joi, 20 aprilie 2017

Radula Pavel 1898 – 1986



Pastorul baptist Radula Pavel,  fiul lui Pantelemon și Anuța, s-a născut în localitatea Turnu Rueni,  la data 23.09.1898.
După terminarea claselor primare intră ca ucenic la Caransebeș.
În anul 1918 se căsătorește cu sora Iconia Jigore din Borlova.
În anul 1920 la Caransebeș a auzit Cuvântul Domnului de la fr. Ciortuz Pavel din Rudăria și a hotărât să își predea viața Domnului Isus.
În anul 1921 este botezat de pastorul Drăgilă Dumitru. Dând dovadă de calități deosebite a fost ales evanghelist în anul 1923, iar în 1925 este ordinat ca păstor pentru Biserica baptistă din Borlova.
A fost președinte de Comunitate și membru în Comitetul Uniunii.
În anul 1962 se pensionează.
Fratele a suferit mult din cauza credinței, a fost arestat  de mai multe ori și a îndurat multe prigoane din cauza regimurilor prin care a trecut.
În anul 1976, aprilie 14, la vârsta de 79 de ani a încetat din viață. La serviciul de înmormântare au luat parte frați din conducerea Uniunii, Comunității Baptiste Timișoara și alți frați păstori din zonă. A cântat corul și fanfara Bisericii.
Mulțumim Domnului pentru un astfel de frate credincios în slujba Domnului.

Sursa:  „Îndrumătorul Creștin Baptist”.


sâmbătă, 15 aprilie 2017

Isus Hristos, Împăratul, a înviat și este viu!




În dimineața învierii vorbim tot de Isus Hristos, Împăratul, care a înviat și este viu în veci de veci. Acest Împărat rămâne același, prietenos, cu glas blând, care te cheamă: „Veniți la Mine”.  O dată înviat este viu, maiestos, glorios.
L-am disprețuit, batjocorit, bătut, omorât, dar acum a-înviat. 
Ce voi face acum? Nu trebuie să ne speriem, nu trebuie să ne ascundem de El. El poate fi bucuria noastră, dacă ne predăm  și umblăm în ascultare de El.
Nu mâncarea trebuie să ne bucure mult, ci faptul că Isus este viu și ne primește la El cu toată dragostea ce o are pentru noi.


I. Și-a schimbat structura trupului, dar nu a caracterului.
După înviere, Domnul Isus putea merge la marele preot acasă, la Pilat, la cei mai mari din Sobor,  să le țină un discurs tăios, dar a ales să meargă la cei ce-l iubeau și erau risipiți.
Deși Dumnezeu l-a înălțat nespus de mult, i-a dat un Nume mai presus de orice nume, El rămâne același, smerit, blând, plin de bunătate, același care ne caută, căruia îi pasă de noi și nu ne abandonează.
Petru era trist pentru ce a făcut, dar Domnul înviat îl caută.

7. Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.”  (Marcu 16:7, VDCC)
34. şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”
(Luca 24:34, VDCC)


 
II. Și-a schimbat structura timpului, dar nu a prezenței
În timpul pribegiei Sale pe pământ, mergea din loc în loc, era supus timpului, era prezent doar într-un singur loc. Acum este în afara timpului, dar este prezent lângă cel ce-l caută din toată inima.

37. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
38. cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

(Faptele apostolilor 10:37-38, VDCC)



III. Și-a schimbat structura  puterii, dar El este același
Când Domnul Isus a intrat în trup omenesc, deși era Dumnezeu, puterea Lui era limitată datorită voinței Lui ca să nu nimicească cu suflarea gurii Lui omenirea care zăcea în păcat și întuneric.
Acum Domnul este înălțat în slavă, la dreapta Tatălui, dar este același Împărat personal care ne cheamă pe nume.

14. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
15. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16. Isus i-a zis:
„Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”
17. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
(Ioan 20:14-18, VDCC)


Acest Împărat să fie bucuria și pricina laudelor noastre,  pentru că a suferit în locul nostru și a adus mântuire pentru neamul omenesc.
Aceasta este marea dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. Pe El să-L iubim și să-L ascultăm în veci de veci. Amin.

vineri, 14 aprilie 2017

Isus Hristos, Împăratul răstignit pe cruce




Azi, vineri 14.04.2017, sărbătorim moartea pe cruce a Domnului Isus Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu. Acest eveniment scoate la lumină dragostea mare a lui Dumnezeu pentru omenire și la cealaltă extremă, răutatea mare a omenirii în ansamblul ei. Azi să ne coborâm în noi înșine și să ne analizăm în lumina Calvarului trăit de Domnul Isus și vom constata că suntem  vinovați de suferința Domnului.
Văzând procesul Domnului Isus constat următoarele 3 adevăruri care le prezint mai jos, dar te rog vezi  și concluzia ce o trag.

I. Umanitate fără omenie
Dumnezeu i-a dat numele de OM la acea ființă plămădită din pământ, dar lucrată cu măiestrie  de mâna sfântă a lui Dumnezeu, apoi i-a dat suflare de viață. OM înseamnă ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat.
OM ar trebui să însemne omenie, omenos, adică plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, demnitate, noblețe.
Unde au fost toate aceste calități când Pilat ia cuvântul și spune:

5. Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură.
„Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
6. Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9. A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
11. „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: „Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”
13. Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: „Gabata.”
14. Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor:
„Iată Împăratul vostru!”
15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!”
„Să răstignesc pe „Împăratul vostru”?”,
 le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”
16. Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.

(Ioan 19:5-16, VDCC)


Frumos sună definiția, dar Dumnezeu spune despre om cu mii de ani în urmă, următoarele:

5. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
(Geneza 6:5, VDCC)


II. Religie fără nimic sfânt

Când ne gândim la religie, religios, avem impresia că aceste cuvinte sunt deasupra a ceea ce este Omul, pentru că acest cuvânt se leagă de Dumnezeu, sfânt, sfințenie, milă, îndurare, dragoste, sentiment, plăcerea de a face binele, iubirea de aproapele și așa mai departe.
Cum au putut cei mai înalți prelați religioși să vadă cum este bătut Domnul Isus, este chinuit, biciuit de Pilat ca să stârnească mila, compasiunea acestor oameni care erau reprezentanți ai lui Dumnezeu și totuși erau tari ca cremenea, fără milă, fără dragoste, nimic sfânt.

III. Judecată fără dreptate

Pilat în lumina dreptului Roman nu găsește nici o vină, ba mai mult se laudă că are putere   să-L elibereze pe Domnul, dar de ce nu o face? Dacă ești judecător și trebuie să împarți dreptatea,   fă-o, ca să nu afectezi noțiunea de dreptate.
Nu a făcut nimic rău, dar tot îl răstignesc pentru că umanitatea nu are omenie, iar religia nimic sfânt și când dreptatea le vede de ce ar fi ea mai deosebită!
Concluzia
Modelul umanității, al religiei sfinte și a judecății drepte, nu ne aparține nouă, deși Dumnezeu ne-a dat aceasta prin numele de OM. Vedem însă omenie, model sfânt, atitudine de o noblețe desăvârșită, doar la un singur OM, Isus Hristos.
Acest om este Omul Durerii

3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

(Isaia 53:3-8, VDCC)


Acest om ne cheamă la El să învățăm de la El, să trăim ca El, să fim asemenea Lui.

28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

(Matei 11:28-30, VDCC)

Ne cheamă să cinăm cu el.
Ce vom face?
Numai în El vom găsi umanitate, religie sfântă și judecată dreaptă.

 12. De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.
13. Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui.
14. Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.
15. Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
16. Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

(Evrei 13:12-16, VDCC)

Domnul să ne ajute!

miercuri, 12 aprilie 2017

La Cină, cu Împăratul smerit și blând




În ziua de joi din Săptămâna Patimilor, Domnul Isus, Împăratul smerit și blând al lui Israel, a stat cu ucenicii la masă, spunându-le  că mult și-a dorit să ajungă  acest ceas. Ceasul șederii noastre alături de acest Împărat este mult așteptat de El. El ne așteaptă, ne caută cu multă atenție, dar ce vom face noi? Atenția Lui este îndreptată cu multă dragoste spre fiecare din noi și de aceea stă cu multă răbdare și bate ca să-i deschidem, așteaptă să-i confirmăm invitația și să fim prezenți la ceasul Cinei. Nu uita, acest Împărat este Împăratul Universului.
1. Vom alege să stăm la masă cu Împăratul smerit și blând? sau
2. Vom alege să trăim în lucruri neîngăduite de Dumnezeu.
Cuvântul Domnului ne avertizează și ar fi bine să luăm seama.

3. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.
4. De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.
5. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.

(1 Petru 4:3-5, VDCC)



28. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
30. bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,
31. fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
32. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

(Romani 1:28-32, VDCC)

10. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11. şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.

(Efeseni 5:10-13, VDCC)


I. Împăratul smerit și blând, așteaptă mult,  cu dor nespus, într-un mod special ceasul să fim împreună la masa Lui.

15. El vorbi astfel: „Mult am aşteptat ceasul acesta, cu dor nespus, căci am ţinut în mod special să iau cina aceasta pascală împreună cu voi, înainte să înceapă suferinţele mele.
(Luca 22:15, NTIT)


Alte traduceri ale acestui verset:

15. Şi au zis lor: „Cu dor am dorit să mănânc aceaste paşti cu voi, mai înainte de patima Mea. (Luca 22:15, BB1795)
15. Şi a grăit către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşte, mai înainte de patima mea. (Luca 22:15, BRC)
15. Şi le-a spus: Cu multă dorinţă am dorit să mănânc acest paşte cu voi înainte de a suferi eu; (Luca 22:15, BTF)
15. Şi El le-a zis: „Am tînjit cu dor să mănînc Paştele acesta cu voi înainte ca să sufăr, (Luca 22:15, NT-CLV)
15. Şi a zis lor: Cu poftă am poftit aceste Paşti să le mănânc cu voi, mai-nainte de patima mea. (Luca 22:15, NTS)
15. El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea; (Luca 22:15, VDCC)


Dacă Domnul dorește cu atâta ardoare să fii la masa Lui, nu îl refuza pentru că refuzul te va face să nu intri și să nu guști din Cina Lui.

15. Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
16. Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi.
17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata.”
18. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.”
19. Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.”
20. Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.”
21. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: „Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.”
22. La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.”
23. Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
24. Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.”
(Luca 14:15-24, VDCC)


II. Locul Cinei este ales de Împărat.

17. În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?”
18. El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.”
19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile.
20. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

(Matei 26:17-20, VDCC)


III. În timpul Cinei nu încerca să gândești rău  Împăratului sau cum ai putea să-i faci rău.

21. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
22. Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”
23. Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.
24. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”
25. Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”

(Matei 26:21-25, VDCC)

El știe ce este în inima ta și dacă îți descoperă nelegiuirea pocăiește-te pentru că el vrea să cineze cu tine și în Împărăția lui Cerească.

29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
(Matei 26:29, VDCC)


IV. După ce ai stat la masă cu Împăratul să nu-L contrazici pentru că El are dreptate, întreabă-te mai bine cine ești.
În timpul cinei nu încerca să corectezi acțiunile Împăratului pentru că el știe ce face.
El are încuviințarea Tatălui și Fiul face ce vede pe Tatăl făcând.

19. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.
20. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.

(Ioan 5:19-20, VDCC)


Apostolul Petru a încercat în atitudinea lui de smerenie să nu îl lase pe Domnul Isus să-și facă lucrarea încredințată de Tatăl Lui, dar a fost corectat cu blândețe.

3. Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.
5. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”
7. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
8. Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”
9. „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”
10. Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”
11. Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”
12. După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
13. Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.
14. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
15. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
16. Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.

(Ioan 13:3-17, VDCC)


La ceasul Cinei, este bine să ascultăm de glasul celui ce ne-a invitat, atunci ne vom bucura cu El veșnic.