amendat.

În ziua de 20 iulie 1925, în localitatea Aciuța, județul Arad, frate Vasile Furdui este ordinat ca predicator pentru Bisericile Creștine Baptiste 1 și 2 din localitatea Avram Iancu, unde slujește din anul 1923 până în anul 1936. Din 1936 și până în anul 1949, slujește în bisericile: Abrud, Sohodol, Câmpeni Cioara și altele.

Având dar de la Dumnezeu de a predica Evanghelia și dorință înflăcărată de a sluji pe ogorul Evangheliei, se înscrie la Seminarul Teologic Baptist pe care îl absolvă în a nul 1930.

Fratele Furdui Vasile a fost urmărit de securitate în perioada comunistă, iar fratele Ioan Rus, președintele Cultului Baptist, fiind un bun diplomat, i-a spus împuternicitului: „Trebuie înțeles și pastorul Furdui pentru că el este un om bătut de toate regimurile”, adică îl bateți și voi comuniștii. A fost aresta de 7 ori, de 15 ori a fost bătut de jandarmi, de 22 de ori a scăpat ca prin minune din mâna bătăușilor.

Cu toate aceste încercări, fratele Vasile Furdui a predicat Evanghelia Domnului Isus Cristos și l-a slăvit pe Dumnezeu, care i-a fost alături toată viața.

 

Surse

Dumitru Baban

Ioan Bunaciu

Arhivele Uniunii

Arhivele Naționle

Farul Creștin

Solul Păcii

Ciordaș Ioan 1869 – 1929, din Marca

Fratele Ciordaș Ioan s-a născut în anul 1869 în localitatea Marca, județul Sălaj.

În anul 1907 familia Ciordaș Ioan angajază doi zidari maghiari din comuna Ip, pentru construirea unei case. Acești zidari erau deosebiți la vorbă, limbajul era unul cuviincios și repectuos și se rugau când se puneau la masă. Fratele a fost interesat de credința acestor oameni și și-a predat viața Domnului Isus. După convertire și botez, fratele Ciordaș Ioan a început să predice Evanghelia printre consăteni și lucrarea a dat roade bune.

 A contribuit la înființarea Bisericii Creștine Baptiste din Marca în anul 1912, fiind un frate de bază. A lucrat cu devotament și pasiune pe ogorul Evangheliei Domnului Isus Cristos.

În ziua de 4 mai 1929 Domnul și-a chemat acasă servul, dar a lăsat un loc gol pe care Dumnezeu în providența Sa, l-a umplut după Harul Său.

Serviciul religios a fost ținut de frații: Gheorghe Mastan, Ioan Șușman, Teodor Gavriluț, Ioan Pintea, Ștefan și Moise. A asistat mult popor, care a vrut să-l salute la despărțire.

Surse:

Ioan Bunaciu

Farul Mântuirii

Teodorescu Nicolae ? – 1936 din Avram Iancu, participant la Războiul de Independență

Fratele Teodorescu Nicolae are un curs al vieții foarte interesant. Se naște în județul Alba, în Imperiul Austro-Ungar, se mută în Dobrogea, din Imperiul Otoman, participă în 1877 la Războiul de Independență, vine în 1914 în satul natal și înființează o biserică baptistă, se duce înapoi în Dobrogea, se mută la Buteni, județul Arad și în 1936 se mută acasă la Domnul.

S-a născut în localitatea  Vidra de Jos, (azi Avram Iancu) județul Alba. Auzind că la Cernavodă, o localitate din Dobrogea, se face o mare lucrare și se angajază mulți oameni să lucreze la podul de peste Dunăre, mai mulți oameni din localitatea Avram Iancu (atunci Vidra de Jos) se duc și se angajază să lucreze, printre ei era și Teodorescu Nicolae.

Teodorescu Nicolae a stat mulți ani  și aici a auzit Cuvântul Domnului și în anul 1903, Mihai Munteanu îl botează în apele Dunării. A fost de meserie dogar și a fost cel ce a înființat Biserica Creștină Baptistă din Cernavodă și a devenit un predicator înflăcărat pentru Domnul.

În anul 1909 a primit doi colindători din localitatea Jegălia, județul Ialomița, pe Dumitru Haralambie și Dobre Toancă. La plecare fratele Teodorescu Nicolae le dă celor  doi colindători câte un Nou Testament. Aceștia s-au întors la Domnul și au format Biserica Creștină Baptistă din Jegălia.

În zilele de 25 – 27 decembrie 1913 participă ca reprezentant al Bisericii din Cernavodă, la prima „Conferință Baptistă Română din București”.

În ziua de 24 marteie 1914 se întoarce acasă, dar l-a a rugat să vină și fratele Radu Tașcă și astfel încep să predice Evanghelia Domnului Isus Cristos. Fratele Teodorescu Nicolae caută o rudă a dumnealui, pentru că trecuse multă vreme de când plecase și multe s-au schimbat în sat. Radu Tașcă spune despre Teodorescu Nicolae:„Plecase ca tânăr în pribegie și acum se întoarce bătrân.”[1] Ei au înființat prin ajutorul Domnului Biserica Creștină Baptistă din Avram Iancu și împrejurimi.

În noaptea de 1 spre 2 februarie 1920 fratele Vasile Berbecar, care a vizitat Dobrogea într-o vizită de informare, petrece la familia Teodorescu Nicolae din Cernavodă.

Ajunge prin împrejurările vieții să se mute la Buteni și în anul 1936, după un lung drum prin viață, dar și pe calea credinței, Domnul îi dă odihna promisă în patria de sus.

Serviciul de înmormântare a fost condus de fratele Dănilă Pascu, păstorul Bisericii Baptiste din Curtici, ajutat de fratele Ioan Cocuț. A cântat corul și fanfara din Buteni.

Surse:

Ioan Bunaciu

Radu Tașcă

Farul Mântuirii

Luminătorul din Detroit

---

[1] Luminătorul, Vol. XXIII, Nr. 2, februarie 1948, p. 11.

Troancă Neculae 1899 - ? din Poenaru

Fratele Troancă  Neculae s-a născut în ziua de 1 martie 1899, în localitatea Poenaru, județul Ilfov, părinții se numeau Iancu și Dumitra, de naționalitate română. Se știa și sub numele de (Dumitru Nicolae, zis Troancă).

Fratele Troancă Neculae are certificat de 4 clase primare. Ocupația de bază era agricultura.

În ziua de 10 mai 1941 se căsătorește în localitatea Poenaru, județul Ilfov, cu Teodora.

Între anii 1916- 1919 este încorporat ca soldat la Regimentul 2 Altilerie Ușoară și participă pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial. Pe front este rănit și își pierde piciorul stâng, rămâne la vatră în anul 1919 ca invalid de război. Primește „Insigna de Invalid de Război” și  pensie de 1200 lei pe lună în anul 1949.

În urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu, se botează în anul 1932 în localitatea Periș, județul Ilfov. Fiind atras  mai mult de Cuvânt și de a-l pune în practică, începe să predice și altora.  

Fratele Troancă Neculae este ordinat ca diacon în  anul 1936. În anul 1946 a fost ordinat ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din Poenari-Vulpești, județul Ilfov. S-a stabilit cu locuința în comuna Poenari-Vulpești, sat Ciocănari.

În ziua de 16 februarie 1948 fratele Troancă Neculae pleacă cu un grup de frați în localitatea Periș, județul Ilfov.  

În ziua de 23 ianuarie 1949 participă la cununia religioasă din Biserica Creștină Baptistă din București, strada Arad. Cei doi miri se numeau Alexandru și Aurelia Greia.

Surse:

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist