Ioan Gordan 1940 - 2025 inginerul demn al C.A.P. - ului din satul meu, Rohia

 

Era în vara anului 1965, terminasem clasa a doua și auzeam pe mama Voichița vorbind că a venit în sat o familie numită Gordan Ioan și Olimpia. Erau tineri căsătoriți și cu studii superioare, au venit într-un sat nu prea cunoscut în acei ani, rămas atunci cam în urmă cu pasul civilizației. Satul era unul locuit de țărani harnici și buni la suflet, încălțați atunci cu opinci, îmbrăcați cu cioareci (pantaloni făcuți din lână) și haine făcute de harnicele femei ale satului. La acea vreme satul avea puțini intelectuali, dar totuși erau.

În  clasa a doua aveam învățător pe un fiu al satului, domnul Ioan Găman, care ne-a învățat și am trecut cu bine în clasa a treia. Când am mers în prima zi de școală, surpriza ne-a fost mare să o vedem pe doamna Olimpia Gordan învățătoare, care abia era venită în sat. Cu domnul înginer am venit în contact în clasa a treia, când a înlocuit-o la ore pe doamna Olimpia. Nu ne-a predat, ci a stat de vorbă cu noi, copiii. Pe mine m-a întrebat cum mă cheamă și ce o să mă fac când o să fiu mare, la care tot dumnealui a răspus: „inginer de drumuri gata”, am râs toți copiii și de atunci mi-am dat seama că domnul inginer Ioan Gordan, este un om deschis, prietenos și care știe să vorbească și cu cei mici ca și cu cei mari.

A fost inginerul Colectivului (Cooperativa Agricolă de Producție) din Rohia tot timpul existenței sale și domnia sa a condus, deși colectivul avea președinte, dar persoana de bază era inginerul.

A fost un om de omenie, discuta cu țăranii când mergea să-i vadă pe tarla, le explica unele lucruri de agricultură, asta însemna că știe meserie. De multe ori acum după 1989, când săpam cu mama și nu prea-i plăcea cum săpam, zicea: „și domnul inginer a zis că trebuie așa”.

A fost un om demn în lucrarea domniei sale și a încercat să nu facă rău la nimeni, chiar dacă unii din fiii satului se mai pârau între ei. Țin minte că într-o seară, cam prin anul 1972 poate, pe când mama Voichița era ajutată de vecinii noști Șleam Iov și Reghina ( a Ciululi ) au venit cu căruța din câmp și nu trece mult că vedem că vine să controleze căruța toată conducerea C.A.P. ului cu milițianul, lucru care a stârnit o reacție a vecinilor. Cum de a venit inginerul la badea Iov? Nu a făcut în aceea vreme rău la nimeni, ci a căutat să se rezolve cu bine unele lucruri care mai ieșeau din tiparul uzanței din aceea vreme.

Deși mie mi se părea că era un om cam tăcut, totuși era la dispoziția omului care avea nevoie de ajutorul domniei sale, la cine-i cerea ajutorul îl dădea cu un sfat ca de la un om învățat care știa să-i spună fiecărui om. Era și un om vesel, povestea cu bucurie și veselie, am observat lucrul acesta când vorbeam cu dumnealui.

A fost un om al satului și de aceea a rămas în sat și după căderea comunismului și desființarea C.A.P. ului. Un om de care ne vom aduce aminte mereu, ca fiind fiu al satului prin naturalizare.

Ioan Gordan s-a născut în ziua de 6 august 1940 în localitatea Bologa, județul Cluj, unde a absolvit școala generală.  După absolvirea liceului, a studiat la Facultatea de Agronomie Dr. Petru Groza Cluj Napoca, fiind repartizat ca inginer la Rohia.

În ziua de 16 octombrie 2025 este chemat de Dumnezeu în veșnicie.

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze și să întărească familia rămasă în urma domniei sale.

Revista „Arhiva Baptistă” la nr. 20, felicitări!

 

Revista „Arhiva Baptistă” a luat ființă în anul 2019 la Arad, cu un elan tineresc al fratelui dr. Emanuel Jurcoi, ajutat de alte personalități dornice a scoate la lumina zilei, trecutul frumos, plin de viață al poporului baptist de pe pământul românesc.

Greutăți în apariția fiecărui număr, sunt întotdeauna, dar colectivul editorial merge mai departe mereu și ne încântă cu noi și noi descoperiri minunate, care ne ung la inimă.

Acest număr se ocupă de ceva, care încântă viața fiecărui baptist:

„Asociația Studenților Baptiști din România 1927 – 1945”

Baptiștii au avut întotdeauna tineret studios și ce este cel mai important lucru, că mulți părinți țărani au făcut tot posibilul, prin greutăți, să-și dea după putere, pe unii din copii la școli mai înalte, care au devenit personalități pe care Dumnezeu le-a folosit pentru slava Lui.

În comunism, ritmul s-a încetinit puțin, dar Domnul a ridicat tineri cu studii superioare, care au adus un plus de valoare, deși comunisml desconsidera mult pe baptiști, considerându-i oameni înapoiați și fără perspectivă.

În cuprins ne întâlnim cu nume de tineri credincioși baptiști care au studiat la școli înalte, cu organizațiile de studenți baptiști, dar și alte informații din lumea studenților baptiști.

Pe autorii revistei îi felicităm pentru demersul lor constant, iar pentru cititorii mei dragi, dacă nu au un abonament îi invit să se aboneze imediat, ca să nu mai piardă alte informații prețioase din lumea baptistă.

50 de ani de la asasinarea pastorului Radu Cruceru, martir al credinței baptiste

 

Poporul creștin bapatist din România are multe nume de martiri ai credinței, dar ei nu sunt scoși așa mult în evidență și baptiștii nu se închină lor. Le păstrăm memoria demnă, sunt notați în istorie ca oameni care au fost uciși din cauza credinței și a activității lor.

Să amintesc doar de învățătorul Gheorghe Slăv, care a murit în urma rănilor provocate de pietrele aruncate de copiii ațâțați de preotul din localitate în ziua de 5 octombrie 1919, de frații păstori Vasile Gherman, asasinat în ziua de 2 noiembrie 1988 și Amfilofie Liubimirescu în ziua de 30 octombrie 1987. Oameni care au fost credincioși lui Dumnezeu, au făcut lucrarea Lui cu credincioșie, dar lumea i-a urât și omorât.

Aceeași soartă a avut-o și fratele Radu Cruceru (1929 – 1975) despre care am scris AICI. Fratele termină Seminarul în anul 1957, este ales păstor la Turnu Măgurele, județul Teleorman. Se mută la Ploiești și în anul 1970 la Iași. Fratele avea un mare dar de la Dumnezeu, predica cu putere, se implica în lucrarea care creștea peste tot unde activa. Securitatea comunistă i-a întins o capcană în care a căzut, precum s-a întâmplat pe vremea cuceririi Canaanului, în vremea lui Iosua fiind înșelați de gabaoniți, un popor care trebuia distrus. Ce s-a întîmplat? Securitatea i-a spus că va semna o hârtie inofensivă care nu va avea consecințe asupra viitorului lui, nu va ști nimeni și multe alte promisiuni mincinoase. De menționat aici că în aceea vreme se ducea și o luptă în a înțelege ce spune Biblia despre supunerea față de stăpânire, unii păstori au fost categorici și nu s-au lăsat înșelați să semneze un document pus la dispoziție de securitate.

Fratele a semnat și mai târziu și-a dat seama că a fost înșelat. Mai multe puteți citi AICI. Securitatea nu s-a ținut de cuvânt și i-a cerut tot mai multe informații, pe care fratele la un moment dat, nu a vrut să le mai dea, dar pentru securitate a fost limpede ce urmează, asasinarea.

Fratele nu a fost asasinat numai că nu a vrut să colaboreze, să dea informații, ci pentru faptul că lucrarea baptistă într-un oraș universitar precum Iașiul, se extindea prea mult, și prea periculos pentru propaganda de partid atee. După ce planul asasinării a fost pus la punct, s-a trecut la fapte. Fratele mergea și la alte biserici în afara orașului și într-o vineri seara,  când se îndrepta cu Dacia 1100 spre localitatea unde voia să meargă, a fost lovit foarte puternic din spate de o altă mașină care l-a răsturnat. Fratele a înțeles ce se întîmplă, a ieșit din mașină și a fugit pe câmp, dar asasinii l-au ajuns.  A fost ucis în ziua de 17 decembrie 1975 la ora 17.30, cu martori și cu o „semnătură" ciudată, ca de grup mafiot, gura umplută cu pământ. I s-a înscenat un accident, coastele i-au fost rupte din lovituri de bocanci, craniul spart cu o rangă. S-a luptat în picioare, după spusele martorilor care au văzut scena în farurile mașinii, până când sângele i s-a scurs de la cap, prin haine, în pantofi.

Au rămas în urma lui cinci copii: trei mai mari, doi mai mici. Au rămas bisericile, dintre care una care il iubea și mai mult, biserica spre care se îndrepta în ziua morții.

Pentru mine fratele Radu este un om de curaj, pentru că a știut să spună nu, atunci când conștiința i-a spus să nu treacă peste acea linie de marcare. A știut să iasă din încurcătură, din ițele încâlcite ale comunismului, ateismului impus de o forță puternică, fără milă, fără teamă și fără morală.

Păstrez cu drag memoria martirului nostru baptist Radu Cruceru, dar și tuturor celor care și-au pus viața în mâna Domnului și au mers cu curaj până la moarte cu lucrarea Domnului.

Pentru fratele Radu și toți frații martiri, doresc cu respect și smerenie, să le fie învierea fericită.

A trecut o perioadă întunecată din istoria poporului român, dar și a baptiștilor. Acum avem o libertate deplină de a predica Evanghelia, Domnul să ne ajute să o facem cu râvnă și credincioșie pentru slava Domnului.

Matei 10:16-22, VDCC Iată , Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.
17. Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor.
18. Din pricina Mea, veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți ca mărturie înaintea lor și înaintea neamurilor.
19. Dar , când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
20. fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
21. Fratele va da la moarte pe frate-său, și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî.
22. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Friedrich Georg Teutsch 1923 – 2020 ? din Timișoara

 

Friedrich Georg Teutsch s-a născut pe 26 iulie 1923, în Timișoara. Părinții săi au fost Georg (Gheorghe) Teutsch   1890 – 1970, pastor Baptist, și Aurelia, născută Furcsa.

 A urmat o școală comercială și și-a încheiat cariera comercială ca semnatar autorizat într-o companie petrolieră. În timpul războiului, a lucrat în domeniul asistenței sociale a persoanelor cu invaliditate de război și a supraviețuitorilor. La Praga, a urmat cursuri de psihologie la Universitatea Carolină.

După război, a urmat cursurile seminarului teologic din București și, simultan, a urmat cursurile școlii biblice din Beatenberg, Elveția.

S-a căsătorit în ziua de 24 ianuarie 1948 la Sibiu, cu Adelheid, născută Friedsam, și împreună au avut trei copii.

Ca pastor, din anul 1948 a slujit congregației baptiste germane din Brașov și ulterior din Sibiu din anul 1957, și în filialele acesteia. Din cauza unei lipse de pastori, a slujit și în Timișoara și în regiunea Banat. A fost voluntar timp de 27 de ani în conducerea națională ca reprezentant al congregațiilor germane și ca auditor de active, iar timp de 16 ani în Comitetul Executiv al Asociației Brașov. A participat la conferințe în străinătate în numele guvernului federal.

Din motive de sănătate, a fost forțat să se pensioneze anticipat și i s-a oferit oportunitatea de a susține prelegeri și cursuri biblice în diverse cercuri creștine din Republica Federală Germania.

Fiind ultima persoană care a cunoscut și deține documente istorice din moșia familiei, cartea „EIN LEBEN NUR” (DOAR O VIAȚĂ) a fost folosită pentru a scrie istoria baptiștilor germani din Transilvania și Banat.

În plus, a publicat interpretări ale Bibliei și cursuri în LEUCHTE UND LICHT (LUMINĂ ȘI LUMINĂ).

După unele surse, fratele Friedrich Georg Teutsch a trecut la Domnul la o vârstă foarte frumoasă aproximativ în anul 2020, după o lucrare intensă.

Satul Rohia, în ziua de 2 august 2025 a făcut 700 de ani de atestare documentară

 

Au trecut 700 de ani de la prima atestare documentară a satului meu Rohia, județul Maramureș. Istoria satului poate merge până în mileniul I î Hr., când dacii stăpâneau aceste ținuturi frumoase și bogate.

S-a întâmplat însă că pe la anul 900, ungurii au început ocuparea Transilvaniei. Iată ce spune renumitul istoric Aurel Pop în „Istoria Transilvaniei”:

„DUPĂ ÎNGLOBAREA VĂII Mureşului, la începutul secolului al XI-lea şi după ce pecenegii[1] au fost izgoniţi de pe Someş, ungurii îşi întăresc şi aici graniţele, construind prisăci[2]  sistem defensiv cunoscut la mai multe popoare din răsăritul Europei. Studiul acestor prisăci, îndeosebi datarea lor, a preocupat mai multe generaţii de cercetători.

Sintetizând rezultatele acestor cercetări şi apelând, în acelaşi timp, la izvoare scrise şi la tot felul de descoperiri arheologice, Kurt Horedt datează pătrunderea maghiarilor în Transilvania în intervalul de timp dintre secolul al X-lea şi secolul al XIII-lea.12 După părerea lui, ungurii au cucerit Transilvania în cinci etape: în jurul anului 900, până la Someşul Mic (prima etapă); în jurul anului 1000, Valea Someşului Mic şi cursurile mijlociu şi inferior ale Mureşului (2); în jurul anului 1100, până la Târnava Mare (3); în jurul anului 1150, până la linia Oltului (4); în jurul anului 1200, până la munţii Carpaţi (5). Se înţelege că autorul nu vede sub aceste cifre date istorice exacte, ci doar reperele esenţiale ale unui proces fluid, aproape continu.”

Academia Republicii Populare Române 1953[3], pune la dispozița publicului doritor, documente originale care prezintă atestarea documentară a mai multor localități din Transilvania.

În această carte despre documentul care atestă localitatea Rohia, este de la pagina 155 – 157. El nu este prezentat în original, ci transcris și prezentat la poziția 333.

„ 1325 August 2, Alba -Iulia. Capitlul[4] din Alba-Iulia confirma împartirea moșiilor lor din comitatele Solnocul[5] Interior și Cluj înfre fiii lui Dionisie.

Mai jos, voi prezenta fotocopie după transcrierea din carte și apoi câteva poze cu satul și împrejurimi.

---

[1] Pecenegii au fost o populaţie antică migratoare aparţinând ramurii vestice a neamurilor de limbă turcă şi erau înrudiţi cu vechii bulgari. În părţile noastre pecenegii sosesc în jurul anului 890.

[2] Prisacă (în maghiară gyepű) este un termen care se referă la un sistem medieval de fortificații din zone împădurite lăsate în paragină, prevăzute cu locuri de trecere supravegheate militar, denumite porți.

[3] Documente privind Istoria României, veacul XIV, C. Transilvania, voi. II, (1321-1330), Edit. Acad. R.S.R., 1953.

[4] Capitul, uneori numit capitlu (din latină capitulum), este adunarea călugărilor sau a clericilor catolici dintr-o regiune anume.

[5] Comitatul Solnocul Interior sau dinăuntru sau Someșan (în maghiară Belső-Szolnok vármegye, în germană Komitat Inner-Szolnok) a fost unul dintre comitatele medievale din Transilvania ale Regatului Ungariei, care a funcționat din secolul al XII-lea până la reforma administrativă din 1784.

Rohia, satul meu natal la 700 de ani de atestare documentară

 

Rafina Cupșa1882 - 1962

Ziua de 2 august 1325 este cea care atestă prezența satului nostru Rohia în spectrul civilizației din acea vreme.

Prin voia și planul perfect al lui Dumnezeu m-am născut în acest sat, pe care îl iubesc mult, îmi este drag și oamenii de asemenea îmi sunt dragi la inimă, pentru că aici ne-am născut, crescut, aici am văzut lumina zilei și am învățat de la oamenii din jur, școala vieții. Un sat liniștit, un sat frumos, plin de viață, cu oameni gospodari, unii oameni cu nume, alții de rând, dar toți așa cum suntem formăm o comunitate de oameni, zicem noi de omenie.

Vechimea strămoșilor mei merge aproximativ la anul 1780, când se naște Ureni, ea a născut pe Ștefan în anul 1810, Ștefan a avut pe Ioan, născut în 1850, Ioan a avut pe Rafila, în anul 1882, iar Rafila l-a avut pe bunicul meu, Ioan Bodea în 1904. Bodea Ioan s-a căsătorit cu Todora Cioni și a avut-o pe Voichița în anul 1931, Voichița s-a căsătorit cu Ioan Bel și l-a avut pe Vasile în anul 1956. Când eram copil, aveam o mare amărăciune. Pe acea vreme la Vasile îi spuneau Vasalie și eu nu mă puteam împăca cu acest gând să-mi zică Vasalie, dar nu s-a întâmplat lucrul acesta pentru, care îi mulțumesc Domnului.

Aici au trăit strămoșii mei și străbunii oamenilor de azi, toți cei care alcătuim vatra satutului în anul de grație 2025, an care atestă că aici erau oameni acum 700 de ani. Aceștia au fost țărani, cei care au trudit din greu pe dealuri și costișe, pe puținul pământ arabil peste care mai mult au fost proprietari oameni străini de neamul nostru românesc. De fapt, după cum spun cronicile, Transilvania a fos parte a Daciei care a fost organizată de regele Burebista, apoi regele Decebal care pierde regatul Daciei, fiind cucerit de puternicul Impieriu Roman. Romanii nu au stat mult în Dacia, dar au venit popoare migratoare și populația simplă românească a avut de suferit. Pe la anul 900 am fost cuceriți de naționalitatea maghiară și satul nostru, ținutul nostru românesc, a fost sub această dominație până în anul 1918 când Dumnezeu a îngăduit ca românii să vină la vechea lor vatră românească.

Pe lângă acești năvălitori vremelnici peste oamenii satului nostru, au venit și necazuri naturale grele.  De când avem consemnări citim că în anii 1814 – 1817 a fost o mare foamete în care era să se mănânce om pe om. Povestea unchiul Simion Bodea, că oamenii mergeau cu căruța cu boi din Rohia, pe câmpie să găsească ceva de mâncare, cereale și când veneau acasă nu mai erau cunoscuți de familie. Boii slăbiți, murdari, negri de fum și oamenii la fel.

În 1853 o catrastofă s-a abătut peste satul Boiereni, Rohia și spre Poiana Porcului, greutăți mari au venit peste oameni. A trebuit să intervină jandarmii să facă ordine, deoarece era un dezastru mare și unele case se dărâmau din cauza apelor.

În ziua de 5 iulie 1879 o furtună cu gheață mare, mai mare ca nucile, a zdrobit toată recolta amestecându-le cu pământul. S-a pierdut orice speranță de a mai fi bucate de recoltat.

Mii de ani au trecut peste oamenii din satul Rohia și azi ne bucurăm de o liniște bună, în comparație cu ce au petrecut înaintașii noștri. Fiindcă, moșii și strămoșii noștri au trecu de aici și noi vom trece, de aceea este bine să lăsăm un bun nume, ca cei ce vor veni după noi să spună: „a fost un om bun”. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu pe noi, pe toți.

Dumnezeu sfântul să binecuvânteze satul Rohia și pe oamenii de omenie din sat!

Oameni din satul nostru Rohia

Eisemann Emanuel 1905 - ? din Tarutino

 

Eisemann Emanuel  s-a născut în ziua de 1 ianuarie 1905 Tarutino, ținutul Crimeia. Părinți se numeau August și Rosiua de confesiune baptistă, etnici germani și naționalitate română.

Face școala primară, liceul și Seminarul Teologic.

Este contingentul militar 1927 recrutat la Cetatea Albă, rămas la vatră cu gradul de sergent.

Fiind într-o familie baptistă, tatăl său fiind predicator baptist într-o zi a luat decizia de ași preda viața Domnului Isus și este botezat în ziua de 18 august 1929.

S-a căsătorit la Sibiu în ziua de 28 mai 1936 cu Lidia născută Hempert și Domnul le-a dat o fică.

Predicatorul Immanuel Eisemann a preluat Biserica Creștină Baptistă Germană Cogealac în 1937 și locuiește la: Cogealac, județul Constanța. În raionul de activitate erau 196 de membrii și 501 aparținătorii.

În anul 1941 a plecat în Germania alături de alți germani din Dobrogea.

Pe 27 ianuarie 1969, Hans Abele a vizitat comunitatea de la Cogealac. El a raportat că Immanuel Eisemann cerea confirmarea faptului că conducerea comunității i-a predat bunurile în 1941. Din punct de vedere legal, statul expropriase bunurile la mutarea lor din Cogealac. Astfel, orice revendicare ulterioară devenise nulă.

Surse:

Costin Mitu

Arhive

Husar Alexandru 1953 - 2025 din Suatu

 

Fratele Alexandru Husar s-a născut în ziua de 30 septembrie 1953 în Suatu, județul Cluj. Părinții se numeau Ioan și Ana.

A terminat școala generală din satul natal, unde a copilărit alături de frații lui.

S-a căsătorit cu Livia și Domnul le-a dat trei copii: Călin, Fania și Morica.

În anul 1993, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, se hotărăște să-L urmeze și este botezat. Dând dovadă de credincioșie și pasiune spirituală, Biserica Creștină Baptisistă din Suatu l-a ordinat ca păstor și lucrător în zonă. A lucrat și în localitățile Uioara, Lunca Mureș, Silivaș,  Găbud, Tăureni, Miheș și Veseuș.

A fost ajutat în această lucrare de către Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste de Cluj, dar și de unele  biserici mai mari din Comunitate.

Lucrarea dumnealui a fost complexă, pe o întindere mai mare, dar a lucrat fără șovăire cu credincioșie. A fost un frate care l-a iubit pe Domnul Isus, a iubit oamenii păcătoși din juru lui, la care le-a vestit Evanghelia.

În ziua de 21 septembrie 2025 Domnul și-a chemat slujitorul său la odihna Sa veșnică.

Daniel 12:13 Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”

Surse:

Familia

Aurel Boșca

Vasile Tămaș

August Eisemann 1876 – 1956 din Hofnungsfeld zona Odesa

 

August Eisemann s-a născut în ziua de 5 martie 1876 la Hofnungsfeld, azi Nadejdivka, raionul Arciz, Odesa, pe Marea Neagră, în familia lui Friedrich și Katherina Eisemann. Părinții săi au fondat colonia germană Hoffhungstal în 1856. Această colonie avea propriile origini religioase Heimatbuch der Deutschen aus RuBland, Kalender 1856.

După terminarea școlii elementare, a urmat școala privată sub îndrumarea pastorului Henschke în Hoffhungstal, urmând programa Wemer Sarataer. Apoi a intrat în serviciul școlii elementare în coloniile germane din zona Odesa și Crimeea, unde locuiau baptiști și creștini separați.

A auzit Evanghelia, și-a deschis inima și a fost botezat pe 7 mai 1895 în Matzkuli-Odessa, de către C. Fiillbrandt Sr.

S-a  căsătorit în ziua de 31 decembrie 1900 cu Rosina Ruff, cu care a avut opt copii: patru băieți și 4 fete. Fiul cel mare, Jakob Eisemann, a devenit predicator al congregației Dchankoi din Crimeea.

August Eisemann a urmat cursuri biblice predate de C. Fiillbrandt Sen. și a intrat în slujirea parohială ca predicator pe 13 septembrie 1906, locuind în Tarutino, Basarabia. A fost numit funcționar de stare civilă la Chișinău pe 4 noiembrie 1908.

A fost ordinat ca pastor pe 22 noiembrie 1909 la Tarutino.

 În anul 1908 a fost construită la Tarutino o capelă pentru biserică. Eisemann a fost instruit pentru lucrare în cadrul cursurilor pentru lucrători și lideri, inițiate de August Liebig și Karl Ondra și continuate sub coordonarea lui Pritzkau.

A fost pastor. Dacă unul dintre membri săi lipsea de la o slujbă, îl întreba imediat și îl vizita. Era un maestru în consolare, mustrare și încurajare. În predicile sale, găsea întotdeauna cuvintele potrivite, fie la conferințe, întâlniri congregaționale, nunți, înmormântări sau celebrări. Putea conduce la înălțimi spirituale. Discursurile sale erau edificatoare, încurajatoare, instructive și relatau din bogatele experiențe ale vieții sale. Înainte de predică, conversa cu maestrul său și memora ideile principale ale predicii sale. O tăcere solemnă domnea în congregație. Astfel, putea vorbi liber și cu entuziasm despre Cuvânt.

Numeroasele botezuri din timpul său, mărturisesc binecuvântarea pe care au lăsat-o în urmă astfel de ore. El era sub porunca Domnului său, care a spus: „După mine, vorbește Hristos, eroul nostru!” O astfel de comandă cerea curaj și el și-a menținut calmul. El a proclamat fără griji mesajul lui Isus Hristos, fie printre învățați sau laici, fie că îl asculta o societate rafinată sau masele.

Această slujire nu era confortabilă. El vorbea cu cuvinte simple, dar cu autoritatea Duhului și a puterii. Din astfel de ore, ascultătorii săi se întorceau la viața lor de zi cu zi îmbogățiți interior.

Cea mai mare problemă a vremii era lipsa transportului. Erau forțați să călătorească cu căruțe de fermă sau cu sănii pe drumuri proaste. Pentru a ajunge în comunități îndepărtate, trebuia să fie plecat de acasă săptămâni întregi. Iată un episod dintr-una dintre călătoriile sale. „Am luat trenul spre Oravița. Orașul este departe de gară, iar membri locuiau în afara orașului, în direcția opusă. Am închiriat o trăsură care ne-a dus prin tot orașul.

Ori de câte ori trecea cineva, garda era înștiințată. „Scoateți puștile!”, striga santinela. Fratele Eisemann fusese confundat cu generalul inspector. „Dacă ar fi știut cine suntem, ar fi trimis jandarmii după noi. Dar, așa cum stăteau lucrurile, trebuiau să le aducă bravilor soldați ai lui Isus Hristos onoarea pe care o meritau.”

Casa lui era deschisă tuturor, unde erau primiți cu dragoste și distrați. O masă era pregătită rapid, chiar dacă nu era belșug în casă, lucru pe care oaspeții nu l-au observat. Soția sa, Rosina, a împlinit 75 de ani pe 17 martie 1956. A fost alături de soțul ei timp de 56 de ani și a împărtășit totul cu el. Domnul îi recunoscuse slujirea. Casa era mică, dar exista o atmosferă plină de viață și veselă, datorită celor opt copii. Cu vitejie, singura vacă îi ajuta să-i hrănească pe cei flămânzi.

Gospodina era o femeie pioasă și liniștită, care știa să profite la maximum de viață. Anii de greutăți nu o făcuseră amară sau zgârcită. Se comporta ca o mamă alături de soțul ei. „O soție virtuoasă este coroana soțului ei.”

La fondarea Asociației Baptiștilor Germani din România în 1919, A. Eisemann a fost ales președinte. A slujit cu prudență și zel până la strămutarea generală a tuturor germanilor în Germania în 1940. Odată cu aceasta, munca comunitară din Basarabia a încetat. Din toamna anului 1940 până în vara anului 1942, el și familia sa au trecut prin opt lagăre de strămutare. Pe 20 august 1942, s-a stabilit în Schoningen, Braunschweig. A continuat să slujească în parohie până în 1946 și a trăit retras de atunci încolo.

Pe 5 martie 1956, și-a sărbătorit cea de-a 80-a aniversare, apoi Domnul l-a chemat la Sine.

Surse:

Friedrich Georg Teulsch

Arhive

Credinciosul este cumpărat de Dumnezeu și trebuie să-L slăvească

 

1 Corinteni 6:19-20 Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?
20. Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
1 Corinteni 7:23 Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor.
La 2000 de ani de la încheierea scrierii Bibliei, care este Cuvântul scris al lui Dumnezeu prin oameni care au fost îndemnați și călăuziți de Duhul Sfânt, creștinii se îndepărtează tot mai mult de ea, de Cuvântul inspirat și își fac ei propriile lor reguli. Dumnezeu însă nu s-a schimbat și nu a schimbat planul Lui de mântuire. Mântuirea este doar prin sângele Domnului Isus, prin care Dumnezeu ne-a cumpărat să fim a-i Lui și noi să-L proslăvim.

Suntem noi conștienți ce ne cere Dumnezeu ca să fim mântuiți?

Prin creație toți oamenii sunt ai lui Dumnezeu,

Geneza 1:27-29 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.
28. Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”
29. Și Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră.
-Suntem făcuți de Dumnezeu și așezați în grădina Edenului ca să o întreținem.

-În grădină venea în răcoarea zilei și Dumnezeu se întâlnea cu omul, având părtășie.

-În grădină nu erau spini și buruieni, era o armonie perfectă.

Prin neascultare de Dumnezeu, omul a devenit rob al celui rău, păcatului și diavolului.

Romani 6:16 Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
-Omul ispitit de diavol a hotărâ să nu asculte de Dumnezeu, ci de cel rău și a atras blestemul asupra lui.

-Armonia și frumusețea din grădină s-au transformat în spini și sudoare a frunții.

-Izgonit din Eden, omul a fost obligat să lucreze un pământ blestemat, în care răul s-a înmulțit nespus, ajugându-se la crimă, răutate, pedepsite de Dumnezeu prin potop.

-Potrivit cu dreptatea lui Dumnezeu, omul era condamnat pentru totdeauna la moarte veșnică.

Prin jertfa Domnului, Dumnezeu ne-a cumpărat să fim ai Lui pentru eternitate.

1 Petru 1:18-19 căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.
-Dumnezeu în dreptatea Lui și în dragostea Sa, a găsit soluția prin care fiecare om să aleagă între moarte și viață, ca să nu mai dăm vina pe Adam.

-Dumnezeu nu a dat bani, aur sau materiale foarte scumpe din această lume.

-Dumnezeu l-a dat pe Domnul Isus ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, ale tuturor.

-Prin sâmgele scump al Domnului orice om poate fi curățit de păcatele sale prin credință.

Prin Domnul Isus, Dumnezeu a plătit prețul dreptății Sale, ca noi să ieșim de sub blestemul care aducea moartea eternă pentru om.

-Acum nu mai suntem osândiți datorită lui Adam care a păcătuit.

-Acum noi suntem responsabili de viața noastră, dacă vrem să fim mântuiți.

-Acum fiecare om matur alege dacă vrea mânduirea lui Dumnezeu sau nu.

Desprinde-te de mersul oficial al lumii care zace în păcat și acceptă că ai fost cumpărat de Dumnezeu să fii al Lui și să-L slăvești pentru marea Sa dragoste și bunătate.