Raportul Societății Biblice Britanice pe anul 1937 despre România

 

Cu ajutorul Domnului pot să public raportul emis în anul 1937 de către „SOCIETATEA BIBLICĂ BRITANICĂ ȘI STRĂINĂ”, care conține multe date despre distribuirea Bibliilor în România Mare. Raportul conține și mărturii a trei colportori de Biblii (vâzători ambulanți) care ne dau date foarte interesante despre lucrarea lor. Mulțumesc Domnului pentru „SOCIETATEA BIBLICĂ BRITANICĂ ȘI STRĂINĂ” și oamenilor dăruiți care au pus la dispoziția românilor BibliI ieftine, ca orice român să poată cumpăra și să citească personal în ea.

Populația vechii Românii era în 1915 estimată la aproape 8.000.000 de locuitori; populația noului Regat, așa cum a fost constituită prin tratatele de pace din 1919, era de 19.319.000 de locuitori, conform estimărilor din 1936.

Pe parcursul anului 1935, tirajul a fost de 61.527 de exemplare (din care 48.230 în limba română), față de 50.194 în 1935 și 47.658 în 1934.

Superintendent: Domnul J. Klein, Bulevardul Take Ionescu, Nr. 36, Bucuresti.

În 1918,  Societatea Străină Biblica (B.F.S). a contribuit cu 300 de lire sterline la costul unei ediții a Noului Testament în limba română, iar în 1838 și-a tipărit propria ediție. România (Valahia) a fost inclusă la început în Agenţia Smyrna; în 1851 un agent al Societatea Biblica Britanica si Straina (B.F.B.S) a făcut din Bucureşti sediul său.

Introducere.

România, la fel ca toate celelalte țări din sud-estul Europei, a fost condusă prin ape grele în cursul anului 1936 de acea Providență Divină care veghează cu siguranță asupra națiunilor nu mai puțin decât asupra indivizilor. A fost o mulțumire profundă să percep în România o adevărată foame de Cuvântul lui Dumnezeu. Reprezentanții Societății Biblice Britanice și Străine sunt în măsură să observe acest lucru de la o zi la alta pe tot parcursul anului, văzând că au de-a face cu tot felul de oameni, cu oameni de toate credințele sau fără nicio credință; și că ei pun în circulație Scriptura nu pentru vreo confesiune sau pentru vreo Biserică specială, ci pur și simplu ca Cuvântul viu al lui Dumnezeu.

     Circulaţie.

În timp ce în 1935 am circulat în România puțin peste 50.000 de exemplare, în 1936 am distribuit peste 61.500 de exemplare, din care aproape 15.000 erau Biblii complete, peste 35.400 de Noi Testamente și doar 11.000 dintre porțiunile mai mici ale Evangheliei, cum ar fi Scripturile unice.

Colportorul Paul Vlaovits, care lucrează în Valahia, România Nouă (N.W. România), scrie: - Vizitam un loc nou, unde fusesem cu câțiva ani în urmă și am întâlnit acolo un bărbat care fusese trezit spiritual. M-a întrebat dacă nu am fost acolo cu câțiva ani înainte, iar când i-am spus „Da”, mi-a răspuns că a cumpărat în perioada aceea două exemplare ale Evangheliilor. Aceste cărți rămăseseră nefolosite și acoperite cu praf până când s-a îmbolnăvit. În ceea ce i se părea a fi agonia sa de moarte, el și-a amintit de aceste două Evanghelii și a început să le citească. Când a citit din Sfântul Ioan 14. 1, inima lui a găsit pacea, s-a rugat direct lui Dumnezeu și a găsit bucurie în El și a devenit din nou sănătos în trup și suflet. Soția și cei doi copii lui au devenit și ei adevărați creștini. Odată îmi continuam munca într-un cartier muncitoresc și băteam din uşă în uşă. Aproape întotdeauna ușa era deschisă și se cumpărau mai multe bucăți, iar toți cei care cumpărau aveau ceva de spus fie pro, fie împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. De la una dintre multele uși a ieșit un tânăr căruia i-am cerut să cumpere o Biblie. A luat o Evanghelie și a plătit pentru ea fără să spună un cuvânt, iar când am bătut la ușa alăturată, a venit și din nou, fără un cuvânt, a cumpărat un Nou Testament. I-am atras atenția asupra valorii mari a Cuvântului lui Dumnezeu, dar a tăcut. Creștinii se comportă adesea astfel, atunci când trăiesc printre socialiști neevlavioși și liber-cugetatori, ei nu vor să trădeze prin discursul lor că dragostea Cuvântului lui Dumnezeu este în ei. Tot așa este în multe cazuri în care oamenii nu manifestă în mod deschis interes față de religie, în timp ce în interiorul lor au un dor după necunoscut acel, „Ceva” care ar putea potoli setea sufletelor lor obosite. Domnul să aibă milă și să dea înțelegere tuturor din prețiosul Său Cuvânt și să ne binecuvânteze pe noi, colportorii, cu credință și noi eforturi pentru viitor.

Într-un sat din districtul Hotin din nordul Basarabiei, relatează Colporteur Malishersky, „Nu am putut să vând mai mult decât o mică Biblie românească și patru Noi Testamente rusești. Eram pe punctul de a merge acasă, dar când am venit la autobuz am așteptat puțin. Apoi s-au apropiat de mine trei bărbați, dintre care doi cumpăraseră anterior  Noul Testament de la mine. Unul dintre ei mi-a spus că aduce un cumpărător pentru o Biblie, pe care el însuși o va cumpăra de bunăvoie, dar, din păcate, nu avea bani și a fost foarte greu să strângă până și cei 20 de lei pentru Noul Testament. Cu toate acestea, clientul pe care l-a adus ar putea cumpăra o Biblie dacă ar putea-o obține la un preț mai ieftin. I-am răspuns că m-am bucurat să aud că bărbatul vrea să cumpere o Biblie, dar că prețul a fost fixat și nu poate fi redus. Bărbatul a ezitat puțin și, auzind autobuzul apropiindu-se, l-am rugat să se hotărască cât mai repede pentru că eu voi merge cu autobuzul. Apoi a scos banii și mi-a plătit pentru Biblie.”

Treizeci de ani de trudă și aventură.

Colportorul Peter Klein a trimis următoarea scrisoare secretarului nostru pentru S. E. Europa; -

”La 1 ianuarie 1937, voi fi împlinit 30 de ani ca colportor al B. și F.B.S., alăturându-mă Societății la 1 ianuarie 1907. Dumnezeu a fost alături de mine și m-a răsplătit cu sănătate și mi-a dat binecuvântările Sale și m-a lăsat toți acești ani în care am câștigat o experiență bogată. M-am alăturat de tânăr, imediat după ce mi-a terminat serviciul militar. Pe 1 ianuarie am plecat la Budapesta de la Klausenburg, unde locuia fratele meu Johann Klein, fost colportor la Cluj la Siebenburgen, pentru a-mi finaliza stagiul. După 26 de zile, ultimele două dintre care am lucrat colportor la Neu-Pest, cu rezultate bune, am fost trimis la Galați, pe Dunăre, în România Veche. Acolo am lucrat cu succes opt ani întregi la oraș și la țară, cu ajutorul lui Dumnezeu, apoi a izbucnit războiul mondial, iar în toamna lui 1914 m-am trezit și în război. Am fost trimis imediat pe teren ca asistent al Crucii Roșii și am primit un rucsac mare asemănător cu geanta mea biblică, dar plin cu medicamente și bandaje în loc de Biblii.

Am stat cinci luni pe front și am fost staționat în raza de acțiune a puștilor, astfel încât schijele și obuzele au continuat să cadă aproape de noi și chiar direct în stația de ambulanță. Am suferit ulterior două luni de probleme de stomac din cauza hranei proaste, iar după șase luni am fost externat și m-am întors acasă. Am cerut un permis de cale ferată în România, care a fost acordat după trei luni de la Budapesta, pentru că eram cetățean austro-ungar. M-am întors astfel în România Veche și, deși nu era colportaj pe vreme de război, am primit Biblii și Testamente care mi-au fost trimise de la București și am vândut oriunde am putut. Apoi, însă, a izbucnit războiul și în România, în anul 1916, și toți străinii au fost internați și a trebuit să rămân douăzeci de luni în lagărul de internare. În anul 1921 am putut să-mi reiau munca de colportaj la București, iar a Lui să fie toată cinstea și mulțumirile. Dumnezeu mi-a arătat clar în multe ocazii rodul muncii mele din acești ani. În spitale, atât civile, cât și militare, mi-am continuat munca. Odată am vândut un Nou Testament unui soldat care a ajuns să creadă în Dumnezeu prin el și de atunci mi-a fost mereu recunoscător și acum este un predicator al Cuvântului lui Dumnezeu.

Munca mea în ultimele trei luni a fost în Oltenia, Muntenia și Moldova. Aici, în orașele acestor districte, Dumnezeu ne-a binecuvântat lucrarea, pentru că am putut, mai ales în școli, să efectuez vânzări foarte bune, deoarece Noul Testament și Biblia trebuie să fie predate în școli. De fapt, Biblia sinodală sau Noul Testament este necesară, dar cu toate acestea copiii preferă ediția noastră, deoarece publicațiile sinodale sunt foarte îndrăgite de copii, dar nu sunt populare din cauza traducerii. În multe locuri edițiile sinodale sunt corect traduse, dar iarăși în alte locuri nu sunt deloc bine traduse. Acum câteva zile am auzit o discuție pe acest subiect între câțiva teologi, iar discuția s-a întors spre ediția noastră a Bibliei. Decanul Facultății de Teologie din București, care în același timp este profesor de ebraică, a spus că Bibliile emise de Societatea noastră conțineau cea mai bună traducere din limba ebraică a Vechiului Testament.