Fratele Konlpy H.Gerhard s-a născut în ziua de 15 octombrie 1925 în localitatea Galați.
Părinții se numeau Heinrich (1883-1973) și Elisabeta, născută Flaschen (1895-1980) de
etnie germană și naționalitate română.
Face patru clase primare și cinci ani liceul teoretic.
Este contingentul militar 1947 la Batalionul de Infanterie
Marină din localitatea Sulina și rămâne la vatră cu gradul de sergent.
În ziua de 7 octombrie 1950 este botezat, deși părinții săi
se opuneau, de către fratele Friedrich Georg Teutsch junior.
În ziua de 28 octombrie 1950 se căsătorește în localitatea
Brașov cu Lise-Liane, născută Scheible, în ziua de 15 octombrie 1925. Domnul
le-a dat un copil, Monika născută în ziua de 28 august 1952 în localitatea
Săcele.
În anul 1953 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din
București și biserica s-a angaj la susținerea familiei. În vacanța de Crăciun a
plecat la Timișoara unde a fost repartizat de conducerea bisericilor germane.
În ziua de 26 iunie 1955 a fost ordinat ca pastor în
Biserica Creștină Baptistă Germană din Timișoara. Ordinarea a fost oficiată de
G. Teutsch Sr. în numele asociației germane.
Slujirea sa a
fost dificilă. Fiind fiul unui proprietar de fabrică, a fost sub presiunea
poliției secrete, care i-a îngreunat lucrurile.
Astfel, în
1959, a trebuit să renunțe la slujirea parohială și să ocupe o funcție în
serviciu de stat.
La sfârșitul
anului 1970 a reușit să emigreze în Westerburg, Germania, împreună cu familia
sa. Acolo a intrat în slujba Bisericii Evanghelice ca predicator. După
pensionare, a suferit un accident vascular cerebral grav. Drept urmare, a
devenit invalid și și-a pierdut vorbirea.
În ziua de 14
decembrie 2014 Domnul și-a chemat slujitorul său credincios acasă, în patria
Sa.
Fratele
Teutsch Harald -Georg s-a născut în ziua de 17 mai 1950 în localitatea Brașov. Este
fiul pastorului Friedrich și Adelheid Georg. A fost pentru părinți un fiu
binecuvântat, a fost bucuria și alinarea în circumstanțe grele.
Fiind un fiu
de pastor baptist, crește cu Biblia pe masă și în anul 1965 se hotărăște să
facă pasul important în viață, să se împace cu Dumnezeu și să facă legământ în
apa botezului. Este botezat în ziua de 12 septembrie 1965 de către pastorul
Popu- Teutsch Friedrich.
A făcut șoala
generală și liceul la Brașov, iar în anul 1970 s-a înscris la Seminarul
Teologic Baptist din București pe care îl absolvă în anul 1974.
După
terminarea Seminarului a fost ordinat ca păstor la Bisericile Baptiste Germane
din județul Sibiu. În anul 1977 mai era păstor, dar a emigrat în Germania, unde
a continuat să lucreze ca păstor.
Precum tatăl
său, a scris mai multe cărți despre istoria baptiștilor germani din România și
fiul a scris „Germanii transilvăneni pe calea Reformei” - Harald Teutsch 1980.
1 Timotei 1:15 O,
adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a
venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt
eu.
Biblia este o carte de căpătâi,
unică în conținut și mesaj, ea este de la Dumnezeu și vorbește despre viață și
moarte, despre cum putem să ajungem în raiul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu
este dulce, este un cuvânt care vorbește direct ce trebuie să fac și ce nu, cum
trebuie să mă port, cum trebuie să mă văd eu pe mine și cum trebuie să-l văd pe
cel de lângă mine.
Dumnezeu iubește pe fiecare om,
pentru că toți sunt creiați de El după chipul și asemănarea Sa. Cuvântul de mai
sus este cam dur, dar este perfect adevărat și cu totul vrednic de primit.
Pavel face o afirmație demnă de luat în
seamă și pe care noi trebuie să ne-o însușim.
-Afirmația este adevărată ca
întreg Cuvântul lui Dumnezeu.
2 Timotei 3:16Toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să
îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire,
-Afirmația este cu totul vrednic de primit, de fapt întreg Cuvântul lui
Dumnezeu trebuie primit.
Romani 16:17 Vă îndemn,
fraților, să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva
învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei. -Afirmația este un adevăr care este valabil pentru orice om: „Hristos
Isus a venit în lume”
Ioan 1:10-13 El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar
lumea nu L-a cunoscut.
11. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a
dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13. născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci
din Dumnezeu. Matei 1:23 „Iată, fecioara va
fi însărcinată, va naște un fiu și-I vor pune numele Emanuel”, care,
tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.
-Afirmația are un enunț ciudat: „să mântuiască pe cei păcătoși”. Cum
de nu a venit Isus pentru oamenii cei buni, a venit chiar pentru păcătoși?
Romani 3:23 Căci toți au
păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
-Afirmația are un enunț și mai interesant la care unii zic că nu li se potrivește: „dintre
care cel dintâi sunt eu.”
În primul rând, trebuie să
recunoaștem că suntem păcătoși. Toți am greșit și avem nevoie de mântuire.
În al doilea rînd trebuie să-mi
fie foarte clar, eu sunt primul ca păcătos între toți păcătoșii.
În al treilea rând, nu trebuie să
mă sperii, pentru că mântuirea este pentru cei păcătoși.
O cercetare profundă în fața
Cinei Domnului:
Știți că păcătosul s-a întors
acasă mântuit, nu fariseul care se ținea sus.
Luca
18:11Fariseul stătea în picioare şi
a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule , Îţi mulţumesc că nu sunt ca
ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul
acesta.”
Luca 18:14 Eu vă spun că
mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt.
Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.”
Greșala mare a noastră este că
noi avem ochi pentru ceilalți oameni, nu pe noi.
Ioan 21:20-22 Petru s-a întors și a văzut venind
după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe
pieptul lui Isus și zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?”
21. Petru s-a uitat la el și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
22. Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ți pasă
ție? Tu vino după Mine!”
Pot să-mi iau ochii de pe
aproapele și să-i focalizez pe mine?
Este un cuvânt vrednic acesta.
Mântuirea esta salvarea din
păcat.
Efeseni 2:4-6 Dar Dumnezeu, care este bogat în
îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
5. măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață
împreună cu
Hristos (prin har sunteți mântuiți).
6. El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești,
în Hristos Isus,
Au trecut mai bine de 130 de ani de când inginerul baptist Karl Friedrich Weigel a
căutat un loc de adunare pentru Comunitatea Baptistă Germană din București.
Locuia pe strada Sfinții Apostoli nr. 42, a început căutările prin anul 1894 și a găsit
proprietatea la o distanță de mers pe jos de 30 de minute. Strada Popa Rusu
este în cartierul bucureștean Armenesc. Acest cartier s-a format în jurul
Bisericii Armenești, aici fiind o populație predominant armeană, cu meșteșugari
și comercianți vestiți.
Strada Popa Rusu și-a căpătat numele după un preot rus,
rămas în București după unul dintre războaiele ruso-turce, undeva în jurul
anului 1700.
Această stradă
Popa Rusu este vestită și prin faptul că are și o Biserică Ortodoxă atestată
documentar în anul 1718. Tot pe această stradă sunt case boierești de
patrimoniu.
Casa Alexandru Demetriad - Una dintre multele clădiri
distinse din acest peisaj, se găsește pe strada Popa Rusu la numărul 12 — un
edificiu eclectic care „prinde” atenția trecătorului prin prezența sa puternică
și bogăția de ornamente.
Reședința Ștefan Minovici din Popa Rusu nr. 24 -Vila
de sfârșit de secol al XIX-lea din strada Popa Rusu numărul 24, este situată
într-o „plasă de străduțe aproape neschimbate în rânduiala lor de peste 100 de
ani”. Revista „Casa Lux” prezenta vila Ștefan Minovici în
articolul „Un palat în centrul Bucureștiului. E de închiriat”.
Pe lăngă alte clădiri importante de pe strada Popa Rusu din
anul 1896, apare numele: „Comunitatea Baptistă Germană din București” care s-a
format din anul 1856. Acest locaș care a fost la nr. 18, apoi la 28 și acum 22.
În acest loc de închinare au slujit un număr de 19 păstori.
Primul păstor a fost August Liebig
1863 – 1910 și cel actual este pastorul Costel Ghioancă, ales în luna noiembrie
2024, după ce o vreme a fost păstor girant.
În acest loc bine
cunoscut în sânul baptiștilor din România, s-au petrecut multe lucruri înalte
pentru slava lui Dumnezeu. De aici Cuvântul Evangheliei a fost vestit în
capitala țării noastre și printre românii care au primit în inimă Cuvântul
sfânt al lui Dumnezeu și au început să se predea Domnului tot mai mulți, iar
azi avem prin îndurarea lui Dumnezeu multe biserici baptiste românești și un
Institut Teologic Baptist care din 1921 pregătește lucrători pentru lucrarea de
predicare a Cuvântului Sfânt.
Mai multe lucruri
veți putea citi despre Biserica Baptistă „Betania” din strada Popa Rusu 22, în
cartea la care lucrăm cu zor și cu ajutorul Domnului sperăm să apară anul
viitor, când biserica va împlini 170 de ani de existență.
Toată slava și
cinstea lui Dumnezeu, Tatăl Domnului Isus Cristos!
S-a născut în 1958 în localitatea Brad, județul Hunedoara,
însă aproape toată copilăria şi-a petrecut-o în casa bunicilor din Chişlaz, județul
Bihor, departe de mamă. Aici era dus de bunicul lui, apoi de bunică, duminică
de duminică la biserică. De aici avea să plece la liceul militar „Ștefan cel
Mare”, pe care îl absolvă în anul 1977, apoi la şcoala de ofiţeri activi de
Tancuri și Auto „Mihai Viteazu” din Pitești, pe care o absolvă în anul 1980,
iar după terminarea studiilor avea să se stabilească în Bucureşti.
A fost comandant de companie tancuri la
Regimentul 1 Mecanizat. A lucrat și în cadrul Laboratorului Psihologic Auto
Central.
În şcolile militare s-a depărtat de învăţăturile
Bibliei (singura carte din casa bunicilor), de biserică, cu vremea
considerându-se ateu. Dumnezeu însă, avea să-l cerceteze de-a lungul vremii,
mai ales după pocăinţa mamei lui. Faptul că se mama sa se convertise i-a creat
nenumărate probleme în carieră, greutăţi la primirea ca membru în Partidul
Comunist, refuzul de a fi acceptat la Academia Militară sau în funcţii politice
înalte din armată.
După revoluţie, convingerile comuniste aveau să i
se năruie, apoi şi ateismul, iar la îndemnul mamei avea să reia mersul la
biserică. La sugestia ei, a ales să meargă la Biserica Baptistă „Sfânta Treime”,
pe care a frecventat-o sporadic în cursul anilor 1991 şi 1992, apoi la biserica
din cartierul Ferentari, despre care aflase şi care era mai aproape de
locuinţă. În acest timp a luat hotărârea de a se reîntoarce la credinţa
bunicului şi a mamei lui. Soţia lui, Carmen, acceptase să îl însoţească
duminicile la biserică, dar când i-a spus în 1992 că vrea să se boteze, ea i-a
cerut să o aştepte şi pe ea, astfel că în 1993, ambii soţi Constantin aveau să
mărturisească în botez credinţa lor în Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor
personal. Tot în această perioadă avea să înceapă cursurile Facultăţii de
Sociologie-Psihologie.
În 1996, la un control medical de rutină a fost
diagnosticat cu leucemie, boală pe care a purtat-o cu el opt ani, deşi şansele date
de doctori nu depăşeau doi-trei ani. Deşi iniţial a fost clasat apt limitat,
peste un an s-a pensionat şi a fost trecut în rezervă, având gradul de maior.
Anul următor s-a înscris la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, pe care
avea să-l absolve în 2001. În 1998 a fost ordinat diacon al Bisericii
„Providenţa”, iar anul următor a fost ales pastor asistent al aceleeaşi
biserici. Tot în 1999 este încadrat capelan în cadrul Secţiei de asistenţă
religioasă a Ministerului Apărării Naţionale.
„Ce minunat este Dumnezeu! Dintr-un ateu, cum am
fost, a făcut din mine un adevărat creştin, dintr-un serv al diavolului
(secretar de partid în armată!) m-a făcut serv al Său (pastor într-o
biserică!), dintr-un om bolnav de leucemie, pe care armata l-a trecut în
rezervă şi l-a trimis acasă, să-şi aştepte moartea, El m-a adus înapoi în
armată, nu ofiţer, ci capelan militar, reprezentantul Alianţei Evanghelice şi
încerc să slujesc, nu cu arma, ci cu Biblia, - purtându-mi tot El povara bolii
melc incurabile”, scrie Emil Constantin către sfârşitul cărţii despre care am
pomenit la început.
„Cine l-a cunoscut pe Emil, a fost îmbogăţit, cum
am fost şi eu îmbogăţit încă de când l-am întâlnit prima oară”, a mărturisit
pastorul Vasile Al. Taloş în predica rostită la serviciul divin de
înmormântare. Fratele Ioan Bunaciu a dat citire necrologului, iar pastorul
Daniel Mariş a avut un mesaj duhovnicesc inspirat din Filipeni 1. Ministerul
Apărării Naţionale a participat la ceremonie printr-o gardă de onoare, plutonul
de militari trăgând trei salve în momentul înhumării. La cimitir, predica a
fost rostită de pastorul Cornel Boingeanu, iar preotul militar Ioan Ilinca,
coleg al celui plecat dintre noi, a avut un cuvânt de mângâiere şi speranţă
pentru familie şi adunare.
„Niciodată nu am fost mai fericit în viaţă (cu
excepţia momentului când am experimentat întâlnirea cu Isus Hristos şi iertarea
Lui) ca în aceşti şapte ani de când am leucemie. Pentru că fiecare zi este un
dar de la Domnul pentru mine. Sunt pregătit să mor în orice moment şi nu mi-e
frică, deoarece ştiu că mă duc Acasă, la El.“ Este confesiunea pe care Emil
Constantin, o face în cartea lui „Dar
acum ochii mei Te-au văzut”, apărută cu doar câteva luni înainte ca Domnul
să-l cheme acasă. Deşi însorită, ziua de 5 iunie, a fost o zi tristă pentru
familia Constantin, pentru Biserica Baptistă „Providenţa” din Bucureşti, unde
slujise ca păstor, dar şi pentru comunitatea evanghelică din România, al cărei
unic capelan militar fusese.
Serviciul divin de înmormântare a fost condus de
pastorul Otniel Bunaciu.
Baptiștii au
fost în spărtură atunci când situația o impunea. Au dat dovadă de curaj și au
făcut ce Dumnezeu le spunea să facă. Au fost alături de personalități marcante
în caz de nevoie și nu au avut emoții să le ofere ajutor.
Trupele de
ocupație germane au intrat în București în ziua de 8 octombrie 1940 și au rămas
pâna la 23 august 1944, când românii au întors armele împotriva Germaniei. În această
perioadă, baptiștii au trecut prin mari necazuri, fiindcă Mareșalul Antonescu a
scos în afara legii, Cultul Baptist.
Pastorul baptist
Fleischer Johannes de la Biserica Creștină Baptistă Germană din strada Popa
Rusu nr. 22, a făcut demersuri către legația Germaniei, ca biserica baptistă
germană să fie deschisă. De la legație i s-a transmis că nu se poate face așa
ceva, ca să nu deranjeze autoritățile române. Se pare că în practică Pastorul Fleischer
Johannes trecea peste ordinul autorității române și la adăpostul că biserica
era germană, a făcut programe, deși toate bisericile baptiste din București și
din țară erau închise și sigilate.
Pe de altă
parte și Richard Wurmbrand era într-o pozițe neplăcută, fiind evreu, a fost
arestat de naziști de trei ori în timpul ocupației germane. Familia surorii
Sabina a fost deportată și a murit acolo.
Pastorul Fleischer
Johannes, dând dovadă de un mare curaj, a acceptat ca Richard Wurmbrand să fie
primit la biserică și să fie ordinat ca diacon. Riscul era foarte mare, dar conducerea
bisericii a trecut peste toate temerile și obstacolele.
Iată ce
scrie fratele Richard Wurmbrand în cartea sa „De la suferință la biruință”:
„Într-o
seară mă aflam în adunarea din strada Popa Rusu, unde fusesem ordinat ca
diacon, în secret, pe vremea naziștilor, când era de neconceput ca unui evreu să-i
fie dată o slujbă în biserică. Dar aceasta era o biserică în limba germană și
fasciștii n-au îndrăznit s-o închidă.
Ordinarea a
avut loc în cea mai mare taină. Doar cei doi care și-au pus mâinile peste mine
și doi martori au fost prezenți. Ușa era încuiată. Frații germani Fleisher și Strobel nu se temeau de furtuna
antisemită care bântuia afară.
Tot în
această biserică eu am oficiat mai târziu primul meu botez, al unui evreu care
nu știa niciun cuvânt românește. În timpul serviciilor divine, eu vorbeam, iar
el citea, citea din Noul Testament al său în limba rusă.
Înainte de
botez i-am spus: Eu nu pot oficia acest botez, fără să-mi dau seama cât
cunoști Scriptura. Citește un verset pe care-l dorești și explică-mi-l. El
și-a deschis Biblia la 2 Corinteni 12: 11, undePavel scrie: Eu sunt
un nimic, apoi și-a închis carteași a întrebat: Dacă Pavel a spus
că este nimic, dumneata cât crezi că ești? l-am mulțumit. El cunoștea
Scriptura mai binedecât mine.”
Și pastorul Friedrich
Georg Teutsch care a emigrat în Germania în timpul comunismului a scris:
„R.
Wurmbrand a fost arestat de trei ori de către fasciști. El a căutat adăpost și
l-a găsit timp de luni de zile în congregația baptistă germană Popa-Rusu din
București, împreună cu pastorul Johannes Fleischer, care era cetățean al
Reich-ului.”
Un NUME:
Dumitru Cornilescu, un
“Martin Luther al României”
Un EVENIMENT:
50 de ani de la trecerea sa în
veșnicie. (4.04.1891-27.08.1975).
Un ORAȘ:
Montreux, oraș superb pe
malul lacului Geneva, Elveția.
Un GRUP
DE INIȚIATIVĂ:
Credincioșii
evanghelici români care locuiesc și muncesc în Elveția, în apropierea locului
unde a trăit și activat Dumitru Cornilescu în ultima parte a vieții sale
pământești, s-au adunat pentru o aducere aminte despre traducătorul Cornilescu.
S-au remarcat credincioșii Bisericii “Gosen” Valais, ai Bisericii Penticostale
Române Yverdon și E.E.R.G. Geneve.
Un POPAS: Biserica Evnghelică asociată cimitirului
Clarens-Montreaux.
O ECHIPĂ MEDIA: Credo TV, Cluj Napoca.
Anul acesta, la 27 august, s-au împlinit 50 de
ani de când Dumitru Cornilescu a fost așezat în cimitirul evanghelic
Clarens-Montreux. Omul care a adus o schimbare majoră în viața spirituală a
României s-a oprit din alergare la 27 august 1975, în Montreux, Elveția.
Evenimentul a fost evidențiat și marcat de un
Colocviu organizat de credincioșii evanghelici care locuiesc și muncesc în
Elvetia, în localitățile din jurul Lacului Geneva.
Evenimentele
au decurs în două locații diferite: Seminarii la Biserica din Geneva și Comemorarea
evenimentului la Biserica Evanghelică a cimitirului Clarens-Montreaux (Temple
Protestant de Clarens, édifié en 1937)
In ultima sâmbată a lunii august 2025, pe o
vreme mohorâtă și ploioasă, Evenimentul a fost comemorat în frumoasa Capelă
Evanghelică a cimitirului. Imnuri interpretate în limba română, la inițiativa
excelentă a fr. Titi Demian, acompaniate de orga capelei, mesaje scurte
prezentate de Dr. Emil Bartoș, M. Div. Victor Sainiuc, Dr. Vlad Crâznic și Dr.
Zsolt Garai-orgă.
Vizitând
mormântul, ceea ce impresionează, la prima vedere, este modestia evidentă a
locului de veci a celui care a trăit modest în Romania. Printre monumentele
impresionante de marmură, granit și stânci ferecate parcă pentru veșnicie, se
evidențiază prin modestie și simplitate o mică placă de marmură, înegrită de
vreme și aproape ilizibilă: Dumitru Cornilescu -Anne Cornilescu.
Este o ironie a sorții că cel care a generat o
mișcare de trezire spirituală autentică, originală, naturală, în Romania, sub
călăuzirea Duhului Sfânt, are parte de așa de puțină apreciere din partea
credincioșilor români.
Biblia tradusă de Dumitru Cornilescu, tipărită
în 1921 (Ediția Princeps), a fost, și este, cursivă, ușor de citit și de
înțeles, autentică, fidelă originalului, nealterată lingvistic de trecerea
anilor. Primii trei ani după tipărire a fost acceptată în Biserica Ortodoxă
Română, apoi, datorită popularității sale, a fost interzisă de Sinod, iar
tânărul preot și călugăr, a fost exclus din Biserica Ortodoxă, împreună cu toți
colaboratorii și simpatizanții săi. Astfel s-a născut în mod natural, aș zice,
mișcarea de reformă evanghelică din Romania.
De ce a comemorat evenimentul și celebrat
Colocviul în Elveția?
Într-o predică rostită în fața unui auditoriu
numeros, D. Cornilescu a afirmat că toți oamenii sunt păcătoși și lipsiți de
slava lui Dumnezeu (cf. ep. către Romani 3:23), un ofițer de rang superior s-a
simțit ofensat și l-a provocat la duel pe cel care a citat din Scriptură un
adevăr universal. Intr-un duel dintre un tânăr călugăr și un ofițer de carieră,
cine moare primul???
Dumitru Cornilescu a fost sfătuit de prietenii
și colaboratorii săi (dar și de dușmani), să părăsească România pentru o
perioadă, până la calmarea spiritelor.
A plecat în Germania pentru o perioadă scurtă
de timp, apoi, pentru o perioadă, în Marea Britanie (ajutat de British Bible
Society, cea care a făcut posibilă tipărirea și răspândirea noii traduceri a
Bibliei, făcută de Cornilescu). În final, s-a stabilit in Elveția, unde a rămas
pâna la sfârșitul vieții sale.
Clocviul de la Montreaux a fost un eveniment notabil,
merituos și necesar. Cred că înaintașii noștri trebuiesc cinstiți și apreciați,
cu atât mai mult cu cât generații întregi de români au găsit mântuirea prin
Domnul Isus Hristos citind dintr-o Biblie care a apărut datorită viziunii,
tenacității, și muncii asidue depuse timp de 2 ani a celui ce a fost Dumitru
Cornilescu.
Surse: A. Măianu, P. Beloiu, D. Cuculea, D.
Cornilescu, Internet.
VICTOR SAINIUC
Cluj Napoca, 2025
JUBILEU DUMITRU CORNILESCU, August 2025, Montreux, Elveția
Fratele Gheorghe Pop (
Gheorghe de la vale ) a fost un poet de mare valoare pentru lumea eveanghelică
din zona noastră, a Lăpușului, dar și spre Cluj, Bistrița și alte zone.
L-am cunoscut din clasa
întâi, anul 1963 când treceam pe lângă casa dumnealui și Aurica, fiica dâsului
era colega mea de clasă, dar și a multor copii. A fost un om simplu, dar cu o
înțelepciune înaltă dată de la Dumnezeu. Când era tânăr, iernile le petrecea la
căsoiul din dealul Aruncaș și ziua dădea oile pe turiș; adică vara făceau fânul
acolo și nu-l aduceau acasă, ci iarna oamenii stăteau cu oile pe dealuri, acolo
aveau grajd și noaptea erau bine închise, iar ziua le dădea fânul lângă fârcitură.
Acolo în iernile lungi și grele nu se plictisea, ci scria poezii cum Domnul îi
dicta. Pe lângă darul de a compune poezii, avea dar și de recitat, precum și un
dar de predicare de nu te săturai să-l asculți. Predica așa de plăcut, cursiv,
cunoștea Biblia foarte bine și darul poetic se vedea și în predicare. Deși a
crescut la oi, nu era un țăran autentic, deoarece a făcut școală și a lucrat
mulți ani ca impiegat de mișcare la Autogara din Târgu Lăpuș.
FrateleGheorghe Pop, s-a născut în ziua 6 martie
1925,într-un
sat din Maramureș, numit Rohia, care a împlinit în acest an 700 de ani de
atestare.
S-a căsătorit în anul 1944 cu Floare, născută Oana și au
avut 6 copii: Maria, Liviu, Axinte, Aurica, Rodica și Florica, toți copiii sunt
la casele lor, cu copii mari, dar și nepoți.
În
anul 1946, la vârsta de20
de ani, s-aîntâlnit cu Domnul Isus
Hristos și l-a primit în inimă caDomn
și Mântuitor.
În
1947 a încheiat legământ cu EL prin botez în satulMăgoaja, comuna Chiuești. Botezul a fost
oficiat de către frațiipăstori
Rus Elisei și loan Bodolea.
Începând
cu anul 1953 a vestit Evanghelia, iar în 1955a compus primele versuri.
"David și Goliat” a fost prima poezie,
urmată de"Cartea
Esterei ”, “Esau și lacov ” etc.
Lăsându-se
sub călăuzirea Duhului Sfânt, a maiprimit și alte poezii, care sunt cuprinse în cele două
volume, pentru care mulțumesc Domnului.
În anul 2009, la vârsta frumoasă de 84 de ani, a plecat la
Domnul în patria Sa minunată.
M-am
născut într-un bordei
Învelit
cu paie
Între
miei, între căței
Și
iada cea bălaie
Ei
mi-au fost colegi de joacă.
-
în copilărie, mielul alb, cățelul brun
Și iada cea zglobie.
Aud
și acum pe mama bună
Cum
seara ne striga:
- Hai copii că-i gata cina și vine vremea grea!
Așa
mi-a fost viața, așa mi-am petrecut
O
vreme a cărui farmec eu nu l-am cunoscut.
În anul 2001 au apărut două cărți tipărite cu poezii. Primul
volum are 25 de poezii și cartea are 350 de pagini. Al doilea volum are 30 de
poezii și 356 de pagini.
Sunt onorat să fi cunoscut un astfel de om cu care vorbeam
de multe ori și avea cuvânt de îmbărbătare, învățătură, era prietenos și știa
să promoveze oamenii.
7. Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de
viețuire și urmați-le credința!
(Evrei 13:7, VDCC)
Căutând în
aceste zile prin reviste să găsesc informații despre biserici și păstori, ca să
scriu pe tărâmul istoriei baptiste, am dat peste acest articol scris de dr.
Ioan Dan, pe atunci era președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste
Cluj.M-am gândit că poate frații mei
păstori din aceea vreme se vor bucura. Articolul este scris în revista „Creștinul
Azi” din septembrie 1992, este scris de fratele Ioan Dan.
Lectură
plăcută!
„Într-o casă
de odihnă montană din apropierea Clujului, anul acesta 1992, Ia Casa Verde, Lacu
Roşu, în Munţii Harghita, au fost prezenţi aproape toţi pastorii Comunităţii
Cluj împreună cu soţiile lor.
Ce este „Casa
verde”? O casă de odihnă. Zilele s-au
depănat pe cât de plăcut, pe atît de repede, în minunat timp de rugăciune, de
studiere a Bibliei, de drumeţii odihnitoare în natură.
Tematica
urmărită în discuţii, rugăciuni și în viziunea actuală, a fost UNITATEA în
cuget şi fapt, în crez şi trăire, în familie şi biserică a tuturor membrilor
comunităţii noastre creştine. Primele raze ale răsăritului de soare îi găseau
pe pastori la locul special de rugăciune, un platou liniştit pentru meditaţie.
Prezenţa unui frate misionar din SUA, Lightsey Wallace care a susţinut Studiul
Biblic despre Familie, ne-a îmbogăţit cunoştinţele şi domeniul experimental privind
educaţia copiilor, disciplinarea creştină a acestora, pregătirea tinerilor
pentru căsătorie, familia creştină ca model în biserică şi societate.
Excursiile zilnice la Lacu Roşu, pe muntele Suhardul Mic (1352m.!), traversarea
Cheilor Bicazului-bijuterie unică a minunăţiilor create prin Legile lui
Dumnezeu - toate făcute şi trăite în acelaşi spirit al "unităţii
frăţeşti', au contribuit la recreerea fizică şi pregătirea pentru un nou an de
muncă pe tărimul răspîndirii Evangheliei. Da, serile vor fi neuitate: momentele
de părtăşie din jurul focului de tabără, cîntările şi lacrimile de bucurie vor
rămîne ca "stâlpi de aducere aminte”, pentru consolidarea cunoaşterii
reciproce a tuturor celor participanţi. Nu vom uita prima seară cu destăinuiri
şi amintiri despre întemeierea propriilor familii, apoi în seara a doua
motivaţiile dedicării lor ca propovăduitori ai Cuvîntului, seara a treia dedicată
împărtăşirii bucuriilorşi greutăţilor
din mijlocul societăţii şi bisericii locale unde Dumnezeu i-a destinat să trăiască un timp. Şi seară de
seară, ştiind că “ai în cer sus Tată, asupra-ți orice-ar veni, uitat nu te lasă”...
am înţeles ca şi poetul. ..„focul dragostei lui Isus, arde acum pe-n văţăcei”... că grupul minunat de
păstori şi soţiile lor a "crescut" în "harul şi în cunoştinţa
Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Christos”. Plecînd de la Casa Verde,
ştiam cu toţii ca zilele toamnei se apropiau cu rod bogat, dar şi cu frunze
veştede!
Fraţii şi
surorile care au experimentat îndemnul psalmistului David şi au gustat doar
pentru şase zile „dulceaţa” locuirii împreună, se vor bucura de plăcute
amintiri, iar bilanţul beneficiilor trăirii acestui verset biblic, le va fi
mare!
Invităm
pentru timpul concediilor din anul viitor, dacă va fi cu voia Domnului, să fie partaşi la odihnă şi bucuriile de la „Casa
Verde”.
Lacu Roșu şi alţi pastori, pentru ca creşterea
noastră în legătură frăţească să fie tot mai trainică.”
