vineri, 20 septembrie 2019

„Un secol de har”, 1919–2019, la Câmpulung Moldovenesc



Mulțumesc fratelui păstor Cătălin Croitor, care a avut pe inimă să împărtășească bucuria pe care Dumnezeu a dat-o  Bisericii Creștine Baptiste din Câmpulung Moldovenesc și mi-a pus la dispoziție următorul material. „Un secol de har”. Este un secol în care Dumnezeu s-a uitat spre Câmpulung Moldovenesc și-a ridicat un popor al Lui, care să-i facă voia, la format și la păzit. 
Dumnezeu merită toată slava.
Așteptăm și alte bucurii, ca acestea să le împărtășim cu toții. 


         28 septembrie 1919. În apa rece a râului Moldova pășesc sfioase cinci persoane: Grigore Cocuța, în vârstă de doar 18 ani, o familie tânără, Sultana și Gheorghe Beligan și încă doi tineri, doi frați de 21 și 24 de ani, Ion și Gheorghe Irimescu. Alături de ei, Onofrei Calancea din Pătrăuții Bucovinei, cel care avea să oficieze primul botez noutestamentar din Câmpulung Moldovenesc. Prin acest act de cult se năștea acum o sută de ani prima biserică baptistă din tot județul Câmpulung și una dintre cele mai vechi din întreaga Bucovină, biserică aflată duminică, 11 august 2019, în sărbătoare.
        
         În 1914, câmpulungeanul Toader Ursache fusese mobilizat și trimis pe frontul Primului Război Mondial. Scăpat ca prin minune dintr-o explozie de obuz care i-a decimat plutonul, s-a decis să-și schimbe radical modul de viață. Aflase de la un camarad despre credința mântuitoare în jertfa Domnului Isus Hristos și acum era ferm hotărât să-și pună viața la picioarele Fiului lui Dumnezeu, Cel care murise și înviase și pentru salvarea sufletului lui. În 1916, la Budapesta, a și primit botezul noutestamentar și, odată întors acasă, avea să-i vorbească bunului lui prieten Grigore Cocuța despre calea mântuirii. Despre calea aceasta avea să afle și Sultana, sora lui Grigore, care la rândul ei avea să-i spună soțului ei Gheoghe despre salvarea minunată prin jertfa lui Hristos.
         Se întâlneau împreună la Toader Ursache acasă. Fiind înstărit, el avea o casă mare, primitoare. Se rugau, cântau și cercetau împreună Scripturile pentru zidirea lor sufletească. Li s-au alăturat cei doi frați Irimescu veniți în județul Câmpulung, la niște prieteni, din Bilca, de lângă Vicov. Gheorghe Irimescu aflase despre Hristos și despre jertfa Lui mântuitoare în prizonieratul din Rusia, unde îl dusese războiul. Fratele lui mai tânăr, Ion, încă nu era pe deplin convins de Evanghelia mântuirii pe care o aflase și el în război, dar cercetând mai îndeaproape Noul Testament, se hotărâse și el să urmeze calea îngustă a pocăinței și a credinței izbăvitoare.
         Despre grupul acesta gata de a primi botezul cu apă poruncit de Scripturi tuturor celor ce cred au aflat și cei câțiva slujitori baptiști din Pătrăuții de Jos, unde funcționa deja o comunitate baptistă românească. Biserica de aici, un fel de centru de comandă baptist pentru toată Bucovina acelor vremuri, l-a încredințat pe Onofrei Calancea să oficieze botezul de la Câmpulung. Au urmat alte botezuri, aproape an de an, și comunitatea câmpulungeană s-a mărit și s-a închegat frumos. A beneficiat de slujirea unor creștini baptiști localnici dedicați care, fără pregătire teologică specială, au menținut crezul și practicile evanghelice sănătoase: Gheorge Miruțoi, Petru Flocea, Petru Coman, alături de slujitorii baptiști din zonă: Nicolae Ruști, Silvestru Ungureanu, Nichita Zegrea. Biserica a avut parte, însă, și de vremuri mai aspre, culminând cu persecuțiile și interdicțiile din perioada dictaturii antonesciene. Și parcă la fel de aprigi ca anii de prigoană au fost cei ai incertitudinilor și clarificărilor doctrinare, biserica fiind asaltată de învățături și precepte străine credinței baptiste dintru început, în deceniile 1930–1940, când întreaga comunitate bucovineană era asaltată de curentele penticostal-charismatice sau milenariste.

         11 august 2019. Mărindu-L pe Domnul care i-a ținut tari în credință, credincioșii câmpulungeni au celebrat „un secol de har“, la sărbătoarea lor invitându-i pe toți cei care de-a lungul vremii le-au fost părtași în păstrarea vie a credinței și a mărturiei creștine baptiste. Sub coordonarea fraților Cornel Adrian Betiuc, slujitor localnic al bisericii, și Cătălin Croitor, pastor sucevean binecunoscut câmpulungenilor, serbarea centenarului i-a avut ca invitați pe reprezentanții locali ai credincioșilor adventiști (Ovidiu Luncanu) și penticostali (Petru Mândrilă), pe reprezentanții comunității baptiste sucevene, pastorii Dan Boingeanu și Viorel Candrianu (cel din urmă printr-un mesaj scris) și pe Vasile Hoblea, pastorul bisericii surori din Vatra Dornei (tot printr-un cald mesaj scris). Un cuvânt emoționant și mobilizator citit adunării sărbătorești a venit din partea președintelui Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, pastorul Viorel Iuga din Arad.
         De o atenție deosebită s-a bucurat pastorul Octavian Baban din București, un urmaș al lui Dumitru Baban, cel care a slujit biserica din Câmpulung între 1954 și 1964, după ce biserica fusese înjumătățită de secesiunea penticostală din 1953. De slujirea lui Dumitru Baban se leagă și actuala casă de rugăciune, începută în 1955 și inaugurată doi ani mai târziu. Cornel Betiuc, unul dintre amfitrionii evenimentului, a prezentat foarte succint evenimentele istorice ale începuturilor bisericii câmpulungene. Un mesaj cald de bunvenit, de mulțumire și încurajare a întregii asistențe a avut Nicu Gavril, cel din urmă pastor al bisericii.

         Cu cuvinte inspirate și pline de Duh au salutat și încurajat adunarea festivă Victor și Mircea Mitrofan, fiii mai mari ai pastorului Mihai Mitrofan, cel care a slujit aici între anii 1974 și 1989. Emoționantă a fost și rostirea sorei Raveica, văduva pastorului Victor Bodnariuc care a slujit aici în perioada 1963–1973. În scurte cuvinte, George Șoldan, din comuna vecină Vama, l-a evocat pe primul credincios baptist câmpulungean, Toader Ursache. Nicolae Tomulețiu din Sibiu, un veteran al lucrării duhovnicești în biserica din Câmpulung unde a slujit în anii 70 ai secolului trecut, ajuns acum la frumoasa vârstă de 92 de ani, a uluit asistența prin cântarea și mesajul inspirat alese și prezentate.
         O succintă trecere în revistă a slujirii depuse în Câmpulung a avut David Chideșa, pastor al acestei biserici între anii 1990–1997, acum pastor-misionar în Carpații Ucrainei. Din Pojorâta, comună vecină Câmpulungului, unde ființează o biserică baptistă înfrățită, a adus un mesaj evocator și mobilizator pastorul Ștefan Bărbuță, ginerele unui pionier al credinței baptiste din regiune, Petru Flocea. Grupul coral bărbătesc sucevean „Laudă Mielului“, din care face parte și Liviu Mitrofan, un al treilea fiu al pastorului amintit mai sus, prin cântările cu mesaj răscolitor și mobilizator, a armonizat și îmbogățit consistent atmosfera sărbătorească.
        
         Vremea deosebit de frumoasă de afară din duminica sărbătorii a înlesnit realizarea fotografiei finale de grup, urmată de emoționanta dezvelire a unei plăci memoriale, cu participarea celui mai vârstnic credincios baptist de aici, Petruț Țăranu, de 92 de ani, botezat în apa Moldovei în urmă cu șapte decenii. Participanților la eveniment li se solicitase, încă de la sosire, de către Ilie Mareci, sufletul organizator al sărbătorii, permisiunea pentru fotografii individuale destinate unui album centenar, fotografii ce pot fi vizionate pe Facebook: https://www.facebook.com/betel.campulung/.
         Binevenita masă festivă, în care tradiționalele sarmale au strălucit alături de savuroasa lasagna preparată profesionist de Adriano Galani, soțul Lilianei Ursu din Brescia, și ea fiică a bisericii din Câmpulung, a pus punct final evenimentului sărbătoresc al baptiștilor de la poalele Rarăului.
         (A consemnat Mihai Suciu, mihai.suciu@ymail.com)
Începuturile
Anul 1919 avea să marcheze într-un fel aparte viața religioasă a Bucovinei, proaspăt revenită în sânul României Mari. Străvechea provincie istorică cunoștea, de câteva decenii, prin familiile coloniștilor germani stabiliți aici, principiile de crez și modul de viață creștin baptist. Exis​ta și un mic număr de baptiști români disparați sau în biserici și misiuni, în nouă localități, însumând 42 de persoane adulte cărora li se adăugau circa 50 de membri minori ai famililor lor. Unii dintre aceștia fuseseră la muncă în Ardeal și acolo aflaseră despre calea mântuirii, intrând în contact cu credincioșii baptiști de acolo, frecventând casele lor de rugăciune și chiar botezându-se acolo. Credința lor fusese îmbrățișată și de alți consăteni sau rude, după întoarcerea lor acasă.

Însă anul 1919 aducea schimbări majore în acest peisaj: numărul total al credincioșilor baptiști avea să se dubleze, în zece localități luând ființă biserici baptiste, la sfârșitul anului Bucovina totalizând 20 biserici și misiuni, 192 de credincioși și alte 166 de persoane atașate familial sau din simpatie mișcării creștine baptiste. Printre aceste zece nou-înființate biserici baptiste se numără și cea din Câmpulung.
Aflat sub ploaia de gloanțe și de obuze a Primului Război Mondial, Toader Ursache (d. 1972) îi făgăduiește lui Dumnezeu că s‐a hotărât să-și schimbe viața. Auzise Evanghelia mântuirii prin credința în Hristos de la un camarad și, în 1916, la Budapesta, primea deja botezul nou-testamental, măr​tu​ri​sindu-L pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Întors acasă în 1918, îi va destăinui bucuria noii vieți de credință celui mai bun prieten al său, Gavril Cocuța (d. 1947) Acesta împreună cu sora lui Sultana și cumnatul Gheor​ghe Beligan (d.1954) au primit și ei cu bucurie mesajul evanghelic. Curând, celor trei li s-au adăugat și frații Ion și Gheorghe Irimescu, proaspăt sosiți în Câmpulung cel mai probabil în căutare de lucru, din Bilca, de lângă Rădăuți. Ei aflaseră despre credința mântuitoare în jerfa lui Isus Hristos în timpul războiului și aici îi descoperiseră repede pe cei cu aceleași convingeri religioase și erau dornici să primească acum și botezul.
Primii baptiști se adunau duminică de duminică la Ursache acasă, pe Bodea, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și pentru a se zidi sufletește împreună.
Despre grupul credincioșilor baptiști din Câmpulung au aflat cei câțiva slujitori baptiști români din Bucovina, printre care era Onofrei Calancea de la Pătrăuți. Inspirat și călăuzit de Duhul lui Dumnezeu și încurajat de biserică, fratele Calancea vine la Câmpulung și oficiază primul botez nou-testamental în această localitate. În apele râului Moldova, la începutul toamnei (28 septembrie 1919) cele cinci persoane menționate mai sus și‐au mărturisit public credința în Mântuitorul Isus Hristos și I-au făgăduit ascultare pe viață. Prin grația divină lua astfel ființă Biserica Creștină Baptistă din Câmpulung.

An după an, acestui grup de credincioși baptiști i s-au alăturat nou‐convertiți: rude, prieteni, vecini, cunoscuți, botezurile în apa rece a râului Moldova nemaifiind o noutate pentru localnici. Se adaugă astfel bisericii soții Toader și Maria Bardar, Elena Ursache, Parasca Cocuța, soția lui Grigore, Martin și Safta Bălan, Elisaveta Erhan, probabil soția lui Dumitru Erhan din Sadova care se întorsese la Hristos în Rusia, în 1918, unde fusese și botezat, Gheorghe și Sofia Miruțoi, Petru și Aglaia Flocea, Elisaveta și Petru Coman. Botezurile în apă din această perioadă nu aveau aspectul festiv pe care poate ni-l imaginăm astăzi. Se oficiau cel mai adesea pe înserate sau în zori, cu o prezență relativ restrânsă de persoane: botezătorul, cei ce primesc botezul și câțiva martori, de regulă, membrii ai familiei celor botezați. Localnicii arătau dispreț și chiar ostilitate față de aceste acte de cult, atitudine generată și întreținută de clerul ortodox. Gheorghe Miruțoi (în acte, George) se întorsese și el de pe frontul din Italia al Primului Război Mondial având asupra sa un fragment din Evanghelia după Ioan. Lipseau începutul și sfârșitul pe care, odată întors acasă, avea să le descopere. După convertire și botez, n-a întârziat să mărturisească Evanghelia mântuirii surorilor soției și cumnaților. Curând aceștia aveau să mărturisească prin botez învierea la o nouă viață împreună cu Hristos. Erau Aristarch Hurghiș, Ioan Vișinaru, Petru Flocea, Silvestru Mândrilă. Petru Mândrilă își amintește, într-un dialog cu pastorul Nicu Gavril, cum tatăl lui, Silvestru, era frământat de întrebări, căutând adevărul mântuirii, dar încă nu găsise răspunsul care să-l liniștească lăuntric. Criza lăuntrică în care se afla se adâncise după participarea la înmormântarea unei rude. Apropierea de grupul de credincioși ce se adunau la Toader Ursache acasă avea să-i stâmpere neliniștea și să dea răspuns întrebărilor care-l măcinau. Lui i s-au alăturat mai apoi Ilie și Elisabeta Prundean, Constantin Titenari, Grigore Ștefeligă și alții.
Comunitatea baptistă locală a sporit numeric și duhovnicește și și-a mutat serviciile de închinare și de zidire sufletească în casa lui Gheorghe Miruțoi, pe Boatcă, cum i se spunea, la capătul estic al întinsei așezări câmpulungene. În apropiere locuiau și soții Gheorghe și Sultana Beligan.

În vremuri de război

Onofrei Calancea, cel care oficiase primul botez la Câmpulung se retrăsese. Gheorghe Păduche din Pătrăuți și Nicolae Ruști din Arbore aveau să slujească câțiva ani Biserica din Câmpulung, cel din urmă avea să treacă în 1924 la cele veșnice, urmați fiind în slujire de Gavril Cârstean. Se resimțea tot mai acut nevoia unor lucrători duhovnicești dedicați slujirii bisericii. Și nu doar în Câmpulung, ci în toată Bucovina. După multe insistențe ale conducerii de la București a Cultului, credința baptistă căpătase recunoaștere oficială, în 1928, pe când ministru al Cultelor era dr. Ioan Nistor din Vicov. Însă adeseori nici autoritățile centrale sau de la județ, nici cele locale nu țineau cont de aceste reglementări legale, împiedicând sau interzicând activitățile religioase ale pocăiților, cum erau numiți și baptiștii.
Mișcarea baptistă din Bucovina fusese împărțită în comunități teritoriale recunoscute de autorități, Câmpulungul făcând parte din cercul misionar Suceava, Silvestru Ungureanu fiind desemnat președintele acesteia.
Însă implicarea substanțială în slujirea evanghelistică și misionară avea vină tot din partea credincioșilor locali. În 1937, îi găsim pe Gh. Miruțoi, pe P. Flocea, pe V. Surpat și pe Gh. Irimescu printre cursanții unei școli biblice cu sediul în Danzig (Gdansk, Polonia). Învățătura biblică sistematică primită i-a ajutat să‐și aprofundeze cunoașterea Evangheliei și i‐a echipat cu cele necesare slujirii duhovnicești. Și Gheorghe Miruțoi, și Petru Flocea aveau să fie ordinați pentru slujire duhovnicească, dovedindu-se lucrători serioși și consecvenți, mai ales în vremurile de derută spirituală care nu vor întârzia să apară.
Valerian Surpat se întorsese la Dumnezeu la 21 de ani, fiind botezat de Grigore Cocuța, în 1935, odată cu Neculai Cocuța Piticari. S‐a căsătorit cu Aglaia Coman, una din fetele lui Petru Coman, botezată în 1938, și împreună aveau să dedice mult timp din viața lor slujirii bisericii locale.
Deși creștea numeric, comunitatea baptistă câmpulungeană nu era scutită de împotrivire și de lupte. Locutorii Câmpulungului erau în marea lor majoritate ortodocși, astfel că nu priveau cu ochi buni convertirile care se înmulțeau. Clerul ortodox local nu își ascundea în nici un fel dușmănia față de tânăra comunitate baptistă. Mai mult, Câmpulungul se impusese pe harta mișcării legionare interbelice ca un punct de reper. Cuiburile legionare câmpulungene erau binecunoscute în toată țara. Legionarismul românesc cultiva o aversiune față de tot ce era străin, din punct de vedere religios, ortodoxiei. Apogeul acestei aversiuni crescânde avea să fie atins în timpul dictaturii antonesciene, când cultul baptist avea să fie scos în afara legii, iar bisericile, închise. Nemaputându-se aduna liber, credincioșii baptiști au găsit un binevenit refugiu și sprijin în biserica evanghelică luterană din Prisaca Dornei, înființată în sec. al XIX‐lea de coloniștii de etnie germană aduși în zonă de administrația austro-ungară. Nu avem prea multe detalii despre viața comunității baptiste locale în această perioadă sumbră (1942-1944).

După război

Printr‐un decret regal (august 1944,) Cultul Baptist și-a recăpătat re​cu​noaș​terea oficială, iar bisericile baptiste au fost redeschise. Viața comunității baptiste câmpulungene reînflorește. Reîncep convertirile, la fel și botezurile. Biserica baptistă câmpulungeană se extinde continuu. Evidențele membrale precizează ca de biserica de aici aparținea și o filială din comuna Vama, aflată la 10 km înspre est. Timp de câțiva ani (1951–1953) la Câmpulung avea să funcționeze sediul comunității teritoriale baptiste Suceava, președinte fiind Victor Bucaciuc, iar secretar, Victor Bodnariuc. Apar însă și unele controverse generate de doctrine teologice și practici religioase străine baptismului, aduse de diverși vizitatori ai adunărilor duminicale, adunări care continuă să se desfășoare în locuințele credincioșilor: la Arcadie Mândrilă, la Aristarch Hurghiș, după unele mărturii, la Parasca Cocuța (actualmente familia Beligan), la familia Coman. La Arcadie Mândrilă venea frecvent Silvestru Ungureanu pentru a sluji comunitatea baptistă locală, chiar încercase să înjghebe un grup coral; Sofronia Suciu, își amintește că în 1947, pe când avea 10 ani, lua de la fratele Ungureanu lecții de cântat la harmoniu. Era primul harmoniu pe care l-a avut biserica din Câmpulung.
Între cei cu concepții diferite, de factură penticostală, cel mai adesea, care vizitau și chiar slujeau adunarea baptistă îi regăsim pe Ion Pop din Bistrița, pe Grigore Cârstean (ortografiat în unele documente Cristian), pe Ioan Bododea și pe Vasile Răscol din zona Moldovei.
Petruț Țăranu, un creștin baptist din Pojorâta, ajuns la vârsta de 90 de ani, își amintește cum în 1949, hotărându-se să-L umeze pe Hristos în urma convertirii, a primit botezul baptist în Câmpulung prin Grigore Ștefeligă, alături de alți convertiți, dintre care îl menționează pe Gavril Mândrilă din Capu Satului. Grigore Ștefeligă era unul dintre slujitorii duhovnicești ai bisericii din Câmpulung, ordinat să oficieze serviciile speciale de botez, de Cina Domnului, de căsătorii religioase sau de binecuvântare a copiilor. Îl regăsim păstor ales al bisericii în anul 1952, în anul următor retrăgându-se însă prin demisie, pe fondul unor dispute doctrinare intense ce aveau să culmineze cu scindarea bisericii. Documentele arată că mai mult de jumătate din credincioșii câmpulungeni l-au însoțit, ei urmând a se aduna tot într-o locuință, în partea de sus a orașului, și constituindu-se într-o adunare a așa numiților „creștini botezați cu Duhul Sfânt”. Cei rămași au continuat să se întâlnească duminică de duminică, adunările duminicale se țineau atunci la familia Beligan, însă foarte curând aveau să se mute undeva mai jos, în casa familiei Petru și Elisabeta Coman. Petru Coman avea să fie ales responsabil al bisericii, iar Petru Flocea din filiala din Pojorâta, fiind și el slujitor ordinat, avea să administreze Cina Domnului. Situația bisericii râmănea totuși critică, adunarea continuând a fi vizitată și după scindare de credincioși cu vederi penticostale în intenția de a convinge și alți membri să adere la cealaltă grupare. Însă Providența nu doarme, soluția lui Dumnezeu nu întârzie, ci El le-o descopere baptiștilor câmpulungeni stăruitori în rugăciune, scoțând la iveală pe un dedicat slujitor al lui, Dumitru Baban (1889–1976), fost păstor până în 1947 al Bisericii Baptiste din Constanța. Dumitru Baban slujise biserica constănțeană din 1924, de când absolvise în prima promoție Seminarul Teologic Baptist din București. Îl ordinase păstor o comisie din care făcea parte, printre alții, Constantin Adorian, cel care-i fusese nu doar profesor, ci și un fel de părinte spiritual – îl botezase în 1915 la București. La momentul istoric în care ne aflăm, Dumitru Baban era deportat într-o colonie de muncă la Bicaz, la Șantierul barajului hidrotehnic, având domiciliu forțat împreună cu soția lui Cristina. Considerat „chiabur” pentru că avea o presă de ulei din care își câștiga banii necesari traiului, a fost trimis aici pentru „reeducare”, după ce proprietățile îi fuseseră confiscate. Aflând de „sosirea” în zonă a familiei Baban, credincioșii din Bicaz și din împrejurimi s-au mobilizat și i-au asigurat familiei Baban resursele minime pentru existență. Mai mult, au cerut autorităților ca să permită fratelui Dumitru să slujească în calitate de păstor Biserica Baptistă din Bicaz și pe cele din împrejurimi. Solicitarea a fost aprobată și astfel îl găsim în 1952 păstorind bisericile din zona Bicazului, dar și de peste munți, la Bălan și la Voșlăbeni, în județul Harghita.
Dumitru Baban se născuse în 1889, în satul Abrud din Dobrogea, în casa Anei și a lui Nicolae Baban, fiind al treilea între cei 5 copii ai familiei – trei băieți și două fete: Ștefan, Dumitru, Nicolae, Tereza și Maria. Credincioși baptiști, părinții au dat copiilor o educație creștină solidă. Pe Nicolae îl vom găsi implicat la varsta adultă în înființarea primei orchestre a Bisericii din Constanța. După absolvirea școlii primare, Dumitru Baban avea să plece la București, la studii teologice. Probabil aici o cunoaște pe Cristina Rauser, o tânără de etnie germană, din Cogealac, Constanța, și ea credincioasă baptistă, botezată de pastorul Carol Strobel. Cristina Rauser provenea dintr-o familie de slujitori baptiști germani din Dobrogea. S-au căsătorit în 1928, după preluarea de către Dumitru Baban a lucrării de slujire ca pastor la Constanța. Au avut împreună două fete: Lilica și Aurelia. Lilica Baban, devenită Pleșoianu prin căsătorie, se va stabili la Galați, iar Aurelia va rămâne în Constanța. 
Vizitând Câmpulungul aproape lună de lună pentru oficierea Cinei Domnului și a altor slujbe speciale, botezuri, căsătorii etc. (la stăruințele lui Petru Coman și găzduit fiind de familia Surpat), Dumitru Baban vede tot mai clar necesitatea nu doar a edificării duhovnicești și doctrinare a credincioșilor, ci și a amenajării unei clădiri dedicate bisericii. Se cristalizează astfel proiectul construcției care servește și în prezent ca loc de închinare pentru credincioșii baptiști câmpulungeni. Pe terenul donat de Toader Ursache, Dumitru Baban solicită autorităților aprobarea construirii unei locuințe. Erau vremuri în care aprobarea de construire a unei case de rugăciune era foarte dificil de obținut. Deși Stalin murise de câțiva ani (martie 1953) și Nikita Hrușciov deja demascase abuzurile și crimele dictatorului dispărut (1956), spiritul stalinismului încă guverna în România. Surprinzător, cererea de autorizare a fost avizată favorabil, chiar dacă proiectul casei era cel puțin ciudat, atât prin gabarit, cât și prin stilul arhitectonic adoptat: fronton înalt, uși largi, ferestre înalte în arcadă, încăperea principală excesiv de largă etc. Fondurile necesare realizării proiectului au fost asigurate atât de către credincioșii locului, cât mai ales de donaţii oferite de biserici baptiste din toată ţara. În 1955 s-a împrejmuit terenul și s-au pus temeliile clădirii, iar în primăvara anului 1957 credincioșii baptiști aveau să inaugureze noua construcție. În partea din spate a clădirii, erau câteva camere amenajate ca locuință pastorală în care familia Baban avea să petreacă aproape 10 ani.

În „casă nouă“


„...Dumnezeu rânduiește toate lucrurile la locul lor și la timpul potrivit. Era absolută nevoie de a se construi mai întâi, cum spune sfântul Petru în Epistola I, cap.2, v.5–6, o casă din pietre vii. Și pentru această construire a trebuit să treacă o perioadă de peste 30 de ani, în mari năcazuri și focuri religioase“, scria, în 1963, în Cartea de aur a bisericii, Silvestru Ungureanu, revenit după mulți ani în mijlocul credincioșilor baptiști câmpulungeni.. „Cartea de aur“ a bisericii fusese oferită cadou la serviciul de inaugurare de către delegații credincioșilor baptiști din Iași „pentru a se înscrie pe filele ei izbânzile, bucuriile și binecuvântările ce vor lega trecutul istoriei cu viitorul lucrării frățietății baptiste de pe plaiurile dulcei Bucovine”, cum ne arată dedicația de pe prima filă semnată de aceștia, Ioan Trif, Alexandru Balc și Ioan Toma.
Necazurile totuși nu ocolesc baptiștii câmpulungeni. Chemat de urgență, în 1960, la Inspectoratul de culte de la Suceava, unde i se cere să prezinte actele bisericii, pastorului Baban i se reține legitimația de păstor și autorizația de funcționare a bisericii. Neștiind motivele, nu ne putem hazarda în a face presupuneri, însă constatăm din documente că autorizația avea să fie restituită bisericii după o vreme, însă nu și legitimația de păstor. Mai mult, i se cere în mod repetat și insistent fratelui Baban să respecte cerințele formulate de inspectorul de culte de la Suceava cu ocazia acelei întâlniri. După câțiva ani, bisericii i se repartizează ca păstor din partea comunității teritoriale pe fratele Victor Bodnariuc din Suceava. Era binecunoscut credincioșilor câmpulungeni. Locuise aici câțiva ani (la familia Coman), iar după decesul primei soții, se recăsătorise tot aici, în Pojorâta, în 1961, cu una din fiicele fratelui Petru Flocea, Raveica, cu care va avea încă trei copii, pe Dorin, David și Dorina. Pastorul Bodnariuc locuia acum, în Suceava împreună cu soția și copiii (mai aveau o fiică, Cornelia, din prima căsătorie) și păstorea un cerc larg de biserici și filiale: Câmpulung, Pojorâta, Vama, Vicovu de Sus, Bivolărie, Rădăuți, Marginea, astfel că slujirii bisericii câmpulungene nu-i putea consacra mai mult de o vizită pe lună. Reprezentanții bisericilor din aceste cercuri colaborau în alcătuirea unei planificări pe termen mai lung a slujirii pastorale. Evenimentele bisericești ce nu puteau fi prevăzute din vreme, înmormântări, logodne, chiar căsătorii religioase, binecuvântări ale copiiilor, uneori chiar și servicii de botez, făceau ca planificarea să nu poată fi respectată. Astfel că bătrânii bisericii, Petru Coman, Petru Flocea și Gheorghe Miruțoi, Aristarch Hurghiș, Gavril Mândrilă, dar și cei ceva mai tineri, Valerian Surpat, Stelian Diaconu, Ioan Suciu, Leon Bălan, Grigore Barbir, Solomon (Nicu) Miruțoi erau cei implicați frecvent în lucrările bisericii, fie că era vorba de cele duhovniceaști, fie că era vorba de cele administrative. Nu poate fi trecută cu vederea nici implicarea în slujire a unor prieteni ai bisericii mai de aproape sau mai de departe. Îi menționăm aici pe Moise Matei din Timișoara, pe Ioan Mărcoi din Arad, pe Ioan Tomulețiu din Sibiu, pe Nechifor Marcu din Iași, care răspundeau prompt si cu toată dăruirea solicitărilor de slujire, în momente de mare nevoie. Ioan Mărcoi a avut o implicare majoră în sprijinirea demersurilor filialei din Vatra Dornei a bisericii câmpulungene de a-și obține recunoașterea și autorizarea funcționării ca biserică. Nu poate fi uitată diaconia, slujirea specială depusă de o prietenă dragă bisericii din Câmpulung. Raisa Bușilă, căci despre ea este vorba, era nelipsită, vară de vară, din peisajul baptist câmpulungean. Rămăsese văduvă după ce soțul ei, Boris Bușilă, fost slujitor al bisericilor baptiste din Basarabia, fusese deportat undeva în Transnistria, de unde avea să nu se mai întoarcă niciodată. 
„Spre a se putea coordona mai bine lucrarea misionară, baptiştii din Basarabia au înfiinţat încă în 1923 o Uniune a lor, care 1-a avut ca preşedinte pe Vasile Asiev, apoi pe Boris Buşilă. în Uniunea Comunităţilor Baptiste din România, baptiştii din Basarabia au fost reprezentaţi aproape tot timpul de Vasile Asiev şi Boris Buşilă. Mulţi ani, Boris Buşilă a fost vicepreşedintele Uniunii pe ţară şi a predat mulţi ani anumite lecţii la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti. Tot aici în Basarabia a lucrat aproape 20 de ani, ca misionar Walter Craighead din America, predicînd atît în limba rusă, cît şi în cea română. în general, înainte de 1935, predicatorii erau proveniţi dintre laici, în afară de Boris Buşilă şi Vasile Asiev, care aveau o pregătire teologică ortodoxă. Dar cu toţii au făcut o lucrare neîntîlnită în România. – Alexa Popovici, Istoria baptiștilor, vol.2, p.185)” 
Sora Bușilă desfășura o lucrare de slujre aparte în Biserica Golgota din București, ca „organistă de serviciu“ și ocazional ca dirijoare a corului. Predase și la Seminarul Baptist din București alături de Alexa Popovici, Ioan Socaciu, Jean Staneschi și alții, iar acum, la bătrânețe, își petrecea verile la Câmpulung, găzduită fiind de familia Surpat. Fetele familiei Surpat aveau să deprindă cântatul la harmoniu de la această minunată slujitoare și prietenă a bisericii, care a ajutat câmpulungenii să-și cumpere un harmoniu nou în noua casă de rugăciune.
Faptul că familiile Suciu și Surpat locuiau în preajma gării de est a orașului făcea ca în locuințele acestora să-și găsească găzduire numeroși credincioși din toată țara aflați în trecere prin Bucovina. Printre vizitatorii estivali deja obișnuiți din acea vreme ai bisericii se numărau, soții Isac din București (Ioan Isac fusese păstor al Bisericii din Ferentari și președinte al Comunității teritoriale), pastorii Jean Staneschi și Gheorghe Pop din București, familiile Tărniceriu, Borcilă și Țepeș din Iași. 
Clădirea bisericii inaugurată în 1957 nu fusese finisată decât la interior și în camerele de locuit din spate, însă exteriorul necesita finalizare urgentă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, membrii activi ai bisericii s-au mobilizat exemplar, atât prin muncă fizică, cât și prin resursele bănești și astfel lucrările de finisare exterioară au fost duse la bun sfârșit. „În orașul Câmpulung“, scria la 2 septembrie 1963, Silvestru Ungureanu în Cartea de aur a bisericii, „s-a clădit cea mai frumoasă casă de închinăciune pentru poporul creștin baptist din regiunea Suceava.“ „Sunt sigur că Dumnezeu va răsplăti pe fratele Baban și pe toți cei care au muncit și au contribuit la zidirea acestei biserici” … „pe care o admir cu toată puterea mea, mulțumind din inimă și cu toată recunoștința mea Bunului Dumnezeu“, scria tot în 1963, în cartea de aur a bisericii Petru N. Popa, redactorul șef al revistei de atunci a Cultului Baptist.
Un episod aparte din viața bisericii de după mutarea în „casă nouă“ l-a reprezentat înființarea orchestrei de mandoline. Numele de care se leagă această inițiativă este Nicolae Sava (1897–1972), păstor pensionar născut în județul Prahova, la acea vreme domiciliind în Timișoara. Comitetul bisericii hotărâse achiziționarea unor instrumente cu coarde, mandoline, mandolă, chitări și îl invitase pe Nicole Sava să vină pentru a-i instrui pe cei ce se dovedeau capabili să cânte la aceste instrumente, însă dimensiunea inițiativei n-a fost doar locală, acesteia alăturându-i-se și tineri din biserica baptistă din Rădăuți. Prima clasă de instrumentiști – lecțiile de instrument se desfășurau la familia Surpat, unde era găzduit și profesorul – i-a cuprins, alături de fetele familiei Surpat, Viorica, Rodica și Octavia, pe băieții mai mari ai familiei Suciu, Toader și Mihai, alături de mama lor, Sofronia, pe surorile Aurica și Elena Beligan, pe Grigore Barbir, dar și pe copiii familiei Prelipceanu din Rădăuți și pe Victoria Flocea din Pojorâta, fata lui Alexandru Flocea și nepoata lui Petru Flocea. Inaugurarea orchestrei în 1967 avea să necesite reamenajarea interiorului clădirii bisericii, achiziționarea unor scaune, confecționarea unor pupitre pentru partituri. Amvonul central, același de la inaugurarea clădirii, avea în spate arcada baptisteriului, în dreapta fiind amenajată platforma orchestrei, iar în stânga aflându-se harmoniul si masa unde se oficia Cina Domnului și de unde erau coordonate orele de rugăciune și de studiu biblic. Încetul cu încetul, în orchestră au fost integrați și alți tineri din biserică, serviciile duminicale de laudă închinate lui Dumnezeu îmbogățindu-se vizibil. Mai mult decât atât, relațiile de colaborare dintre bisericile baptiste învecinate teritorial aveau să se strângă și mai mult prin vizite reciproce orchestra fiind un factor important în schimburile reciproce de experiență privitoare la modalități noi de slujire a lui Dumnezeu. Rozalia Bendea, învățătoarea unuia dintre copiii care cântau în orchestră i-a mărturisit mamei acestuia că privea întotdeauna cu admirație copiii cu instrumente când treceau duminica prin dreptul locuinței ei, în drum spre casa de rugăciune.

Sfârșitul unei epoci, al unui secol și mileniu

Sfârșitul comunismului. Perioada 1973-1990 Mihai Mitrofan
Pastorația lui Victor Bodnariuc la Câmpulung s-a încheiat în 1972, Comunitatea desemnându-l ulterior ca păstor în cercul de biserici din care făcea parte și Câmpulungul pe Mihai Mitrofan din Suceava. Căsătorit cu Ortensia Croitoru.
Perioada postdecembristă 1990-1997 cu David Chideșa ca păstor. După trei decenii de la slujirea lui Dumitru Baban, David Chideșa este primul păstor  al bisericii din Câmpulung care se stabilește cu domiciliul aici, împreună cu familia sa fapt ce va influența în bine viața bisericii.





marți, 17 septembrie 2019

Negruțiu Florin 1951 – 2018 din Burzuc



Fratele Florin Negruțiu s-a născut în ziua de 11 august 1951 în localitatea Burzuc, județul Bihor, fiind fiul lui Ioan și Elisabeta.
Școala o începe în satul natal și continuă la Oradea liceul și Facultatea de Matematică a Institutului Pedagogic. Pleacă apoi la Cluj la Facultatea de Informatică a Univerității Babeș Boyai.
În anul 1973 primește pe Domnul Isus în inimă și este botezat la Biserica Creștin Baptistă nr. 3 din Oradea.
Între anii 1975 – 1988 a lucrat ca operator, apoi programator la Centrul Teritorial de Calcul, Oradea. Din 1988 – 1989 a lucrat la BJATM, Bihor.
În anul 1990 intră în lucrarea de slujire ca păstor la bisericile baptiste din Aleșd și Petriș, împreună cu fratele păstor Marius Cruceru au ajutat bisericile din zonă.
Din anul 2010 – 2018 păstorește Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din Topa de Criș.
Fratele Florin Negruțiu a fost președintele  Comunității Creștine Baptiste Oradea între 2003 – 2011 și între anii 2011 -2015, vicepreședinte cu pastorala.
Din anul formării Liceului Teologic Baptist Emanuel 1990 și până în 2017 a fost activ ca profesor.
În ziua de 2 iunie 2018 fratele Florin Negruțiu, la porunca Domnului, pleacă din această lume la Domnul în împărăția lui veșnică.
Fratele Florin Negruțiu este frate de corp cu fratele Paul Negruț.
Surse:
Familia
Creștinul Azi

Blogul „Istorie Baptistă” la 400 de postări



Prin ajutorul lui Dumnezeu, blogul „Istorie Baptistă” a ajuns la 400 de postări. Mulțumesc în primul rând Domnului, apoi vouă celor care treceți prin paginile lui.
Vă mulțumesc că ați apreciat în scris prin comentarii sau verbal lucrarea de pe blog, dar și prin cumpărarea cărților care le scriu.
Vă mulțumesc că ați trecut pe la paginile de istorie baptistă și prin acest demers mați încurajat.
Vă mulțumesc și acelora care ați distribuit pe pagina de „Facebook” articolele publicate. Prin voi a ajuns la un număr de persoane mai mare și așa mai mulți și-au aflat înaintașii lor, credincioși baptiși.
Vă mulțumesc celor ce mi-ați trimis materiale și îmi cer scuze pentru cei ce nu le-am oferit ce și-au dorit, vă rog mai anunțați-mă, sunt și eu om și mai uit.
Blogul l-am deschis în ziua de 03 martie 2016 cu scopul de a aduce în fața celor interesați de baptiști și istoria lor, oameni, fapte, lucruri petrecute în națiunea noastră română cu poporul baptist.
În cele 400 de postări 169 sunt biografii ale fraților păstori și lucrători baptiști și lista am actualizat-o azi, 17 septembrie 2019.
Pe lângă această listă, am scris despre evenimente din sânul poporului baptist.
Pentru toți cititorii mei, mă rog Domnului în fiecare zi, pentru că vă apreciez gestul.
Vă rog să susțineți blogul „Istorie Baptistă” prin aprecieri, comentarii și distribuiri.
Dumnezeu să fie slăvit pentru că ne-a dat viață și mântuire prin Domnul Isus Cristos și a ridicat oameni care au trudit pe ogorul Evangheliei și sunt bune modele.
„Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa! Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău. (Psalmii 50:7)

Dragu Traian 1901 – 1978, din Vrăniuț



Fratele Dragu Traian s-a născut în ziua de 29 martie 1901 în localitatea Vrăniuț din Caraș, din părinții Toma și Ioana, de confesiune baptistă și naționalitate română.
Face 6 clase primare în satul natal.
De tânăr își predă viața Domnului și în ziua de 16 iulie 1922 este botezat.
În anul 1923 este încorporat la Cransebeș, la Regimentul 4 grăniceri și aparținea la Depozitul de Arme și Muniții C. 7. A., Sibiu.
În ziua de 12 martie 1927 se căsătorește cu sora Ana, născută Samoilă, din Ciudanovița, care i-a fost un bun ajutor în viață și Domnul le-a dat 2 fete.
În anul 1928 intră ca student la Seminarul Teologic Baptist din București și termină în anul 1932.
În ziua de 29 Mai 1932 este ordinat ca predicator în Bisrica Baptistă din Vrăniuț și bisericile din jur. Comisia a fost compusă din următorii frați: Ioan Suveț, Iosif Ghiocel, Gheorghe Lința și Iosif Vucu. Cu această ocazie a fost ordinat și fratele Ioan Manciu.
În anul 1934 participă la serbarea tineretului din Anina.
În anul 1938 a semnat din partea Uniunii „Înțelegerea” cu Comunitatea Baptistă de Arad.
Fratele Dragu Traian a lucrat ca păstor timp de 30 de ani fără întrerupere. În raionul de activitate a avut 1195 de membri și 549 de aparținători și copii. A participat la serbări de botez, nunți, evanghelizări, alte programe de tineret, la înmormântări în toată zona Caraș și Severin.
În ziua de 31 decembrie 1939 participă la deschiderea Casei de Rugăciune a Bisericii Creștine Baptiste din localitatea Agadici, județul Caraș.
În ziua de 15 – 16 octombrie 1947 Comitetul Uniunii, în ședința ținută la Oradea, fratele Dragu Traian este ales în Comitetul Orfelinatului de la Prilipeți.  
În ziua de 10 iulie 1978, după o lungă suferință, Domnul cel bun își cheamă slujitorul la fericirea veșnică. A fost înmormântat în ziua de 13 iulie 1978. Serviciul de înmormântare a fost condus de fratele Bâtea Ilie, păstorul bisericii. Au mai predicat următorii frați: Trifu Ioan, Vucu Iacob, Scobercea Ioan, Constantin Nicolae, Dunca Gavrilă, Stănilă Adam și fratele seminarist Amfilohie Liubimirescu.

Surse:
Bâtea Ilie
Farul Creștin
Farul Mântuirii
Glasul Evangheliei
Îndrumătorul Creștin Baptist



luni, 16 septembrie 2019

Branea Ioan 1870 – 1952, din Săcele



Fratele Branea Ioan s-a născut în anul 1870, în localitatea Săcele, județul Brașov, din părinți țărani.
De tânăr a venit la București și s-a angajat, la serviciu. Un inspector evreu i-a dat un Nou TestamenT și citindu-l, a ajuns să se pocăiască.
În  septembrie 1910 este botezat la adunarea Creștinilor după Evanghelie, dar părăsește după un timp adunarea.
În ziua de 25 decembrie 1913 este ales ca diacon la prima Biserică Creștină Baptistă Română din București.
La Congresul ce s-a ținut în zilele de 28 – 30 noiembrie 1919, fratele Branea a citit referatul: „Importanța misiunii în București.”  
În ziua de duminică, 26 martie 1922, la festivitatea de primire a studenților de la Școala de Misiune din București, fratele Ioan Branea are un cuvânt de îmbărbătare pentru studenți.
În ziua de 19 ianuarie 1923 s-a ținut un program festiv cu ocazia împlinirii a 10 ani de la începutul Comunității Creștine Baptiste Române din București. Fratele Ioan Branea a citit textul din Psalmul 118: 1-5 și a explicat textul și importanța zidirii pe piatra unghiulară, care este Hristos.
În anul 1923 I s-a încredințat supravegherea la construirea Seminarului Baptist din strada Berzei, București.
În anul 1931 se deschide o nouă Biserică Baptistă în București – Colentina și fratele Ioan Branea este ales  pastor, iar pe data de 26 mai 1923 este ordinat de către frații: Constantin Adorian, I. Fleișher și C. Strobel.
Fratele a fost activ și în domeniul scrisului, a scris articole și informații de pe ogorul Evangheliei. A scris articole în „Vestitorul Creștin”, revistă a Comunității Baptiste Române nr. 2 din București, care apare în anul 1935.
A fost un credincios sincer, cinstit, răbdător și blând, câștigând simpatia oamenilor.
În ziua de 29 noiembrie 1952, Domnul îl cheamă acasă pe slujitorul lui credincios. A fost condus pe ultimul drum de frații: Constantin Adorian, Ioan Socaciu, Ioan Ordeanu și Alexa Popovici. A cântat corul bisericilor din București și al Seminarului Teologic Baptist din București.
Surse:
Alexa Popovici
Teodor-Ioan Colda
Farul Mântuirii
Glasul Adevărului
Îndrumătorul Creștin Baptist


sâmbătă, 14 septembrie 2019

Înălțarea crucii este idolatrie, înălțarea Domnului Isus, este mântuire



Medițația aceasta o aduc din dragoste pentru Dumnezeu și Fiul Său Isus Hristos, care aduce mântuire și care dă mântuire, dar după învățătura Lui sfântă și nu după învățătura oamenilor. Cuvântul Său este adevărul și nu al oamenilor.
Considerentul lui Dumnezeu în afirmația de mai sus
1. Dumnezeu l-a înălțat pe Fiul Său și nu crucea.
8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
9. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
10. pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ
11. şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
12. Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.
(Filipeni 2:8-12, VDCC)

2. Apostolul Petru ne spune să sfințim pe Domnul Isus în inimă, ca Domn.
15. Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă, (1 Petru 3:15, VDCC)

3.  Dumnezeu l-a făcut pe Fiul Său Domn și mântuitor și nu crucea aduce mântuirea.
36. Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” (Faptele apostolilor 2:36, VDCC)
30. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.
31. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
(Faptele apostolilor 5:30-31, VDCC)

Crucea nu poate fi asemănată cu următoarele asemănări din Vechiul Testament
1.     Cu așternutul picioarelor lui Dumnezeu.
Preotul Arsenie Boca spune în anul 1949 următoarele: „Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise şi prin David. Prin proorocul David ne porunceşte să ne închinăm Crucii, aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Dumnezeu spune că pământul este așternutul picioarelor Lui:
1. Aşa vorbeşte Domnul: „Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă?
(Isaia 66:1, VDCC)

Domnul Isus repetă același lucru spus de Dumnezeu:
34. Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35. nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
(Matei 5:34-35, VDCC)

2.     Cu șarpele de aramă făcut de Moise în pustie.
Șarpele de aramă a fost distrus pentru că evreii au crezut că el, șarpele îi vindecă.
4. A îndepărtat înălţimile, a sfărâmat stâlpii idoleşti, a tăiat astarteele şi a sfărâmat în bucăţi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuştan. (2 Împăraţi 18:4, VDCC)

 Domnul Isus pune accentul pe ființa Sa și nu pe lemnul pe care a fost răstignit, adică cine se uită la El, va fi mântuit.
14. Şi , după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
(Ioan 3:14-15, VDCC)

3.     Cu pomul vieții din grădina Edenului.
În această privință Domnul Isus ne spune clar că El, ființa Lui ne dă viață:
25. Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa . Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. (Ioan 11:25, VDCC)

Apostolul Ioan spune:
11. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său.
12. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.
13. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.
(1 Ioan 5:11-13, VDCC)

Dumnezeu exclude dubla închinare, de aceea îndemn pe cei ce vor citi, să asculte de glasul Domnului, ca să fi mântuiți.
8. Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. (Isaia 42:8, VDCC)
Crucea este un obiect făcut și Dumnezeu ne atenționează:

4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc
(Exodul 20:4-5, VDCC)
Orice înfățișare este exclusă în închinarea celui credincios.

joi, 12 septembrie 2019

Întrebările lui Dumnezeu către neamul omenesc, de Beniamin Cocar



Cartea „Întrebările lui Dumnezeu către neamul omenesc”, este o carte de istorie a umanității, o carte în care se arată că nu numai noi avem întrebări, ci și Dumnezeu ne întreabă multe lucruri, dar noi nu luăm seama, ci venim și ne plângem de ce Dumnezeu îngăduie..?
Dacă noi nu dăm răspuns la întrebările puse de Dumnezeu, cum ne va da El răspuns nouă, care suntem doar o mână de țărână în mâna Lui?
Fratele Beniamin prinde 60 de întrebări ale lui Dumnezeu și explică cu darul lui primit  de la Dumnezeu, rănd pe rând, care trebuie să fie atidudinea noastră corectă față de Ziditorul nostru.
Dreptul Iov, om apreciat de Dumnezeu, a crezut că poate să-i pună întrebări grele lui Dumnezeu, dar omul s-a înșelat și s-a înșelat rău, pentru că a venit Dumnezeu la el și i-a zis:
1. Domnul a vorbit lui Iov şi a zis: 2. „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu, care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?” 3. Iov a răspuns Domnului şi a zis: 4. „Iată, eu sunt prea mic. Ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură. 5. Am vorbit o dată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.” 6. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis: 7. „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. 8. Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea? 9. Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu şi un glas de tunet ca al Lui? 10. Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă! 11. Varsă-ţi valurile mâniei tale şi doboară cu o privire pe cei trufaşi! 12. Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi, 13. ascunde-i pe toţi împreună în ţărână, înveleşte-le faţa în întuneric! 14. Şi atunci voi aduce şi Eu laudă puterii dreptei tale. (Iov 40:1-14, VDCC)
Dreptul Iov a avut mari emoții când Dumnezeu I s-a adresat. Poți să-l contrazici pe Dumnezeu? Este o nebunie și Iov a trăit-o pe pielea lui. Iată ce spune la sfârșitul argumentației lui Dumnezeu:
1. Iov a răspuns Domnului şi a zis: 2. „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – 3. „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” – 4. „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba şi Mă vei învăţa.” – 5. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. 6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42:1-6, VDCC)
Aceasta este atitudina noastă corectă în fața lui Dumnezeu. Nu se cade ca noi să-l luăm la răspundere pe Dumnezeu, El toate le-a făcut bine, noi am adus starea de degradare și necazul în lume, de aceea să ne pocăim înaintea gloriei Lui.
Cartea „Întrebările lui Dumnezeu către neamul omenesc”, de fratele Beniamin Cocar, apare la 2 ani de la plecarea autorului în veșnicie, acum el are răspunsul la toate întrebările.
A apărut la Editura „Multimedia Internațional”, Arad 2019 și are 492 de pagini.
Prefața este scrisă de fratele Ionel Tuțac.
Cartea am cumpărat-o de Comunitatea Baptistă de Cluj, cred că se poate comanda  acolo și acum.
O recomand cu mare drag să fie citită.