miercuri, 17 iulie 2024

Prima Școala publică Românească din America a fost înființată de un baptist în anul 1921

 

Nici nu știu cum să încep a spune, ce am descoperit în căutările mele despre baptiști. Nici nu căutam așa ceva, nici nu îmi trecea prin cap să caut, dar căutând despre formarea bisericilor baptiste din Canada, am dat peste această informație care, ce este drept, mi-a căzut tare bine. Ale lui Dumnezeu sunt tainele și noi le descoperim după voia sa.

Informația din titlu nu aparține unui baptist, nici chiar al unui pretien de-al baptiștilor, nici de „propaganda baptistă” din America, ci de un diplomat acreditat de Regatul României Mari, să ajute comunitatea românească din America. După Marea Unire din 1918, problemele românilor au fost mari și trebuiau rezolvate. Cei mai mulți români erau din Transilvania, Imperiul Austro-Ungar și odată cu desființarea lui, românii veniți s-au văzut cu agoniseala lor blocată. Trebuiau ca acești români să-și refacă actele și să intre în legalitate.

Domnul Șerban Drutzu scrie această carte la Washington, D. C. în anul 1922 și este tipărită la Chicago, la o tipografie românească. De la domnia sa aflăm ce istoricii noștri baptiști nu au scris și nu au descifrat bine, despre bisericile baptiste române din Canada, subiect despre care voi scie în alt articol.

În carte se vorbește de ocupația românilor, presa românească, biserici românești. Autorul se ocupă doar de Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică și nu amintește despre bisericile baptiste românești și ziarul lor „Chreștinul”, fondat în anul 1913 de Louis Avram Gredys, de care am scris zilele acestea AICI.

Redau articolul din carte așa cum este scris:

„Aici e locul a spune că în ce privește școala românească în America, nu s-a făcut aproape nimic. Abia în toamna anului 1921 s-a deschis o școală "Regele Ferdinand" în orasul Indianapolis.

Mișcarea a pornit exact pe calea descrisă mai sus, învațător fiind un baptist, student la teologie și care deși funcționează ca preot, nu e recunoscut. Deși acest început a fost primit cu bucurie si entuziasm de catre membrii parohiei din Indianapolis, autorul a avut deziluzia sa fie informat ca acest, — să-i zicem preot, — la baza unui asemenea început "dezinteresat" nutrește alte intenții; ar fi o adevărată fericire dacă informațiile mele s-ar dovedi inexacte. Vestea deschiderii acestei școli a deșteptat interesul celorlalte centre românești, la

Detroit si Alliance punându-se în discuție formarea unei alteia”.

Dacă ne spunea numele studentului baptist român era și mai bine, dar cum nu ni l-a spus, bănuim doar.

Nu știu să răspund, poate mă ajută cineva, câteva păreri despre cine ar fi putut face acest lucru. Păstorii care au păstorit biserica baptistă din Indianapolis în jurul anului 1920 – 1922 sunt:

„La sfârşitul războiului (1918) cei mai mulţi dintre fraţi s’au reântors în România. Aflăm apoi ca premergător pe fratele George Kish, iar în urma acestui frate a luat conducerea fratele Pavel Brânduşe.”

Un student foarte activ care scria Lecțiunile pentru Școala Duminecală în anul 1921 a fost și fratele Pantelimon Andrișan. A terminat în anul anul 1922 Seminarului din Louisville. Poate dumnealui să fie pentru că pleacă în România după absolvire și devine profesor la Seminarul Teologic Baptist din București.

Rămânem cu întrebarea la care nu avem răspuns, dar cu bucuria că Dumnezeu a pus pe inima unui baptist să deschidă o școală românească în America, după care s-au înmulțit aceste școli.

Surse:

Șerban Drutzu

Vasile W. Jones

Revista Chreștinul

joi, 11 iulie 2024

De ce înfloreşte baptismul între români? O constatare de acum 110 ani

 

Această întrebare care are și un răspuns foarte bun, a fost pusă în Statele Unite la sfârșitul anului 1913 de către ziarul românesc „Românul” și preluat de ziarul „Unirea” din 6 ianuarie 1914. Nu am găsit ziarul care a pus această întrebare în articolul: „Biserica baptistă română în America”, dar atât cât am aflat am dorit să-l fac public, că răspunsul la această întrebare este valabil perfect și azi. Îmi doresc ca așa să spună oamenii despre poporul baptist din România, cum s-a spus despre cei din America acum 110 ani.

Amin! Așa să fie! Doamne dă izbândă!

Lectură plăcută!       

„Biserica baptistă română în America

Sub acest titlu numărul din urmă al ziarului „Românul” („The Roumanian”) din Cleveland, publică un dureros adevăr, asupra căruia atragem atenţia celor chemaţi a se îngriji de starea sufletească a credincioşilor noştri, care au trecut în America.

Extragem şi subliniem câteva pasaje.

  „Nu misionarii baptişti au umblat să prindă sufletele române, ci românul flămând de hrană sufletească, a mers la biserica lor. S-au dus unii pe la cele ungureşti, pe la cele germane, pe la cele englezeşti.

Când numărul mereu crescând al românilor, ce vizitau adunările baptiste, a atras atenţia predicatorilor baptişti, atunci s-a hotărât înfiinţarea de adunări şi misiuni române. Aşa s-a născut acest curent nou religios, fiind de la început o necesitate, şi de aceea înfloreşte mereu, fiind din ce în ce o şi mai mare necesitate. Este astăzi o organizare română baptistă, ce lasă cu mult în urmă pe celelalte organizări religioase ale noastre.

Există în prezent 6 misionari, care conduc 6 comunităţi bine organizate. Unii din ei au pe lângă biserica principalî şi filiale în oraşele învecinate. După ce se înşiruie organizarea baptiştilor, articolul încheie, cu următoarea concluzie justă: Hannibal ante portas! (Hanibal la poara cetăţii) strigau romanii în lupta de la Canea şi au fost învinşi. „Ne mânâncă pocăiţii” strigă preoţii noştri, iar mâinile le ţin în sân, vor fi învinşi. Ce vor ajunge cu văităturile şi plângerile lor? Vor atrage numai atenţia tuturor asupra baptiştilor, iar numărul celor convertiţi va creşte.

De ce înfloreşte baptismul între români? Din trei motive:

1. Fiindcă umple un gol mare, simţit în inima Românului.

2. Fiindcă preoţii noştri prin purtarea lor gonesc pe oameni din biserica străbună.

3. Fiindcă predicatorii baptişti sunt oameni întregi, cinstiţi, lucrători, neiubitori de arginţi şi cu totul supuşi scopului ce reprezintă.”

sâmbătă, 6 iulie 2024

DIICOT-ul românesc devine Barnevernet norvegian ca să fure copii, fiind ajutat de propaganda PRO-TV?

 



După evenimentele din 1989 scria pe sigla televiziunii, „Televiziune Liberă” și am crezut că va fi liberă cum scrie, dar nu a fost să fie. În ianuarie 1990 deja s-a format lozinca „Cu televizorul ați mințit poporul”, concluzia mea azi este că televizorul nu se poate debarasa de meteahna comunistă, minciuna.

S-au format multe televiziuni de știri care fluturau că ele informează corect și că divulgă doar adevărul. Așa îmi pierdeam serile să ascult adevărul de la televiziuni care aduceau documente și oameni ca să-și susțină adevărul lor. Al lor era adevărul, dar nu era adevărul adevărat, ci manipulere destul de grosolană în favoarea patronilor lor pe care îi apărau cu îndârjire.

Au trecut câțiva ani și demult am renunțat la unul câte unul din posturile de televiziune și am rămas cu două, pe care le urmăresc la principalul jurnal ca să mai aflu ce se întâmplă în țară și în lume. Cele două sun PRO-TV și DIGI24, de la acestea mă informez aproape zilnic. Nu am zis că sunt ușă de biserică.

În ziua de 18.06.2024 se dă pe post sub titlul: „Acuzații șocante la adresa unei fundații baptiste din Botoșani. Mai mulți copii aflați în sistemul de protecție al statului ar fi fost agresați fizic, pedepsiți și puși la muncă de personalul organizației care trebuia să îi îngrijească.” Corespondentul din zonă era doamna Elena Bejinaru. M-a cutremurat acest lucru, știind că copiii baptiștilor nu sunt obligați să urmeze calea părinților. Știrea este de la PRO-TV și ar trebui să fie corectă.

Totuși am îndrăznit în ziua de 19.06.2024, după ce a apărut comunicatul pastorului Bisericii Creștine Baptiste din Botoșani, să mă adresez postului de televiziune. Robotul a scris că îmi mulțumește pentru mesaj, că va fi analizat și că voi fi contactat în cazul în care acestea sunt de interes pentru noi, adică PRO-TV.

Am așteptat mai mult de o săptămână și azi, 28.06.2024 am scris din nou să văd dacă voi primi un răspuns. Răspunsul nu a venit și am apreciat că informația dată de postul PRO-TV ascunde dedesupturi mizerabile.

În ziua de 5 iulie 2024 a apărut un reportaj realizat de Radio Vocea Evangheliei Suceava, numit „Un reportaj fără titlu”, prin care înțeleg prea bine ce se întâmplă. Acel lucru l-am bănuit și cred că DIICOT este condus de minți înfierbântate de diavol, care nu vreau ca copiii să primească o educație creștină, demnă de civilizația umană.

PRO-TV-ul este un exponent ca celelalte televiziuni, al unor interese murdare, precum a fost și patronul său, ajuns la pușcărie, Adrian Sârbu.

Cred că și postul de televiziune PRO-TV, chiar dacă este foarte influient, trebuie să spună adevărul, să facă anchete cum face în alte cazuri. Este acest post mai presus de principiile pe care le invocă, față de lege și de bun simț? Doamna Elena Bejinaru, autoarea reportajului, este corectă când aduce în spațiul public așa acuzații?

Aștept o intervenție promptă a conducerii Uniunii noastre baptiste, să ia în atenția dumnealor acest caz și să ia măsuri în consecință.





vineri, 5 iulie 2024

Pilonii Apologeticii - de Dr. Octavian Caius Obeada

 


Fondatorul Institutului de Apologetică Vox Dei, vine în fața studenților săi, dar și a publicului dornic de cunoaștere, cu o nouă carte prin care vom putea obține un fundament mai solid în domeniul Apologetic.

Cartea poartă titlul:

Pilonii Apologeticii:

Îndrumări prin complexitatea apărării Creștinismului”

Această lucrare oferă o abordare cuprinzătoare asupra apologeticii creștine, explorând atât fundamentele istorice și culturale cât și metodele și ramurile acestei discipline. Începând cu contextul istoric al societății greco-romane și al Creștinismului timpuriu, cartea examinează impactul și moștenirea apologiei creștine, relevanța sa continuă și principiile apologetice ale apostolului Petru. De asemenea, sunt discutate scopurile apologeticii, uneltele folosite și nevoia persistentă de apărare a credinței creștine. Continuând cu problemele și metodele în apologetică, cartea analizează ramurile diverse, de la apologetica biblică și teologică la cea filozofică și științifică, fiecare abordare fiind detaliată și contextualizată. Strategiile în apărarea credinței, inclusiv modele precum apologetica clasică, evidențialismul și presupoziționalismul, sunt explorate pentru a oferi cititorilor instrumente practice. În final, sunt abordate obiecțiile comune și clarificări esențiale despre apologetică, încheind cu concluzii care subliniază importanța continuă a acestei discipline în viața creștină.

Cartea are 512 pagini, se poate obține de la Editura Risoprint, din Cluj Napoca, la prețul de 60 de lei. http://www.risoprint.ro/detaliicarte.php?id=2478

Mai multe detalii puteți vedea AICI și AICI

Felicitări autorului pentru efortul făcut!

DESPRE AUTOR:



Dr. Octavian Caius Obeada este absolvent al Universității Binghamton (Universitatea de Stat din New York la Binghamton este o universitate publică de cercetare cu campusuri în Binghamton), cu masterat și doctorat în Nursing Practice, specialitatea “medicină de urgență”. Fondator al Misiunii Vox Dei, apologet creștin, editor al Publicației de Apologetică, fondatorul Biblioteci Online Vox Dei, autor și cercetător independent în domeniile teologiei și apologeticii precum și Director pentru Misiunea Reasonable Faith / Romanian Chapter. Este apologet creștin român, fiind implicat în acest domeniu de peste 24 de ani. De asemenea, este și fondatorul Institutului de Apologetică Vox Dei din anul 2021 (www.voxdeiinstitute.com), pe care îl conduce alături de o echipă de alte persoane din diferite confesiuni creștine din România, coordonând programe de studiu apologetic, de la începători, mediu la avansați. Predă la Institutul Teologic Baptist din București cursuri de apologetică creștină din 2023.

Cuprins

Introducere

Capitolul 1: Ce este apologetica

Context istoric și cultural

Contextul societății greco-romane

Apologia în Creștinismul timpuriu

Impactul și moștenirea ”apologiei” creștine

Utilizarea în Noul Testament

Relevanța continuă în apologetica creștină

Contextul și importanța apologiei

De ce avem nevoie de apologetică?

Principiile apologetice ale apostolului Petru

Capitolul 2: Scopul apologeticii

Uneltele apologeticii

Capitolul 3: Probleme și metode în apologetică

Cine are nevoie de apologetică?

Răspuns unor oportunități

Metode apologetice

Capitolul 4: Ramuri ale apologeticii creștine

Apologetica biblică

Apologetica teologică

Apologetica experiențială

Apologetica filozofică

Apologetica filozofică ofensivă

Apologetica filozofică defensivă

Apologetica științifică

Apologetica culturală (etică)

Capitolul 5: Strategii în apărarea credinței

Explorarea diverselor modele apologetice

Apologetica clasică

Evidențialism

Presupoziționalism

Capitolul 6: Obiecții comune apologeticii

Ce nu este apologetica?

Puncte de reper în apologetică

Capitolul 7: Concluzii

Literatură citată sau recomandată

Index