Sorescu Mihail 1898 - 1965 din Sichevița

 

Fratele Mihail Sorescu s-a născut în ziua de 17 ianuarie 1898 în localitatea Sichevița, județul Caraș. Părinții s-au numit Ștefan și Cristina, de confesiune greco-ortodoxă și etnie română.

Face patru clase în localitatea sa natală.

Este contigentul militar 1920, fiind încorporat de Cercul de Recrutare Caransebeș la Regimentul 4 grăniceri, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

Auzind Evanghelia Domnului Isus Cristos predicată de fratele Constantin Buriman din Moldova Nouă, se hotărăște să-L urmeze și în 14 iulie 1924 este botezat, făcând parte din Biserica Creștin Baptistă din Sichevița.

În ziua de 10 octombrie 1926 fratele Mihail Sorescu se căsătorește în localitatea Sichevița, județul Caraș, cu Maria, născută Radovan. Cununia religioasă a fost oficiată de către frații predicatori: Ilie Craiovean și Constantin Buriman.  Domnul le-a dat doi copii: un băiat și o fată.

Dovedind o viață de trăire cu Dumnezeu și dar de a predica din Cuvânt, frații din plasa Moldova Nouă se hotărăsc să fie promovat în lucrare și este ordinat în ziua 13 octombrie 1929, ca predicator. Cercul de activitate avea 199 de frați și 85 aparținători. Fratele Mihail Sorescu locuia în localitatea Sichevița numărul 12, județul Caraș.

Fratele Mihail Sorescu a ajutat și Biserica Creștină Baptistă din Coronini.

Activitatea devotată și dragostea pentru răspândirea adevărului l-a caracterizat pe fratele Mihail Sorescu. Încă nu era ordinat, dar era foarte activ în viața comunității baptiste din zonă. Trimite anunț la revista baptistă „Farul Mântuirii”, referitor la inaugurarea localului de rugăciune al Bisericii Creștine Baptiste din Liupcova de Sus, în ziua de 8 noiembrie 1925. Era abonat la această revistă. În 1930 trimite bani pentru a-și cumpăra cartea: „Istoria Creștinismului, de Ioan Ungureanu.

Surse:

Ioan Bunaciu

Ilie Milutin

Sandi Budimir

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Adevărului

Mai jos este portretul făcut de fratele păstor Sandi Budimir, scrisă în teza de licență din 1994, „Istoria baptiștilor din Clisura Dunării”.

 

Meilă Sorescu , 1898 - 1965

S-a născut la 12 aprilie 1898 și aude vestea bună a Evangheliei la 26 de ani, în toamna lui 1923, de la fratele C. Buriman, în casa lui Iova Sorescu, unchiul său. Fiind un om inteligent, pătrunde semnificația planului de mântuire și este botezat în vara lui 1924.

Meilă Sorescu a fost un bun autodidact, cu vaste cunoștințe intelectuale. Cu o sete rar întâlnită, studiază Cuvântul lui Dumnezeu și, cu ajutorul Domnului, devine un neobosit lucrător în Sichevița, și apoi în întreaga Clisură a Dunării. A lucrat cu mult devotament și dăruire de sine, făcând tot posibilul ca Evanghelia să fie adusă în fiecare casă. Pentru a facilita întâlnirea oamenilor cu mesajul răscumpărării, organiza întruniri în propriile lor case. Toți cei însetați după adevăr, umpleau adesea până la refuz colibele, care se dovedeau neîncăpătoare.

Acest fapt a atras furia preotului ortodox Ilie Jurescu, care-l blestema atât pe Sorescu, cât și pe toți cei care erau gata să lase totul și să se dedice Domnului. În 1926, datorită deselor misiuni prin casele oamenilor din Sichevița sau Gornea, fratele Meilă Sorescu este denunțat și dat în judecată. Plutonierul major Radu Coșară, șeful secției de poliție din Moldova Nouă, alături de șeful de post din Sichevița, pe nume Șerban, motivează trimiterea în judecată spunând că este stare de asediu și nu este admisă niciun fel de întrunire după lăsarea serii.

În septembrie/octombrie 1926 este ridicat și dus înaintea autorităților spre a da socoteală de nădejdea care este în el. Plin de îndrăzneală și echipat de Dumnezeu în acest sens, fratele Meilă depune o puternică mărturie care încremenește pe ascultători și-i determină să-l elibereze. Nimeni și nimic nu l-au putut opri în a misiona prin casele oamenilor din satele vecine.

În 1928, văzând nevoia unui loc de închinare, dă tonul ideii unei construcții de casă de rugăciune pentru biserica baptistă din Sichevița. Familia Sorescu a vândut un lanț de pământ, pentru suma de 25.000 de lei. Banii s-au folosit pentru cumpărarea locului de biserică. Suma donată era mai mult de jumătate din prețul total de cumpărare al acelui loc.

În 1929, membrii bisericii baptiste din Sichevița îl aleg pe Meilă Sorescu ca pastor și pe 13 august fratele este ordinat pentru bisericile din Sichevița, Gornea, Liubcova, Berzasca, Cozla – Sirina. Meilă Sorescu a fost un om corect, activ și devotat lucrării Domnului, care a demonstrat că este un foarte talentat predicator. El a făcut cursuri de pregătire în vederea predicării cu fratele I. R. Socaciu la Moldova Nouă, Cornin și Pojejena. Având o statură impunătoare, fiind prezentabil și cald în mesajul prezentat mulțimilor, Dumnezeu s-a folosit de el spre a aduce mulți la pocăință și mântuire. El a fost supranumit ,,botezătorul” din Clisura Dunării, pentru că a oficiat majoritatea botezurilor în acea perioadă.

Fratele Sorescu a avut mult de suferit din pricina credinței sale și a lucrării Domnului. Astfel, în 1951, chiar în ziua de Rusalii, este deportat în Bărăgan, împreună cu toată familia sa. Prigonitorii Evangheliei au fost foarte satisfăcuți de această măsură, exprimându-se astfel: ,,Nu-i vom mai auzi glasul lui Meilă...” Familia Sorescu a fost învinuită că ar fi fost chiabură, dar lucrurile nu au stat chiar așa. În sat au fost și alte familii, mult mai înstărite, ostile Evangheliei, dar puse bine cu autoritățile. Toți aceștia au complotat în deportarea fratelui și familiei Sorescu, pentru a scăpa de el. În acest fel, credeau că vor stopa înaintarea Evangheliei biruitoare. Familia Sorescu a fost o familie foarte bine organizată. Preocuparea de bază a lui Meilă Sorescu a fost creșterea albinelor. Acesta ar fi constituit și motivul principal al deportării: numărul prea mare de stupi.

Învățând de la albine, fratele Meilă a știut să-și organizeze familia și biserica. Deși în Bărăgan i s-a impus domiciliu forțat, el nu a stat în loc, ci a misionat în satele din jur, ducând cu el vestea bună a Dumnezeului Atotputernic. A colaborat în lucrare cu fratele Drăgănici de la Vrani, un foarte bun cântăreț, cu care a deschis un loc de închinare la Roșet, lângă Călărași. Tot timpul cât a stat în Bărăgan, a vizitat toate bisericile din apropiere și a mărturisit cu tărie Cuvântul lui Dumnezeu.

Timp de 5 ani și 7 luni a fost util lucrării lui Dumnezeu din Bărăgan, unde a experimentat dragostea și grija Domnului față de familia sa, așa cum altădată a experimentat fratele Ilie. În toată această perioadă au fost ajutați cu bani și pachete de frații din Banat sau din țară, mulți dintre ei fiindu-le necunoscuți.

În anul 1957 se reîntoarce acasă, unde își continuă activitatea ca pastor, până în 1965 când este chemat acasă la Domnul. În memoria afectivă a clisurenilor, figura lui rămâne vie. Urmele pe care le-a întipărit în marea lucrare a Domnului vor rămâne neșterse.

 

 

 

Tomulețiu Nicolae 1928 - 2021

 

Fratele Nicolae Tomulețiu s-a născut în ziua de 1 octombrie 1928. Părinții fratelui se numeau Ioan și Floare.

Fratele Nicolae Tomulețiu se căsătorește și Dumnezeu îi dă patru copii: Simona născută în anul 1957, Marius născut în 1958, Sanda născută în 1962 și Ioana născută în anul 1971.

A oficiat un botez în Biserica Creștin Baptistă din localitatea Racoviță, județul Sibiu.[1]

În ziua de 26 august 2001 oficiază un botez la Biserica Creștină Baptistă, „Harul” din Sibiu.

La serbarea de 100 de ani a Bisericii Creștine Baptiste din Câmpulung Moldovenesc din ziua de 11 august 2019, fratele Nicolae Tomulețiu din Sibiu, un veteran al lucrării duhovnicești în biserica din Câmpulung, în care a slujit în anii ‘70 a uluit asistența prin cântarea și mesajul inspirat.[2]

Fratele Nicolae Tomulețiu a păstorit Biserica Creștină Baptistă din Câmpulung, Biserica Creștină Baptistă din  Sibiu, și Biserica Creștină Baptistă din  localitatea Cristian de lângă Sibiu.

Fratele Nicolae Tomulețiu la venerabila vârstă de 93 de ani în luna octombrie a anului 2021 este chemat de Dumnezeu în veșnicie.[3]

Rog pe această cale pe toți cei ce știți alte informații despre fratele Tomulețiu, să mi le transmiteți, pentru ca să completez biografia fratelui Nicolae Tomulețiu. Mulțumesc anticipat!

---

[1] Îndrumătorul Creștin Baptist, Anul XXXXIV, Nr. 2/1989, martie – aprilie, p. 9.

[2] Creștinul Azi, Nr. 6, noiembrie – Decembrie 2019, p. 19.

[3] Radu Cimpean, informație primită de la păstor la Biserica Creștină Baptistă „Betania” Sibiu, 16.06.2022.

De ce te miri creștine, citește Biblia și vei vedea că este scris

 

Mi se pare lipsit de noimă să ne uimim la câte un personaj lipsit de orice logică biblică și ne mirăm cu mirare mare că face lucruri judecate aspru de Dumnezeu. Distribuim păcatul ca să-i facem publicitate și să dăm idei la cei interesați și într-o naivitate crezând că scoatem păcatul la iveală, de fapt, noi ne mirăm în loc să ne pocăim, să strigăm către Dumnezeu și să predicăm drept Cuvântul Evangheliei.

Pentru cei ce citesc și studiază Biblia este de nescuzat mirarea provocată de practicile păgâne și spurcate care intră în unele biserici creștine, așa ne spune Biblia că va fi în vremea din urmă:

Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2. abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. (1 Timotei 4:1-2)

 

Rugămintea mea pentru cine vrea, ieste să nu mai distribuie păcatele oamenilor, predicați repercusiunile acestor practici și spuneți hotârăt ce spune Dumnezeu: „sunt vrednici de moarte”

32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:32)

 

Suntem așa de sfioși, nu vrem să jignim, nu vrem să judecăm, dar ce vrem să facem? Să vină mânia lui Dumnezeu peste noi? Să ne mirăm că parte din lumea creștină nu practică ce este scris sau să ne pocăim, să ne rugăm și să predicăm cu dragoste și îndrăzneală Cuvântul? Nu predicăm din înțelepciunea noastră, din îvățătura lumii acesteia, ci din Cuvântul lui Dumnezeu care este:

12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.(Evrei 4:12)

 

Tot ce spune Biblia este adevărat atât cu privire la dragoste, dar și asprimea lui Dumnezeu. Dumenzeu este îndelung răbdător dar pedepsește păcatul, are milă, dar se termină acolo unde îngâmfarea ajunge la culme.

Durerea mare este că noi și membri bisericilor noaste tindem spre o împlinire negativă a Cuvântului lui Dumnezeu. Știm despre dragoste că se va răci, dar nu o aprindem, știm că credința va fi înlocită cu idei și totuși nu strigăm cu putere: „Doamne înflăcărează-mă” și „Doamne mărește-mi credința”.

Domnul să ne pună pe inimă mie și ție să punem în practică.

37. „Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului. (Evrei 10:37-39)

Bel Constantin 1955 – 2022 din Târgu Lăpuș

Constantin Bel s-a născut în 10 iulie 1955 în localiatea Răzoare. Din copilărie a rămas orfan de amândoi părinții, fiind luat împreună cu frații lui de fratele tatălui său.

În anul 1974 fratele Constantin își predă viața Domnului Isus și este botezat în Biserica Penticostală din Răzoare.

Se căsătorește cu sora Aurora din Poiana Blenchi și se stabilesc în orașul Tg. Lăpuș și Domnul le dă trei copii care acum sunt căsătoriți la casele lor.

Din anul 2000 este membru în Biserica Baptistă din Tg. Lăpuș și a slujit Domnului cu cântările, făcând parte și din Comitetul bisericii. A fost și un bun organizator în lucrarea cu copiii, pe care a desfășurat-o în cadru bisericii.

În ziua de 09 iunie Domnul și-a chemat slujitorul credincios acasă în Împărăția Sa cerească.

La revedere frate Costică până la sunetul trâmbiței lui Dumnezeu care va suna întâlnirea celor credincioși!

                                                                         2012

Hoduț Alexandru din Gruilung

 

Fratele Alexandru  Hoduț a primit Cuvântul Domnului în urma predicării fratelui Mihai Cornea și a făcut parte din primul grup de oameni din Gruilung care au fost botezați în anul 1907.

Se pare că fratele Alexandru  Hoduț a plecat în America pentru o vreme fiind ales ca diacon al Bisericii Creștine Baptiste din Akron.

În zilele de 1, 2, 3 și 4 septembrie 1916 are loc Conferința anuală a Asociației Baptiste Române din America și fratele Alexandru  Hoduț este ales în Comitetul de literatură, casier.

Fratele Alexandru  Hoduț a participat la o frumoasă serbare în Biserica Creștină Baptistă din Vinteri unde a predicat și a dat Cina Domnului în ziua de 15 august 1930 cu ocazia unui botez cu 39 de suflete oficiat de fratele predicator Ioan Țirban.

A doua zi de Rusalii a anului 1941 fratele Alexandru  Hoduț, alături de alți frați predicatori predică la botezul cu 31 de suflete ținut în Biserica Creștină Baptistă din Dușești. În ziua de 6 iunie 1941 împreună cu corul Bisericii din Gruilung face un frumos program de evanghelizare în Biserica Creștină Baptistă din Țăsad, județul Bihor.

A păstorit Biserica Creștină din Gruilung între anii 1938 – 1944, biserica din Lăzăreni între anii 1936-1941.

În afara lucrării de păstorie a bisericilor, fratele Hoduț a fost ales din anul 1930 în Conducerea Comunității Baptiste de Oradea.

Negăsind în arhiva Uniunii fișa de păstor a fratelui Hoduț nu am avut mai multe date de identificare, de aceea, pe această cale aș dori să rog frumos pe cei care au alte informații sau date biografice  despre acest om al lui Dumnezeu, să mă contacteze pe pagina de blog. Vă mulțumesc anticipat!

Surse:

Ioan Bunaciu

Otniel-Laurean Vereș

Creștinul

Farul Creștin

Lumina

Țeț Gheorghe 1928 - 2013 din Oșand

 

Fratele Gheorghe Țeț s-a născut în ziua de 17 mai 1928 în localitatea Oșand, județul Bihor. Părinții s-au numit Ioan și Elisabeta, de naționalitate română.

În anul 1946 este botezat, iar în anul 1956 este ordinat pentru Bisericile Creștine Baptiste din Macea, Gurba, Șicula și Chereluș, județul Arad. Termină Seminarul Teologic Baptist din București, promoția 1957/1958.

Pentru că avea un dar mai aparte de predicare și avea trecere în fața oamenilor, autoritățile comuniste i-au ridicat legitimația de păstor, adică recunoașterea. Fratele s-a recalificat și s-a angajat la CFR Mediaș, ca electrician. În anul 1965 se mută cu familia în acest oraș. Fiind un bun evanghelist și fiindcă avea permis de călătorie cu trenul, fratele face misiune în localitățile din jurul orașului, dar și mai departe, ajungând până la Craiova.

Se căsătorește în anul 1953 cu sora Maria și Domnul le dă trei copii.

„În 1973 a venit păstor la Craiova Ţeţ Gheorghe din Arad și el era absolvent al Seminarului Baptist. De îndată ce a venit Ţeţ la Craiova s-au schimbat lucrurile, a adunat bani de la bisericile baptiste mari din țară și a cumpărat un imobil pe strada Henri Barbusse nr. 1, unde a amenajat o sală de închinăciune şi locuinţă pentru păstor şi sub păstorirea lui, biserica a crescut la 55 de membri. El a păstorit biserica din Craiova până în 1977”.

În anul 1977 se mută din nou la Arad și păstorește Bisericile Creștine Baptiste din:  Zimandul Nou, Credinţa, Comăneşti, Urviş, Botfei, Chişlaca, Siad, Mărăuş, Pâncota și Beliu.

După ce a intrat în pensie, a continuat să se implice în lucrarea de misiune din Oltenia. Inima i-a fost întotdeauna îndreptată spre misiune și a dorit să fie îngropat în Oltenia.

În ziua de 30 iulie 2013, după o viață de dedicare în slujre, Domnul își cheamă slujitorul acasă în Patria Sa.

Surse:

Ioan Bunaciu

Ovidiu Hanc

Arhive

Farul Creștin