Societatea Marta împlinește 101 ani

 

La 10 ianuarie 1921 a luat ființă Societatea „Marta” a femeilor baptiste române din București, din inițiativa fratelui Constantin Adorian. A fost formată din 10 surori, care se întâlneau o dată pe săptămână pentru rugăciune și lucru manual. Cu ocazia fiecărei întâlniri se organizau strângeri de fonduri și colecte. La început din banii astfel stânși, se puteau ajuta șase persoane.

A fost aleasă ca președintă a societății, sora Eliza Alexandratos, iar secretară și casieră, sora Constanța Șerbănescu. Sora Eliza mutându-și domiciliul din București a trebuit aleasă o nouă conducere, prin urmare în ziua de 16 octombrie 1921 a fost pusă în funcție sora Luiza Adorian.

În prima ședință a societății din luna ianuarie s-au mai luat următoarele hotărâri:

1.    Pentru bunul mers al Societății s-a propus ca surorile să se întrunească în fiecare săptămână o jumătate de zi pentru a socializa și a realiza lucruri făcute de mână.

2.    Scopul Societății ,,Marta” este de a ajuta văduvele și orfanii.

3.    Promovarea spiritului de părtășie al surorilor prin îndemnuri sfinte și rugăciune.

4.    Realizarea unei Tombole la care o parte din lucrurile ce sunt produse de surori, să fie donate pentru crearea  unui fond monetar, din care să se poată înființa un orfelinat.

5.    Societatea ,,Marta” a tipărit un „Apel către surori” adresat tuturor bisericile baptiste din țară, chiar dacă sunt mici sau mari, să se mobilizeze.

În martie 1922, s-a transmis un apel în toate bisericile din țară, prin care surorile să se adune pentru a alcătui astfel de societăți. Ulterior, asociația a putut să ajute 13 copii sărmani și să ofere îmbrăcăminte orfanilor.

În 1923, a crescut numărul membrelor societății, care a intrat în legătură cu Societatea „MARTA” din Prelipeț, precum și cu societatea „Căprioara”, din Deva,  care au cerut sfaturi și îndrumări de la surorile din București, care puteau ajuta 16 copii, văduve și săraci, cu îmbrăcăminte și alimente.

În anul 1924, societatea a hotărât să fixeze o cotizație de 5 lei per membru. Sfera activităților s-a extins cu activități de broderie, de croșetat și loterii (tombole). Au strâns îmbrăcăminte și ghete vechi, pe care le-au ajustat și reparat, dându-le săracilor.

În 1924, societatea femeilor din București, număra 40 de membre care acum se întâlneau de două ori pe săptămână. Societatea era condusă de un comitet, format din Luisa Adorian, președinte, Mărioara Sava, secretară și Maria Fălcușan, casieră. Activitățile societății baptiste au avut ecou și-n multe biserici din țară, în care s-au format societăți  caritabile de tipul  ,,Marta”. Acestea erau implicate în strângerile de fonduri, în asigurarea bunurilor materiale și alimentare pentru bisericile care organizau serbări în cinstea Domnului și de Evanghelizare.

 

Activitatea Societății „Marta” a femeilor baptiste române din București a făcut obiectul unui RAPORT citit de Luisa Adorian la Congresul Uniunii Tineretului Baptist, ținut la Buteni, în zilele de 20–22 septembrie 1925.

După anul 1945 Societatea Marta s-a schimbat în Cercul Marta până în anul 1948 atunci când i-a fost interzisă activitatea.

Mai jos redau din ,,Farul Mântuirii”, „Apelul către surori” făcut de președinta societății și secretară.

,,Apel către surori

Iubite surori în Domnul!

În zilele noastre de acum în care imoralitatea, păcatul și decadența spirituală predomină distrugând sufletele oamenilor, credem iubite surori, că e timpul ca noi să nu stăm indiferente, ci să întindem mână de ajutor celor în lipsă materială și spirituală.

Sunt așa multe văduve, orfani și săraci căzuți în mizerie încât trebuie o mare unire pentru a le putea veni în ajutor.

Acest ajutor se cere mai cu seamă de la femeile creștine.

Pentru a ajunge însă acest scop mare trebuie a ne grupa laolaltă și a ne organiza după o bună rânduială într-o societate, pe care unele din femeile noastre au și început-o și lucrează cu un progres îmbucurător și binecuvântat. Pentru aceea rugăm toate surorile noastre din întreaga țară să binevoiască a lua chestia de binefacere la inima lor și prin formarea ,,Societății Femeilor Baptiste Române”, să începem lucrul cel frumos care credem că va fi binecuvântat de Domnul.

Această societate se formează în modul următor:

1)    Toate surorile cu drept de membru trebuie să țină o adunare în care își vor alege dintre cele mai demne și bune creștine, între care își au încredere deplină, o soră ca președintă, una ca vice președintă, pentru conducerea Societății. O soră ca secretară pentru conducerea afacerilor de inscripție, o soră casier pentru administrarea și îngrijirea afacerilor financiare, o soră ca economă pentru îngrijirea averii societății și două controloare pentru supraveghere. Iar pentru administrația financiară și a averii e de recomandat a fi alese surori înțelepte ca și consiliere, care să dea sprijin și sfat celor mai sus amintite.

2)    Activitatea societății se începe în așa mod, ca fiecare membră să se decidă a jertfi pentru scopul de binefacere câteva ore pe săptămână, în care se vor aduna cu toate la locul unde au hotărât și acolo vor lucre diferite lucruri de mînă. Iar dacă sunt așa member care nu știu să lucreze, ele trebuiesc învățate de acele care știu și dacă nu pot să învețe pot fi trimise să cerceteze; bolnavi, săraci, văduvele, orfanii și a-i ajuta cu ce se poate.

 

     Membrele societății în adunarea lor se roagă, cântă, se îndeamnă, se mângâie, și se sfătuiesc. Pe cele fără regulă le îndeamnă la bine. Lucrurile produse de societate vor fi vândute, iar prețul lor va fi întrebuințat pentru misiune sau scopuri de binefacere, acolo unde societatea află de bine.

    La fiecare sfârșit al anului societatea trebuie a face socoteala și a da raport despre întregul în adunarea general. Obiectele și lucrurile produse de societate să se păstreze prin econoamă iar banii prin casieră, care sunt datoare a conduce registre, de tot ce se încasează și cheltuiește.

   Prin o asemenea lucrare binefăcătoare putem spera că vom ajunge la un rezultat bun. Vom putea ajuta multe scopuri mărețe, vom șterge lacrimile multor văduve și orfani și vom putea ajuta mulți săraci.

   Sperând că îndemnul nostrum va găsi răsunet în inimile nobile ale iubitelor noastre surori în Domnul, și fiind sigure de un strălucit success în viitor suntem gata a vă da tot concursul, rugând pe bunul Dumnezeu, să vă binecuvinteze și să vă ajute.

  Ale dumneavoastră surori în Cristos și membre ale Societății ,,MARTA”

                                         Secretară, Constanța Șerbănescu

                                           Președintă, Luisa Adorian.

  Orice informații sunt a se cere la secretara societății ,,Marta”, Constanța Șerbănescu, București, strada Toamnei, Nr. 117.”

Surse:

Ilie Pop

Arhive

Farul Mântuirii

Îndrumătorul Creștin Baptist

1925

1921

1924

Societatea Psalmistul la sărbătorirea a 108 ani de activitate

 

Societatea Psalmistul s-a constituit în anul 1914 din inițativa fratelui Constantin Adorian. La a doua conferință a Bisericii Creștine Baptiste Române din București din strada Lănăriei 18, în zilele de 1 – 2 noiembrie 1914 a luat ființă Societatea de Tineret „Psalmistul” iar președintele ales a fost fratele G. Niculescu și N. Săvescu secretar și casier.

Scopul societății Psalmistul este următorul:

1.    Cultivarea tineretului pe terenul Evangheliei în cuvântări, declamațiuni, poezii cu un cuvânt pentru dezvoltarea lor în literatura religioasă.

2.    Dezvoltarea cântului vocal și instrumental.

3.    Întărirea moralului religios și atragerea spre o viață morală a acelor tineri care persistă într-o continuă degradare morală.

Prin intermediul activităților de mai sus, se vor putea câștiga și crea persoane care vor fi de folos familiei, societății și Patriei.

Societatea are ca și organ de conducere un comitet alcătuit prin alegerea de  membri chiar din sânul organizației: un președinte, un vicepreședinte, un secretar și un casier. Aceștia conduc societatea și se îngrijesc de bunul mers al lucrurilor și de directiva ei. Societatea Psalmistul a luat naștere în cadrul Comunității Baptiste, prin urmare, dreptul de supraveghere asupra ei revine Comunității.

Adeseori această societate organizează serbări religioase pentru întărirea moralului și a spiritului religios. Societatea intenționează ca și pe viitor să urmeze această activitate care are un scop așa de măreț.

Membri ai acestei societăți pot fi numai aceia care au o purtare cinstită, impecabilă din punct de vedere moral și care se silesc a avea o astfel de viață.

Fratele Ioan Bolea în 1936, este ales președintele Societății tineretului „Psalmistul”. La Jubileului de 25 ani din decembrie 1937 conduce programe sau are mai multe cuvântări.

Pe 4 mai 1947 Constantin Adorian a fost ales, președinte al societății de tineret „Psalmistul” din Basarab, București. În vara anului 1948, societatea Psalmistul desfășura activități de Evanghelizare și programe speciale de tineret.

Surse:

Constantin Adorian

Ilie Pop

Arhive

Margină P. Ion 1895 - ? din Saharna

 

Fratele Ion Margină s-a născut în ziua de 20 mai 1895 în localitatea Saharna, județul Orhei. Numele părinților era Petrea și Olga, credincioși baptiști, de etnie moldoveană și naționalite română.

Termină patru clase primare și se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București pe care îl absolvă în anul 1927, fiind a doua promoție de seminariști. La Seminar este trecut cu numele de Margini Ioan.

Fiind contigentul 1917 este recrutat de Centrul de Recrutare Ismael și satisface stagiul militar la Marina Rusă, fiind lăsat la vatră cu gradul de soldat.

Auzind predicândându-se Evanghelia, este cercetat de Domnul și în ziua de 29 august este botezat.

În ziua de 4 septembrie 1927 se căsătorește în localitatea Reni, județul Ismail, Ținutul Dunărei de Jos, cu Eva, născută Sisenco, în ziua de 23 martie 1906.

Venit de la Seminar este ordinat în ziua de 17 iulie 1927 ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din Reni, unde erau 355 de membri și 700 de aparținători. Locuia în localitatea Reni, strada Grădinelor, numărul 28.

Din anul 1919 baptiștii din Moldova de dincolo de Prut au făcut parte din Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România, iar în anul 1940 s-au despărțit de România din cauza pactului Ribbentrop-Molot și anexați Uniunii Sovietice.

Surse:

Arhive

Theodore Floyd (Ted) Adams al IX-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste 1955–1960

Noul Președinte al Alianței, Dr. Adams, a intrat în cel de-al douăzecilea an al său de păstorire, la Prima Biserică Baptistă din Richmond, Virginia, biserică ce are o vechime de 175 de ani. Primul lui contact direct cu Alianța a fost în cadrul celui de-al patrulea Congres Mondial, ținut la Toronto în 1928. Dr. Frank Leavell este cel care l-a introdus în cercul acelora care erau preocupați de lucrarea cu tineretul a Alianței.

Dr. Adams a devenit mai târziu, un membru valoros al Comitetului Executiv. În perioada anilor 1947- 1950 a fost unul dintre cei șapte vice-președinți. Niciun alt membru al Comitetului Executiv nu a arătat un interes mai mare sau o cunoaștere mai profundă a ceea ce presupune lucrarea din cadrul organizației noastre baptiste la modul general; sau în special lucrarea cu tineretul, cu femeile și asistența socială.

Odată cu mutarea sediului Alianței la Washington, D.C., în 1947, s-a dovedit a fi mult mai mult decât un membru al sub-comitetelor administrative, în cadrul cărora sfaturile lui înțelepte s-au dovedit de necontestat.

Cât despre calitățile sale ca și persoană, putem cita din paginile revistei ”The Baptist Times”, câteva rânduri scrise despre el, de către cineva care îl cunoaște bine. Aceste cuvinte vor putea fi recunoscute de către fiecare persoană în parte, care a simțit impactul acestui remarcabil lider creștin.

,,Theodore Floyd Adams, acest gentleman creștin, aduce Scaunului Prezidențial, o anume personalitate caldă, convingătoare și o dedicare totală și profundă, fidel fiind ideii de părtășie mondială în interiorul poporului nostru baptist. În acest rol managerial el își va îndeplini foarte bine prerogativele și va urmări propășirea Alianței Baptiste Mondiale.

Baptiștiii de pretutindeni vor descoperi, în persoana noului nostru președinte un predicator fascinant cu o inimă de păstor, un muncitor neobosit, un lider alert și un creștin purtător de lumină interioară și exterioară.”

S-a născut în anul 1898 în orașul Palmyra, din statul New York, Statele Unite ale Americii. A locuit împreună cu familia sa în statele Oregon și Indiana, vizitând și Europa în 1910 la doar 11 ani. Înainte de a intra la Universitatea Denison, un colegiu Baptist din Ohio, a studiat pentru a deveni chiropractician (fizioterapeut) în Chicago.

Primele două locuri în care a păstorit au fost în Ohio: primul în orașul Cleveland iar mai apoi în Toledo. În Cleveland, a fost ales ca și vicepreședinte al Uniunii Baptiste Naționale a Tineretului, funcție pe care a îndeplinit-o într-atât de bine încât în anul 1928, Alianța Baptistă Mondială l-a numit în cadrul Comietului Tineretului al Alianței. Adams a slujit ca președinte al Consiliului Bisericilor din Toledo și a fost ales în bordul executiv al Alianței Baptiste Mondiale, în 1934.

Prima Biserică Baptistă din Richmond, statul Virginia, care era o biserică sudică de renume cu un impresionant și bogat istoric în ce privește slujirea păstorilor locali sau externi, a lansat o invitație și lui Adams, dorindu-l ca păstor. Deși biserica era una dintre emblemele orașului, ale statului se confrunta cu grave probleme, cauzate de o scădere a frecvenței enoriașilor și datorii din ce în ce mai mari. Adams a spus nu invitației, dar Dumnezeu a continuat să spună DA. Astfel că în februarie 1936, Adams și familia sa au ajuns în Richmond, ”simțindu-se ca niște străini într-un loc străin”.

Dar Adams nu a rămas nicidecum un străin. Odată cu venirea lui biserica s-a restabilizat și a prosperat. Adams s-a implicat în numeroase organizații, locale și naționale. În Richmond el a pus bazele unui spital, a unui serviciu de consiliere, sprijin, și a fondat o asociație interdenominațională clericală. El a ajutat și la înființarea unei agenții naționale de asistență, denumită CARE (Grijă). Prin aceste acțiuni caritabile a câștigat respectul și admirația întregului stat Virginia. Până și faimoasa revistă TIME (care există și în zilele noastre) i-a apreciat munca și dedicarea, punând pe coperta numărului din 5 Decembrie, 1955, portetul acestui devotat slujitor al Mîntuitorului.

Adams s-a retras de la amvonul bisericii din Richmond în anul 1968, lansându-se într-o nouă carieră la fel de prestigioasă, aceea de a preda. Așa că a predat la Seminarul Baptist Sud-estic din Carolina de Nord, până în anul 1980 atunci când a fost chemat la Domnul. 

88 de ani de la înființarea Societății de misiune externă baptistă – 1934

Baptiștii au găsit resurse și motivații ca să lupte pe ogorul credinței pe toate fronturile pe care Dumnezeu le deschide pentru poporul său. Citind presa noastră baptistă din trecut, observ că nimic nu s-a schimbat în lucrarea de slujire; greu atunci, greu și azi, piedici atunci piedici și azi, multă râvnă la unii atunci, multa râvnă la unii și azi; un pas înapoi și atunci, dar și acum, dragoste etc. și am putea înșira multe dar mă opresc. Că tot s-a schimbat câte ceva, adică fratele Vasile Berbecar în vremea dumnealui de lucru 1900 – 1931 mergea din loc în loc mai pe jos, mai cu căruța și foarte rar cu trenul sau cu automobilul cum se spunea atunci.

După anul 1944 în întreaga lume se constată o evoluție în inginerie, medicină, și-n mijloacele de locomoție, de unde rezultă că mulți păstori baptiști aveau biciclete, mergeau cu autobuzul. Ce să mai zicem de acum, nu cred eu, că este vreun păstor care să nu aibă autoturism în funcție de bugetul pe care îl are.

Noțiunea de Misiune pentru baptiști era una sfântă, fiindcă era chemarea lăuntrică a Duhului care-i trimetea pe frați să ajungă doar cu o căruță, la o comunitate, acolo unde erau suflete care aveau nevoie de mântuire. Baptiștii întodeauna au făcut misiune, deoarece și noi, la rândul nostru (baptiștii români) am beneficiat de misiunea fraților noștri din străinătate. Bazele primei organizații misionare în poporul baptist au fost puse în anul 1934.

Prima ședință[1] pentru a constitui „Misiunea Externă” a avut loc în ziua de 2 decembrie 1934, la Hunedoara.[2] Au luat parte reprezentanți din județele Alba, Arad, București, Prahova și Hunedoara.

A fost ales ca secretar al organizației,  fratele Bălgrădean Avram din Vălenii de Munte, județul Prahova, și un comitet de cinci persoane,câte una din fiecare județ .

S-a hotărât întreținerea unui misionar în Macedonia și a altuia în Bulgaria. S-a mai hotărât ca oricare frate predicator sau președinte de comunitate sau laic, care va ajuta și va lucra pentru această societate, este socotit membru de drept în comitetul societății de Misiune Externă.

Toți cei ce doreau să trimită bani pentru Misiunea Externă îl puteau contacta pe fratele Lulușa Sezonov la adresa: strada Berzei nr. 29, București 2.

Mai jos redau în întregime mesajul fratelui Avram Bălgrădean, secretarul societății de misiune, despre care mai multe puteți citi AICI.

 

     „Misiunea în străinătate

Cuvântarea fratelui Avram Bălgrădean la întrunirea Comitetului pentru misiunea externă ținută în Simeria

Frații mei în Domnul,

Au trecut trei luni de când ne-am întâlnit și de când am hotărât cu Dvs. împreună a lucre pe această cale, ca să ajutăm pe frații noștri din alte părți ale pământului. Dumnezeu a pus în inimile noastre acest îndemn sfânt și, slavă Lui, că azi putem vorbi despre țara și misionarul pe care Domnul îl va allege ca să ducă vestea pe care o simțim; vestea Salvării la cei pierduți. Desigur că acest început este mic, dar să nu uităm că orice fluviu întâi este un mic izvor, pe urmă pârâu, râuleț, râu și pe urmă fluviu. Noi suntem în fașă, dar, odată, cel crescut în fașă, devine bărbat care prin brațele sale vânjoase răstoarnă, ridică, clădește, nivelează și luptă. Fariseismul fanatic nu se gândea că ieșirea Betleemului va cuceri lumea și că Fiul zis ,,al teslarului” o va reforma și va adduce pace în sufletele omenirii. Unii frați au făcut, ceea ce noi abia începem, - cu mult mai înainte ca noi. Ei au trimis misionari în țări departe de ale lor, iar misionarii, înflăcărați de dorul de a mântui pe păcătoși, au lăsat tata, mama, țară și bucurii și s-au adâncit până în cele mai întunecoase locuri, unde domnea păcatul și moartea – spunând despre un Salvator, ca să se împlinească cuvântul: ,,Am fost căutat de cei ce nu întrebau de Mine”. Mulți frați și surori, săraci, au ajutat și ajută acest început. Unii din Dvs. au rupt o parte din bucata de mămăligă, ca să dăruiți pentru trimiterea Evangheliei în lumea pierdută.

Mulți au refuzat să ne ajute, iar unii au spus: ,,Nu e vremea acum să facem misiune în alte țări, avem unde să facem la noi, de ce să facem altundeva? Să facem propaganda pentru noi și nu pentru alții. Poporul nu ajută misiunea nici aici, cum credeți c-o să ajute în altă parte? M-am gândit la ei, și mi-au trecut prin minte cuvintele lui Spurgeon pe care le scrise celui ce-l chemise să țină o predică în biserica lui despre dărnicie. Acesta îi scrisese lui Spurgeon: ,,Vino, frate, ține în biserica mea o predică despre dărnicie. Avem o datorie. În timp ce vei fi aici, vei fi găzduit în vila mea la mare, în casele de la oraș și în cele de la țară”. Spurgeon răspunse scurt: ,,Vinde una din vilele tale și plătește datoria!...” Poporul este zgârcit, pentru că este învățat să trăiască numai pentru el. Pentru noi a răsărit astăzi un nou orizont. Glasul oamenilor ce se pierd în păcate și neștiință, l-am auzit. Brațul întins și vocea rugătoare a Macedoneanului a făcut să trecem la ei. Țări unde Evanghelia trebuie predicate, se mai găsesc. Ne așteaptă Balcanii, ne așteaptă India, ne așteaptă Africa, ne așteaptă miazăzi și miazănoaptea. Să ne sculăm, să cucerim lumea pentru Isus. Să mergem, influențați de dorul lui Livingstone și să ajutăm Africa. Pământul ei plin de soare are lipsă de Isus. Să încercăm lucruri mari cu Dumnezeu cum a făcut W. Carey. Să mergem departe în India, să ne coborâm pe urmele lui și văzând ce e acolo, ne vom convinge câtă nevoie este de iubirea lui Isus.

Să facem din țara noastră o țară misionară, care să privească peste granite, peste dealuri, peste râuri, la sutele și mile de suflete ce așteaptă să-i ajutăm. În barca vieții ce trece, se găsesc suflete ce se pierd în marea plină de valuri a păcatului. Să privim departe în zare, să privim întunericul de la miazănoapte ce se întinde cu pașii lui greoi. Rusia ca o barcă ruptă de valuri e gata să piară. Egoismul a luat locul lui Isus în multe inimi, dar să nu disperăm. Dumnezeu e de partea noastră, numai să fie în noi același cuget care a fost și în Isus. Să fim gata să depunem viața pe altarul ce ni-l oferă Domnul!

Să îndeplinim acest lucru, ca să nu plângem mai târziu anii pierduți. Să începem chiar azi. Să zicem cu toți: ,,Dă-ne Doamne, mai multă viață, mai multă jertfă, maim ult curaj, ca să putem face din pământul desert, o grădină a Domnului”.

Cu același gând să ne întindem mâna, să ne unim în același gând sfânt, să ne călăuzească același dor de a mântui lumea și a o aduce la picioarele lui Isus.”

  ,,În lucru, Învățătorului

    Să lucrăm până târziu

    Viața noastră să nu treacă

    Până sfârșim lucrul Său.”

---

[1] Luminătorul, Vol. IX, Nr. 4, aprilie 1935, p. 18.

[2] Farul Creștin, Anul III, Nr. 2, 15 ianuarie 1935, p. 7. 

CONGRESUL AL 9-LEA MONDIAL 1955 LONDRA (JUBILEUL DE AUR)

 

  În perioada 16 – 22 iulie, 1955, s-a desfășurat al 9-lea Congres Baptist Mondial, ce a  marcat aniversarea jubileului de aur (împlinirea a 50 de ani de când a avut loc primul congres, în 1905), eveniment ce se cuvine a fi celebrat cât se poate de frumos.

Congresul începe sâmbătă, 16 iulie la ora 2.15 în splendida locație londoneză Royal Albert Hall (Sala Regală Albert), atunci când președintele Alianței Baptiste Mondiale, Rev. F. Townley Lord declară deschise sesiunile de întâlnire din cadrul Congresului Jubiliar. Toată suflarea baptistă începe să intoneze un imn de laudă (Să salutăm puterea numelui lui Isus), care este cântat la fiecare Congres al Alianței, încă din 1905. După imn urmează citirea Psalmului 100 de către Președintele Alianței. Apoi adunarea a fost condusă în rugăciune de Dr. J. E. Ennals, Africa de Sud, care este unul dintre cei care au participat și la primul congres din 1905.

Bineînțeles că a fost rostit și un mesaj adresat Maiestății Sale Reginei Elisabeta a II- a Marii Britanii de către Președintele Alianței Townley Lord, și care a fost citit de către Secretarul General al Alianței, Arnold T. Ohrn, secondat de către Rev. C. Oscar Johnson. Vom spicui câteva rânduri: ,,Maiestate, cei 8 mii de delegați veniți din 60 de țări s-au reunit în sala aceasta plină de istorie (Royal Albert Hall) pentru a marca Congresul Jubiliar al Alianței Baptiste Mondiale, iar cu această ocazie vă trimit sincere salutări și binecuvântări...etc.”

În doar o săptămână s-a ținut un adevărat maraton al întâlnirilor, al dezbaterilor, într-un cuvânt o comuniune în har, spirit și adevăr, având în minte un scop comun: de laudă, de mulțumire adusă Domnului și desăvârșirea înfrățirii poporului baptist de pretutindeni.

Conform raportului oficial editat de către Arnold T. Ohrn[1], secretarul general al Alianței statistica arată că au fost înregistrați delegați de pe 5 continente:

v Din Europa: 11 țări, cu un total de 2,973 de participanți;

v Din America de Nord, Centrală și de Sud: 14 țări cu un total de 4, 714 de participanți dintre care 4, 147 au fost doar din Statele Unite ale Americii;

v Din Africa: 11 țări, cu un total de 74 de participanți;

v Din Asia: 14 țări, cu un total de 94 de participanți;

v Din Australia: 322 de delegați +89 din Noua Zeelandă însumează 411 participanți.

Calculând toate aceste cifre vedem că numărul total este de 8,266 de baptiști adunați de peste tot, de rase și naționalități diferite, vorbind limbi diferite și purtând costume naționale specifice. Din păcate România nu este menționată în statistica consultată ca și referință.

Toate cuvântările au fost primite cu aplauze la scenă deschisă, starea de spirit a tuturor celor prezenți fiind una în perfectă armonie și părtășie bine plăcută lui Dumnezeu. Temele dezbătute în cadrul sesiunilor, care au fost în număr de 14, începând de sâmbătă, 16 iulie și până vineri, 22 iulie atunci când a avut loc și încheierea festivităților care s-a ținut pe stadionul de fotbal al echipei ,,Arsenal”.

Congresul din 1955 a pledat și pentru reafirmarea drepturilor libertății religioase, care este un principiu fundamental proclamat, respectat de înaintașii noștri, chiar cu prețul vieții lor. Baptiștii, de-a lungul întregii lor istorii, au susținut cauza libertății, care nu poate fi obținută în absența libertății de a vorbi, insistând asupra faptului că fiecare om trebuie să fie liber să se închine lui Dumnezeu, după cum este călăuzit de Duhul Adevărului. Bazându-și convingerile pe Scripturi, baptiștii în continuare reconfirmă preoția tuturor credincioșilor, o biserică regenerată, libertatea de a te exprima și responsabilitatea și libertatea bisericii locale. În declarația despre libertatea religioasă prezentată în cadrul Congresului Jubiliar, baptiștii ca și credincioși care în Cristos au găsit o nouă libertate, au trasat lumii un nou model – Biserici libere în state libere.

Comisia responsabilă cu pregătirea conferinței despre libertatea religioasă a fost condusă de Dr. Stanley I. Stuber, sub conducerea căruia s-au formulat 5 principii care vor constitui declarația baptistă:

I.                Dreptul de a fi liber este un dar al lui Dumnezeu oferit tuturor oamenilor indiferent de rasă. O persoană nu se naște în mod fizic într-o credință, ci trebuie de bună voie să dorească a deveni un fiu al lui Dumnezeu.

II.              Dreptul omului de a-și alege sau schimba credința trebuie să fie respectat, la fel ca și libertatea de a dezaproba sau obiecta după cum îi dictează conștiința.

III.           Pentru că tolerarea nu mai este suficientă; pentru că libertatea de a te închina nu mai este suficientă. Ca și baptiști noi căutăm nu să fim tolerați, ci să fim acceptați pretutindeni ca și egali în Cristos, având aceleași privilegii și responsabilități în calitate de cetățeni loiali. Ceea ce ne dorim pentru noi am asigura și pentru ceilalți, fie că sunt credincioși creștini sau nu.

IV.            Adevărata libertate religioasă garantează nu numai dreptul de a putea să te închini în privat sau în public, ci și dreptul de a învăța, predica, proclama și sprijini deschis și fără nicio opreliște, Scriptura lui Cristos, sau alte convingeri religioase.

V.              Bisericile noastre trebuie să fie libere, fără nicio intervenție din partea statului. Ca toate bisericile noastre să respecte, în măsura în care principiile lor o permit, legile statului și să coopereze loial cu autoritățile civile pentru a ajuta la crearea unei comunități în care libertatea presei, libertatea vorbirii, a adunării și dreptatea socială vor fi asigurate.

   Membrii Congresului Baptist Mondial militează pentru buna înțelegere, armonie între toate națiunile pământului. Aceștia își exprimă prin rezoluția pentru pace, deplina lor îngrijorare în legătură cu posibilele efecte ale folosirii armelor nucleare și se tem pentru izbucnirea unui alt război, care ar putea face să dispară orașe întregi dacă se folosesc acele arme mortale. Cei prezenți la conferința despre pace au declarat ,, convingerea noastră este că războiul nu este nicidecum voia lui Dumnezeu, Tatăl tuturor neamurilor, care în numele lui Isus Cristos a înlăturat orice barieră dintre indivizi, grupuri, națiuni și rase, instituind părtășia și dragostea frățească..”

    O altă rezoluție a Congresului s-a axat pe relațiile interrasiale, poporul baptist fiind total împotriva discriminării rasiale sub orice formă, și este alături de cei care încă suferă prejudicii din cauza aceasta. Discriminarea rasială este o formă de ură în discordanță cu învățăturile Mântuitorului, de aceea membrii Congresului îndeamnă bisericile baptiste din toată lumea să facă tot ce le stă în putință să se facă demni de a purta numele de Creștin și ceea ce înseamnă fraternitatea umană.

      La acest congres au avut loc și conferințe ale Tineretului, conferințe ale Laicilor, ale pastorilor, predicatorilor. De asemenea s-au ținut și conferințe: ale învățătorilor teologici. O conferință aparte a fost aceea dedicată acțiunilor Misionare la care a susținut un discurs impresionant Rev. W. J. Bradnock, Secretarul responsabil cu traducerile al Societății Britanice și Externe Biblice. Discursul s-a intitulat ,,Cuvântul pentru lume într-o mie de limbi”.

    În ultima zi a congresului, vineri 22 iulie 1955, a avut loc festivitatea de închidere a întrunirilor, pe stadionul de fotbal Arsenal, din Highbury Hill. Peste 33, 000 de bilete s-au vândut, participând poate mult mai mulți decât numărul biletelor. Dr. Townley Lord, conduce ultima întîlnire în calitate de președinte, funcție pe care a deținut-o timp de 5 ani, prezentându-l adunării pe succesorul său, Dr. Theodore F. Adams.

   După ce este desemnat noul președinte, acesta răspunde adresând cuvinte de mulțumire Dr. Lord, pe care îl consideră un exemplu atât pentru el cât și pentru miile de bărbați baptiști care slujesc Domnului. Este onorat și recunoscător pentru încrederea acordată în a-i oferi această titulatură, de președinte. Cu toate că aceasta vine și cu mari responsabilități, este ferm convins că întreaga suflare baptistă se va ruga pentru ca el să-și ducă la îndeplinire tot ceea ce are de făcut. În primul  său discurs ca și președinte, Dr. Adams este recunoscător Domnului că în ultima zi a Congresului printre participanți îl au și pe Billy Graham, renumitul pastor baptist cunoscut în lumea întreagă. În continuare președintele Adams amintește despre reînnoirea și consolidarea frățietății baptiste, este recunoscător că la acest congres au putut veni și cei care nu au putut participa la celelalte. În mod special este bucuros că și frații din Uniunea Sovietică (9) au putut participa de această dată, împărtășind această experiență de neuitat. Cele 3 cuvinte cheie pe care trebuie să le reținem potrivit președintelui Adams sunt: Evanghelism, Părtășie și Rugăciune. La sfârșitul discursului său amintește de frații baptiști care sunt în suferințe, doi dintre aceștia fiind chiar vice-președinți ai Alianței aleși la al 7-lea Congres ținut la Copenhaga; aceștia azi zac în închisoare pentru Cristos”.

   Într-o ultimă rezoluție se vorbește despre neputința fraților baptiști din România, China, Polonia, Ungaria,  Cehoslovacia și Bulgaria, de a participa la Congresul Jubiliar din Londra, dar bucuria este cu atât mai mare, deoarece o delegație din Uniunea Sovietică a putut fi prezentă. Delegația era formată din 9 membri, unul dintre aceștia Yakov I. Zhidkov fiind ales ca unul dintre vice-președinții Alianței Baptiste Mondiale.

 

 

 

 

 

---

[1] Congresul Jubiliar de Aur, Raport oficial al Congresului Alianței Baptiste Mondiale (9) din Londra, Anglia, editat de Arnold T. Ohrn și Geoffrey W. Rusling, publicat de către Editura ,,The Carey Kingsgate”, Southampton Row, 6, Londra și tipărit în Marea Britanie de către Ebeneze Baylis și Fiul, Tipografia ,,Trinitate”, Worcester, Anglia, 1955.

Motz (Moț) Simion 1926 – 2005 din Rostoci și cartea sa: Pe Calea Crucii, în slujba regelui

 

Fratele Simion Moț în România iar în America Motz, s-a născut în ziua de 4 august 1926, în localitatea Rostoci la poalele Munților Apuseni pe cursul râului Crișului Alb, iar familia l-a închinat Domnului.

Păscând vitele familiei în hotarul localității natale, mama fratelui Simion îi punea împreună cu merindea din straită (traistă) și Biblia.

În anul 1932 pe când avea șase ani pășește în clasa I-a și termină școala primară de șapte ani, la vârsta de 13 ani, în 1939. Plecând la Arad ca să-și continuie studiile se înscrie la „Școala Normală de Învățători”. Aici a întâmpinat multe greutăți deoarece școala se afla sub patronajul Episcopiei Ortodoxe Române din Arad. Din fericire, Domnul l-a ajutat iar în anul 1947 obține diploma de învățător.

În anul 1944 rămâne orfan de tată, fratele Simion avea să se confrunte cu multe întrebări și clipe grele de trecut, dar pe care Domnul l-a ajutat să le treacă cu bine.

În anul 1945 fratele Alexa Popovici îi cere să scrie un articol intitulat: „De ce cred eu că a înviat Isus?”, ce a fost publicat în revista ,,Farul Creștin” cu ocazia sărbătorilor de Paști.

Când avea 19 ani (în 1945) fratele Simion Moț a fost cercetat profund de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și în luna iunie este botezat în râul Crișul Alb.

În ziua de 13 iulie 1947  fratele Simion Moț se căsătorește cu sora Maria. Căsătoria a fost oficiată de fratele păstor Alexa Popovici în Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Arad. Domnul i-a binecuvântat cu patru copii: Dorin (Doru), Daniel, Nicoleta și Eugen (Genu).

În noapte de 15 spre 16 decembrie 1958 fratele Simion Moț este percheziționat brutal de câțiva milițieni intrați cu forța în casă. Perchezița a durat de la ora 23 noaptea și până la ora 5 dimineața. În urma acestei acțiuni ilegale, i-au confiscat toate cărțile religioase, schițele de predici și două manuscrise gata de tipar „Siguranța Mântuirei” și „Lămuriri cu privire la Duhul Sfînt”, cărți pe care nu le-a mai primit înapoi. În procesul verbal întocmit la acea dată, nu este menționat vreun cap de acuzare serios care să constituie temei pentru a fi luat din sânul familiei, ci este chemat la sediul miliției doar ca: „să dea niște lămuriri”.

În ziua de 16 februarie 1959, după 60 de zile de la arestare începe procesul în urma căruia fratele Simion, pe nedrept, primește drept pedeasă, 17 ani de muncă silnică. În anul 1960 este trimis de la Ghela în Balta Mare a Brăilei pentru a-și ispăși pedeapsa care a fost un calvar. Domnul prin puterea lui cea mare a lucrat iar prin minune pedeapsa fratelui a fost redusă, așa că în ziua de 16 decembrie 1962 este eliberat, dar persecuțiile nu au încetat.

La vârsta de 51 de ani în ziua de 11 ianuarie 1978 părăsește România emigrând în Statele Unite.

În data de 16 august 1978 apare cartea „Pe Calea Crucii, în slujba regelui”  de Simion Motz, o carte în care fratele Simion Moț așterne pe hârtie tot ceea ce a trăit, de-a lungul vieții sale.

În carte o să întâlniți multe detalii din copilăria, experiențele trăite în multe circumstanțe complicate. Veți desluși trăirile lăuntrice ale unui om care vede că este păcătos și că are nevoie de mântuire. Povestește și despre arestarea sa și clipele de groază petrecute în detenția comunistă, dar în cele din urmă, ajutorul Domnului n-a întârziat să apară și a fost cu dumnealui.

Cartea ,,Pe Calea Crucii, în slujba Regelui” este una de memorii și se poate descărca de AICI. Bineînțeles că vei putea găsi și alte cărți de valoare scrise de către fratele Simion.

În America fratele Simion Motz duce o viață închinată Domnului împreună cu familia dumnealui care a tradus și a scris mult în perioada comunistă.

În anul 2005 Domnul își cheamă slujitorul său credincios acasă.

Lutz Iacob 1892 - ? din Friedensthal

 

Fratele Iacob Lutz s-a născut în ziua de 10 octombrie 1892 în localitatea Friedensthal, județul Cetatea Albă, Ucraina. Părinții se numeau Georg și Friderica, de confesiune baptistă, etnici germani de naționalitate română.

Studiază cinci clase primare și face cursuri biblice.

Auzind despre dragostea lui Dumnezeu arătată prin Fiul său Isus Cristos se hotărăște să asculte de Dumnezeu și în ziua de 3 iunie 1912 este botezat.

În ziua de 11 aprilie 1913 se căsătorește în localitatea natală cu Lidia, născută Ioachim și Domnul îi binecuvântează cu șapte copii: trei băieți și patru fete.

Este contigentul 1914, făcând stagiu militar la Regimentul 28 infanterie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Dând dovadă de credincioșie și dar de la Dumnezeu de predicare, frații lucrători din zona Timiș îl ordinează ca lucrător în ziua de 26 octombrie 1926. Raionul de activitate era: Timiș – Torontal, județul Arad, Severin, Caraș, unde erau 126 de membri și 25 de aparținători.

Fratele Iacob Lutz a locuit în localitatea Jimbolia, strada Moldova, numărul 16, județul Timiș și a lucrat în Bisericile Creștine Baptiste de limbă germană din acea zonă.

Surse:

Arhive

Săptămâna alianței de rugăciune din 1911, 1912 și 1914 avea în vedere și tinerimea

 

Săptămâna aceasta, din data de 02 – 09 ianuarie 2022, este săptămâna națională de rugăciune. În timpul comunismului o știam ca: „Săptămâna Mondială de Rugăciune”, cu aceleași subiecte în toate țările unde erau baptiști. Căutând azi ceva în revistele noastre baptiste vechi, am dat peste altceva ce mi-a venit bine la inimă și anume rugăciunea mondială baptistă pentru „tânerime”, adică tineretul nostru  scump și drag.

Baptiștii au pus întotdeauna un bun accent pe lucrarea cu tinerii, care au un bun potențial, sunt neânfricați, curajoși, dornici să meargă la bătăliile Domnului cu mare îndrăzneală și ies biruitori.

 

    Așa am găsit în anul 1911 că această săptămână era: Săptămâna alianței de rugăciune și ținea de duminică 1 ianuarie până sâmbătă 7 ianuarie 1911. Mi-a plăcut foarte mult subiectul de rugăciune de vineri, 6 ianuare 1911 și de aceea l-am scris în dulcele nostru grai românesc.

„Familia, institutele de creştere şi tânărimea

 Rugăciune, ca Domnul Isus să fie în fiecare familie recunoscut ca și cap;

ca sfinţenia căsătoriei şi corespunderea familiei să fie mai mult preţuită;

creşterea în toate institutele să cuprindă în sine învăţarea Cuvântului lui Dumnezeu şi credinţa creştinească;

ca toţi profesorii, educatorii şi invăţătorii să stea inşişi în adevărul creştinesc; ca toată osteneala pentru pocăinţa şi înaintarea tânărimei să capete binecuvântarea cea mai bogată a Dufului Sfânt. Texte Proverbe 6: 20 – 23; Luca 2: 51 și 52; Ioan 19: 26 și 27; Efeseni 6: 1 – 9.”

    Pe anul viitor 1912, tot în zi de vineri, 12 ianuarie, subiectul era tulburător de frumos și care se potrivește la precizie și azi după 110 ani.

„Familia, şcoala, tânărimea.

Rugăciune pentru părinţi şi miri (cei ce voiesc a se căsători), ca ei să înţeleagă tot bine partea cea spirituală a căsătoriei; pentru taţi şi mame, ca să fie copiilor lor soţii cei mai buni, ca să-i poată creşte la caractere curate creştineşti; pentru pocăinţa copiilor şi tânărilor; ca să înceteze depărtarea dela credinţă şi părăsirea adunărilor ; pentru toţi învăţătorii şcoalei de Duminecă, ca să fie  într-adevăr cu cuget spiritual şi să aibă scopuri nalte spirituale; pentru toţi învăţătorii şcoalelor mai simple şi mai nalte, ca să fie creştini adevăraţi şi să fie aflaţi ca și credincioşi în chemare lor spirituală ; pentru continuarea învăţării biblice în toate şcoalele, ca aceasta carte spirituală să fie explicată în mod spiritual; pentru toţi învăţătorii şi elevii universităţilor, în seminare etc., ca invăţătura cea curată a Evangeliei să fie acolo învăţată.

Texte: Ps. 34; 5; Moisi 4, 5—10; Marc 10: 13—22; 2 Tim. 3, 10—17.”

     Căutând apoi mai departe am găsit că vineri, 9 ianuarie 1914, subiectul de rugăciune a fost:

„Familii, școale, educațiune, îngrijirea tânărimei.

Noi voim să spunem mulțămită lui Dumnezeu, că importanța și lipsa lucrărei între tânărime în tot mai largi cercuri se cunoaște.

Noi ne rugăm Domnului, ca El să-și crească între noi o generațiune care să se teamă de El și să umble în căile lui.

Părinților, deschidă Domnul ochii ca să cunoască, că sigur „învățătura și îndreptarea Domnului” face creșterea copiilor o binecuvântare.

Stăpânilor (taților) căsii le lege Duhul lui Dumnezeu ca o datorință sfântă pe inimă, a nu părăsi nicidecum rugăciunea zilnică de casă.  

Toată lucrarea la tânărime voiască Domnul a o pune sub cuvântul: „Începutul înțelepciunii este temerea de Dumnezeu!”

Toate câte să fac, ca să conducă tânărimea de timpuriu la Cristos în școalele mai nalte și mai simple, în școalele pentru copiii mici și școala duminecală, recomandăm noi mânelor binenecuvântătoare ale Domnului, care a zis: „A acestora este împărăția cerurilor.”

A se ceti: Psalm 103: 17; 119: 9 – 11; 130; 2 Timotei 3: 15 – 17; Iosua 1: 1 – 9; 15, 33.”

3. Poporul Tău este plin de înflăcărare când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
(Psalmii 110:3, VDCC)

Să continuăm să ne rugăm pentru poporul tânăr și să-l promovăm, pentru că el este o binecuvântare a Domnului.

Rohia, vineri 06 ianuarie 2022