luni, 13 mai 2024

Biserica Creștină Baptistă din Zlagna județul Caraș-Severin

 


În ziua de 12 mai 2024, de la orele 10 dimineața, Biserica Creștină Baptistă din Zlagna      (1919 – 2024) a avut o serbare aniversară care a avut motto-ul: „Un secol plin de Har”.

Prin ocrotirea lui Dumnezeu, Biserica Creștină Baptistă din Zlagna este una puternică, rămânând în picioare până azi, activând cu bucurie și făcându-și datoria în mod exemplar. Prin bunăvoința fratelui Pătruța Doru-Emanuel am primit  un scurt istoric, de aceea am mai căutat date, am mai adăugat și eu informații, pe care le-am pus împreună ca să se știe câte ceva despre această biserică. Informații despre biserică sunt scrise și de fratele Bilici Vasile.

După un document găsit în arhiva Bibliotecii Institutului Teologic Baptist, Biserica Creștină Baptistă din Zlagna a luat ființă în anul 1919. În anul 1923 biserica avea 18 membri, în 1949 avea 36 de membri, în anul 1957 avea 69 membri, în anul 1967 avea 77 membri, în anul 1985 avea 84 de membri și în anul 1992 74 de membri.[1]

Mai jos doresc să redau ceea ce a scris fratele profesor Ioan Bunaciu despre Biserica Creștină Baptistă din Zlagna:

   „Primul credincios baptist din această comună a fost Ilie Negrei, botezat pe data de 17 octombrie 1917, în biserica din comuna Iaz, de către pastorul Ştefan Ignea.

În anul 1919, la întoarcerea din război, acesta a început lucrarea de evanghelizare a

comunei natale, iar în anul 1920 a avut loc aici primul botez cu 5 candidați, printre care părinții și unul dintre frații lui Negrei.

În anul 1922, Negrei Ilie a fost ordinat ca pastor de către predicatorul Ion Suvăţ și a condus biserica până în anul 1924; între anii 1924-1952, pastor al bisericii a fost Rădula Pavel, din Borlova. În anul 1923, credincioşii au cumpărat un teren, dar nu au reuşit să construiască locaşul de închinare decât în anul 1945.

În prezent, pastor al bisericii este Lazăr Arnăutu, absolvent al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Odată cu venirea acestuia, lucrarea a început să se învioreze, în mare măsură și datorită vizitelor pastorale făcute. Biserica numără astăzi 75 de membri”.[2]

În continuare, citez informații găsite în revistele noastre baptiste de-a lungul timpului.

Biserica Creștină Baptistă din Zlagna în anul 1927 a donat pentru Casa Tineretului a U. C. B. suma de 260 lei[3]

În ziua, de joi 24 mai 1928, corul Bisericii Creștine Baptiste din Zlagna condus de fratele P. Cristea, a participat la Biserica Creștină Baptistă din Buchin care a organizat de Ziua Eroilor o întrunire a corurilor din împrejurimi.[4]

În ziua de 5 Iunie 1932 a avut Ioc căsătoria religioasă a fratelui Ion Boştioca din Buchin cu sora Ilca Olariu din Zlagna. Serviciul religios a fost îndeplinit de către fratele P. Radula, pastorul cercului Borlova. La serviciului divin, atât în Zlagna cât şi în Buchin, a participat fanfara care era sub conducerea fratelui Gh Başulescu; fanfara înființată abia de câtva timp, a executat frumoase cântări spirituale. M. Trica.[5]

 

În ziua de 29 Aprilie 1934 s-a celebrat căsătoria religioasă a fratelui Dumitru Cătană din Caranşebeş cu sora Solomia Stefăniga din comuna Zlagna. Actul căsătoriei a fost condus de fratele  Radula Pavel ajutat de frați llie Negrei şi llie Păunescu iar muzica și corul fraţilor din Buchini a împodobit serbarea.[6]

Fratele Lazăr Crăciun, membru al Bisericii Creștine Baptiste din Zlagna, în anul 1939 a donat pentru Uniunea Baptistă suma de 91 de lei.[7]

La deschiderea localului de închinare al Bisericii Creștine Baptiste din Zlagna în anul 1946, a cântat muzica din Bolvașnița, cea din Buchini și corul din Caransebeș. Au predicat frații: Ilie Negrei, Trică, Pavel Rădula care a condus programul.[8]

Biserica Creștină Baptistă din Zlagna în anul 1947 a donat pentru Școala Duminicală prin colecta din duminica a cincea suma de 100.000 lei.[9]

„În comuna Zlagna, Județul Severin, în ziua de 10 Martie 1940 s-a celebrat căsătoria fratelui Nicolae Oprea cu sora Uiana Lazăr, ambii din loc.  Actul căsătoriei s-a ţinut de fratele Pavel Radula, lucrătorul cercului, ajutat de fratele Sanfiu Nicoră din Buchini şi fratele Dumitru Cătană din Caransebeş. Corul din Buchin, muzica din Bolvaşniţa şi Glimboca a împodobit această serbare și a asistat foarte mult popor din comunele vecine și din loc”.[10]

În ziua de, 29 august 1993, fratele păstor Lazăr Arnăut a oficiat un botez cu nouă candidați în Biserica Creștină Baptistă din Zlagna. Au predicat frații păstori Petrică Găină și Iacob Cornea. A cântat fanfara Bisericii din Borlova.[11]

Biserica Creștină Baptistă din Zlagna, un extras scris de Bilici Vasile

Societatea Tineretului Baptist Român din Cercul Caransebeș s-a întrunit la Biserica Baptistă din Glimboca, unde a sărbătorit ziua de 10 Mai 1930. Fr. Negrei Ilie a dat sfaturi bune tineretului.

La serbarea mamelor, ținută la Lugoj, la 10 mai 1941, fratele a avut un mesaj din partea Domnului.  

A lucrat neobosit în bisericile Domnului din Caransebeș, Mehadia, Orşova, Turnu Severin.

În data de 12 sept. 1974, după o viaţă în a cărei desfăşurare s-a văzut împlinirea Cuvântului lui Dum­nezeu din Iov 5:26 „Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui”, a trecut din viaţa aceasta pe malurile râului de viaţă vie, cel care a fost fratele şi păstorul NEGREI ILIE.

Fratele Ilie Negrei a condus Biserica din Zlagna până în anul 1924; între anii 1924-1952, pastor al bisericii a fost Radula Pavel, din Borlova. În anul 1923, credinciosii au cumpărat un teren, dar nu au reușit să construiască locașul de închinare decât în anul 1945.

Biserica din Zlagna a mai fost condusă și de fratele pastor Jigoria Simion, iar când acesta a iesit la pensie, biserica a fost păstorită de fratele pastor Lazar Arnăut din Borlova până în anul 2003.

Din anul 2003 până în prezent pastor al Bisericii Crestine Baptiste Zlagna este Nelu Pătruța, din Turnu-Ruieni. În prezent biserica numără 65 de membri, începând cu anul 2018 s-a început o lucrare cu tineretul, coordonată de fratele prezbiter Doru Pătruța.

Tinerii sunt implicați în formațiile Bisericii: fanfara, grupuri de cântare și de asemenea în diferite proiecte sociale: Mâncare pentru ISUS, Dar din Har, etc.

Credem că DUMNEZEU va lucra cu tinerii din această generație, și Biserica prin mântuirea lor, urmată de slujirea lor va fi revigorată.

Mulțumim lui DUMNEZEU că în ultimii doi ani, în fiecare an ne-am bucurat de rodul suferințelor DOMNULUI ISUS HRISTOS în cadrul botezurilor avute.

Din istoricul trimis de fratele Pătruța Doru-Emanuel

Slujitorii Bisericii Creștine Baptiste Zlagna:

Pastori:

Ilie Negrei a  slujit Biserica între anii 1919-1924 fiind chemat să slujească Bisericile DOMNULUI din Caransebeş, Mehadia, Orşova, Turnu Severin, Lugoj, el fiind unul din pionierii credintei baptiste din România.

Pavel Radula a slujit Biserica din anul 1924 până în 1952,un om al Lui DUMNEZEU care a suferit mult din cauza credinței, a fost arestat  de mai multe ori și a îndurat multe prigoane din cauza regimurilor prin care a trecut. 

Nicolae Dragomir a slujit Biserica din anul 1952 până în anul 1960, un om al Lui DUMNEZEU care a păstorit și Bisericile creștine baptiste de pe Valea Timisului.

Simion Jigoria a slujit Biserica din anul 1960 până în anul 1993, un om al lui DUMNEZEU și slujitor neobosit în lucrarea DOMNULUI și în Bisericile de pe Valea Sebesului, Valea Bistrei.

Lazăr Arnăut a slujit Biserica din anul 1993 până în anul 2003, un om al Lui DUMNEZEU care a slujit cu credinciosie și în cercul de Biserici Borlova, Ciuta, și Crivina.

Pătruța Ion a slujit Biserica DOMNULUI din anul 2003 până în prezent, un om al Lui DUMNEZEU care a slujit cu credinciosie și în cercul de Biserici: Turnu-Ruieni, Dalci Cicleni

Diaconi:

De-a lungul timpului DUMNEZEU s-a folosit de diaconi credinciosi în Biserica Crestină Baptistă din Zlagna:

Lazăr Crăciun, Negrei Achim, Pștrascu Nicolae, Peia Grigorie, Bilici Vasile, Murariu Ioan

Formatiile Bisericii:

DUMNEZEU a binecuvântat Biserica din Zlagna cu oameni iubitori de DUMNEZEU și iubitori de muzică. Astfel în Biserica din Zlagna a început o lucrare de fanfară în anul 1960, sub conducerea fratelui Basulescu. Apoi fanfara a fost dirijată de frații: Seracin Ion, Mustețea Iulian, Oprea Ianas, Oprea Gheorghe și în prezent de către fratele Dorin Ștefănuți.

Domnul fie lăudat și glorificat în vecii vecilor.

 







[1] Dosar Uniune, Evoluția Bisericilor Baptiste  1944- 1989.

[3] Glasul Tineretului Baptist, Anul IV, Nr. 4, aprilie 1928, p. 10.

[4] Glasul Tineretului Baptist, Anul IV, Nr. 7/8, iulie – august 1928, p. 30.

[5] Glasul Evangheliei, Anul I, Nr. 4, Arad, sâmbătă 18 iunie 1932, p. 4.

[6] Pacea, Anul II, Nr. 12, 15 iunie 1934, p. 6.

[7] Farul Creștin, Anul VII, Nr. 15, 15 aprilie 1939,p. 6.

[8] Farul Creștin, Anul XV, Nr. 23, sâmbătă, 8 iunie 1946 ,p. 7.

[9] Farul Creștin, Anul XVI, Nr. 33 - 34, sâmbătă 16 – 23 august 1947 ,p. 5.

[10] Farul Creștin, Anul VIII, Nr. 16, sâmbătă, 20 aprilie 1940 ,p. 7.

[11] Farul Creștin, Nr. 12/1993, p. 7.

vineri, 10 mai 2024

Marea oștire de femei - de Olga Mocan

 


Este o carte zguduitoare care ar trebui citită de fiecare dintre noi, deoarece Olga Mocan vorbește de o oștire pe care Dumnezeu a folosit-o în vremuri grele.

Publicată în original în limba rusă cu titlul: Благовестниц великое воинство

Grace Publishing International, 2019.

Traducerea și redactarea: Aurica Guzun Tehnoredactarea: Oleg Tamciuk Publicată de Policolor SRL.

 Olga Mocan este fiica lui Tudor, un copil orfan, care a fost abandonat de tatăl său, care a căzut în patima beției după moartea soției lui. Tudor a fost nevoit să părăsească de mic căminul părintesc și să ia viața în piept cu îndrăznelă și fiindcă îi plăcea munca și hărnicia, Dumnezeu i-a dat o soție peste așteptări. Este vorba de Eudochia, o copilă orfană de mamă, dar tatăl său a avut puterea să muncească și să susțină familia.

În familia a doi părinți orfani de mamă, se naște primul copil, o fetiță, pe care Tudor a numit-o după mama sa, Olga. Greutățile apar după nașterea fetiței prin faptul că Tudor a fost mobilizat la război și această situație devenea apăsătoare, la gândul că nu se vor mai vedea.

După plecarea lui Tudor pe front, într-o noapte au început bombardamentele, iar Eudochia și-a luat fetița să fugă la tatăl ei, dar nu a putut înainta mult, a intrat într-o casă, dar o bombă a căzut peste casă. Dimineața a venit tatăl  Eudochiei să le caute și le-a găsit. Fetița Olga era înghețată și era gata să o pună alături de cei morți, dar apare o femeie și le spune ce să facă și fetița prinde viață, iar femeia dispare. Nimeni nu a priceput cine este aceea femeie.

La vârsta de nouă ani, după ce a trecut prin moarte, prin boli, lipsuri și multe necazuri, face cunoștință cu temuta poliție secretă KGB. Duritatea lor era nemăsurată, ei nu vedeau în față o fetiță firavă de nouă ani, ci un dușman al poporului rus. A fost luată de lângă tatăl ei și dusă într-o cameră separată unde a început interogatoriul, fetița a avut putere, a vorbit și unde nu trebuia să vorbească, a tăcut sau spunea „nu știu”. Cel ce-o întreba i-a vorbit dur, spunându-i că minte. În acea încăpere au sosit alți copii îmbrăcați rău și zdrențuroși, care aveau în ochi o ură nespusă. În acest vacarm care se petrecea sub ochii ei, Dumnezeu i-a trimis gândul să se roage.

Această fetiță a crescut mare, a venit și vremea de libertate peste Impieriul Rus și sora Olga ne-a dăruit această carte care te cutremură când o citești și este atât de captivantă, încât nu o poți lăsa din mână.

 Citiți acest lucru pe larg în carte la „Partea a III - Viața Mea” .

La această carte am ajuns printr-un articol scris de dr. Iemima Ploscariu, pentru care îi mulțumesc.

Cartea nu am găsit-o de vânzare, ci se poate descărca în format PDF de AICI.

Mulțumesc surorii Masha Rotaru care mi-a trimis linkul.

În carte este un nor mare de martori care ne stau în față ca modele demne de urmat.

Dumnezeu merită toată slava, cinstea și închinarea!



joi, 9 mai 2024

Andrițoiu Gheorghe 1920 - 1998 din Știnăpari

 


Fratele păstor Gheorghe Andrițoiu s-a născut în ziua de 15 aprilie 1920 în localitatea Știnăpari, județul Caraș Severin. Părinții se numeau Dumitru și Paraschiva, de naționalitate română.

Aude Cuvântul Domnului și se hotărăște să-l asculte, iar în anul 1936 este botezat de fratele Mihai Sorescu.

În anul 1941, luna iunie, fratele Gheorghe Andrițoiu se căsătorește cu sora Ana și Domnul le-a dat trei copiii: Maria născută în 1944, Ioan născut în 1948 și Floarea născută în 1950.

A absolvit Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1955, fiind o promoție de 14 studenți.

În anul 1952, la Biserica Creștină Baptistă din Moldovița, a venit Andriţoiu Gheorghe din Ştinăpari, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti, care s-a ocupat îndeaproape de grupul de credincioşi, botezând, în acelaşi an, 27 de noi convertiţi, printre care şi pe Ion Crăiniceanu. În anul 1953 a fost oficiat un al doilea botez cu 17 candidaţi, unii dintre ei membri activi în Partidul Comunist; acesta a fost şi motivul pentru care autorităţile au început să-l urmărească pe pastor şi chiar să-i interzică accesul în localitate.

Fratele a păstorit și Biserica Creștină Baptistă din Podina Matei, unde a contribuit la zidirea casei de adunare.

În anul 1984 a participat la înmormântarea fratelui păstor Ilie Bâtea.

În ziua de 2 noiembrie 1987 a participat alături de mulți păstori la conducerea pe ultmul drum a fratelui păstor Amfilofie Liubimirescu, care se pare a fost asasinat de securitatea comunistă.

În ziua de 21 iulie 1991 participă la Biserica Creștină Baptistă din Știnăpari, județul Caraș Severin, la un frumos botez.

Domnul l-a chemat acasă în anul 1998 ca să se odihnească de munca sa.

Surse:

Damian Ioan

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist




Vasile Paul în discuție cu bătrânii Bisericii Baptiste Lăzăreni despre istoria bisericii

 


Întâlnirea a avut loc în ziua de  20.01.2021 la casa fratelui Vasile Paul din Lăzăreni, județul Bihor. Pastorul Vasile Paul, fiu al bisericii din Lăzăreni, în prezent păstor la Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Baia Mare, a organizat o întâlnire de suflet cu frații care cunoșteau în mare parte istoricul bisericii, date cronologice și alte aspecte, despre care s-a discutat multe ore. Frații prezenți se completau unii pe alții, își aduceau aminte unele lucruri, vorbeau, se puneau de acord asupra unor date sau evenimente, în timp ce două camere de filmat montate de pastorul Vasile Bel de la Rohia, Maramureș, înregistrau în tăcere tot ce se vorbea.

S-au discutat teme de istorie și greutățile prin care au trecut frații. Fratele Paul Mihai era copil de 3 ani și a fost cu tata dumnealui în anul 1938 când primăria și jandarmeria au închis biserica. Discuțiile au fost multe și interesante.

Ascultând și văzânt această filmare, vei trăi clipe din trecutul Bisericii Creștine Baptiste din Lăzăreni, județul Bihor și poate vă deschide un apetit de a face cunoscut istoria din biserica din care faci parte.

Vizionare plăcută!






miercuri, 8 mai 2024

Leon Averbuch 1885 - 1941

 


Aș dori să aduc în atenția prietenilor mei internauți, un frate lucrător baptist de naționalitate evreiască, poate că unii frați nu au auzit de el și care a activat printre frații români iar Dumnezeu l-a folosit cu mare putere. A fost reprezentantul organizației ,,Mildmay Mission to the Jews” (Societate engleză pentru răspândirea creștinismului printre evrei) cetățean al orașului Chișinău,  unde a avut o bogată și intensă activitate: a ținut cursuri, a organizat coruri, a predicat Evanghelia, a inițiat conferințe în centrele evreiești din Basarabia. În 1913, Lev s-a alăturat organizației engleze Mildmay Mission împreună cu soția lui, Maria.[1] A fost unul dintre pastorii Biserici Creștine din Chișinău înainte să deschida propria biserica a Israelitilor Noului Testament numita Mishkan, să evita probleme cu autoritatile antisemite si antisectare și să nu faca mai multe probleme biserici Baptiste din Chișinău.

Fratele Averbuch s-a născut pe 31 iulie 1885 în Podolia la Jabocrîci [Жабокрич], un sat din raionul Vinița situat la vreo 60 kilometri de orașul basarabean Soroca. Pe numele său adevărat Leib Srul Averbuch, acesta provenea dintr-o familie destul de înstărită cu opt copii, părinții lui fiind Iacov și Haia Averbuch. Făcând parte dintr-o familie care a dat comunității mulți rabini, după Bar Mițva acesta a fost trimis să studieze la o ieșiva, cu scopul de a deveni rabin.

În anul 1908 devine profesor de muzică la Grodno, azi în Belarus, unde a primit un Nou Testament de la un credincios ortodox. Studiul acestuia și interacțiunea cu alți credincioși l-au făcut să ajungă la o concluzie care îi va schimba viața pentru totdeauna și anume credința că Isus este Mesia. Leon Averbuch este botezat în anul 1910 de către Leon Rosenberg

S-a căsătorit cu evreica de origine germană, Maria Konrad. Maria a murit la Londra la 3 februarie 1946. Împreună au călătorit în diverse locuri din Rusia și Țările Baltice, unde au fondat câteva coruri și s-au implicat în evanghelizare.

În timpul Primului Război Mondial, Averbuch a lucrat ca asistent sanitar al Crucii Roșii, fiind staționat mai mult la Kiev. Lăsat la vatră din cauza unei probleme cu vederea, în vara anului 1916 s-a întors la Odesa, unde și-a continuat lucrarea cu Mildmay. La începutul anului 1918, soții Averbuch lucrau la Moscova cu aceeași organizație. În august 1918, cei doi au intrat în România prin punctul de frontieră Tighina, cu pașapoarte ucrainene.

În septembrie 1917, în timp ce se afla la Odesa, Lev a scris despre o mai mare libertate în Republica Rusia după Revoluția din februarie 1917 în comparație cu conducerea țaristă anterioară și a sperat că evreii de credință creștină nu vor mai „suferi atât de pe urma opresiunii autorităților, cât și din absenţa bunătăţii creştine între tovarăşii de credinţă.[2]

La Chișinău, Averbuch a fost cooptat imediat, alături de Ivanov și Hijneacov, ca pastor al bisericii baptiste.

Deși a fost denigrat în multe feluri, fratele și-a văzut de lucrarea sfântă ce o făcea pentru Domnul.

Articolul despre Leon Averbuch scris de dr. Iemima Ploscariu puteți citi AICI.

„Capitolul VI tratează despre alte 5 secte: 1. Secta creştinilor după Evanghelie (adusă de vreo 20 ani în ţară; în Ardeal o propagă Victor Kolle, iar în regat un ceasornicar cu numele Constantinescu); 2. Teodoriştii (mişcare pornită la a. 1919 de Teodor Popescu, fostul preot de la biserica „Cuibu-cu-barză" din Bucureşti); 3. Stundiştii (Sectă propagată în Basarabia de evreii Rabinovici şi Averbuch); 4. Duhoborţii (sectă ivită pe la 1750 în Rusia); 5. Molocanii (sectă

rusească ivită în Basarabia la a. 1811)”.[3]

„Apostolii baptismului. Şeful suprem al baptiştilor din Basarabia e un oarecare domn Averbuch delegat de alt domn Vilchensohn!?

Numele acestor „apostoli" ne vorbesc îndeajuns pentru ca să nu mai recurgem la comentarii. E semnificativ că dlui Averbuch i s-a admis nu de mult intrarea în ţara noastră în anumite condiţii şi anume: pentru a ţine un rând de conferinţe religioase în centrele populației evreieşti din Basarabia. Nu ştim cum s-a întâmplat că acest domn s-a aclimatizat la noi definitiv, devenind şeful suprem al baptiştilor din Basarabia. Desigur că masele evreieşti, fiind mai stabile în concepţiile lor religioase, resping categoric încercările acestui „apostol" de a le „încreștina" şi dl „misionar" Averbuch s-a pus pe „păstorit" între masele creştine, făcând astfel tulburări în Basarabia. Gândul lor ascuns îl înţelege oricine, că nu este de natură religioasă, ci curat politică. Autorităţile basarabene ar avea datoria să ia măsurile cuvenite faţă de aceşti domni”.[4]

Ovreul (Evreul) pocăit. În Basarabia a intrat nu de mult un Misionar evreu din Rusia, Averbuch, sub cuvânt că propovăduiește între Evrei credința nouă: baptismul. Dregătoriile române l-au lăsat să intre. A vorbit Averbuch în vreo 2 adunări de Evrei, — dar niciuna nu l-a urmat. Ei îşi ţin legea cu tărie! Atunci vicleanul s-a îndreptat spre . . . oile pierdute ale Moldovenilor, şi acum ţine adunări cu Moldovenii şi-i învaţă pe ei a-și părăsi legea străbună şi a trece la pocăiţi, că şi el e „pocăit" . . . Un tovarăş al lui, tot evreu, l-a dat însă de gol spunând: „D-ta crezi că Averbuch s-a lăsat de legea evreiască ? Tare te înşeli. Mănâncă şi el o bucată de pâine şi încă o pâine bună, dată de proştii voştri de Români”.[5]

Dacă ei nu înţeleg ceva din Sf. Scriptură, nu le trebuie tălmăcirea lui loan Gură-de-Aur, care a trăit aproape de Hristos, ci se iau după jidovul Averbuch din Basarabia, care nu ştie ce să mai facă cu dolarii”.[6]

„Este stabilit că în special acţiunea sectei baptiste se desfăşoară unitar pe întreaga ţară; dovadă avem la Arad pe basarabeanul Sesonov ca predicator, iar în Chişinău acţionează englezul născut în Rusia Leon Averbuch, care a propovăduit baptismul şi pe la Arad”.[7]

     „Încă un semn baptist. - La toate acestea să mai punem şi aceea că în Basarabia jidovii botezaţi Gotlieb Schreiber şi Leon Averbuch propagă baptismul. Fraţi Români!! Vă întreb, oare aceşti domni voiesc binele poporului românesc?

D-l Averbuch are în Chişinău şi o foaie: Luminătorul, care apare în limba rusă. Acest domn, după sursele mele, aproape în fiecare an merge în America, de unde — aşa zice el — se întoarce cu buzunarele goale! Baptiştii străini vin adeseori la el cu cecuri și sume frumuşele”!!![8]

Aici, episcopul greșește pentru că fratele scotea o revistă care se numea „Binevestitorul” despre care am scris AICI. ,,Luminătorul” era revista fraților din America. Dacă această informație o scrie eronat, oare cum scrie celelalte informații despre misionarul englez Leon Averbuch?

„Golul numeric al delegaţilor comunităţilor baptiste din ţară, l-au umplut cu câteva duzine de croitori, pantofari şi șomeri din Bucureşti, Cluj şi de aiurea. Iar unica lor podoabă a fost evreul Moise Richter şi Averbuch din Basarabia şi Gill din America”.[9]

„La baptişti sunt evreii Rabinovici cu Leon Averbuch, ungurii M. Kormai, E. Mnyer, şi americanii E. Gill, D. T. Harley şi Mac Neil, I. H. Rushbrooke, Rockfeler".[10] Autorul nu este familiarizat cu numele baptiștilor.

„Cât priveşte sentimentele naţionale ale baptiştilor e deajuns să Ie cunoaştem citind numai numele conducătorilor lor. Baptiştii au de conducători pe evreii: Rabinovici cu Leon Averbuch, ungurii: M. Kormai, E. Mayer, americanii: E. Ghil, D. T. Harley, Mac Neil, I. H. Rushbrooke, Rokfele,r, etc”.[11]

„Evreii o duc „ca acasă" sub noua stăpânire. Iar Leo Averbuch, jidov sadea şi şef al baptiştilor din Basarabia, tot aşa. Casa de rugăciuni, din Chişinău, a acestor sectari, şi-a înlocuit firma cu alta mai arătoasă”.[12] Redacția scrie despre Averbuch, în contextul „stării actuale din ținuturile răpite de Rusia sovietică” starea în care se găsește populația românescă care este deportată și Biserica Ortodoxă care are o situație destul de grea. Mitropolia din Chișinău, după ce i s-au îndepărtat turnurile a fost prefăcută în casă a armatei roșii.

„Peste Prut, sectele distrugătoare ale unității sufletești și ocrotite ca și în restul țării de favorurile din Londra, erau conduse de evrei așa zicând încreștinați, cum era vestitul Averbuch, șeful baptiștilor”.[13]

„Există o prevedere a Constituţiei staliniste din 1936 care garantează tuturor cetăţenilor URSS-ului libertatea de conştiinţă. Aşadar, şi puterea de-a exercita actele de cult prescrise de confesiunea căreia-i aparţine un ins sau altul. Informaţiile de provenienţă felurită pe care le posedăm, par a nu mai lăsa nicio umbră de îndoială asupra respectării scrupuloase a acestei prevederi, dar numai în beneficiul cultului mozaic şi al atâtor bisericuţe sectare, fie acestea

aşa numita „Biserică vie", adventiştii de ziua a şaptea sau de altă specie, fie baptiştii basarabeni ai jidovului cu mai multe feţe — (două îi erau prea puţin!) — Leo Averbuch, care şi-au exercitat oneroasele târgueli de natură religioasă, sub vremelnica ocupaţie rusească a nefericitei provincii dintre Prut şi Nistru, mai neted decât sub stăpânirea românească”.[14]

Este greu de înțeles, atitudinea răutăcioasă a reprezentaților Bisericii Ortodoxe de la București care nu înțeleg mersul vremurilor și intenționat omit persecuția cruntă care a venit peste baptiștii din Chișinău și zona ocupată de ruși la acea vreme.

Uită să-i menționeze pe cei care au suferit din cauza regimului nemilos, cum ar fi: Boris Bușilă – deportat care a murit în Siberia și despre care am scris AICI. Lidia Căldăraru – deportată despre care am scris AICI.

În vara anului 1941, în aceeași lună în care s-a născut, respectiv luna iulie, Leon Averbuch lucrătorul credincios din via Domnului este chemat acasă de Dumnezeu, ca să se odihnească de toată truda lui de sub soare.





[1] Iemima Ploscariu, „Dumnezeu este împotriva naționalismului”: Averbuch și creștinii evrei din România interbelică Publicat online de Cambridge University Press:  08 noiembrie 2022. https://www.cambridge.org/core/journals/contemporary-european-history/article/god-is-against-nationalism-averbuch-and-the-jewish-christians-of-interwar-romania/BFE50A2141D1448DFE9E82F8D1665493

[2] Iemima Ploscariu, informație preluată din Averbuch, „Scrisori”, TT , 23, 9 (15 sept. 1917), 69.

[3]Foaie Diecezană, Anul XL, Nr. 32, Caransebeș, 9 august 1925, p. 4. Reclamă la cartea Călăuza cunoaşterii şi combaterii sectelor de Diaconul GHEORGHE COMŞA, Doctor în teologie şi drept, ales Episcop al Aradului. Editura Nouei Reviste Bisericeşti. Tipografia Bisericească din Sf.-ta Mănăstire Cernica, 1925. Pag. 128. Lei 25.

[4] Renașterea, Anul IV, Nr. 49, Cluj, 5 decembrie 1926,  P. 6. ORGANUL OFICIAL AL EPARHIEI ORTODOXE ROMÂNE A VADULUI, FELEACULUI, GEOAGIULUI ŞI CLUJULUI

[5] Renașterea, Anul IV, Nr. 5, Cluj, 30 ianuarie 1927,  P. 8.

[6] Biseriaca și școala. Anul LII, Nr. 20, Arad, 13 mai 1928, p. 3. Din articolul „Primejtia Baptismului” de Grigorie episcop ortodix al Aradului.

[7] Biseriaca și școala. Anul LIII, Nr. 13, Arad, 13 martie 1929, p. 3. Din articolul „Sectele religioasă răstoarnă autoritatea și unitatea neamului” de D. I. Atanasiu.

[8] Biseriaca și școala. Anul LIV, Nr. 38, Arad, 21 septembrie 1930, p. 1. Articol „Cheia sectelor religioase din România de dr. Grigore Gh. Comșa, episcopul Aradului.

[9] Biseriaca și școala. Anul LV, Nr. 38, Arad, 20 septembrie 1931, p. 5. Din articolul „Congresul tineretului baptist din Buteni”,  de Ureche

[10] Foaie Diecezană, Anul LII, Nr. 11, Caransebeș, 14 martie 1937, p. 4. Articol „Sectarii și Conducătorii lor de Pr. Dimitrie Blidariu.

[11] Foaie Diecezană, Anul LV, Nr. 9, Caransebeș, 3 martie 1940, p. 4. Articol „Baptiști și Statulul lor de Pr. Dimitrie Blidariu.

[12] Revista Teologică, Anul XXX, Nr. 11 – 12, noiembrie – decembrie 1940, P. 65. Scris în Note și Informații

[13] Revista Fundațiilor Regale, Anul VIII, Nr. 8 – 9, 1 august – 1 septembrie 1941, p. 96.

[14] Revista Teologică, Anul XXXIII, Nr. 9 – 10, septembrie – octombrie 1943, P. 75.

luni, 6 mai 2024

100 de ani de la apariția revistei Binevestitorul de la Chișinău

 


Revista „Binevestitorul” de la Chișinău apare sub directa patronare a Misiunii  Engleze „Miidmay“, directorul misiunii fiind Samuel H. Wilkinson, iar  L. Averbuch cu soția sa, o familie baptistă, redactor responsabil al revistei, un misionar baptist. Revista era tipărită în trei limbi: românește, evreiește și rusește.

Inginerul Marcu F.Tarlev cu soţia, au fost redactorul părţii româneşti al revistei „Binevestitorul“,  I. Trachtmann, colaboratorul revistei „Binevestitorul”.

Un abonament pe anul 1933 costa la români 18 lei, în limba rusă 20 lei, evreiește 14 lei, iar în străinătate 0,20 dolari. Adresa: Domnului Marcu Tarlev, Mildmay Mission, str. Vlad. Herţa, 10. Chişinău, Basarabia, Romania.

Articole din revista „Binevestitorul” erau preluate și în alte reviste precum „Luminătorul” din Detroit, mai 1930, iulie 1930 și octombrie 1930.

Revista a apărut și în anul 1938 și a fost împărțită la botezul ținut în Biserica Creștină Baptistă din Gătaia în ziua de 7 august 1938.[1] Revista s-ar fi putut să apară până în anul 1942.[2] Lucrul acesta nu este sigur, dat fiind situația din Republica Moldova.

La Biblioteca Central Universitară Cluj se găsesc 81 de revite, pe care le poți citi. https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/143052

Mai jos redau un articol scris în luna ianuarie 1934 care serbează 10 ani de existență.

„Jubileul de 10 ani al revistei „Binevestitorul”

„Zece ani au trecut de la apariţia revistei noastre „Binevestitorul“. Pe atunci el a luat locul predecesorului său, revistei „Prietenul”, care a fost prima revistă cu conţinut Evanghelic, editat dupa război, în anul 1920. „Prietenul“ era ca „un frate în nenorocire“ (Prov. 17, 17). Oamenii erau apăsați de urgia timpului" (războiul şi revoluția) şi sfaturile sincere, semănate de „Prietenul”, erau bine nimerite (Pr. 29 9) îndreptând privirea multor cetitori la adevarata lumină, la Isus Hristos Mântuitorul, „Prietenul vameşilor şi al păcătoşilor“ (Mal. 11.19).

În anul 1923 revista „Prietenul“ a încetat de a mai apare. Cauza n-a fost a noastră. În Ianuarie 1924 a apărut „Binevestitorul“, având spiritul şi scopul predecesorului său.

„Binevestitorul“ îşi are deviza sa biblică, cuvintele proorocului Isaia (52. 7): „a vesti pacea, a aduce veşti bune, a vesti mântuirea“, a spune Sionului (lui Israel): „Dumnezeul tău împățrăţeşte!”

Multe greutăți şi piedici a întâmpinat „Binevestitorul“ în timpul celor 10 ani trecuți, dar totuşi, Atotputernicul a învins toate şi mica noastră revistă duce vestea cea bună a lui Hristos în multe colțuri ale țării noastre şi prin munţi şi dealuri, prin mări şi oceane a pătruns în pământurile depărtate ale Americii, Africii şi Australiei.

Cu toate că „Binevestitorul" nostru nu poate concura cu uriaşii Iiteraturii lumii acesteia, totuşi, ajutat de Dumnezeu, el îşi îndeplineşte lucrarea sa modestă. Despre el putem repeta cuvintele ap. Pavel: „suntem săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi“ (2 Cor 6. 10). Aceasta se dovedeşte prin faptul că numărul abonaţilor creşte atât în țară, cât şi în străinătate.

O deosebită bucurie ne-a adus comunicarea unor fraţi, că „Binevestitorul“ a servit la întoarcerea la Hristos a unor suflete şi unii din copiii  lui Dumnezeu prin „Bineveslitorul” s'au întărit în credinţă.

Mulţumim lui Dumnezeu că putem continua şi în viitor tipărirea „Binevestitorului" în evreieşte, româneşte şi rusește şi ne rugăm lui Dumnezeu pentru revărsarea binecuvântării Sale asupra cetitorilor noştri.

Simt responsibilitatea înaintea lui Dumnezeu pentru redactarea revistei şi de aceea rog pe toți copiii lui Dumnezeu a se ruga pentru mine şi conlucrătorii noştri, cari de asemenea doresc cu iubire să slujească Domnului.”

Redactor L. Avevbuch.





[1] Luminătorul, octombrie 1938, p.17.

[2] Dorin Dobrincu, Dănuț Mănăstireanu, Omul Evanghelic – O explorare a comunități protestante românești, editura Polirom, 2018, București, 99.

sâmbătă, 4 mai 2024

Apostolii în ziua învierii l-au căutat pe Isus, ce vom căuta noi în ziua învierii?



După ce ai postit și te-ai curățit trupește, rămâi sub cupola sfințirii, fără să slăbești în a căuta voia Sfântă a lui Dumnezeu.

Căutări veșnic valabile

După un post sever de 40 de zile, căutările noastre se îndreaptă spre bucatele pregătite și se dezlănțuie îmbuibarea, dezmățul și după cele spuse la televizor mulți oameni sfârșesc în camera de gardă a spitalului cel mai apropiat. Să fie aceasta o sărbătoare plăcută Domnului? NU! Citiți că Domnul Isus după post a fost ispitit Matei 4: 1 – 11. Așa suntem și noi ispitiți, numai că stăm slab cu biruința. 1 Petru 5:8 Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.

Moise pe munte nu a mâncat 40 de zile și nopți, la sfârșit aceeași luptă cu păcatul Exodul 34: 28 și urgia păcatului Ex. 32: 1 – 35

Promisiunea Domnului Isus cel viu este că dacă cauți, găsești:

Matei 7:7-8 Cereți , și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.
8. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide.


Mai este un adevăr:  ce cauți aceea găsești.

Eclesiastul 12:10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului.
Ce cuvinte ai găsit, pline de Duh sau cuvinte nedemne de Numele lui Dumnezeu?

I.Primul lucru care trebuie căutat astăzi și întotdeauna este:

Matei 6:33 Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Ai găsit-o? Ești  în împărăția Lui? Veselia, jocul, beția, sunt lucruri din afara Împărăției Lui.

II.Dumnezeu ne poruncește să căutăm Fața Lui.

Psalmii 27:8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Fața Mea!” Și Fața Ta, Doamne, o caut!
Fața Domnului este locul cel mai sigur din acest Univers. Aici nu poți păcătui pentru că știI că ești văzut de El. De aici diavolul nu te poate smulge să te ispitească. OameniI lui Dumnezeu au căutat să rămână în fața lui Dumnezeu. Dacă nu știI cum se caută fața Domnului, Biblia ne ajută să o găsim.  

III. Caută azi să te împaci cu pârâșul tău.

Matei 5:25 Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță.
Nu căuta să stai cât mai departe de dușman, de cel care ți-a greșit ori te-a supărat, ci caută să te împaci cu el.

IV. Caută să ai un comportament demn de un copil al lui Dumnezeu.

1 Timotei 4:7-8 Ferește-te de basmele lumești și băbești. Caută să fii evlavios.
8. Căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.


1 Timotei 6:11 Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.

2 Timotei 2:15 Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.

Aceste calități aparțin roadei Duhului Sfânt și-l caracterizează pe acel om născut din Dumnezeu, prin nașterea din nou în apa botezului.

Pe lângă căutarea mea zilnică, mă caută diavolul ca să-mi influiențeze căutarea. Diavolul caută cum a căutat la Moise și la Domnul Isus să ne ispitească și să nu mai facem voia sfântă a lui Dumnezeu, dar nu te lăsa înșelat de el.

Căutările din ziua învierii ale apostolilor și femeilor credincioase Domnului, au produs bucurie mare și așa vor produce bucurie și în viața noastră.

Evrei 4:15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.

Evrei 2:18 Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.